Cancerul gastric

Cancerul care apare la nivelul stomacului se numeste cancer sau neoplasm

gastric. Acesta este o afectiune maligna, in care celulele neoplazice apar initial la
nivelul mucoasei gastrice si apoi se extind dincolo de peretele stomacului in
tesuturile invecinate. Tipul histologic cel mai frecvent de neoplasm gastric este
adenocarcinomul, reprezentand aproximativ 95% din totalul cancerelor gastrice.

Incidenta

Regiunea geografica. Pe plan mondial, incidenta difera mult de la o tara la

alta. Majoritatea tarilor in care se inregistreaza un numar crescut de cazuri de
cancer gastric se gasesc, cu mici exceptii, in regiunea Asia Pacific si nordul
Europei (Chile, Japonia, China, Finlanda, Ungaria si altele). In tara noastra,
cancerul gastric reprezinta cea mai frecventa forma de tumora maligna a
tractului digestiv, incidenta sa prezentand insa mari variatii geografice, fiind cel
mai frecvent intalnita in Banat. In fiecare an, in Romania sunt depistate in jur de
3.000 de cazuri noi de cancer gastric, cele mai multe dintre ele in stadii
avansate.

Varsta. Desi numarul cazurilor aparute la tineri a crescut in ultimul timp,

incidenta maxima a cancerului gastric este dupa varsta de 60 de ani, sub 45 de
ani aparitia sa fiind destul de rara. Trebuie totusi sa precizam ca formele de
cancer gastric intalnite la tineri pot fi mai agresive.

Sexul. Afectiunea survine mai frecvent la barbati decat la femei, raportul

fiind de 2:1

Rasa. Studiile epidemiologice efectuate in Statele Unite au aratat o

incidenta mare la indivizii ce apartin populatiilor din insulele Pacificului, dupa
care urmeaza descrescator: populatia de origine africana, hispanici, populatia
alba, amerindienii si la final eschimosii.

Factorii de risc implicati in aparitia cancerul gastric sunt numerosi: dieta,

infectia cu Helicobacter pylori, fumatul, gastrita atrofica, ulcerul, anemia
pernicioasa, interventiile chirurgicala la nivelul stomacului, expunerea la radiatii
si terenul genetic. Aparitia cancerului gastric este de multe ori multifactoriala
combinand predispozitia, care este mostenita si factorii de mediu.

Prin notiunea de risc se intelege o probabilitate mai mare decat media de a

dezvolta acest tip de cancer. In prezent, factorii de risc sunt considerati a fi
adevarate cauze datorita corelatiei semnificative care s-a dovedit a fi intre ei si
declansarea bolii. Majoritatea factorilor favorizanti actioneaza asupra stomacului
prin intermediul a doua mecanisme: afectarea pH-ului gastric si inflamatia
mucoasei.

Infectia cu Helicobacter pylori, este cel mai important factor de risc

recunoscut la ora actuala. Helicobacter pylori reprezinta o bacterie implicata si in
producerea gastritei si a ulcerului, ce poate coloniza mucoasa stomacului.
 Interesant este ca desi aceasta este foarte des intalnita (aproape 50% din
populatie), numai 5 % dintre cei infectati vor face cancer gastric. Explicatia
consta in faptul ca este necesar si un anumit teren individual ce accentueaza
inflamatia mucuoasei si modificarea pH-ului. Studiile au demonstrat prezenta
anticorpilor anti HP in serul bolnavilor cu cancer gastric, ceea ce sustine rolul
acestei bacterii.

Dieta consumul excesiv de alimente cu continut crescut in sare

(muraturi, mezeluri), preparate din peste sau carne conservate prin afumare,
precum si o dieta saraca in legume si fructe. Este dovedit faptul ca o alimentatie
bazata pe vegetale si bogata in vitamina C scade semnificativ riscul de aparitie al
cancerului gastric.

Fumatul este asociat cu aparitia cancerului gastric atat ca numar de tigari

fumate, cat si ca durata. Studiile arata o crestere a riscului de pana la 1,5 1,6
ori.

Factori genetici rolul acestora este sugerat de incidenta crescuta a bolii

la mai multi membrii ai aceleiasi familii. Aproximativ 10% din cancerele gastrice
pot fi explicate prin cause genetice.

Locul de munca cu expunere la azbest, nichel, praf de carbune.

Anemia pernicioasa, data de deficitul vitaminei B12 in organism, se

asociaza cu gastrita atrofica si cu modificari ale pH-ului.

Interventiile chirurgicale la nivelul stomacului pot modifica pH-ul gastric si

conduc la aparitia cancerului gastric.

Diagnosticul cancerului gastric este greu de realizat intr-un stadiu precoce,

deoarece 80% dintre pacienti nu prezinta niciun fel de simptome la debutul bolii.

Cand simptomele apar, ele sunt atat de vagi, incat sunt fie ignorate, fie
confundate cu simptomele altor afectiuni.

Semnele predictive ale cancerului gastric pot fi:

discomfort gastric sau abdominal, care se accentueaza dupa alimentatie si

nu cedeaza la medicamente antiulceroase;

indigestie si senzatie de arsura la nivelul stomacului;

respiratie urat mirositoare (halena);

inghitire dificila a alimentelor;

lipsa poftei de mancare, senzatie de satietate instalata rapid, urmata de

balonare;

scaderea in greutate, ameteli, anemie, oboseala;

 greturi, uneori chiar si varsaturi;

constipatie sau diaree.

Investigatiile care se fac in astfel de situatii sunt:

Radiografia baritata;

Endoscopia;

Recoltarea de sange pentru depistarea markerilor tumorali;

Tomografia Computerizata (CT) abdominala;

Radiografia toracica;

Ecoendoscopia;

Ultrasonografia endoscopica.

Tratamentul este adaptat in functie de pacient, stadiul, tipul, locatia si

extinderea malignitatii. Cancerul gastric este dificil de tratat daca nu este
identificat timpuriu (inainte sa se extinda). Din pacate, deoarece cancerul
timpuriu nu prezinta foarte multe simptome, boala este deja avansata cand se
pune diagnosticul. Principalele tipuri de interventii pot include:

Interventia chirurgicala este cea mai des folosita interventie, chirurgul

extirpand o parte sau intreg stomacul. Potential curativ este prezent la mai putin
de 40% din pacienti. In caz de metastazare a bolii, efectul este mai mult unul
paliativ.

Chimioterapia nu exista inca un standard international aprobat. Se

foloseste oportunitatea chimioterapiei chiar inainte de operatie cu scopul de a
micsora tumora sau dupa operatie ca terapie adjuvanta pentru a distruge
celulele cancerose ramase.

Radioterapia Radioterapia este un tratament antineoplazic care foloseste

radiatii X de energie inalta sau alte tipuri de radiatii, capabile sa distruga celulele
maligne.

Exista doua tipuri de radioterapie:

radioterapia externa: foloseste un aparat care trimite radiatii catre zona

afectata;

radioterapia interna: care foloseste substante radioactive injectate direct

la nivelul tumorii prin ace, tuburi sau catetere.

Modalitatea prin care este realizata radioterapia depinde de tipul si stadiul

procesului tumoral. In general este folosita in combinatie cu chirurgia si
chemioterapia sau este folosita impreuna cu chemioterapia cand pacientul nu
poate fi operat chirurgical. Radioterapia poate avea si un scop paliativ pentru a
reduce durerea in cazurile de boala incurabila.