Wolfgang Amadeus Mozart (1756 1791) a compus

Simfonia nr. 38 n Re major, KV 504, n iarna anului

1786. Era o perioad dificil pentru el, ntunecat de
moartea celui de-al treilea fiu al su, precum i de
probleme financiare.
Prima audiie a avut loc la Praga (de unde i numele
Simfoniei), pe data de 19 ianuarie 1787. Mozart a vizitat
atunci capitala Boemiei pentru prima oar. Aici, spre
deosebire de Viena, premiera operei Nunta lui Figaro a
avut un mare succes, fapt pentru care compozitorul a acceptat invita ia de a
veni la Praga i de a asista la urmtoarele spectacole. Cadoul su pentru acest
gest de preuire a fost un concert n care a prezentat n prim audi ie Simfonia
nr. 38, precum i Variaiuni pe tema Non piu andrai din opera Nunta lui
Figaro. Tot atunci i s-a fcut propunerea de a compune o alt oper i astfel, n
luna octombrie a anului urmtor, publicul praghez avea s aplaude cu acela i
entuziasm premiera capodoperei Don Giovanni.
Simfonia este alctuit din trei pri i nu din patru, cum ar fi de a teptat.
Partea a treia, care de obicei este un menuet, lipsete.
Partea I Allegro este conceput n forma Sonata i este precedat de
un Adagio maiestuos, de proporii considerabile. Acest gen de introducere
(uvertur francez, reminiscen a Barocului) se ntlnete adesea n muzica
lui Haydn, care l-a influenat n mod evident pe Mozart, fr a-i umbri, totu i,
originalitatea. n ntreaga simfonie pot fi remarcate mai multe elemente
muzicale care par nite schie pentru Don Giovanni. nceputul, spre exemplu,
este asemntor muzicii care ntruchipeaz paii grei ai statuii Comandorului.
Asemnri cu opera se regsesc i n tranziia spre Allegro, precum i n
Allegro-ul propriu-ziu, care se desfoar similar uverturii, i anticip unele
motive din Flautul fermecat. Discursul muzical este marcat de contraste
dramatice, revelnd o impresionant densitate polifonic. Sec iunea
Dezvoltrii este unul dintre puinele pasaje din muzica lui Mozart care s fi
necesitat o elaborare att de asidu. Au rmas ca mrturie schi e ale acestei
seciuni, artndu-ne un Mozart care i sprijin demersul mai mult pe un
profund i struitor travaliu componistic dect pe strlucita lui spontaneitate.
Partea secund Andante este scris n tonalitatea subdominantei (Sol
major). Lirismul senin i seductor definete imaginea poetic a acestei
emoionante micri, din care nu lipsesc momente de tensiune. Tot n forma
Sonata (ca i primele dou pri) este scris finalul Presto. Energia ritmic
este debordant, ns muzica i menine mereu elegana, claritatea i
puritatea.