MUCATE...

de Aurel Oancea

Ce primveri frumoase am avut! La tine

Veneam i aminteti? n zilele-nsorite
i poarta, scrind, mi anuna sosirea.
La geamul tu erau mucate nflorite.

De dup ele, ochii ti m urmreau,

Te ascundeai i ateptai s te gsesc.
De te gseam, primeam rsplat un srut.
Altfel urma ca eu s te despgubesc,

Dar nu cu unul, ci cu-o mie, dou, zece!

i, pentru c m ncurcam la numrat,
M pedepseai s-ncep din nou cu srutatul
i totdeauna eu ieeam cel vinovat.

Destinul ne-a purtat pe drumuri diferite,

Dar clipe dragi din via nu pot fi uitate.
Azi m gndesc la tine i tu nici nu tii c
La mine-n suflet nfloresc mereu mucate.