Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Atat in Romania, cat si in Europa, subiectul exploatarii gazului de sist (tip de gaz
neconvenional) a luat amploare si a devenit extrem de controversat. Gazele neconventionale
reprezinta in fapt gazele care nu pot curge din zacamant in mod natural datorita geologiei
rocii in care acestea se gasesc, fiind necesara realizarea unor operatii suplimentare, numite
generic fisurarea hidraulica. Aceasta operatiune presupune injectarea apei sup presiune in
start si formarea unor canale prin spalarea rocii, care sa permita gazului din roca sa ajunga in
gaura de sonda.
Desi sunt atatea zone din care se doreste extragerea acestor gaze Romania nu are o
legislatie speciala pentru explorarea si exploatarea gazelor de sist. Deciziile in aceasta
problema fiind luate conform legii petrolului.
Trebuie tinut insa cont si de efectele negative (pe termen scurt sau lung) propagate
asupra mediului o data cu aceste exploatari prin fisurare hidraulica.
Tehnologia provoaca probleme legate de evacuarea apei reziduale, care contine circa
600 de substante chimice, dintre care multe dovedite cancerigene. Se pot produce scurgeri de
lichid sau de metan in spatele coloanei sau prin fracturi/roci. Daca fracturile se propaga pe
distante mari, stratul acvifer poate fi contaminat. De asemenea, fracturarea hidraulica poate
cauza cutremure de 1-3 grade pe scara Richter.
Necesarul de apa pentru foraj va fi procurat din raurile, lacurile, apa subterana sau din
bazinele municipale. Astfel pot seca acviferele regionale si poate perturba activitatile de
pescuit, viata subacvatica sau functionarea centralelor hidroelectrice. Nu trebuie uitat faptul
ca Romania are resurse de apa in scadere si un regim al precipitatiilor deficitar.
Avand in vederea protejarea panzei freatice trebuie sa avem in vedere faptul ca aceasta
poate fi contaminata cu metan si clorura de potasiu prin pierderea integritatii putului
(cimentarea incorect a putului) sau din cauza contaminarii circulatiei fluidelor spre
suprafata/scurgeri prin structurile geologice. Un studiu a revelat faptul ca in apa din puturile
aflate in aproprierea amplasamentelor sondelor pentru gaz neconventional, concentratia de
metan este de 17 ori mai mare.
Privind gestionarea refularii apei din foraj, trebuie tinut cont de faptul ca 30-40% din
lichidul de fracturare se intoarce la suprafata prin gaura de foraj si acest lichid uzat
antreneaza si continuturi de metale grele si/sau elemente radioactive. Nu exista o solutie
clara, sigura, ecologica pentru volumul care trebuie in continuare eliminat, care poate
insemna mii de m3 (mii de cisterne auto, zeci/sute trenuri pentru fiecare foraj).
Din pacate, doar o parte se recicleaza pentru a fi reutilizata (cca. 25%) deoarece
costurile sunt mari, iar in Europa zacamintele sunt mai adanci, deci mai putina apa ar putea
refula spre a fi reutilizata. Frecvent, aceasta este pompata in puturi de injectare special
aprobate unde sunt depozitate ca deseuri toxice sau sunt depozitate in iazuri de decantare si
tratate cu chimicale pentru a fi curatata. Tratarea apei uzate nu diminueaza riscul contaminarii
panzei freatice, de suprafata si afectarea biodiversitatii prin acumularea de sedimente si
inundatii toxice. De asemenea costurile transportarii fluidelor de fracturare recuperate spre
statiile de epurare sunt mari. Apare si poluarea din cauza consumului de carburanti, o nevoie
mare de energie pentru transportare dar si producerea de noxe i zgomot.
Privind poluarea aerului, un caz real este in Dobrogea unde din cauza emisiilor
fugitive de metan eliberate in atmosfera pot produce incendii pe suprafete extinse intr-o zona
arida.
Din zecile/ sutele de mii de m3 de fluid injectate in subteran pe parcursul vietii sondei,
doar o parte e recuperata, restul ramanand sub presiune in subteran. Astfel putem pune pe
lista argumentelor contra si poluarea solului.