Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hidraulica Si Constructii Hidroedilitare - Capitolul 1 PDF
Hidraulica Si Constructii Hidroedilitare - Capitolul 1 PDF
1
Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1
Aplicabilitatea rezultatelor hidraulicii este foarte vasta, aceasta fiind un suport esenial pentru
ingineri din domeniul hidrotehnicii, gospodririi apelor, mbuntirilor funciare, ingineriei nautice maritime
si fluviale, mainilor hidraulice etc.
Hidraulica , asa cum sugereaya si definirea ei, este compusa din doua partidisticte si ca mod de
abordare a studiului:
- hidrostatica, ce studiaz echilibrul lichidelor aflate n stare de repaus i a corpurilor solide cu care
vin in contact.
- hidrodinamica ce studiaz echilibrului lichidelor aflate n micare i a corpurilor care se mic sau
se afla in contact cu masa lor.
CAPITOLUL I
PROPRIETATILE FIZICE ALE LICHIDELOR
Din punct de vedere fizic, n natur, corpurile se pot prezenta trei stri de agregare: solid, lichid i
gazoas.
Proprietile fizice mai importante ale lichidelor sunt: fluiditate, greutate specific sau volumetric,
densitate, compresibilitate, vscozitate, dilataie termic, adeziune, tensiune superficial, capilaritate,
absorbie i cavitaie.
1.1 - Fluiditatea
Lichidele mpreun cu gazele alctuiesc starea fluid a materiei. Fluidele se caracterizeaz prin
mobilitatea extrem de mare a particulelor ntre ele. Micarea are loc aproape fr rezistene. Aceast
proprietate se numete fluiditate. Fluiditatea este principala proprietate prin care fluidele fac nota
discordanta fata de solide.
Spre deosebire de corpurile solide, care i pstreaz forma, fluidele pot fi considerate ca fiind lipsite
de rigiditate, ele iau forma vasului n care se pstreaz. Lichidele se opun ns variaiei de volum, n
comparaie cu gazele care tind sa se dilate, fr aciunea unor fore exterioare.
2
Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1
=
[G ] = F = F L3 (1.2)
[V ] L3
sau in SI:
=
[G ] = F = M L2 T 2 (1.3)
[V ] L3
Apa curat la temperatura de + 4C i presiunea atmosferic de 760 mm coloan de mercur are:
kgf N
= 1000 3
= 9810 3
m m
N
= 9810 in Sistemul tehnic de msura [SI]
m3
Greutatea specific a apei variaz foarte puin n funcie de temperatur, presiune i poziia
geografic.
De exemplu: variaia greutii specifice a apei se menine 0,4 % pentru temperaturi cuprinse ntre
0C- i 30C i crete pn la 4 % cnd temperatura ajunge la 100C. De asemenea, la o cretere a presiunii
exercitate, asupra apei pn la 100 atmosfere, variaia greutii specifice nu depete 4.65% variaia
greutii specifice datorit poziiei geografice este i mai mic.
In aceste condiii, practic, variaia greutii specifice a apei in domeniul ingineresc al construciilor
se neglijeaz deoarece variaia temperaturii este in limitele variaiilor exterioare.
In tabelul 1.1 se dau cteva valori ale greutii specifice a apei curate la diferite temperaturi i
presiunea egal ou o atmosfer.
Tabelul 1.1.
Temperatura toC 0o 4o 10o 20o 30o 100o
Greutatea specifica
9808.72 9810 9807.35 9792.64 9767.52 9401.707
[N/m3]
In tabelul 1.2 se prezint valorile greutilor specifice pentru cteva lichide si gaze:
Tabelul 1.2.
M
= (1.4)
V
G
In relaia 1.4 dac se nlocuiete masa M = se obine legtura dintre greutatea specific i
g
densitate:
1 G
= = (1.5)
g V g
sau
= g (1.6)
Exprimarea dimensionala in SI :
F L3
= = F T 2 L 4 (1.7)
L T 2
Iar ca uniti de msura se folosesc:
N s 2 kgf s 2
,
m4 m4
Apa la temperatura de + 4C i presiunea de 760 mm coloan de Hg, la Bucureti, are densitatea:
N
9810 2
m 3 10 N s
= = (1.8)
g m m4
9.806 2
s
Din relaia 1.6 se observa ca densitatea este o mrime direct proporionala cu greutatea specifica.
Tabelul 1.3.
Densitatea apei la diferite temperaturi
Temperatura toC 0o 4o 10o 20o 30o 100o
1.4.- Compresibilitatea.
In general, orice corp, indiferent de starea lui de agregare, se deformeaz sub aciunea unor sarcini
exterioare. Dac aceste sarcini nu depesc o anumit limit, deformaiile snt proporionale cu solicitrile.
Peste aceast limit proporionalitatea dintre deformaii i sarcini nu mai este valabila.
Capacitatea corpurilor de a-i micora volumul sub aciunea forelor de compresiune, se numete
compresibilitate.
4
Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1
dV = V dp
Sau (1.9)
dV
= dp
V
[ ] = 1 = F L2 (1.12)
d d 1
= dp sau = dp (1.15)
De aici rezulta ca:
5
Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1
1 d dp
= dp sau = (1.16)
dp d
2 8 8 8
[N/m ] 19.51x10 20.29x10 21.47x10
1.5.- Vscozitatea
Se tie, c lichidele pot fi n stare de repaus sau n micare. La lichidele n repaus aciunile reciproce
dintre molecule, conduc la eforturi de compresiune, iar la lichidele n micare, pe ling eforturile de
compresiune iau natere i rezistene tangeniale care se opun micrii.
Proprietatea lichidelor de a dezvolta rezistene tangeniale ce se opun micrii, se numete
viscozitate. Dup Newton, rezistenele tangeniale ce iau natere la lichidele n micare, se datoreaz
atraciei dintre molecule.
Spre deosebire de solide, rezistena tangenial la viscozitate depinde n foarte mic msur de
presiune: ea este ns proporional cu suprafaa n contact i cu viteza relativ de deplasare a straturilor
lichide ntre ele.
Datorit viscozitii, viteza ntr-un curent de lichid este variabil att n plan vertical, ct i n plan
orizontal. Pentru exemplificare, n Fig. 1.2, se arat o seciune vertical n lungul curentului (a), repartiia
vitezei n plan vertical ntr-o seciune curent transversal curentului (b) i repartiia vitezei n plan orizontal
(c).
Variaia vitezei n plan vertical i orizontal, din exemplul dat, poate fi scoas n eviden dac
secionm curentul de lichid cu dou planuri paralele P i P' situate la o distan z, unul de cellalt.
Dac considerm numai variaia vitezei pe vertical, toate particulele cuprinse n planul P au viteza
v, iar cele cuprinse n planul P' au o vitez v + v. Conform ipotezei lui Newton, ntre dou suprafee de
lichid egale A i cuprinse n planurile P i P' se dezvolt o for tangenial T proporional cu suprafaa A,
Fig. 1.3:
V
T =A (1.17)
z
unde:
este un factor de proporionalitate, numit
coeficient de vscozitate dinamic;
A suprafaa de contact ntre straturile de
lichid considerate:
V
variaia vitezei de alunecare dup
z
normala direciei de scurgere.
Raportnd fora tangenial T la suprafaa A i
trecnd la limit, vom obine rezistena tangenial de
vscozitate:
T dV
= lim sau = (1.18)
Fig. 1.3. Vscozitatea. A dz
In hidraulica aplicat, uneori se folosete n locul coeficientului de vscozitate dinamic , un alt
coeficient numit de vscozitate cinematica
Coeficientul de vscozitate cinematic se obine din relaia 1.19:
= (1.19)
Dimensional:
[ ] = dz
= F L2 T (1.20)
dV
Iar
F L2 T
[ ] = = = L2 T 1 (1.21)
F T 2 L 4
7
Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1
Tabelul 1.4
Valorile coeficienilor i la diferite temperaturi
Temperatura toC 0o 4o 10o 20o 30o 100o
G G
t = = (1.22)
Vt Vo (1 + t )
si
M M
t = = (1.24)
Vt Vo (1 + t )
In practic, spre deosebire de solide, prin nclzirea lichide lor vom constata mai nti dilatarea
vaselor n care se pstreaz si apoi a lichidelor. Dilatarea lichidelor fa de vase se numete dilatarea
aparent.
Dilatarea real a lichidelor se compune din dilatarea aparent i dilatarea vasului. Pe aceste
considerente:
= '+ " (1.26)
Unde:
- este coeficientul de dilatare cubic real;
' - coeficientul de dilatare cubic aparent;
" - coeficientul de dilatare cubic a vasului.
Apa, ntre 0C i + 4C, face excepie de la legea de dilatare
a lichidelor. Ea are un volum minim la temperatura de + 4C
volumul crete cnd temperatura scade ctre 0C, respectiv, dac ea
crete peste + 4C, Fig. 1.4.
Aceast proprietate a apei are o importan deosebit din
punct de vedere biologic i tehnic. In timpul iernii, apa mai rece de +
4C din ruri, lacuri l mri se ridic la suprafa formnd un strat
protector, iar cea mai cald se las la fund, asigurnd n acest fel
Fig. 1.4. Dilatarea termic a apei viaa animalelor acvatica i protecia instalaiilor de captare.
1.7 Adeziunea
La nivelul de contact ntre un solid i un lichid, sau intre dou lichide ce nu se amestec se dezvolt
fore de atracie moleculara, numite fore de adeziune. Aceast proprietate poate fi demonstrat dac n
interiorul unei mase de lichid n repaus, introducea un disc foarte bine lustruit. Imprimnd discului o
micare de rotaie, dup puin timp, vom constata c ia apropie rea discului lichidul se pune n micare.
Adeziunea are multe aplicaii tehnice, iar n alimentrile cu ap se cunosc mecanisme folosite la
ridicarea apei din puuri.
Studiul fenomenelor ce se produc ntr-un strat de lichid foarte subire la nivelul de contact cu un corp
solid, gazos sau lichid, cu care nu se amestec, a scos n eviden existena unei stri de tensiune. Ea
depinde numai de natura corpurilor n contact i de temperatura lor. Aceast stare de tensiune se numete
tensiune de suprafa sau superficial.
Eforturile de tensiune ce iau natere se noteaz cu i se exprim n N/m de contur.
Rezultanta eforturilor de tensiune este o for, numit for capilar, dup denumirea tuburilor -
capilare - n care a fost pus n eviden.
Fenomenele de tensiune superficial snt neglijabile cnd masa lichidului i dimensiunile suprafeei
de contact snt mrite, ele au ns o importan deosebit dac una sau ambele dimensiuni snt mici sau
9
Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1
foarte mici. Exemple gritoare n acest sens snt forma picturii de ap turnat pe o suprafa metalic
ncins; forma picturii de mercur; forma suprafeei de contact cu aerul a unei emulsii, ridicarea sau
coborrea nivelului lichidelor n tuburile capilare.
Fenomenele capilare, ca: ridicarea apei n porii pmntului de fundaie i comportarea emulsiilor, au
o importan deosebit n practica lucrrilor de construcii.
In Fig. 1.5 a i b se demonstreaz proprietatea lichidelor de a circula prin tuburile capilare dup alte
principii dect cele cunoscute la vasele comunicante. Intradevr dac ntr-un vas cu ap introducem un tub
curat din sticl, avnd diametrul interior mai mic dect 1 cm, dup puin timp constatm c nivelul apei n
tub se ridic deasupra celui n vas cu o nlime h. Acelai lucru constatm dac introducem tubul ntr-un
vas cu mercur, numai c n acest caz, nivelul mercurului din tub va fi mai cobort dect cel din vas cu o
nlime h'.
Ridicarea sau coborrea nivelului lichidelor n tuburile capilare se datoreaz forelor capilare, care
acioneaz de jos n sus n cazul lichidelor ce ud pereii tubului, sau de sus n jos la celelalte lichide.
Nivelul lichidului, n tub, se menine constant numai dup ce
se realizeaz echilibrul ntre fora capilar Fc i greutatea sa G,
Fig. 1.5:
FC = G (1.27)
Sau
Fig. 1.5. Fenomene de capilaritate. 2 r = r 2 h (1.28)
Sau
4
d h = = const (1.30)
Din relaia 1.30 rezult c n fenomenele capilare produsul d h = constant. Aceast concluzie
prezint o importan deosebit, deoarece in practic, putem limita ridicarea apei prin capilaritate, cu
ajutorul unul strat de pietri, avnd diametrul granulelor mare.
In tabelul 1.5 se dau valorile tensiunii superficiale n N/m pentru apa la diferite temperaturi.
10
Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1
Tabelul 1.5
Valorile tensiunii superficiale la diferite temperaturi
Temperatura toC 0o 4o 10o 20o 30o 100o
11
Hidraulica si construcii hidroedilitare Curs1
Pentru rezolvarea acestei probleme, sunt necesare cercetri experimentale asupra proprietilor
fluidului, reprezentarea acestora sub forma mai multor relaii complementare care mpreuna cu ecuaiile
fundamentale sa formeze un sistem complet de ecuaii.
Astfel sunt concepute o serie de modele de fluid care in cont de anumite grupuri (clase) de
fenomene pentru care proprietilor exprimate in ecuaii suplimentare sunt in concordanta cu experiena.
Pentru uurarea calculelor s-a nscut ideea considerrii - n prima faz - a unui lichid avnd
proprietile fizice constante, numit fluid perfect (modelul Euler).
Prin fluid perfect, se nelege deci, un fluid ipotetic cu greutatea specific i densitatea constante,
incompresibil, lipsit de vscozitate, capilaritate, absorbie, cavitaie etc.
Acest model este destul de des utilizat in hidraulica, pe baza lui obinndu-se simplu o serie de
reprezentri si ecuaii cu larga aplicabilitate practica, mai ales ca exista posibilitatea extinderii lor in baza
unor considerente suplimentare si la fluide reale.
Alt model de fluid este cel al fluidului vscos (modelul Newton) prin care se considera o stare de
tensiune mai complexa, determinata de proprietatea de vscozitate a fluidelor. Dar si acest concept de model
acoper un domeniu foarte restrns, respectiv al micrii laminare, fiind necesare si aici considerri
complementare pentru a surprinde efectele reale ce au loc din cauza turbulentei.
Modelul cel mai evoluat este cel al fluidului vscos si turbulent. A fost posibila folosirea acestuia
odat cu apariia tehnicilor moderne de calcul care sa acopere volumul de lucru deosebit.
Totui reprezentarea turbulentei in micarea fluidului nu a ajuns nc in stadiul unui sistem de ecuaii
complet, fiind necesare si in acest caz, introducerea unor consideraii suplimentare , rezultatele finale avnd
un caracter semiempiric.
Avnd in vedere diversitatea tipurilor de probleme pe care le ridica hidraulica, modul de abordare
printr-un anumit model, trebuie stabilite in funcie de complexitatea problemei si nivelul de acuratee cerut
pentru rezultatul final.
In cazurile de tratare mai sumara a problemelor hidraulicii, cel mai accesibil model de abordat este
modelul fluidului ideal (perfect) care ofer ecuaii fundamentale si care apoi pot fi completate pentru fluide
reale.
12