1.

CONDITIILE DE RELIEF SI ACTIVITATEA TURISTICA

Potentialul turistic al unui teritoriu reprezinta elementul fundamental in crearea produselor

turistice, respectiv a ofertei turistice. In cadrul acestuia, potentialul natural are un rol principal in
dezvoltarea turismului si inregistreaza o mare varietate si complexitate, data fiind diversitatea
componentelor cadrului natural, ca atractii turistice si resurse potentiale.
Relieful tarii noastre si cu precadere cel carpatic se inscrie cu cel mai variat si important
potential turistic, prezentand interes atat prin valoarea sa peisagistica, dar mai ales prin aceea ca
ofera posibilitati diferentiate de amenajare si dotare turistica, si in general, de desfasurare a
activitatii de turism, constituind "suportul" material al acesteia.
Romania se caracterizeaza printr-o mare diversitate a peisajului generata de feluritele structuri
geologice si forme de relief, de alternanta a culmilor montane si deluroase cu depresiunile si
culoarele de vale, de diferentierile altitudinale etc. ce se completeaza cu diferite componente ale
vegetatiei, faunei si apelor, care-i sporesc complexitatea si atractivitatea.
Pe culmile carpatice cele mai inalte, de peste 2000 m, o mare atractie turistica prezinta peisajele
alpine: cu pajisti intinse si bogate - leagan al pastoritului romanesc si al unor sarbatori
traditionale ce se mentin si azi pe platourile Muntilor Godeanu, Tarcu, Sureanu, Cindrel, Lotru,
Parang, Bucegi, Rodna, sau cele de mai jos, cu relief glaciar, stern, dar impunator prin
grandoarea si semetia formelor sale, circuri si vai glaciare, piscuri golase, creste zimtate si
custuri etc. specifice Masivelor Fagaras (cu cea mai mare suparfata ocupata de reliful glaciar
127 km2, 175 de circuri, 50 de vai glaciare), Retezat (54km2, cu cel mai complex relief glaciar),
Parang, Rodna, Tarcu, Godeanu, Bucegi, Iezer. Cu un farmec aparte se inscriu aici numeroasele
lacuri de inaltime (cca 180) adapostite pe fundul circurilor glaciare intre impresionante
abrupturi stancoase si panze de grohotis (Retezat (58 lacuri), Fagaras (30), Parang (28), Rodna
(23), Godeanu (22) etc.).[1]
Arealele calcaroase putin raspansite in tara noastra (2% din teritoriu), se remarca, totusi, prin
peisaje carstice, uneori aride, dar de mare spectaculozitate, cu o paleta larga de forme si
fenomene carstice de suparfata si de adancime. O importanta deosebita pentru turism o prezinta
platourile de doline si lacuri carstice temporare, cheile, abrupturile, izbucurile, stancariile, si
crestele, precum si pesterile, Craiului, Aninei, Piatra Craiului, Culoarul Bran-Rucar, Muntii
Rodna, Parang, Bucegi, Hasmasu Mare. Tara noastra dispune de un important potential speologic
cu o recunoscuta valoare stiintifica si estetica. Cu cele peste 10.900 de pesteri, Romania se
situeaza pe locul al treilea in Europa, alaturi de tarile fostei Iugoslavii si Frantei. Intre acestea
sunt pesteri de dimensiuni mari, adevarate complexe carstice subterane, cu rauri si cascade
(Topolnita, Cetatile Ponorului etc.) sau cu sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat si

frumos concretionate (peste 300), altele cu mineralizatii rare sau cu picturi murale (pestera
Cuciulat, pestera lui Adam etc.), dar nu toate intereseaza sau pot fi valorificate prin turism. O
mare parte dintre acestea, prin valoarea stiintifica si estetica, se constituie ca unicate pe plan
national si chiar international, fiind declarate monumente ale naturii sau rezervatii speologice,
asa cum sunt pesterile: Topolnita, Cetatile Ponorului, Sura Mare, Pestera de la Izvorul
Tausoarelor, Scarisoara cu renumitul ghetar, Closani, Ursilor (de la Chiscau) etc., multe intrate
deja in circuitul turistic. Potentialul speologic este partial valorificat prin turism. In prezent,
numai pestera Ursilor de la Chiscau este un obiectiv speologic si turistic bine conservat si cu o
amenajare turistica comparabila cu cele existente in strainatate. Amenajari sumare mai sunt
realizate si in pesterile Muierii din Muntii Parang, Ialomitei din Muntii Bihor. Dar sunt pesteri de
o remarcabila valoare stiintifica si peisagistica aflate in apropierea unor zone sau statiuni
turistice care pot fi amenajate pentru vizitare. Avem in vedere pesterile: Topolnita (zona Portile
de Fier), Ponicova (Defileul Dunarii), Ghetarul de la Scarisoara si Cetatile Ponorului (Muntii
Bihor), Ialomitei (Muntii Bucegi), Haiducilor (pentru un muzeu "om si mediu in Paleolitic"), La
Despicatura (pestera termala), ambele la Baile Herculane etc.
In rocile conglomeratice din unele masive montane, agentii externi au sculptat un microrelief cu
forme bizare si de mare atractie pentru turisti ("turnuri", "ciuperci", "clai", "sfincsi" etc.). Cele
mai reprezentative asemenea "opere" ale naturii sunt in Bucegi (Babele, Sfinxul), Ceahlau
(stancile Panaghia, Toaca, Caciula Dorobantului, Turnu lui Buda etc.), Ciucas (Ciupercile Tigaile
Mari, Turnu lui Goliat etc.) si in alte masive.
Relieful vulcanic, in general neexpresiv, se inscrie totusi si prin forme spectaculoase ca Detunata
goala, creata in bazaltul Muntilor Metaliferi si Creasta Cocosului, cizelata in andezitul din Gutai,
sau introduce variatie in peisaj, precum si craterele din Muntii Calimani-Gurghiu-Harghita si
conurile vulcanice din Muntii Tibles-Gutai.[2]
Impresionante si spectaculoase chei carstice, ca ale Bicazului, Turzii, Nerei, Carasului, Cernei,
Oltetului, Gilortului etc. si defileele Dunarii, Jiului, Oltului, Muresului (Deda-Toplita), Crisului
Repede etc., intregesc patrimoniul de frumuseti si atractii ale reliefului carpatic.
Fara a avea inaltimile Alpilor, Carpatii romanesti prezinta un intins domeniu schiabil , desfasurat
pe aproape 1200-1400 m altitudine (de la 800 la 2200 m) si, in general, lipsit de avalanse de
zapada si ferit de viscol. Fizionomia si expunerea reliefului, dispunerea altitudinala a acestuia
alaturi de conditiile meteorologice sunt factori favorizanti ai sporturilor de iarna. Cele mai intinse
si importante domenii schiabile se localizeaza intre 1500 si 1800 m altitudine, ca in Muntii
Bucegi, Parang, Muntele Mic-Tarcu, Postavaru, Retezat, Rodna, Vladeasa, Fagaras etc., dar se
poate schia, pana primavara tarziu, si la 1900-2000 m in circurile glaciare din Fagaras, Rodna si
Retezat, dupa cum, in statiunile montane Semenic, Baisoara si Stana de Vale situate numai la
1100-1400 m inaltime, dar, in calea maselor de aer oceanic, schiatul se practica peste patru luni
pe an.

Unele masive montane ca Muntele Mic-Tarcu, Parang, Rodna, Fagaras, Bucegi, permit
amenajarea de partii si mijloace de transport pe cablu in sistem "releu", de la etajul inferior (900
- 1000m) la cel superior, montan (2200m), permitand o valorificare succesiva, de la poale spre
culme, a domeniului schiabil si prelungirea sezonului de sporturi de iarna pana in aprilie - mai.
[3]
Crestele si piscurile alpine, verticalitatea peretilor stancosi, prezenti la tot pasul in Carpati, au
conturat si un important domeniu pentru practicarea alpinismului, mai ales in partea de est a
Carpatilor, centrele de alpinism de la Busteni, Brasov si Sibiu fiind recunoscute pe plan national
si international. Sunt peste 1000 de trasee cu diferite grade de dificultate pentru alpinismul de
vara si de iarna, localizate, mai ales, in masivele in care predomina formele glaciare sau
abrupturile calcaroase, cum sunt: Bucegi (256 trasee), Piatra Craiului (218), Retezat (71),
Apuseni (69), Cheile Bicazului (42), Fagarasi (11), Cernei (21) etc.
Prin pozitia lor centrala, Carpatii sunt usor accesibili din toate colturile tarii, iar configuratia
reliefului, altitudinile nu prea mari (2544 m altitudine maxima) si fragmentarea datorata multimii
depresiunilor, a vailor, pasurilor si trecatorilor faciliteaza patrunderea si circulatia in toate
directiile si pana aproape in interiorul masivelor montane.
Dealurile si podisurile se inscriu cu un potential turistic al reliefului mai modest, reprezentat prin
aspecte peisagistice legate, mai ales, de alternanta dealurilor cu depresiunle si vaile, iar intinsele
paduri de foioase si plantatii de pomi si vita de vie, covorul pasunilor sau fanetelor si bogaatia de
ape si mai ales a celor minerale (clorosodice, bicarbonatate sau sulfuroase), completeaza si
imbogatesc valoarea turistica a acestora. Un real interes turistic prezinta unele fenomene
geologice ca "Focurile nestinse" de la Andreiasu de Jos (jud. Vrancea) si "Vulcanii noroiosi" de
la Paclele Mari si Paclele Mici (jud.Buzau) sau structuri geologice cum sunt "blocurile de calcar"
de la Badila (jud.Buzau), "Muntele de sare" de la Slanic (jud.Prahova), Rapa Rosie (jud.Alba)
etc., toate monumente ale naturii.
In Podisul Dobrogei, relieful prezinta o mai mica varietate, predominant cel carstic cu pesteri,
abrupturi, chei si cel rezidual format pe granite sau sisturi verzi cu maguri inecate in grohotisuri
si stancarii care invioreaza peisajul stepic al Dobrogei de nord.
Campia, desi montana, prin prezenta unor vai cu lunci largi si insotite de zavoaie de salcii si
plopi sau paduri de foioase, prin configuratia formelor fluviatile (meandre, belciuge sau cursuri
parasite cu oglinzi de apa, maluri abrupte) si a crovurilor, uneori cu apa sarata, fondul piscicol si
cinegetic, dispune de un potential turistic redus si putin valorificat, in prezent.
Reteaua hidrografica reprezinta unul din factorii determinanti ai turismului.

Apele curgatoare, care impanzesc intreaga tara, se inscriu cu un potential ridicat, atat prin
peisajul creat, cat mai ales prin posibilitatile pe care le ofera pentru practicarea pescuitului
sportiv si agrementului nautic, pentru baie si plaja etc. Amenajarile hidrotehnice realizate, pe
principalele rauri (Bistrita, Arges, Olt, Sebes, Cerna, Raul Mare, Raul Sadu etc.) imbogatesc
zestrea turistica a acestora, sporindu-le atractiviatatea pentru recreere. In ultimii ani, pe raurile
mari, ca Muresul, Oltul, Somesul, Bistrita, au intrat in traditie "expeditiile nautice", reeditanduse, dar, in scopuri recreative, traditia plutasilor sau a "carausilor" de sare de odinioara. Intre apele
curgatoare, Dunarea se inscrie cu cel mai important potential turistic, de la aspecte peisagistice si
pana la cele de amenajare si dotare croaziere etc. utilizat insa in mai mica masura.
Oglinzile de apa, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase in tara noastra, constituie un
remarcabil potential turistic.
Lacurile de munte, fie ca sunt glaciare (Bucura si Zanoaga in Retezat, Capra si Balea-Lac in
Fagaras, Calcescu si Rosiile in Parang, Lala si Buhaiescu in Rodna etc.), vulcanice (Lacul Sf.
Ana in Muntele Ciomatu din Masivul Harghita) sau de baraj natural (Lacul Rosu pe Bicaz, in
Muntii Hasmasu Mare), ultimele doua, unicate in tara noastra, reprezinta elemente de mare
spectaculozitate, constituindu-se, prin ele insele, ca obiective turistice. In arealul dealurilor si
podisurilor predomina lacurile cu apa sarata, utilizate balnear in statiunile care au aparut in
apropiere (Sovata, Ocna Sibiului, Ocna Dejului, Slanic etc.).
Alte acumulari de apa, unele realizate inca din secolul al XIX-lea (Dracsani langa Botosani),
sunt iazurile, importante domenii pentru irigatii alimentare cu apa si pescuitul sportiv din Campia
Transilvaniei sau Campia Moldovei.
Lacurile de campie, destul de multe si in parte amenajate de om, au, de asemenea, importante
valente turistice: balneare (Amara, Balta-Alba, Lacul Sarat), agrement si pescuit sportiv (Snagov,
Caldarusani, Mostistea, Galatui, Cernica etc.). O nota aparte, de atractivitate, dar mai ales pentru
recreere si odihna o au lacurile de pe Colentina, din partea de nord-est a capitalei (Straulesti,
Baneasa, Herestrau, Floreasca, Tei etc.). Litoralul romanesc detine o importanta salba da lacuri
fie cu apa dulce (Siutghiol, Tasaul, Neptun, Jupiter), Ori cu apa sarata (Techirghiol, Nuntasi) si
sulfuroasa (Mangalia) folosite pentru agrement sau terapeutic. Lacurile din lunca si Delta
Dunarii sunt destul de numeroase si de mare atractivitate pentru turism prin aspectele
peisagistice si domeniul piscicol (Bistret, Suhaia, Greaca, Bugeac, Oltina, Dunareni, Crapina,
complexul Razim-Sinoie, Gorgova, Lumina-Pui, Rosu, etc.).
Un loc aparte il ocupa acumularile de interes hidroenergetic ale caror oglinzi de apa si baraje,
care intregesc valoarea peisagistica a cadrului natural din jur, au intrat, deja, in circuit ca
obiective turistice sau pentru agrement nautic (Vidraru pe Arges, Izvorul Muntelui, Vidra pe
Lotru, Portile de Fier I, Valiug in Muntii Semenic, Fantanele, Gilau pe Somes etc.).

Marea Neagra detine un loc important in potentialul hidrogeografic si turistic al tarii (agrement
nautic, baie, plaja, talazoterapie, pescuit etc.).

CONDITIILE DE CLIMA SI FACTORII NATURALI DE CURA SI INFLUENTA LOR

ASUPRA TURISMULUI

Studiile de specialitate au relevat ca in tara noastra conditiile de clima constituie un factor

important de cura, fapt ce a condus la aparitia climatoterapiei ca mijloc terapeutic cu ajutorul
elementelor climato-geografice.
Unele elemente climatice sunt indispensabile practicarii sporturilor de iarna (stratul de zapada si
temperatura aerului). In munti, stratul de zapada se instaleaza in octombrie si chiar mai devreme,
iar in regiunile joase la inceputul lui decembrie (20 decembrie pe litoral) si dureaza, cu
intermitente, pana la sfarsitul lui martie in campie, pe litoral, si pana la finele lui mai sau iunie, in
munti.
Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada inregistreaza mai putin de 25 de zile pe litoral, de la
50-70 in campie si creste la circa 100 de zile in dealurile subcarpatice, depasind 200 de zile la
peste 1500 de m. In unitatile montane cu o durata a stratului de zapada ce depaseste cinci luni
pe an, se remarca si unele diferentieri locale, in functie de altitudine, pozitie etc. Astfel, masivele
din partea de vest a tarii, situate in calea maselor de aer umed, beneficiaza de un interval mai
ridicat cu strat de zapada, chiar la inaltimi de sub 1500 m, ca in Semenic (225 zile pe an ),
Baisoara, Muntele Mare (230 zile pe an) si Stana de Vale, iar circa 1800-1900 m, de valori
apropiate de cele maxime, cum este in Vladeasa si Tarcu (315).
Stratul de zapada are grosimi favorabile pentru schi, peste 4-5 luni pe an, acestea fiind mai
reduse la inceputul iernii cand se realizeaza si o densitate mai mica a zapezii. Grosimea creste
odata cu luna ianuarie, pana la un maxim mediu, care se inregistreaza in prima decada a lui
februarie si pana la mijlocul sau sfarsitul lunii martie. Si in acest caz grosimea medie a stratului
de zapada are valori ridicate in masivele montane din vestul tarii, si mai mici pe cele mai inalte
culmi, unde zapada este viscolita. Mentinerea stratului de zapada si a calitatilor ei pentru schiat,
favorizate, printre altele si de temperatura aerului si, mai ales, atunci cand valorile maxime nu
depasesc Oo C, in asa numitele zile de iarna. In Carpati, numarul anual al zilelor de iarna creste
odata cu inaltimea, ajungand la peste 155 de zile la 2500 m altitudine. Efectul lor se cumuleaza,
de regula cu al temperaturilor de inghet, care se produc peste 200 zile intr-un an pe culmile
Carpatilor.[4]
Romania dispune de un exceptional fond de factori naturali de cura. In cadrul acestuia se remarca
mofetariile, complexul de factori terapeutici ai litoralului, in care, pe langa elementele clasice ale

talassoterapiei, intra namolurile sapropelice si de turba, ghiolurile, apele mezotermale, sulfuroase

etc. Romania poate organiza in cele peste 160 de statiuni balneare si localitati ce poseda ape
minerale, ape termo-minerale si mofete, toate cele trei tipuri de asistenta balneo-medicala:
profilactica, curativa si de recuperare medicala. Dintre acestea, traditie foarte veche si o mare
raspandire le are cel de-al doilea tip de asistenta.
Structura geologica complexa a teritoriului face ca Romania sa dispuna de o inepuizabila rezerva
de ape minerale si termo-minerale. Acestea sunt cantonate, in principal, in arealul montan mai
ales in aureola mofetica din imprejurimile vulcanice Oas-Gutai-Calimani-Harghita si apartin mai
multor zone geo-chimice, apoi in cea a dealurilor subcarpatice si de podis, la contactul acestora
cu muntii (ape clorurate, sodice, bicarbonate) si, in cele din urma, in campie (ape termominerale, de regula, bicarbonate).
Apele minerale din tara noastra au un continut deosebit de variat in elemente chimice, si de aceea
reprezinta o mare complexitate si diversitate sub aspect fizico-chimic, mineralogic, termic etc., in
tara noastra intalindu-se practic toate tipurile de ape cunoscute pe plan mondial.
Lacurile terapeutice. Prin calitatile fizico-chimice ale apelor, numeroase lacuri prezinta un
deosebit interes terapeutic. In general, apele sunt clorurato-sodice, uneori iodurate sau sulfate
(cele din Campia Romana), cu o mineralizare medie (30-50 g/l). Lacurile cele mai folosite in
balneo-turism sunt cele din Campia Romana (Balta Alba, Lacu Sarat, Lacul Amara) sau pe
litoralul marin (Techirghiol - apa sarata si Mangalia - apa sulfuroasa), unde bioclimatul excitant,
baile de aer si de soare sporesc efectul terapeutic al bailor de lac. De asemenea, sunt utilizate si
lacurile din masivele de sare din zona dealurilor subcarpatice sau de podis (de la Sovata, Ocna
-Mures, Bazna, Ocna-Dej, Someseni, Cojocna, Ocna -Sibiului, Slanic-Prahova, Telega), care
prezinta interes atat prin apa sarata, cat si prin fenomenul de heliotermie care completeaza
calitatile terapeutice ale bailor (Lacul Ursu-Sovata). Toate aceste lacuri au pe fundul lor namoluri
sapropelice de mare importanta balneo-medicala. Apele lacurilor sunt utilizate in terapia
afectiunilor reumatismale, ale sistemului nervos periferic si in ginecologie.
Namolurile terapeutice. Tara noastra dispune si de importante rezerve de namoluri care
contribuie la cresterea competitivitatii ofertei balneare romanesti. Dupa originea si calitatile lor
fizico-chimice, se impart in trei categorii: sapropelice - namoluri negre, sulfuroase, produse prin
procese chimice de putrefactie in lipsa oxigenului, specific lacurilor Techirghiol, Amara, Lacu
Sarat sau de la Sovata, Ocna-Sibiului, Ocnele Mari (ca namoluri fosile), fie cele din statiunea
Sacelu (namolul de depozit din izvoare sulfuroase) si Marea Neagra (situat la adancime;
namoluri minerale de izvor - depuneri prin decantarea izvoarelor (Sangeorz - Bai, Felix,
Someseni) si sedimente argilo-marnoase mineralizate (Nicolina - Iasi) etc.; turbe descompuse
chimic - material vegetal semidescompus (humus) si resturi vegetale cu structura inca pastrata
(Poiana Stampei, de langa Vatra Dornei - cea mai importanta exploatare in scopuri terapeutice -

Borsec, Bilhor, Tusnad, Stobor - judetul Salaj, Geoagiu - Bai si Mangalia - in curs de valorificare
balneara).
Terapeutic, sunt utilizate in aceleasi afectiuni ca si apele lacurilor sarate, administrandu-se sub
forma de impachetari cu namol, infuzii cu turba uscata etc.
Emanatiile naturale de gaze terapeutice sunt specifice Romaniei, care este printre putinele tari
din Europa ce dispun de o zona mofetica de mare extindere si valoare. Cele mai cunoscute si
utilizate terapeutic sunt emanatiile de dioxid de carbon si cele sulfuroase.
Salinele constituie un important factor de cura in terapia afectiunilor respiratorii cronice, iar
bazele de tratament se afla la Targul - Ocna, Slanic - Prahova si Praig, acestea fiind solicitate si
de pacientii din strainatate.[5]
Litoralul romanesc al Marii Negre. Prima zona turistica a tarii care detine peste 45% din baza
materiala de cazare a Romaniei si un important potential turistic. Desi, aparent, resursele
terapeutice ale litoralului sunt considerate apa sarata a marii care, prin compozitia sa chimica
(salinitate 17-18 mg/l) si prin actiunea valurilor intareste organismul si intensifica activitatea lui
ca plaja cu nisipul ei; in realitate, este vorba despre o paleta mult mai variata de factori naturali:
bioclimatul marin, apele minerale sau mineralizate prin foraje, lacurile sarate si namolurile
terapeutice. Plaja litoralului romanesc, adapostita la baza falezei intre Constanta si Mangalia, si
cu o larga extindere si deschidere in restul litoralului, are o orientare ce permite expunerea si la
soare in tot cursul zilei (peste 10 ore), ceea ce se intalneste pe putine plaje din Europa. Coboara
in mare cu o panta lina, ceea ce favorizeaza baile de mare si mersul pe apa - proceduri de mare
valoare terapeutica. In general, plaja este naturala, are inaltimi de 400-500 m la Mamaia si
Techirghiol, si 50 - 200 m in rest, iar nisipul - cuartos si calcaros - cu o puritate ridicata si o
granulatie spre medie, se prezinta aproape in permanenta uscat. In sectorul Mangalia-Nord, prin
indiguire si innisipire s-au amenajat si plaje artificiale (peste 200000 m2). Nisipul plajei face
parte din complexul de cura balneara specific marii (talassoterapie), calitatile fizico-chimice ale
acestuia fiind folosite in psamoterapie.
Apa de mare, prin componenta ei chimica (apa clorurata, sulfurata, magnezica, sodica),
salinitatea redusa (17-18 mg/l), favorabila organismului sub aspect terapeutic si osmolar,
contrastul termic apa - aer, prin actiunea valurilor si aerosoli proveniti din sfaramarea acestora si
care plutesc in aerul marin constituie un factor natural care garanteaza o forma specifica de cura talassoterapia, indicata in afectiunile aparatului circulator, lococmotor, de nutritie etc. Pe de alta
parte, lipsa mareelor permite folosirea optima a plajelor, iar salinitatea redusa a apei favorizeaza
practicarea sporturilor nautice, mai ales a celor subacvatice.
Pe litoral se gasesc si doua tipuri de ape minerale: cele de adancime, aduse la suprafata prin
foraje (zonele Mangalia, Neptun si Eforie) si cele din lacurile sarate.

La Mangalia s-a pus in evidenta si namolul de turba (descompusa chimic), ale carui rezerve
valorificabile in scopuri terapeutice sunt destul de ridicate, dar numai partial.[6]
Salinele terapeutice
Cel mai important factor de microclimat in terapia bolnavilor respiratorii il reprezinta asanumitul microclimat de "salina" sau de "grota".
Recunoasterea si utilizarea sa terapeutica pe plan european cu deosebire in ultima jumatate de
secol, a primit de la o serie de fapte de observatie cumulate, si anume:constatarea absentei
imbolnavirilor de bronsita cronica si astma la minerii din minele de sare de la Wieliezka precum
si vindecarea rapida a acestor boli la noii angajati, ameliorarea pana la disparitie a crizelor de
astma la bolnavii asmatici refugiati in timpul primului si celui de-al doilea razboi mondial in
pestera Kluttert (Germania) utilizata ca adapost in timpul bombardamentelor. Printe cele mai
cunoscute saline si grote din Europa putem mentiona: Wieliezka si Inowroclaw din Polonia,
Schonebeker si Kluttert din Germania, Solotwino din fosta URSS, Bekebarlang din Ungaria si
Zalzen-Magdeburg din fosta RDG. A urmat o perioada de utilizare empirica dupa care, mai
precis in ultimii 60 de ani s-au organizat studii sistematice in cadrul acestor saline si pesteri,
privind microclimatul acestora si evolutia bolnavilor supusi unor astfel de cure, s-au organizat
simpozioane stiintifice internationale de speleoterapie, care au subliniat rezultatele incurajatoare
in terapia si astmul bronsic, bronsitelor cronice.
In tara noastra, in urma acestor recunoasteri ale traditiei terapeutice si a unor necesitati de
tratament impuse in patologia aparatului respirator, au fost introduse in circuitul terapeutic
salinele de la Slanic Prahova, Praid, Tg. Ocna, Cacica si Ocna Dej.[7]

3.FLORA SI FAUNA, CA FACTORI DE INFLUENTA

ASUPRA TURISMULUI

Flora se asociaza, de regula, altor componente de peisaj, completandu-le (peisajul carstic,

montan, de dealuri etc.), dar reprezinta si un valoros potential, in toate regiunile tarii. Avem in
vedere pajistile alpine sau montane, care dau farmecul muntilor inalti si medii, dar mai ales
padurile. Alaturi de functiile economice, naturale sau de protectie, acestea au un rol important in
practicarea turismului. Este evidenta valoarea pentru turism (peisagistica, estetica, aeroionizare,
purificarea aerului etc.) a padurilor de conifere si foioase din munti si de dealuri, dar mai ales a

celor din jurul statiunilor balneoclimaterice (Baile Felix, Sovata, Amara etc.), din campie
(Vlasia, zavoaiele ce insotesc raurile), sau din zonele periurbane (Bucuresti, Timisoara, Craiova,
Pitesti, Oradea etc.), care confera conditii pentru recreere si agrement.[8]
Valoarea turistica a vegetatiei sporeste prin aportul stiintific dat de existenta unor specii declarate
monumente ale naturii si a rezervatiilor naturale sau cu caracter stiintific (Fagetele seculare din
Semenic, codrii de la Slatioara si din Giumalau, padurile Ciornuleasa, Comana, din Defileul
Dunarii, Muntii Banatului si Valea Cernei, ca si padurile de liliac de care se leaga sarbatorile
folclorice de la Carasova si Eftimie Murgu (jud. Caras-Severin), Ponoare (jud. Mehedinti) etc.
Vegetatia variata cu caracter luxuriant si specifica din Delta Dunarii reprezinta, de asemenea un
element important de atractie turistica.
Fauna, sub aspect turistic, prezinta importanta prin valoarea sa cinegetica, estetica sau stiintifica.
Fondul cinegetic este reprezentativ pe plan international prin varietate, densitate, dar mai ales
prin valoarea trofeelor premiate la numeroase expozitii internationale. Animalele de interes
vanatoresc - urs, mistret, cerb, caprior, cocos de munte etc., se concentreaza in unitatile montane
(Muntii Calimani - Harghita, Rodna - Maramures, Ceahlau - Bistritei, Tarcau, Parang, Godeanu Tarcu etc.), dar si in padurile de deal si campie (caprior, cerb lopatar, mistret), iar baltile si Delta
Dunarii constituie paradisul pasarilor pentru vanatoare, valoarea stiintifica si estetica.
Fauna acvatica si mai ales cea ihtiologica este un element de mare atractivitate, constituind o
principala componenta de potential. Lacurile si raurile de munte detin un important fond
salmonicol (pastrav, lipan), iar lacurile si apele de dealuri si campie sunt populate cu clean,
mreana, dar si crap, stiuca, biban, caras. Dunarea si mai ales Delta Dunarii detin o bogata si
variata fauna ihtiologica, de la crap, stiuca, somn, salau, scrumbie etc. pana la sturioni ca morun,
nisetru, cega, pastruga etc. In Marea Neagra reprezentative sunt scrumbiile albastre, calcanul,
hamsiile, stavrizii si guvizii, alaturi de sturioni. Fauna tarii noastre are si o valoare stiintifica,
sporindu-i interesul turistic prin specii rare (ca cele mediteraneene), endemice sau pe cale de
disparitie (dropia, lostrita etc.), altele repopulate (zimbrul, capra neagra, muflonul, marmoat
etc.), toate ocrotite de lege, si cuprinse in rezervatii stiintifice, cum sunt cele din Delta Dunarii
(ornitologice), Carpatii Orientali (pentru lostrita si cocos de mesteacan), Campia de Vest etc.[9]
Zonele protejate de interes national si monumente ale naturii sunt destul de numeroase si variate
si prezinta importanta, atat sub aspectul estetic, ca element de atractivitate turistica, cat si, mai
ales, cognitiv - stiintific si instructiv - educativ, ca baza a turismului stiintific, profesional si de
cunoastere. De regula, acestea constituie obiective turistice distincte, dar, in cea mai mare parte,
se asociaza altor componente de peisaj, sporind atractivitatea regiunii respective. Desigur, nu
toate aceste zone protejate vor fi accesibile circulatiei turistice, unele avand un regim strict
protejat, fiind destinate cercetarii stiintifice si refcerii ecosistemelor (reconstructie ecologica). In
legislatia tarii sunt delimitate 17 zone naturale protejate de interes national, care sunt categorisite
in Rezervatii ale biosferei, Parcuri nationale si Parcuri naturale. De asemenea, in Romania s-au

legiferat 827 de rezervatii naturale si monumente ale naturii: botanice, zoologice, forestiere,
geologice-geomorfologice, paleontologice, mixte, raspandite in toate regiunile tarii, dar mai ales
in Carpati. O parte dintre acestea au fost incluse in lista Natiunilor Unite ca parcuri nationale si
rezervatii echivalente sau in cadrul Programului international "Om - Biosfera", intre care
Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, Parcul National Retezat, Parcul National Pietrosu Rodnei.
Cele mai reprezentative pentru activitatea de turism intern si international se pot aminti Parcul
National Retezat, Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, Parcul National Pietrosu Rodnei,
rezervatiile Cetatile Ponorului, Complexul carstic Scarisoara, Muntele Domogled, mlastina
Tinovu Mare de la Poiana Stampei (langa Vatra Dornei) etc., toate localizate in zone turistice
importante.
Alaturi de rezervatiile naturale mai sunt ocrotite ca monumente ale naturii si o serie de arbori
izolati sau in mici grupuri, cum este gorunul lui Horea de la Tebea, animale (capra neagra),
formatiuni si fenomene geologice (Detunata goala, Focurile nestinse), pesteri frumos
concretionate (Pestera Ursilor de la Chiscau), chei carstice (Cheile Corcoaia) etc., toate obiective
de mare interes turistic.
4. ROLUL PATRIMONIULUI CULTURAL - ISTORIC IN FORMAREA FLUXURILOR
TURISTICE

Tara noastra este detinatoare a unui tezaur imens de vestigii arheologice, monumente istorice, de
arta sau de arhitectura, ca si a unui inestimabil patrimoniu etnofolcloric, care atesta evolutia si
perenitatea pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii si artei poporului roman. Tot acest fond
cultural-istoric formeaza o parte insemnata a ofertei turistice si o componenta a imaginii turistice
a Romaniei pe piata internationala.
O vizita la stralucitele monumente de arta medievala din Bucovina sau o excursie la
monumentala simbioza daco-romana, care este Tropaeum Traiani de la Adamclisi, o drumetie in
patriarhalul Maramures, cu ale sale civilizatii ale lemnului si traditia datinilor stravechi, fie o
croaziera pe magistrala albastra Dunare - Marea Neagra reprezinta, fiecare in parte, o carte de
vizita a Romaniei turistice. De asemenea, cateva itinerare precum "turul castelelor medievale",
"fortificatiile sasesti din Transilvania", sau "itinerare ale latinitatii in Romania", fie "muzeele de
istorie si de arta" din Romania sau "biblioteci cu fond de carte rara" etc., pun in lumina
disponibilitatile pe care le are oferta cultural-istorica a tarii noastre.
In Romania, in anul 2000 au fost identificate 688 de valori ale patrimoniului cultural de interes
national (monumente istorice de valoare nationala exceptionala), intre care 197 biserici si
ansambluri manastiresti, 36 de monumente si ansambluri de arhitectura, 11 castele, conace,
palate, 70 de ansambluri arhitecturale urbane (cladiri civile), 20 de centre istorice etc.

Vestigiile arheologice preistorice, care atesta prezenta omului inca din paleoliticul inferior, dar
mai ales din cel mijlociu (cultura musteriana, circa 100.000 - 40.000 ani i.Hr.) cu marturii aflate
in diferite muzee din Craiova, Slatina, Bucuresti, Deva etc. inscriu zona carpato - danubiana in
marea arie geografica a antropogenezei.[10]
In neolitic (circa 5500-2500 i.Hr) existau pe aceste meleaguri mai multe arii de cultura, cu
trasaturi proprii. Amintim aici: cultura Gumelnita (Muntenia) cu statuete de cult, aflate in
muzeele din Bucuresti, Pitesti, Targoviste, Oltenita; cultura Hamangia (Dobrogea), careia ii
apartin doua figurine de lut: "Ganditorul" si "Femeie sezand", remarcabile obiecte de sculptura
neolitica, descoperite in apropiere de Cernavoda; cultura Boian (Campia Muntenia), cand incepe
utilizarea aramei la executarea unor podoabe si unelte si apare pictura cu grafit, marturii aflate la
muzeele din Bucuresti, Pitesti, Alexandria etc.; cultura Cucuteni (in Moldova, sud - estul
Transilvaniei si nord - estul Munteniei), caracterizata printr-o ceramica cu forme variate, pictata
intr-o tehnica superioara, cu motive decorative ce-i confera o individualitate si o deosebita
valoare artistica, asa cum se remarca in muzeele de la Piatra Neamt, Bacau, Roman, Iasi, Buzau,
Focsani etc. Specialistii, in unanimitate, considera ca aceste culturi constituie momente de varf
ale neoliticului european si de aceea se pot constitui ca obiective in cadrul unui "itinerar prin
neoliticul romanesc".
Vestigiile antichitatii sunt numeroase si de mare valoare pentru istoria culturii si civilizatiei
poporului nostru. Amintim, mai intai, ruinele cetatilor grecesti infiintate de colonistii greci
(secolele VII - VI i.Hr.) pe coasta Marii Negre: Hristos (Istria), Tomis (Constanta) si Callais
(Mangalia), prin intermediul carora populatia autohtona -geto-dacii - au venit in contact cu
marile civilizatii ale antichitatii: elenistice, persana, romana etc. Cetatile dacice si romano bizantine, larg raspandite, sunt unele dintre cele mai reprezentative pentru existenta
multimilenara a poporului roman. Descoperirile arheologice au scos la zi vestigii dacice (33 de
fortificatii) in toate zonele tarii: Petrodava - Piatra Neamt si Batca Doamnei pe valea Bistritei in
Moldova, Sucidava, langa Caracal, Pelendava - Craiova in Campia Romana, Drobeta - Turnu
Severin, la Dunare, Ziridava - Pecica, in partea de vest, iar Potaissa - Turda si Piatra Craivii
(langa Alba Iulia), in Transilvania etc.; dar in Muntii Orastiei se afla cea mai importanta
aglomerare de cetati si asezari dacice, care a constituit centrul politic al statului dac in perioada
lui Burebista si Decebal (circa 82 i.Hr. - 106 e.n.). Este vorba de cetatile de la Costesti (sec. II
i.Hr. - I e.n.), Bildaru (sec. I i.Hr. - I e.n.), Sarmisegetusa Regia (sec. II i. Hr. -I e.n.), langa
Gradistea Muncelului (cea mai mare, considerata capitala a statului dac, distrusa si apoi refacuta,
dupa anul 106, de romani, la Sarmisegetusa - Cetate in depresiunea Hateg, Piatra Rosie (sec. I
i.Hr. - I e.n.) toate cu ziduri si sanctuare lucrate in tehnica specifica dacilor. Intre vestigiile
romane, (peste 33) un loc important il ocupa fortificatiile militare (castre), care constituiau
puncte de sprijin in expansiunea romana in Dacia, si erau construite, de regula, pe vechi asezari
dacice, ca la Drobeta, unde se afla si ruinele podului lui Traian, costruit de Apolodor din Damasc
(103-105), Tibiscum (Jupa, langa Caransebes), Potaissa - Turda, Porolissum - Moigrad (judetul
Salaj) etc. Apoi, ruinele centrelor urbane, ridicate la rang de municipiu sau colonie: Drobeta,

Apulum - Alba Iulia, Napoca, Potaissa, Romula langa Caracal, Tomis si capitala Daciei Romane,
Sarmisegetusa Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica de langa Hateg. Ruinele dotarilor edilitare
- temple, amfiteatre, bai termale, palate, locuinte -, si bogatul material arheologic descoperit in
aceste orase atesta inaltul grad de dezvoltare economica si sociala din aceste vremuri si
convietuirea celor doua civilizatii - dacica si romana - care a condus la nasterea poporului
roman. Un alt element al simbiozei daco - romane il constituie Tropaeum Traiani de langa
Adamclisi, celebrul monument triumfal (renovat in intregime in anii '70), ridicat de imparatul
Traian, in anii 108-109, pentru victoria repurtata asupra dacilor. Importante, prin forta de evocare
a istoriei destul de zbuciumata a vietii noastre economice si social - politice, a tehnicilor de
constructie si stilurilor arhitectonice din acele timpuri, sunt si vestigiile cetatilor medievale.
Cetatile de scaun din Moldova: Suceava, Neamt ale caror vestigii sunt restaurate, impreuna cu
ruinele curtilor domnesti de la Piatra Neamt, Bacau, Iasi etc. constituie importante obiective
turistice. In Tara Romaneasca se pastreaza vestigiile fortificatiilor si ansamblurilor voievodale
din vechile capitale: Curtea de Arges, Campulung, Targoviste si ansamblul feudal Curtea Veche
din Bucuresti. De o factura aparte sunt cetatile taranesti sasesti din sudul Transilvaniei sau din
judetul Bistrita Nasaud ridicate in mai multe etape de populatia saseaca in fata invaziilor tatare
sau otomane si care prin stilul arhitectonic si al fortificatilor sunt unicate in tara noastra.
Fortificatii independente sau construite, de regula in jurul unui edificiu religios, romanic sau
gotic, mai vechi (biserici fortificate), cetatile taranesti sunt alcatuite din una pana la patru incinte
cu ziduri groase de circa 3 m si inalte de 10-12 m, si intarite cu turnuri de aparare. In interior
aveau curtine cu camere de refugiu pentru populatia asezarii sau adapostul hranei, vitelor,
munitiei etc. Se mai pastreaza vestigiile cetatilor taranesti de la Prejmer si Biertan, unele dintre
cele mai puternice din acele vremuri, ale bisericilor fortificate de la Harman, Ghimbav, Rupea,
SanPetru, Calnic (langa Sebes) etc. care, in parte, au fost cuprinse in circuitul turistic. Unele
dintre bisericile fortificate si cetatile taranesti (Biertan, Prejmer, Calnic, Saschiz, Darju, Valea
Viilor, etc.) sunt propuse pentru a fi incluse in lista Patrimoniului Universal.[11]
Monumente istorice si de arta medievala, destul de numeroase si de mare valoare culturala se
inscriu intre cele mai importante atractii turistice religioase din tara noastra, fiind de importanta
nationala exceptionala si universala. Intre cele mai reprezentative sunt monumentele istorice si
de arta medievala din Bucovina: Voronet, Humor, Sucevita, Arbore si Moldovita. Aceste biserici
si manastiri - monumente din sec. XV-XVI - , apartin stilului moldovenesc "de arhitectura si
pictura medievala" - o fuziune armonioasa a traditiilor turistice populare cu unele influente
bizantine si gotice - , care a imbogatit patrimoniul artistic universal atat prin arta constructiilor,
cat mai ales prin cea decorativa, respectiv prin frescele exterioare, unice in lume prin valoarea lor
artistica. De aceea, aceste monumente de cultura straveche, devenite un simbol al decoratiei
evului mediu (albastrul de Voronet, verdele de Sucevita, miniaturile de Humor etc.) si cuprinse in
nomenclatorul UNESCO, ca tezaur universal de valoare exceptionala, au fost distinse, in urma cu
peste un deceniu, cu premiul international "Pomme d'Or" (Marul de Aur) al Feferatiei
Internationale a Ziaristilor si Scriitorilor de turism si care se afla depus la Moldovita.[12]

In Moldova se intalnesc si alte monumente istorice si de arta specifice stilului moldovenesc, intre
care amintim: Manasirea Neamt (sec. XV), monument arhitectonic de mare valoare, unde a
fiintat de-a lungul veacurilor un important focar de cultura si arta, iar edificiul de cult reprezinta
una dintre cele mai desavarsite realizari ale arhitecturii moldovenesti medievale, devenind
prototip al celor inaltate in Moldova, in secolele urmatoare: Trei Ierarhi (sec. XVII), unic in
arhitectura romaneasca, datorita bogatei ornamentatii ce-i acopera fatadele cu motive geometrice
in stil oriental, Golia (sec. XVII) si Sf. Gheorghe (sec. XVII) toate din Iasi, Dragomirna (sec.
XVII), complexul episcopal (sec. XVI-XVIII) din Roman, Agapia (sec. XVII) si Varatic (sec.
XIX) etc. din dealurile nemte. In orasul Bucuresti se gasesc unele dintre cele mai vechi si
imporante monumente istorice si de arta, ca ansamblurile monahice Radu Voda (sec. XV), Mihai
Voda (sec. XVI), cel din Curtea Veche (sec. XVI), Plumbuita (sec. XVI-XVIII), Patriarhia (sec.
XVII) etc. Se impun sub aspect arhitectural si artistic si monumentele de arta religioasa
musulmana, cu o bogata ornamentatie in lemn, asa cum sunt cele de la Mangalia (sec. XVI),
Babadag (sec. XVIII), Medgidia (sec. XIX), Tulcea (sec. XIX) si Constanta (sec. XX). In ultimii
ani s-au ridicat o serie de cladiri arhitectonice, unele fiind remarcabile monumente de arhitectura
moderna, ca Palatul administrativ de la Baia Mare, Teatrele Nationale de la Targu Mures si
Bucuresti, Sala Palatului, Palatul Radiodifuziunii, Hotelul Intercontinental si Palatul
Parlamentului din Bucuresti etc., iar centrele civice realizate in unele orase ca Targu Mures
Bistrita, Satu Mare, Iasi etc. sunt adevarate bijuterii arhitecturale. Muzeele si Casele memoriale,
componente culturale valoroase pentru turism prezinta o mare varietate dupa continut si
importanta fondului de exponate. Un interes deosebit au muzeele de importanta nationala, intre
care amintim pe cele din Bucuresti (Muzeul de Istorie a Romaniei, Muzeul de Arta a Romaniei,
Muzeul Colectiilor, Muzeul de Istorie Naturala "Gr. Antipa", Muzeul Geologiei etc.), Alba Iulia
(Muzeul Unirii, Biblioteca Batthyaneum), Brasov (Complexul muzeal al culturii romanesti),
Cluj-Napoca (Muzeul de Istorie), Dobeta Turnu Severin (Muzeul Regiunii Portile de Fier),
Constanta (Muzeul de istorie nationala si arheologie, Complexul muzeal de stiintele naturii,
Muzeul Marinei), Iasi (Complexul Muzeal din Palatul Culturii), Oradea (Muzeul Tara
Crisurilor), Piatra Neamt (Muzeul de Istorie si stiintele naturii), Sibiu (Muzeul Brukenthal),
Timisoara (Muzeul de Istorie), Tulcea (Muzeul Delta Dunarii).[13]
Asezari rurale de interes turistic (sate turistice)
Aparute si dezvoltate pe cele mai variate forme de relief, inca din vremea traco-dacilor, asezarile
rurale romanesti au pastrat si mai pastreaza inca, in buna masura, datinile si obiceiurile stravechi,
un bogat si variat folclor, originale elemente de etnografie, factori naturali de cura sau
beneficiaza de un pitoresc cadru natural, satisfacand, astfel multiple motivatii turistice. Aceste
asezari, daca dispun de gospodarii corespunzatoare si au o dotare tehnico-edilitara adecvata si
accesibilitate comoda, pot fi valorificate prin turismul rural si agroturism. Se impun atentiei
pentru turism mai multe tipuri de sate. O mare raspandire o au satele peisagistice, adecvate
turismului de sejur si care dispun de conditii naturale atractive si variate, favorizand petrecerea

timpului liber cat mai agreabil. Sunt sate climaterice cu posibilitati de plimbare in aer liber,
drumetie, bai de aer, helioterapie etc. ca : Fundata si Sirnea (Brasov), Tismana (Gorj), Botiza
(Maramures), Bradet (Arges), Vama Veche (Constanta) etc., balneare cu izvoare minerale, sau
emanatii de gaze terapeutice ca: Zizin (Brasov), Oglinzi (Neamt), Costiui si Rodna (Maramures),
Valcele (Covasna) etc., sau pentru practicarea sporturilor de iarna: Garana (Caras-Severin),
Sirnea, Fundata (Brasov), fie viti-pomicole: Recas (Timis), Jaristea, Jidvei (Alba), Niculitel
(Tulcea), Agapia si Varatic (Neamt) etc.; pastorale: Vaideeni (Valcea), Jina si Sibiel (Sibiu) etc.;
pescaresti si de interes vanatoresc: Crisan si Sf. Gheorghe (Tulcea), Ciocanesti (Suceava),
Gurghiu (Mures) etc. sau cu obiective de interes stiintific: rezervatii naturale, monumente ale
naturii: Ponoare (Mehedinti), Sadova si Bosanci (Suceava), Chiuzbaia (Maramures), Ciresu
(Mehedinti) etc.
Se remarca si satele de interes cultural-istoric, ce se adreseaza indeosebi turismului itinerant cu
valentele sale culturale. Unele sate etnofolclorice detin un inestimabil fond etnografic (port
traditional, artizanat si arhitectura populara, folclor, muzee etc.): Bogdan Voda si Ieud
(Maramures), Rasinari si Sibiel (Sibiu), Vama, Ciocanesti (Suceava), Naruja (Vrancea),
Curtisoara (Gorj), Hoteni (Maramures), Avram Iancu si Arieseni (Alba) etc.; altele de creatie
artistica si artizanala, cu o bogata creatie in arta populara, ofera posibilitatea ca turistii sa se
initieze in diferite mestesuguri populare: Tismana, Marga, Dragomiresti, Sapanta, Sat Sugatag,
Ciocanesti, Marginea.