Istoria literaturii romane de George Calinescu

Ion Barbu a inceput sa scrie poezii de stil parnasian, reliefand fortele

geologie, muntii, lava, natura inerta. Renunta la acest mod, poezia se reface
sub stilul potagoreic, lectura devenind o instruire de lucruri fundamentale, o
initiere prin lucruri initiale si prin muzica. Cu toate acestea este deseori
numai o forma de dificultate filologica rerezentant arta poetica a eului liric.
Poezia poate fi o iesirea din normalitate, un joc, o sublimare a vietii prin
retorsiune.

Poetica lui Ion Barbu de Dorin Teodorescu

Riga Crypto si lapona Enigel face parte din In Memoriam alaturi de alte
poeme care au fost compuse rapid, marcand astfel o noua etapa a operei
sale. Sunt sugerate senzatii elementare si pure in acord cu diminetile de
aprilie. Dorin Teodorescu e de acord cu Tudor Vianu in ceea ce priveste
semnificatia poemului, in care cei doi vad o piatra de hota a universului
propriu-zis: Odata cu Riga Crypto si lapona Enigel se produce separarea
de lumea exterioara, luminata de claritatile soarelui se deschide poarta catre
un univers atat de interior incat orientarea in mijlocul lui devine plina de
dificultati(T.Vianu)

Nu gasim conversatii rationale cu atat mai putin consecvente logico-

alegorice. Trebuie sa realizam ca acest poem trebuie consumat ca pe un joc
de fantasme,cu parti umbrite si cu parti proeminente, care se afla in balanta.
Aceasta lucru are o miscare ascendenta si descendenta. Sensul ascendent
este o discreta distilare a luminii, chiar daca sfarsitul tragico amana. Astfel
ca de la carnalitatea lui Crypto ajungem la taramul sau imaginar de roua si
de aici la Enigel- fiinta nobila care se indreapta spre soare, ca sa-si
indeplineasca visul ei polar. Acestea spuse se pot asemana cu cele 4 entitati
hermetice sau cei patru din om: entitatea teresta( Saturn), entitatea
apoasa(fluida, lunara), si o entitate fluida dar subtila( sufletul), apoi entitatea
intelectuala.

Crypto si Enigel nu sunt personaje reale, sunt doua ipostaze interioare,

oarecum complementare, care apar in reveria poetului: inima ascunsa si
sufletul-fantana. Demonstreaza frica care dezvaluie un complex de
inferioritate, dar lasand totodata la iveala o intelepciune autocuprinzatoare.