Sunteți pe pagina 1din 1

Ana Blandiana - Cuplu

Unii te vd numai pe tine,

i tu numai dumanul din faa ta,

Alii m vd numai pe mine,

Avem patru picioare s alergm,

Ne suprapunem att de perfect

Dar tu poi fugi numai n partea ta

nct nimeni nu ne poate zri deodat

i eu numai n cealalt parte.

i nimeni nu ndrznete s locuiasc pe


muchia

Orice pas este o lupt pe via i pe moarte.

De unde putem fi vzui amndoi.


Tu vezi numai luna,
Eu vd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stm spate n spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sngele duce zvonuri
De la o inim la alta.
Cum eti?
Dac ridic braul
i-l ntind mult napoi,
i descopr clavicula dulce
i, urcnd, degetele i ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc i-mi strivesc
Pn la snge gura.
Cum suntem?
Avem patru brae s ne aprm,
Dar eu pot s lovesc numai dumanul din
faa mea

Suntem egali?
Vom muri deodat sau unul va purta,
nc o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
i molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri ntreg
i va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiat de vecie,
Ct o cocoa,
Ct un neg...
Oh, numai noi cunoatem dorul
De-a ne putea privi n ochi
i-a nelege astfel totul,
Dar stm spate n spate,
Crescui ca dou crengi
i dac unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singur privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
nsngerat, nfrigurat,
Al celuilalt.