Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Elena Maria Morogan Mitologia Nordica PDF
Elena Maria Morogan Mitologia Nordica PDF
ISBN 973-45-0035-X
MITOLOGIA NORDICA
Coperta Seriei: John Mara
EDITURA ENCICLOPEDICA
ISBN 973-45-0035-X
Colectia 990RIZONTURI SPIRITUALE'"
Seria MITOLOGICA
V'
IVill-'OLOGlftA NORDICA
MJTURI SI LEGENDE
Povestire de
Elena~.l\-laria Morogan
Ilustmtede
Constantin Mara
ro
,Editura'Enciclopedica
Bucuresti, 1992
LEGENDA NCEPUTULUI
13
1
YGGDRASIL9 ARBORELE LUMII
17
Cea dinti dintre ele era Gladsheim, cea mai
frumoasa zidire care a fost naltata vreodata; aici se
aflau douasprezece tronuri de aur si cel mai nalt
dintre ele era cel al1ui Oden. Nu trebuie uitat atelieml
urias, unde se aflau toate cele neeesare mpodobirii
nenumaratelor palate si fieraria unde s-au faurit mai
nti ciocanul, nicovala si .clestele si unde se faceau
podoabe, mai ales din aur - caci cu aur s-au
mpodobit toate palatele si de aceea vremea de atu..llci
s-a numit virsta de aur. -
n mijlocul Asgardului se ntindeau sunzatoarele
cmpii Ida si dealurile si vaile din jur erau pline de
palate minunate.
n partea cea mai ndepartata se ntindea, peste
cer, Bifrost, cel care mai era numit si "Drumul
tremurator", si caruia noi, oamenii, i spunem
curcubeu. Acesta este podul pe care zeii l-au construit
ntre Asgard si Midgard, drumul ntre pamnt si cer.
Este nenchipuit de trainic, .desi pare att de diafan
nct l-ai crede doar aer sclipind n culori minunate;
peste el trec zeii, cnd se duc la sfat lnga izvorul Urd;
doar Tor trebuie sa coboare din carul lui si sa treaca cu
piciorul, caci tunetele si fulgerele care i nsotesc carul
ar putea strica minunatul balans al podului.
18
PRIIVHI OAMENI
!'1
Amndoi erau frumosi, dar ochii lor nu aveau
. lumina; zaceau pe nisip, fara sa se poata ridica.
Era rndul celorlalti doi zei: Vile se apleca asupra
femeii si i darui simturi si gndire, iar barbatului i
darui putere, judecata si simtire.
Darul lui Ve fu vorbirea.
Iar Oden l numi pe barbat Ask (frasin), iar pe
femeie Embla (ulm), dupa numele copacilor din care
fusesera creati.
20
VRSTA DE AUR
24
DESPRE ZEI SI ZEITE
:~"~~~~.'1i>
El era un zeu tacut, foarte puternic, aproape Ia fel
de puternic ca Tor. Vidar avea un pantof magic, care
se numea "Cel cu talpa groasa". Se spune ca pentru
acest pantof nemaivazut se strng toate bucatile de
talpa si de piele care cad de la toti cizmarii din lume.
Cnd va ncepe cea din urma batalie, Vidar va ncalta
paIltoful vrajit. - cu el va izbi n piept dusmanii ...
In acele zile ale primei ntemeieri nu se aflau nca
n Asgard toti zeii.
Astfel, nu venise nca Njord, zeul marilor, si nici
fiica lui, Freja, zeita fructelor. Ei tineau de neamul
Vanilor si locuiau nca n lumea lor..
Iar Vale, fiul lui Oden, nu se nascuse nca.
n schimb, locuia aici Brage, sotul zeitei laun, vestit
pentru darul lui de a fauri stihuri minunate, caruia i
placea miedul si tovarasia pna la ore trzii; pe acesta
muritorii l socotesc strabun al tuturor poetilor.
Si tot aici se mai afla nca misteriosul Mimer, al
carui cap avea sa devina izvorul ntregii cunoasteri; pe
atunci mai traia n pace si i placea mult sa faca
bijuterii minunate pe care le darui a zeitelor. Iar
printre acestea se cuvine a fi amintite, pe lnga cele ce
au fost deja numite, Gerd, att de' frumoasa nct
legenda spune ca atunci cnd nchidea usa de Ia casa,
usa plngea dupa ea; Skade, zeita schiurilor si a
vnatorii - aceasta a locuit mai nti n tinuturile
gheturilor si ale fiordurilor, abia pe urma a venit n
Asgard ...
Si mai locuia aici un zeu ... ori mai curnd ... da, este
greu de spus cine era si de unde venea ... Era cunoscut
sub multe nume si si schimba cu usurinta nfatisarea,
cu atta repeziciune ca nici zeii nu-si dadeau seama ...
Acesta era Loke, tatal minciunii si parintele
dezbinarii ...
')q
Norne se numesc cele trei sUl'ori caTe paze.sc izvorul
Vrd.
Ele au veniL, cine poate spune de unde? Despre
ele nu se stiu prea multe, sau nimeni nu ndrazneste
sa spuna prea multe, caci numele lor este numele
Destinului... sosirea lor n Asgard a schimbat multe
lucruri aici, Ele au venit si au cerut sa locuiasca
ntr-un loc ndepar'cat, tocmai sub radacinile arborelui
lumii, YggdrasiL Locuinta Jar era o grota ntunecata si
la iesirea ei se afla izvorul, un ochi stralucitor n
pamntul negru ca funinginea. Acolo stau ghemuite
sUTorile si scot neincetat apa, pe care o amesteca cu
tarna magica -. astfel pregatesc ele milul stint cu care
stropesc radacina, ca sa pastreze vigoarea copacului.
Chipurile lor snt ascunse de valuri cenusii si
nimeni nu poate spune daca snt frumoase ori urte,
tinere ori batrne.
Dupa ce au ngrijit copacul, ncep sa toarca, dar
firul pe care l torc nu este fir adevarat, de el atrna nu
numai. viatatutumr v.ietuitoarele, ci. nsasis.oarta
universului. Caci ele snt cele care masoara timpuL.,
30
*
*-
Si in vreme ce sora mai virstnica~ Urd, toarce, mijlocia,
Verdandi, rasuceste firul; ea are'umoare schimbatoare
si grosimea firului depinde de dispozitia ei: uneori e
neted si egal, alteori plin de noduri. Skuld, sora cea
mica, 11taie cnd crede ea si nestiute sint socotelile pe
care le face, n vreme ce masoara firul. Nimeni nu le
poate opri lucrarea, caci timpul, o data ce a inceput, nu
mai poate fi oprit, nici intors napoi.
De indata ce Nornele au venit, in Asgard a aparut
timpul si zeii, au inceput si ei, ca toate fapturile, sa
aiba vrsta, iar faptele au inceput sa se insiruiasca,
una dupa alta si una dintr-alta si asa va fi mereu, pina
la ziua din urma.-
Locul in care traiesc Nornele, lnga izvor, la
radacina copacului, a devenit sfint si de aceea aici vin
zeii ca sa tina sfat si sa planuiasca cum. sa-si
ocroteasca propria lor casa si ntreaga lume ...
31
LOKE
34
FENRIR
38
o
SARPELE MIDGARDULUI
41
HEL' SI MP ARA TIA EI
43
DESPRE VANI
45
CASATORli-\ LUI l"REJ
50
RAZBOI N CER
52
CUM AU FOST REPARATE
o
ZIDURILE ASGARDULUI
57
FURTUL lVIERELOR FERlVIECATE
64
PARUL ZEITEI
" SIF
71
DIN AVENTURILE LUI TOR
72
TOR MERGE LA PESCUIT
76
TOR LA UTGARDALOKE
85
FURTUL CIOCANULUI LUI TOR
90
ZEII SE PREGATEse
96
POVESTIREA DESPRE
HOTT - TREMURICI
105
SIGURD,
OMORTORUL DE BALAURI
110
Astfel si dobndi Sigmund sabia si ea I sluji
glorios, n toate bataliile srigeroase n care lupta.
Familia sa nu avu prea mult noroc, Siggeir; sotul
Signei, se dovedi lacom si '\lidean. El si ucise socrul si
rnd pe rind pe cei noua cumnati; Sigmund nsa. l
prinse si l ucise si astfel el ramase singurul din
neamul Volsung, '
Cnd era aproape batrn, mai avu o ultima. batalie,
n care fu ranit de moarte, Cnd se lasa noaptea, sotia
sa Hjordis se strecura la adapostul ntunericului,
pentrq a cauta printre morti si raniti trupul sotului
iubit, In cele din urma il gasi si izbucni n plns, vaznd
ca acesta nu mai avea mult de trait., Dar Sigmund i
ceru cu voce slaba sa"si stapneasca lacrimile, pentru
ca vrea sa~ifaca o destainuire. Si"ivorbi astfel:
- n aceasta batalie, n care totul parea sa mearga
bine pentru noi, aparu deodata un strain care veni
drept spre mine; avea mantaua neagra, palarie cu
baruri mari si un singur ochi; n mna tinea o lance
uriasa, mai mare dect tot ce-am vazut eu vreodata.
Mi-a lovit. sabia cu lancea si sabia s-a frnt n trei.
Atunci am nteles cine era strainul si ca venise sa ma
cheme n Valhall.
Hjordis plngea si mai tare, vaznd ca rana sotului
ncepuse din nou sa sngereze.
~ Nu plnge..., sopti Sigmund. Acum, iubita sotie
si regina, trebuie sa ma parasesti. Dar ia cu tine
frnturile sabiei. Le vei da fiului nostru, pe care l porti
n pntec - el va deveni un razboinic mai vestit dect
am fost eu. Sabia se va lipi si va fi cea mai puternica
arma pe care lumea oamenilor a cunoscut-o.
Hjordis fugi pe o barca mica si pluti asa, fara
speranta, pna ce valurile o aruncara pe malurile tarii
Dan, aproape de tinutul n care Fafner si pazea
comoara,
111
n vremea aceea n tara Dan rege era Hjalprek. Fiul
sau Alf se ndragosti att de tare de Hj6rdis, nct o lua
de sotie, desi acesta purta n pntece fiul regelui mort,
Sigmund. La cteva luni dupa aceea, regina nascu un
baiat, pe care l numi Sigurd.
Alfl iubi si l crescu ca pe propriul sau fiu.
Pe atunci, exista obiceiul ca toti tinerii, chiar fii de
regi, sa nvete un mestesug. Alf l dadu pe Sigurd sa
nvete mestesugul fauririi armelor si podoabelor, iar
mesterul lui fu ll..Tl 'mural' vestit, Regin, care nu era
altul dect fiul mijlociu al lui Reidmar si fratele lui
Fafner. Regin era foarte priceput n meserie si il
nvata pe ucenicul sau toate tainele; parea sa~1
iubeasca mult si se arata ngrijorat de soarta lui.
Astfel, ntr-o zi spuse:
- Nu pot sa sumr sa fii considerat de toti ca un biet
ucenic. Trebuie sa faci ceva, altfel vei fi mereu socotit
ca o ruda saraca.
Sigurd, care era acum un flacau voinic si vesel,
spuse:
- Te nseli, tatal meu vitreg ma iubeste si mi da
tot ce poftesc...
- Cere-i atunci un cal, spuse Regin.
Zis si facut. Auzind dorinta fiului sau adoptiv,
regele Alf l sfatui sa mearga n padure, acolo unde
zburda caii salbatici, sa-si aleaga unul dupa pofta
inimii. Ceea ce Sigurd facu pe data - dar, cum intra
n padure, ntlni un drumet, un batrn cu barba mare,
care l iscodi cu ce gnduri venise. Auzind dorinta
baiatului, se oferi sa-I ajute. Deci, ajunsesera Ia locul
unde pasteau caii si Sigurd nu se putea decide, asa de
frumosi si focosi erau to~i.. EfitI'nul l sfatui sa-i
haituiasca pna la ru si sa-i puna sa noate, pentru a
vedea care-i mai puternic. Toti intrara n apa
vijelioasa, notara cu repeziciune si, cnd ajunsera la
112
tarmul celalalt, se pierdura n padure; unul singur se
intoarse napoi si dupa ce ajunse la malul pe care se
aflau cei doi, iesi scuturnd stropii de apa si sforai
prietenos.
- Acesta este calul! spuse batrnul. Poti sa te
ncrezi n vorba mea, este din neamul lui Sleipner cu
opt picioare - te va purta repede si sigur, caci e cel
mai bun cal din lume...
Si strainul disparu, ca si cum niciodata il-ar fi fost.
- Ce ciudatenie! si spuse Sigurd. Se zice ca Oden
caIatoreste asa, pentru a-si alege lupta.torii. Sa se fi
gndit la mine?
Privi calul care era un armasar frumos, cu
grumazul mndru si cu ochi limpezi, si spuse:
- Daca te tragi din Sleipner, trebuie sa fii un cal
grozav. Te voi numi Grane.
Regin, care vedea ct de voinic si de priceput
crescuse baiatul, gndea sa-I foloseasca ntr-un plan al
lui, care de mult i bntuia prin minte; caci el dorea,
nici mai mult nici mai putin, dect sa puna mna pe
comoara lui Fafner.
- Bravo! spuse el cnd Sigurd se ntoarse calare.
Ti-ar mai trebui si o sabie ...
Si atta carbunii, ncalzi fierul si fauri o sabie
mndra, pe care o dadu flacaului. Acesta o apuca si, ca
sa o probeze, lovi un bolovan din apropiere ~ lama se
rupse n farme.
De trei ori facu Regin cte o sabie si de trei ori se
rnrmara ele. Regina si vazu fiul mohort si-l ntreba
ce necaz are. Dupa ce-si asculta fiul, regina Hjordis i
dadu sabia sfarmata a tatalui sau, ndemnndu-l sa
ncerce sa o refaca.
Sigurd lua bucatile si de data asta el singur ncalzi
carbunii si nvrti metalul deasupra jaratecului pna
cnd cele trei bucati se albira ca lumina zile10Apoi le
113
scoase din foc si le batu pe nicovala, pma se UnIra;
arunca sabia ntr-un hrdau cu apa si ea luci albastra.
O lua n mna si,cnd lovi stnca, piatra se despica n
doua.
- Te voi numi Gram (Regele), pentru ca tu vei fi
rege printre sabii. Cu tine n mna nu ma voi teme de
nimic.
Regin, care supraveghease toata lucrarea, zmbi
multumit.
- cum esti gata. Putem paruL
Si istorisi baiatului ca nu departe, ntr~o padure
salbatica, pe malul unui iaz negru, se afla un balaur, o
fiara ngrozitoare, care pazeste o comoara, cu mult mai
bogata si stralucitoare decit si poate cineva nchipui.
- Snt gata! striga Sigu.rd, cu ochii sclipind de
bucurie, caci inima lui tnara si viteaza tremura de
nerabdare.
Si au plecat.
Dupa mai multe zile, au ajuns la o padure trista, n
care copacii erau acoperiti de muschi si pnze de
paianjen; smrcuri si mlastini duhneau aburi otraviti
iar dupa ce se lasa ntunericul, putura vedea cum
puncte luminoase si teseau plasele deasupra
pamntului mbibat de apa. Petrecura o noapte lUIlga,
iar n lumina cenusie a zorilor mei sera mai departe, pe
o poteca ngusta, printre stnci care pareau ca
spnzura n vazduh. Dadura de urme de lup, dar
disparora curnd si ele.. ,
Si deodata, n fata li se arata un iaz cu apa neagra,
nemiscata, nconjurata de un inel de stnci.
- Aici e locuL., spuse Regin cu voce scazuta. Pe
stnci a ramas urma balaurului, cnd se traste sa bea
apa din bot i ies flacari - vezi, toata iarba e
arsa Sa stii ca e o fiara ngrozitoare, dar nu ma
ndoiesc de vitejia ta.oo Ia seama numai, sa nu te
114
atinga vreo picatura din sngele bestiei, caci este
otravit
Sigurd ncaleca si, parasindu~i pe Regin care nu
ndraznea sa mearga mai departe, si urma drumul pe
malul pustiu, pna ajun se la o mica dumbrava.
Aici, ascuns la umbra unui pom, statea un batrn:
avea barba lunga si si nfasurase strns mantaua n
jurul trupului, ca si cum s-ar fi aparat de ceata umeda.
- Incotro, fiule?
- Ma.duc sa lupt cu balaurul Fafner!
- Atunci, asculta-mi sfaturile: nu-l ataca din fata,
caci limbile lui de foc te vor mistui nainte de a apuca
sallovesti.
- Si ce trebuie sa fac? ntreba Sigurd.
- Sapa o groapa n urma pe care a lasat-o trupul
lui. Ascunde-te acolo si asteapta cu sabia n mna pna
vezi ca inima lui e deasupra ta. Abia atunci trebuie sa
lovesti cu toata puterea. Si nca un lucru: sngele
balaurului are puteri magice. Nu te va arde, cum ti-a
spus Regin. Cnd Fafner va fi mort, dezbraca-te si te
scalda n sngele lui'-:" asa vei deveni invulnerabil si
nici o arma nu te va putea rani.
Batrnul disparu. De data aceasta, Sigurd nu mai
avu nici o ndoiala si facu ntocmai cum l povatuise
biitrnul.
La iuteala sapa o groapa n drumul balaurului si ~e
ghemui acolo. Primul semn ca Fafner se apropie fu un
soi de bubuit nfundat: pamntul ncepu sa tremure si
o arsita nvalui totul, ca si cum un incendiu urias s~ar
fi apropiat. Marginile gropii se smrimara cnd balaurul
se tr si acoperi lumina zilei; Sigurd astepta pna
socoti ca inima fiarei e deasupra sa. Atunci apuca cu
amndoua miinile sabia si izbi din toate puterile. Sabia
Gram strapunse solzii de fier - ea ajunse pna la
inima plina de rautate a lui Fafner. Singele ncepu sa
115
curga ca o cascada si Sigurd si smulse hainele si se
scufunda pna ce sngele i trecu peste crestet - doar
o particica ramase neatinsa, acolo unde un fir de iarba-
neagra, pe care trupul balaurului l trse cu el de pe
stnci, se prinsese de umarul gol. Sigurd si croi apoi
drum cu sabia si cnd iesi vazu monstrul urias, rasucit
n zvrcolirile mortii.
Regin veni n goana si l lauda, cu o lucire vicleana
n ochi.
Apoi, i ceru lui Sigurd sa mai faca nnlucru pentru
el: sa scoata inima balaurului si 3-0 friga pentru el,
caci, spunea el, chiar daca Fafner fusese o fiara plina
de rautate, era totusi fratele sau si se cuvenea ca astfel
o parte din el sa traiasca n continuare. Sigurd gndi ca
aceasta e o cerere neobisnuita, dar oricum, facu ceea ce
vechiul lui mester i cerea; dar, n vreme ce perpelea
inima pe un foc de vreascuri, din ea curse putin snge
fierbinte si-i arse degetele. Asa de tare l ustura, ca-si
vr degetele n gura, iar cnd sngele i atinse limba,
auzi niste voci neobisnuite dintr-un tufis. Trecura
cteva clipe pna sa nteleaga ca acum putea pricepe
vocea pasarilor. Prima voce ciripea:
- Ce pacat ca Sigurd a fript inima pentru altul. Ar
trebui s-o mannce el si ar deveni cel mai destept om
din lume ...
- Da, stiu, ciripi o alta pasare. Si atunci ar pricepe
ca Regin vrea sa-I omoare, sa ia el toata comoara. Daca
ar fi avut un dram de minte, ar fi trebuit de mult sa-I
ucida ... Dar acum cred ca e prea trziu.
Sigurd privi peste umar si-l vazu pe Regin cu
pumnalul n mna. Sari repede n picioare si cu o
lovitura scurta i zbura capul.
Apoi, se urca pe cal si calari pna la pestera lui
Fafner.
Acolo privi n gaura adnca, ntunecoasa.
116
Sclipind ca o lampa aprinsa, chiar n vrful gramezii
se afla un inel de aur - inelul blestemat al lui
Andvare. Sigurd il lua si l puse pe deget.
_ Sigurd ar trebui sa lase aurul unde se afla si fara
sa piarda timpul sa calareasca pna n Hindarfjall, ca
sa cstige o mireasa care e mai pretioasa dect o
comoara ... , se auzi una din pasarL
- Da, asa este, raspunse cealalta. Nu nteleg de ce
nu continua drumuL Calul l cunoaste iar comoara va
fi n siguranta aici.
Sigura se arunca imediat n sa si Grane pomi n
galop.
Desi se lasase noaptea, calul mergea fara sa sovaie,
de parca ar fi stiut bine drumul.
Curnd Sigurd zari o lumina rosiatica. Cnd ajunse
mai aproape, vazu ca lumina venea de la un cerc de foc
care nconjura vrful muntelui, iar n mijlocul cercului
se afla o cetate mndra.
- nainte, Grane! si ndemna Sigurd calul si
acesta, cu un salt urias, trecu neatins peste zidul de
foc si de codri pe acoperisul de marmura al cetatii,
Sigurd descaleca si lasa friiele sa atrne.
In fata lui se ntindea o platforma deschisa la care
duceau trei trepte de marmura; pe platforma se aflau
de jur-mprejur coloane subtiri, cizelate mestesugit, iar
ntre ele se zarea un pat minunat. Pe pat zacea un
luptator cu armura pe el si cu viziera lasata. Pe podea,
la picioarele patului zaceau scutul si lancea.
Razboinicul necunoscut parea mort, asezat pe patul de
parada dupa datina.
Sigurd urca treptele, se apleca si cu grija desprinse
cureaua coifului: o cascada de par auriu se risipi pe
perne: razboinicul era o fecioara nespus de frumoasa.
Sigurd i auzi rasuflarea si ntelese ca nu e moarta. si
scoase sabia si taie atent curelele care tineau armura
117
- sub ea zacea trupul mbracat n vaI uri albe. n clipa
aceea fecioara se trezi si se bucura mult vazndu~L
Apoi, cei doi se asezara alaturi pe pat si ea povesti o
istorie neobisnuita.
Numele ei era Brynhild si fusese llia din valkiriile
lui Oden.
n timpul unei lupte, n care Oden promisese
victoria unui rege numit Hjalm~Gunnar, BrynhiId
dispretuise dorinta lui Oden si f8.cuse asa nct
dusmanul lui sa nvinga. Oden a pedepsit~o sa se
marite cu primul muritor pe care il va ntlni, fie
batrn, paralitic ori neputincios. Orict s-a rugat ea,
Oden nu a vrut sa-si schimbe voia. n cele din urma,
i-a permis sa doarma n Hindarfja1, n spatele unui
zid de flacari.
- Asa stiam ca numai un viteaz. va ndrazni sa
treaca dincolo de flacari. Si daca nimeni nu ar fi
ndraznit, as fi dormit n veci. Sigurd i~a povestit la
rndu-i istoria sa, cum a luptat cu un balaur ngrozitor
si cum a cstigat o comoara; i-a mai spus ca singele
balaurului l-a facut invulnerabil si i-a aratat locul
acela unde se prinsese tulpinita de iarba~neagra.
Apoi, Sigurd a luat inelul vrajit si l-a pus n degetul
fecioarei, pentru a-si ntari juramntul de credinta.
- Jur pe Oden ca nu voi avea un alt barbat n
afara ta!
- Jur pe sabia mea Gram, dar al lui Oden, ca
dragostea mea pentru tine nu va muri niciodata!
Dupa ce si-au jurat credint,a, Sigurd a ncalecat si a
tn~cut din nou peste zidul de foc, spunndu-i logodnicei
sale ca se va ntoarce curnd.
Dar blestemul lui Andvare a inceput curind sa-I
urmareasca.
118
De ndata ce a adus comoara la curtea regelui
danez, mama sa i-a cerut sa-si razbune tatal si Sigurd
a nteles ca aceasta e o datorie sfinta.
Dupa multe luni de lupte grele, l-a ucis pe regele
dusman si s-a putut ntoarce acasa.
Pe drumul d.e ntoarcere, a trecut prin tara regelui
Gjuke la sud de rul Rin. Sotia acestui rege era tot att
de intriganta, pe ct era de frumoasa. Numele ei era
Grimhild si ea si regele aveau trei fii, Glmnar, Hi:igne
si Guttorm si o fiica, pe nume Gudrun. Regina
Grimhild l-a privit cu atentie pe erou: era frumos si
semet" cu parul lui ca aurul rosu si cu privirea
limpede. Era potrivit de ginere, si-a zis regina, si a
hotart sa-si mplineasca planul. Pentru aceasta, a
amestecat n pocalul de argint vin cu o fiertura de
dragoste si de ndata ce a baut, Sigurd a uitat pe
logodnica sa, al carei chip il purtase n inima attea
luni si pe loc s-a ndragostit de Gudrun, cu care s-a si
casatorit n scurt timp;
Gudrun era buna si frumoasa si si iubea nespus
sotul, asa ca o vreme ei au fost fericiti.
Si ar mai fi fost, daca Gunnar, cumnatul lui Sigurd,
n-ar fi hotart sa porneasca n cautare de aventuri. El
auzise de frumoasa fecioara care asteapta ntr-un
castel vrajit pe viteazul care s~oelibereze si I-a rugat
pe Sigurd sa-I nsoteasca n cautarile sale.
Deci, ei au calatorit mpreuna cu ceilalti frati,
Hi:ignesi Guttorm, pna au ajuns n preajma cercului
de foc, fara ca _Sigurdsa-si aminteasca nimic de prima
lui calatorie, desi calul lui galopa bucuros, ca si cum
s-ar fi ntors acasa.
Cnd au ajuns la flacarile magice, Gunnar si-a
ndemnat calu.l sa sara dar acesta s-a oprit speriat si
oricit I-a ndemnat stapnul lui, n-a Vl'ut sa sara.
Atm1ci Gunnar l-a rugat pe Sigurd sa-i mprumute
calul, dar si acesta a refuzat sa-I poarte peste flacari.
19
- Lasa-ma pe mine, i-a propus Sigurd. Grane nu
ma poarta dect pe rpine. Dar mai nti trebuie sa
schimbam armurile. Iti voi lua scutul si voi purta
coiful cu viziera lasata.
De data aceasta, Grane a sarit cu usurinta peste
flacari si Sigurd s-a apropiat de Brynhild, Ea purta
inelul care fusese darul lui de credinta. Dar Sigurd nu
si~a amintit nimic. El i s~a adresat cu urmatoarele
cuvinte:
- Snt Gunnar, fiul regelui Gjuke , Am trecut prin
flacari pentru a ajullge la tine si am venit sa te iau ca
mireasa.
Brynhild era uimita. Ea simtea ca e ceva ciudat cu
acest razboinic mndru, care nu-si descoperea fata si pe
care totusi parca l cunostea si de aceea l-a rugat sa-si
scoata coiful. Dar Sigurd a raspuns ca aceasta nu-i
posibil pna nu vor iesi de acolo.
-- Dar acum e noapte, a spus Brynhild, snt
ostenita si nu pot pleca naintea zorilor. Iata, patul
este destul de mare pentru amndoi. Aseaza~te si
asteptam zorii,
Si orict a staruit Sigurd, Brynhild nu a vrut sa
plece. De aceea s-au culcat amndoi pe pat si Sigurd a
pus ntre ei sabia. A doua zi mai inti s-a trezit Sigurd
si ochii i-au cazut pe inel. Poate vreo amintire a
nceput sa licare din noaptea mintii, poate a fost doar
un moment de nebunie; oricum, i-a scos din deget
inelul si l-a ascuns la piept.
Apoi, trezindu~se si fecioara, a asezat-o n spatele
lui si Grane si-a luat avnt, sarind dincolo de flacari si
au mers spre cortul unde fratii asteptau. Dupa ce s-a
savrsit n taina schimbul de armuri, Gunnar si-a scos
coiful si a numit-o pe Brynhild mireasa, dupa care au
pornit napoi. Desi Brynhild simtea mereu nevoia sa
vorbeasca cu Sigurd, acesta o privea ca un strain, Ea
era aproape convinsa ca cealalta ntlnire a fost doar
un vis si a renuntat sa mai caute vreo alta explicatie.
120
A doua zi Gunnar si Brynhild s-au casatorit cu
mare bucurie si viata a nceput sa mearga mai
departe.
Dar, cum att de multi stiau de nselatorie, era greu
de crezut ca aceasta va ramne o taina.
S-a ntmplat ntr-o zi ca Gudrun, sotia lui Sigurd,
sa mearga la ru cu cumnata ei, sa se scalde intr-un loc
plin de flori.
Gudrun stia toata istoria de la sotul ei si se tot
rugase de el, pna l nduplecase sa-i dea inelul
Brynhildei.
Amndoua femeile se ndemnau sa mearga la apa
mai adnca si mai adnca si ncepura sa se atite una pe
alta:
- ti e frica de apa, a zis Gudrun. Esti o fricoasa.
- Eu, fricoasa! a ris Brynhild. Adu-ti aminte ca
sint valkirie. Am calarit in cele mai grele batalii fara
frica. Un pic de apa nu ma sperie.
- Oricum, barbatul meu e mai curajos ca al t.iiu, a
raspuns copilareste Gudrun.
- Nici asta nui adevarat. Nimeni altul dect
Gunnar nu a ndraznit sa treaca peste flacari pentru a
ma salva.
- Prostii! a strigat Gudrun, jignita. Oare nu stii ca
barbatul meu, Sigurd, a sarit peste flacari, n vreme ce
Gunnar nu a putut-o face, nici macar pe Grane. Nu ma
crezi? Uite aici inelul pe care ti l-a scos din deget. Ei,
ma crezi acum?
Brynhild a ncremenit. nsemna nu numai ca
Sigurd batjocorise dragostea lor, dar o facuse si pe ea
sa calce juramntul catre Oden.
Cuprinsa de ura si minie, i-a spus lui Gunnar ca nu
va mai trai cu el, ca femeia cu barbatul ei, daca nu-l va
ucide pe Sigurd.
12]
- Este un singur loc pe trupul lui unde sabia il
poate rani. E o pata mica pe omoplat. Adu~ti aminte,
eu stiu aceasta taina a lui pentru ca el a petrecut
noaptea cu mine, inainte de a ma aduce tie.
Binenteles ca Gunnar a devenit nebun de gelozie,
dar cum era bun la suflet, nu se putea decide sa~si
ucida cel mai apropiat prieten. Dar fratii lui nu erau la
fel si ei i-au intins o cursa lui Sigurd,
In timp de Guttorm l~a atacat din fata, HogTIe l-a
injunghiat pe la spate, infignd pumnalul n pata de pe
omoplat.
Astfel a murit Sigtl.rd Fafnerbane.
Blestemul lui l1dvare s-a mplinit
Gudrun a poruncit sa fie naltat un rug mare
pentru nmormintarea sotului ei.
Br;-ynhild privea de pe zidul cetatii toate pregatirile
si a vazut cum trupul eroului a fost asezat pe rug.
Cnd I-a V3.zut pe sing'clrul ei iubit nconjurat de
flacari, nu a mai putut rabda: a sarit de pe zid, cu
minile ncrucisate pe piept, n vreme ce pietele ei aurii
se deSlaceau
'r>' AIn VIn.t S'1 s-a arunca t 1n f 02, SL,rIgIn
A A ,,-' d :
A
123
POVESTEA DESPRE
VOLUND SI VITTKA
----'
\ J) /\
'--
, F\
/~
. ,'~\
'/'
\ .c:,
__
,"
. "------, \\ J' /
)
'-/~ (>I;J'
1\
/'
t
~
\ 1
~
~
~~ "----
130
RAGNAR LODBROK SI KRACKA
137
SOARTA FIILOR
LUI RAGNAR LODBROK
139
Astfel vorbi Ivar si soiii iesira din sala, se urcara pe
corabie si parasira in graba tarmul.
Cind regele Ella afla cum primisera fratii trista
veste. SDuse:
u_'Singuxul de care trebuie sa ne temem est,,::IvaT]
El puse straji pe ti3.rm, sa pazeas"a acolo ziua si
nO[jptea.
Intre timp, fratii nu vorbeau dect despre
ra2fbunare, dar Ivar li se adresa astfel:-
- La planurile voastre nu vreau sa am nici un
amestec :?i oamenii mei fi-or sa vh. unneze. Tatal
nostru s-a aruncat fara motiv asupTa regelui Elia si n
lupta cinstita a fost invins. Asa ca eu gindesc sa ce?-em
regelui despi'igubire, dupi? datina si dupa cum el hausi
a propus .
.-- Cum putem fi partasi la o asemenea fapt8.
josnica! racni Bjbrn.
-. Ce vorbe nebunesti spui, zise' Sigurd, doar noi
nsine am atacat si am ucis attia oameni (are nu ne
facusera nimic ...
__~ Toate corabiile trebuie pregatite si toti cti pot
purta o arma trebuie sa porneasca impotriva regelui
:811a, spuse si Hvitsark.
-- Eu nu '113. voi da nici cor2_bii, nici oameni, dar voi
veni mpreuna cu voi, chiar daca nu am de gind sa iau
parte la lupta, ncheie Ivar.
Regele Ella fu 'instiintat de paznici si avu destul
timp sa-si. strnga razboinicii, asa ca atunoi c'ind
corabiile vikingilor arostara, o multime nenumarata i
astepta pe tarm si fratii fura. nvinsi, mai ales ca, Ivar
nu"i ajuta n nici un fel, doar statu pe puntea corabiei
sale si privi cum se ntmpla totuL
Apoi, cnd corabiile vikingllor reusidt sa se aduIle la
un loc, le spuse har fratilor 5ai:
.~ Acum ma voi duce la rege, pentru a-i cere
cuvenita despaf;fUbire.
140
- Niciodata nu vom accepta bani in schimbu.l vietii
tatalui nostru, mormai Hvitsark. -
- Cum voiti, raspunse Ivar, Daca e asa, atunci
drumurile noastre se despart aici; mergeti acasa si
luati si partea. mea de mostenire, va spun aceasta, din
toata inima, doar sa~mi triu1iteti ce voi avea nevoie,de
va fi vreodata sa va cer,
Astfel fratii au pornit spre casa, in vreme ce Ivar
s-a nfatisat regelui EI1;!;!.
- Vin la tine sa cer cuvenita despagubire, spuse el,
deoarece eu nu cred n razbunare, ci ntr o buna
intelege rE:. Ce vrei sa oferi pentru v1ata tatalui meu'!
~-, Hotaraste tu nsuti, raspunse regele,
- J'hl voi cere prea mult si In schimb voi jura sa nu
JUptniciodata lffip(}triva ta.
~ Spune atunCI, ce pret vrei,
- Atta pamnt ct acopera o piele de bou si dreptul
de a nalta \) temelie acolo, spuse IvaL
- Un lucru att de, nensemnat nu poate sa
provoace ilici un rau, spuse regele, Iar daca tu mi vei
jura credinta, nu ma mai tem de fTatii tl:\'i,
Ivar puse sa fie taiat un bou urias iar pielea lui,
dupa ce fu tabacita att de bine, nct se facu moale ca
matasea, fu taiata n fsii subtiri ca firul de par<
Cureaua 8.ceea, lunga cum nimeni nu mai vazuse, fu
ntinsa de la tarm pna la fluviul Themsen, cuprinznd
() intindere foarte mare de pamnt.
Aici puse 1Val' temelia unui oras si apoi eherna
lucratori multi, caTe naltara nenumarate case si numi
orasul acela Lundunaborg, ori London, pe limba
locuitolilor.
Cnd totul fu gata, toata averea pe care o avea cu el
se ispravise, astfel nCt trimisese de stire fratilor si ei
ii
i dadura ct ceruse eL
141
Cu aurul si cu bijuteriile pe care le primise, facu
daruri att de mbelsugate capeteniilor din locurile
acelea, ca toti trecura de partea lui, chiar cei ce
fusesera credinciosi regelui ElIa.
Cnd socoti ca a sosit vremea, trimise veste fratilor
sai ca trebuie sa strnga corabii si oameni din toate
tinuturile nordului; de doua ori trebui sa le trimita el
soli. caci ei nu voiau sa-I creada.
n cele din urma, pornira si numarul corabiilor si al
razboinicilor era mare cum nimeni nu mai vazuse pna
atunci.
Corabiile navigara ziua si noaptea, iar cnd
ajunsera n apropierea tarmurilor, asteptara
ntunericul si cnd se lasa noaptea pornira, cu atta
fereala ca nici vslele nu se auzeau.
Cnd se trezi si privi afara, regele ElIa ramase
ncremenit, caci ct vedea cu ochii marea era mpnzita
de corabii. EI si chema sfetnicii, dar putini
raspunsera, caci multi trecura de partea lui Ivar.
Ivar nsusi i se nfatisa si i spuse ca el nu are de
gnd sa-si calce juramntul, ba mai mult, va vorbi cu
fratii sai, ndemnndu-i sa se ntoarca acasa.
Dupa o vreme, pe care regele ElIa o petrecu
strngndu-si putinele trupe care i mai ramasesera
credincioase, Ivar se ntoarse si i spuse ca fratii lui nu
vor sa-i asculte vorbele; el nsusi nu se va amesteca n
lupta, dupa juramnt.
- Strnge-ti trupele, sire, caci batalia va fi
cumplita!
Asa a si fost: fratii, ca niste mistreti furiosi, soau
repezit asupra trupelor regelui si sngele a curs
suvoaie; n scurta vreme, lupta s-a sfrsit si regele
nsusi a fost prins.
Prizonierii au fost ngramaditi n fata estradei pe
care sedeau fiii lui Ragnar Lodbrok, chiar lnga locul
unde acesta pierise.
142
i
- Trebuie sa stii, sire, s-a adresat Ivar regelui
prins, ca vulturii sint cei ce vin de hac serpilor si acest
adeyar vrem noi sa-I sapam n amintirea urmasilor.
In fata estradei a fost trt un prizonier si trupul lui
a fost legat, de mini si de picioare, de patru tarusi
nfipti n pamnt; apoi, unul dintre vikingi a despicat
pieptul captivului desfasurndu-i coastele ca pe niste
aripi ntinse de vultur<
Unul dintre oamenii lui Bjorn, care luptase din
tinerete sub ordinele tatalui acestuia, a luat cutitul
calaului si l-a ucis pe regele ElIa, chiar pe locul n care
pierise n chinuri Ragnar Lodbrok.
Apoi, Ivar Benlos s-a adresat fratilor SaI,
spunndu-le ca le lasa lor domnia asupra tinuturilor
din nord la care avea drept, ca frate mai mare.
Ivar Benlos nu s-a casatorit niciodata si a murit de
moarte buna, la o Vrsta naintata.
Cnd a simtit ca i-a sosit ceasul, a lasat cu limba de
moarte ca trupul lui sa fie ngropat pe tarm, acolo
unde obisnuiau dusmanii sa atace mai des.
Voia lui a fost respectata.
Cnd regele Harald al Norvegiei a venit mpotriva
Angliei, a debarcat chiar acolo unde se afla ngropat
trupul lui Ivar Benli:is; Rarald a fost nvins si ostenii
lui au ngrasat cu trupurile lor tarna de la Stamford
Bridge.
Apoi, la putina vreme dupa aceea, a debarcat n
acelasi loc Vilhelm Cuceritorul; acesta a pus sa se sape
movila de pamnt care acoperea trupul lui Ivar BenlOs;
cind ostenii au deschis mormntul, au gasit trupul lui
Ivar pastrat ca prin minune, fara sa fi putrezit.
Vilhelm CuceritoTul a poruncit sa fie naltat un rug
mare, a ars trupul si cenusa a fost risipita n cele
patru vinturi< Apoi, el a cstigat batalia de la Hastings
si a devenit rege al Angliei.
143
Sigm-d Ormoga a domnit in Danemarca si din el s-a
tras un sir de regi vestiti,
Bj6rn a primit numele de "Umiir de Fier" din
pricina nemaipomenitei lui forte si el a devenit rege in
Svea; din el s-au tras toti regii suedezi, de la Stenkilla
Erik Vaderhatt si Erik Segersall, Olof Skot, .AHuud
Jakob si Edmund cel Batrn,
144
REGII DIN GOTALAND
145
ntr~adevar, nu dupa multa vreme, ajunse ntr-un
luminis unde, n uItimile licariri de lumina, deslusi un
ogor mic de o palma si un bordei, n fata caruia statea
un slujitor barbos, cu o secure n mna. Cnd l vazu pe
rege, slujitorul se repezi la cine si l lovi cu securea n
cap zicnd:
- Asa, acum n-o sa mai momesti ncoace straini,
mai ales unul ca asta de-aici, cu trupul ct un stejar,
de-i trebuie un porc ntreg sa se sature!
Regele vru sa se apropie, dar slujitorul i se puse n
cale si nu vru sa-I lase sa treaca. Atunci, Gata i dadu
mnios un pumn care l pravali pe barbos la pamnt si
intra n bordei.
Acolo, la lumina chioara a UD.cU foc de vreascuri,
deslusi patru femei si patru barbati care sedeau la o
masa scunda, n fata unui blid cu fiertura. Nici unul
din cei aflati acolo nu-l saluta ori invita dupa obicei sa
sada la masa. AtUllci Gata se aseza, fara sa mai
astepte sa i se spuna. Cel mai batrn dintre meseni, un
taran slab cu haine soioase si zdrentuite, se adresa
slujitorului:
- Auzi, de ce l-ai lasat pe asta sa intre n casa?
- Era prea puternic pentru mine, raspunse sluga,
stergndu-si sngele care se prelingea din nasul
zdrobit.
- Aha! zise taranul si tacu.
Dupa o vreme, i se adresa. din nou:
- Dar cu cinele, care l-a momit ncoace, ce-ai
facut?
-- I-am spart capul cu securea, sa se invete minte.
- Aha! zise iar taranul. Esti o sluga credincioasa si
mine ti vei primi rasplata.
Si iar tacu ..
Intre timp, vaznd ca nimeni nu-l invita si ca
fertura e pe cale sa se ispraveasca, regele nsfaca o
146
lingura si ncepu sa hapaie cu spor, pna ispravi tot ce
era n blid. Ceilalti l priveau, fara sa spuna nimic,
doar taranul al batrn si daduse caciula pe ochi,
suspinnd ajale.
Cnd vazura ca nu mai e nimic de mncat, toti se
sculara si se ciusera la culcare, pe niste Iavite de lemn,
acoperite cu paie.
Regele Gi:ita se aciui si el ntr~un ungher,
pregatindu-se sa doarma; numai ca frigul si foamea pe
care mai mult o attase zeama aceea chioara, nu-i
dadeau pace si ramasese asa, cu ochii holbati n
ntuneric, n vreme ce coliba se zguduia de horcaiturile
celorlalti.
Dupa o vreme, simti ca cineva se strecoara lnga el
si mai mult ghici ca era una din tarancile tinere pe
care le vazuse la masa.
Fata se lipi de el si l ntreba pe soptite daca poate
sa.-Iajute cu ceva.
- Sigllr ca poti, sopti la rndul lui Gata, st:rngnd~o
lnga eL Spune-mi de ce v~ati purtat asa de ciudat cu
mine?
- E prima oara ca un strain vine prin locurile
astea, zise fata, si tata este speriat si zgrcit mai rau
ca moartea.
- Pot sa-i platesc cnd o sa ma ntorc la palatul
meu, pentru ca eu snt rege n Gataland. Dar cum se
numesc oamenii de aici?
- Tata se numeste Skrapslicke si e cel mai zgrcit
om din lume, Mama se numeste Trasa (Zdreanta),
pentru ca umbla mereu n zdrente,
- Si fratii tai?
- Ei se numesc Fjollmod, Ymsegull si GiIling. Iar
eu ma numesc Snottra si surorile mele Hjottra si
Fjottra. Nu departe de casa noastra se afla un munte,
numit Giilingshammar si acolo e o rpa ngrozitor de
147
adnca. Cel ce se arunca acolo nu moare, ci merge
drept la Oden n Valhall. De aceea, cnd parintii nostri
vor fi batrni, ne vom duce acolo si ei se vor arunca n
prapastie si asa vor pieri ei fara durere, fara boala si
fara sa fie guri de prisos pe capul familiei. Neamul
nostru asa obisnuieste din vechime si tot asa facem
daca ni se ntmpla ceva neasteptat, si ce poate sa fie
mai ne~steptat dect sa-ti vina la cina un rege n
zdrente si cu burta goala?
-Asta nseamna ca mine va aruncati n rpa?
--- Nu toti, numai parintii mei, dupa ce ne vor
mparti mostenirea, si cu ei se va arunca si slujitorul;
de aceea ne-a slugarit el fara bani, ca sa ajunga n
Valhall, caci fara parintii mei el n~ar fi primit.
-- Esti o fata isteata si frumoasa, zise regele. Pari
sa fii fecioara, n-ai vrea sa-ti petreci noaptea eu mine?
- Ba, cum sa nu, cu drag, raspunse Snottra,
Astfel uita regele si de frig, si de foame, iar n zori,
w.ra sa mai astepte sa se scoale ceilalti, pleca.
Snottra l urma, pentru a-i arata drumui, si la
despa.rtire regele Gata o mbratisa si i spuse asa:
- Eu cred ca n noaptea asta ai ramas grea. De va
fi sa nasti un baiat, numeste-l Gatrek.
Apoi. si luara ramas bun si dupa cteva ceasuri
bune de mers, regele dadu pest.e ceata de vnatori si
cu.rteni, care l cautau ngrijorati.
Cnd Snottra ajunse acasa, Skrapslicke, mbracat n
hainele cele mai putin rupte, st.a pe banca, alaturi de
Trasa, n vreme ce copiii astept.au rabdatori vorbele
tatalui. Vaznd-o pe Snottra, taranul suspina, adnc si
spuse:
- Strainul acela mncau ne"a luat tot ce aveam si
nu mai e nici un chip sa ne descurcam. Acum gndesc
sa va mpart ce agoniseala am si pe urma sa plec
mpreuna cu mama voastra la Oden, la masa lui
148
mbelsugata din Asgardul lipsit de ntristare. Deci,
Gilling si Snottra vor primi mpreuna boul, Fjollmod
va primi mpreuna cu Hjottra cele doua bucati de aur,
iar Ymsegull si Fjottra primesc ogorul si recolta ce se
va coace acolo. Ultimul sfat pe care viol dau este
acesta: dupa cum bine stiti, n neamul nostru
intotdeauna copiii au fost zamisliti de frati si surori,
caci alte nrudiTi nu am avut cu cine face. Acum nsa
timpurile sI1t prea grele ca sa puteti hrani o gura n
plus, asa ca aveti grija, feriti-va sa faceti vreun copil.
Pe urma s-au dus cu totii la ripa de lnga bordeiul
lor si, dupa ce s-au mbratisat, batrnii si servitorul
s-au aruncat veseli n prapastie, grabiti sa ajunga ct
mai repede la masa bogata din ValbalL
Iar cnd a venit seara, fetele au cules gramezi de
maracini si s-au nconjurat cu ele, ca nu cumva fratii
lor sa ajunga la ele si sa le faca. vreun copi1.Si asa au
facut seara de seara.
Dupa o vreme, Intelegind ca poarta n pntec
pruncul regelui Gata, ntr-o seara, dupa ce au adormit
ceilalti, SnoUra a dat la o parte maracinii si l-a lasat
pe Gilling sa se apropie de ea.
-- Vai, vai, vai, a nceput acesta S3. se vaicareasca,
abia m"am atins de tine si ai si inceput sa te
rotunjesti ...
- Taci din gura si nu vorbi nimanui despre asta, a
spus Snottra.
- Vai, vai, vai, ce o sa ne facem acum, a continuat
si'i.se jeleasca Gilling.
Nu dupa multa vreme, Snottra a nascut lill prunc
sanatos si durduJiu si ia dat numele de Gatrek
- Vai, vai, vai, acum nu mai avem ce face, trebuie
sa le spunem tuturor, caci altfel vor pieri cu totii de
foame.
- Asa sa faci, a spus Snottra si i-a chemat. pe toti.
149
ngrozitor, ngrozitor, au nceput toti sa
boceasca, atunci cnd au aflat despre nasterea
pruncului.
- Stiu ce am de facut, a spus in cele din urma
Gilling, si s~a dus si s-a aruncat n Tipa.
Fjollmod si iubea att de tare bucatile de am, ca le
purta tot timpul cu el si de cite ori avea o clipa de
ragaz, le scotea si se uita la ele, lustruindu-le si
netezindu-Ie si topindu-se de placere. Intr-o zi, cnd se
odihnea la radacina unui copac, adormi cu ochii la cele
doua bucati de aur, care straluceau, asezate pe o
buturuga.
Cnd se trezi, observa ca doi melci trecusera peste
aur, mnjindu-i stralucirea cu dira lor deioasa,
- Vai, vai) vai, mi-au mncat din aur! Ce-am sa ma
fac, daca voi prapadi toata bogatia, cum o sa ma mai
primeasca n Valhall, asa, cu minile goale? - si, fara
sa stea prea mult pe gnduri, o chema pe sora sa
Hjottra si se aruncaTa amndoi n prapastie.
Nici zilele celorlalti nu fura prea multe: caci, ntr-o
zi, Ymsegull vazu o vrabie, care ciugulea dintr-un spic,
pe micul ogor care i fusese lasat ca mostenire.
- Pasarile mi-au mncat recolta! ncepu el sa
strige. Am ajuns saraci lipiti pamntului! - si lund~o
de mna pe Fjottra, alergara si se aruncaTa n
prapastie.
Micutul Gatrek avea acum sapte ani si doar el si
mama lui ramasesera din intreaga familie, Snottra il
lua de mna si o pornira la drum si tot mersera asa,
pna ajunsera la palatul regelui Gata. Regele se
bucura tare cnd si vazu fiul si se casatori cu Snottra,
iar Gatrek fu crescut ca un fecior de rege ce era si
deveni un flacau viteaz si iute la minte.
Cnd regele Gata simti ca i se apropie sfir.situl, si
chema sfetnicii si le spuse la toti sa se nchine noului
rege Gatrek.
150
Astfel deveni Gatrek regele gotilor din vest.
Curnd veni timpul ca tnarul rege sa se nsoare,
asa ca el merse n Venden unde o peti pe Alfhild, fiica
regelui Harald. Casatoria se sarbatori cu mare belsug
si bucurie si curnd regina nascu o fiica, Helga.
Spre marea ntristare a tuturor, tnara regina muri
la nastere; att de mhnit fu regele Gi5trek, nct
petrecea nesfirsite ore la mormntul sotiei mult iubite,
uitnd nu numai de placerile vietii, ci si de ndatoririle
lui de rege.
Acum va trebui sa-I parasim pentru o vreme pe
ntristatul rege Gatrek si sa ne ndreptam atentia spre
alte tinuturi, cum ar fi de pilda regatul Noriei.
Aici domnise ani lungi si plini de maretie vestitul
rege Vikar; cnd el a cazut victima faptei nelegiuite a
lui Starkad, cei doi fii ai regelui au mpartit regatul,
Harald lund titlul de n::ge si domnind asupra
regatului, n vreme ce Nere, fiul cel mic, s-a multumit
cu titlul de senior si cu tinuturile Opland si Telemak.
Seniorul Nere a fost un barbat deosebit de ntelept,
dar att de zgrcit, nct niciodata nu primea un dar, de
frica sa nu trebuiasca sa dea ceva la rndul lui.
Unul din cei mai respectati oameni de pe domeniile
lui era un taran bogat, pe nume Reiner; pe ct de
harnic si gospodar era acesta, pe att de puturos si
delasator era fiul sau, Rav, care zacea ct era ziua de
lunga cu nasul n taciunii din vatra si cu picioarele
lungite, de nu aveai pe unde sa treci de raul lui. Cnd,
pentru a nu stiu cta oara, s-a mpiedicat din nou de
fiul lui care zacea ca hoitul n fata focului,Reiner a
vazut negru de mnie si nsfacnd de guler pe
netrebnicullui fiu, l-a dat pe usa afara; sa se descurce
cum o sti ..
Rav' s-a ascuns, asteptnd sa se lase noaptea, si cnd
toti ai casei au adormit, s-a strecurat la staule si a luat
151
cel mai falnic bou din cireada; apoi, cu el de funie, s-a
dus drept la curtile seniorului 'Bere si l-a rugat pe
acesta sa primeasca n dar falnicul animal.
- Nu ai auzit ca niciodata nu obisnuiesc sa primesc
vreun dar si cu att mai putin sa daruiesc ceva? l-a
ntrebat Nere.
- Eu nu doresc nici bani, nici cine stie ce favoruri,
ci doar, de vei dori, sa-mi dai din cnd n cnd cte un
sfat.
Lui Nere i-au placut vorbele baiatului si si-a spus
ca nu degeaba acesta se numea Rav ("Vulpe"); asa ca,
l-a oprit la curtile lui, i-a dat haine frumoase si
mncare buna si cnd baiatul NI. spalat si s-a mbracat,
S-li vazut ca nu era deloc urt, ba dimpotriva, avea o
nfatisare mndra si un chip pe care stralucea
istetimea.
Seniorului i placea din ce n ce mai tare flacaul,
asa ca ntr-o zi, fara sa stea prea_mult pe gnduri, a
pus mna pe o sabie frumos mpodobit~ si i-a daruit-o.
Rav a vazut nsa ca lui Nere ncepuse sa~i para rau,
asa ca, multumind fru~os, i-a napoiat-o, spunnd ca
nu se potriveste o scula asa de mndra cu un biet
flacaiandru ca el.
Tare s-a mai bucurat Nere primindu-si sabia napoi
si pe loc a pus mna pe o pietricica cenusie, care se
ntmpla sa fie pe dusumea, si a ntins-o baiatulu.i, ca
si cum i-ar fi daruit cine stie ce bogatie. Baiatul fi
privit nedumerit piatra si a spus: -
- Multumesc din suflet seniorului meu,dar la ce
mi-ar putea folosi piatra ast.a?
- Nu se stie niciodata; a raspuns Nere. Iata, de
exemplu, te-ai putea duce la prietenul meu, regele
Gotrek, si i-ai putea-o oferi, El si-a luat obiceiul sa nu
se clinteasca de la mormntul sotiei sale: chiar cnd si
sloboade soirnul la vnatoare' dupa 'cine stie c'e
152
zburatoare, tot acolo sta. Poate ca va gasi el vreo
ntrebuintare pietrei asteia.
Rav a dat 'indoit din cap, dar cum stia ct de ntelept
era Nere, n-a mai zis nimic ci, fara sa mai zaboveasca,
s-a dus la curtea regelui Gatrek, n Gataland.
Acolo se strecura pna la mormntul reginei Alfhild,
unde regele si petrecea zilele. Ajunse pe nesimtite n
spatele regelui si astepta tacut.
Dupa o vreme, vaznd o rata salbatica ce brazda
cerul, regele scoase gluga de pe capul soimului sau si
acesta se repezi ca fulgerul. Cnd vazu ca soimul a
prins rata, regele cauta dupa ceva, sa arunce n soim,
sa nu distruga vntul; atunci Rav i puse n palma
piatra, pe care regele o arunca dupa soim.
Deoarece lui Gatrek nu-i placea sa prime::rsca-c_eva
fara sa ofere un dar n schimb, scoase de pe deget un~
inel de pret si l oferi baiatului n schimbul pietrei,
Bucuros, Rav se ntoarse la Nere si i arata inelul.
- Nu e rau schimbul, rse Nere.
Baiatul ramasese peste iarna Ia curtile seniorului si
cnd se mprimavara, acesta i spuse:
- Acum ce ai de gind sa faci?
- Ma gndesc sa vnd inelul, zise Rav.
-. Nu, baiete, mai bine asculta-mi sfatul. Du-te n
England si da inelul regelui Ella. Nu cred ca vei
regreta.
Rav nu mai statu pe gnduri.
Porni spre England si, ajungnd la curtea regelui
Ella, ceru sa fie primit, si spuse numele si oferi
regelui ineluL
- Frumoasa bijuterie, spuse regele. De unde o ai?
~ De la regele Gatrek al Gotalandului.
- Dar tu, ce dar i~ai facut l'egelui?
~ O piatl'fi cenusie.
Auzind istorisirea, :regele a ris si a spus:
1'"
- Regele Gatrek este ntr-adevar un om generos.
Primesc cu placere darul tau, dar trebuie sa rami o
vreme la curtea mea.
Rav s-a scuzat ca nu poate zabovi; atunci regele l-a
condus pna n port si acolo i-a oferit o corabie
frumoasa, cu echipaj si cu ncarcatura cu tot.
Rav i-a multumit cum stia el mai bine si n clipa
despartirii regele Ella i mai oferi si doi catelusi, tare
dragalasi si dintr-o rasa rara; cateii aceia aveau zgarzi
de aur batute n diamante si erau de mai mare pret
chiar dect corabia, cu echipaj si ncarcatura cu tot.
Asa ca Rav naviga spre Opland si dupa o calatorie
lipsita de nt~plari neplacute- ajunse la curtile
seniorului Nere. Ii arata tot ce primise si i spuse:
_---=- Acum am destul sa traiesc n liniste.
Dar Nere era de alta parere. Dupa ce mncara,
baura si se veselira ei n tihna, Nere se adresa
baiatului cu aceste vGrbe:
- Am auzit ca regele Rolf Krake din Leje e mare
iubitor de animale. Ce-ar fi sa-i oferi lui catelusii
acestia dragalasi? Nu cred ca vei regreta.
Zis si facut. Rav se duse la regele Rolf si i oferi
cateii pe care regele i primi cu multa placere. Aflnd
cum i dobndise baiatul, rse si l invita sa ramna la
curtea lui peste iarna.
- Din pacate, nu pot zabovi. Trebuie sa ma ntorc
grabnic la tatal meu adoptiv, seniorul Nere.
Atunci regele Rolf Krake i darui o corabie mndra
si n plus un coif si o armura minunat lucrate din fier
si mpodobite cu arabescuri din aur.
Rav multumi cu vorbe pot.rivite si se ntoarse n
Noria, unde ramasese peste iarna.
- Am auzit vorbindu-se despre o capetenie de
vikingi, Olav pe nume, care are o flota de optzeci de
corabii. El iubeste peste masura armele frumoase.
154
Cred ca lui ar trebui sa-i oferi armura si coiful, spuse
ntr-o zi seniorul Nere. n schimb, ai putea 'sa-I rogi
sa-ti mprumute corabiile lui pentru doua saptamni.
Numai ca trebuie sa ai grija, n preajma vi~ingului se
afla un om rau si invidios, pe nume Revner.
Rav l gasi pe Olav si se urca pe corabia acestuia,
spunndu-i cine este si oferindu-i armura si coiful.
Capetenia le cerceta cu multa admiratie si-l ntreba
pe tnar de unde le are, iar Riiv i spuse toata istoria,
ncepnd cu piatra cenusie, lipsita de valoare.
- Ei, ce spui, Revner, spuse vikingul, ntorcndu-se
spre omul lui de ncredere. Sa-i iau darurile acestea?
Revner se facu ca le cerceteaza si, apucndu-Ie
strins, sari peste bord cu ele cu tot.
Rav l urmarise tot timpul si, vaznd ca acesta sare
n mare, se arunca dupa eL
Se luptara o \iTemen valuri si n cele din urma Rav
nvinse, dar nu reusi sa smulga dect armura - coiful
se duse la fund mpreuna cu hoitul hotului.
Cu vesmintele siroind de apa, tnarul se catara
napoi pe corabie si ntinse anliura lui Olav, rugndu-l
sa-I ierte ca pierduse coiful.
- Nu numai ca mi-ai oferit asemenea lucruri
minunate, dar ti-ai pus si viata n primejdie pentru ele,
ba mai mult, mi-ai dezvaluit mrsavia celui pe care l
credeam credincios mie. Spune-mi, ce sa-ti ofer n
schimb?
- Te rog doar sa-mi mprumuti corabiile tale
pentru, paisprezece zile...
~ Curioasa dorinta,." dar daca asa ti-e vrerea, ti-o
voi ndeplini.
Deci, Rav se ntoarse n Opland n fruntea unei
f10te de optzeci si doua de corabii.
- Da, ai strabatut cale lunga de la pietricica aceea
cenusie, rs8 seniorul Neie, admirnd corabiile, care
155
umpleau linia orizontului. Acum ar trebui sa te
nsori,.. Eu socot ca cea mai potrivita mireasa ar fi
Helga, fiica regelui G6trek. Plec chiar astazi acolo, ca
sa aranjez lucrurile, iar tu porneste mine dimineata,
cu ntreaga flota.
Nu mai era mult pna la miezul noptii cnd sosi
Nere la curtea regelui Gatrek.
- Sire, iarta-ma ca ti stric somnul, dar vreau sa-ti
dau de veste ca ncoace se ndreapta o flota uriasa,..
- Ce flota? Cine o conduce? ntreba regele, zapacit
de somn.
- n fruntea ei este Rav, fiul meu adoptiv ... poate
ti-I amintesti, acum ctiva ani i-ai daruit un inel de
pret ...
~ Si ce-i cu asta? Ce vrea d.ela mine acum?
- ?ai, ar dori sa~ti peteasca fata si ar mai dori sa-]
faci ca dar de nunta titlul de senior... Rege, nu vreau
sa te sperii, dar fiul meu adoptiv este groaznic de
ncapatnat si nu stiu ce va face daca nu-i mplinesti
voia ...
Ce era sa faca regele? Desi nu era prea bucuros,
facu nunta mare si tinerii casatoriti se ntoarsera in
Opland.
Cind napoie corabiile vikingu.1lli Olav, Rav i
povesti toata. istoria si acesta cla.tina din cap, zicnd
plin de uimire:
- Da, cnd dOU8" minti istete se pun pe treaba,
nimic nu~i imposibil, nici macar sa te nsori cu o fiica
de rege in schimbul unei pietri cele cenusii, lipsite de
valoare.
Rav nu trai mult, si nici Nere.
Regele Gatrek le supravietui amndurora.
Dar, nainte de a muri, Nere l sfatui sa. nu mai
jeleasca sotia moarta, ci sa se nsoare, cta vTeme mai
putea face alti copii. El i spuse ca n Naria traia un
156
senior de vaza, a carui fiica, pe nume Ingebord, era
vestita nu numai pentru frumusetea ei, ci si pentru
ntelepciunea si inima ei buna.
Regele Gotrek se hotar s-o peteasca si, nsotit de o
suta de calareti, se duse la Tore si i ceru mna fiicei
lui.
- Nu pot spune ct de onorat snt de aceasta
cerere, zise Tare. Numai ca s-~. ntmplat ca ieri chiar
sa soseasca aici fiul regelui Olver din Fjordane. El
mi-a facut aceeasi propunere pe care mi-o faci tu acum
si eu cred ca este drept s-o lasam pe fiica mea sa
hotarasca.
A doua zi, amndoi petitorii venira n sala mare si
frumos mpodobita si asteptara hotarrea fecioarei.
- Aiegerea aceasta este nespus de grea si nu cred
ca vreo alta fata s-a aflat ntr-o situatie mai ncurcata
dect snt eu acum ... , ncepu Ingebord, tinndll-si ochii
frumosi plecati. Amndoi pe~itorii snt de neam regesc
si mai presus mie n rang ... Ei snt ca doi meri frumosi
ntr-o gradina, unul tnar si care va da multe si bogate
roade, altul mat.ur, care deja a rodiI. mbelsugat. ..
Gndindu-ma eu bine, cred ca se cuvine sa aleg ca mire
pe regele Gatrek, ca unul ce si-a dovedit forta si
ntelepciunea si caruia i trebuiesc fii multi si viteji,
care sa apere regatuI.pe care tatal lor l-a crmuit pna
acum ... Fiul regelui Olver are tot timpul nainte sa~si
dovedeasca puterile proprii si sa-si afle apoi mireasa
potrivita ...
Astfel s-a casatorit regele Gatrek cu nt.eleapta
Ingebord. Dar, orict ncercase fecioara ..sa mblnzeasca
inima petitorului respins, fiul regelui Olver plecase de
acolo arznd de mnie si jurase sa se razbune.
A treia zi porni repede regele Gotrek. cu mireasa si
ceilalti oameni ai lui spre casa; fiul lui Olver i pndea
nsa calea si, cnd gasi el ca e momentul cel mai
potrivit, ataca cu oamenii sai alaiul regelui Gotrek.
157
- Nu voi lasa ca un mosneag sa mparta patul cu o
fecioara de numai saisprezece ani! urla el, .
repezindu-se cu sabia scoasa asupra regelui .
.-:. Un lucru vei afla astazi, spuse G6trek,
asteptndu-l fara sa clinteasca; cocosii batrni nu se
tem de puiandrii carora abia le-au dat tuleiele ...
Fiul regelui Olver fu nvins si pus pe fuga, iar
regele Gatrek, care nu se alesese nici macar cu o
zgrietura, si duse mireasa- acasa, unde petrecerea
tinu sapte zile si sapte nopti, cu bautura, mncare si
distractii de tot felul.
Tnara sotie fu multumita de alegerea ei si i nascu
regelui mai nti un fiu, pe nume Kettil, apoi, dupa doi
ani, un alt fiu, pe nume Rolf. Kettil era mic de statura,
dar puternic, tacut si tinndu-si totdeauna cuvintul;
Rolf era o cruce de voinic, cu umeri lati si fa)~
frumoasa, plin de curaj, ntelept si decis n hotarri.
Cnd ceva nu-i convenea, parea sa nu bage de seama,
dar nu uita niciodata nimic si puteau sa treaca multi
ani pna sa creada el ca a venit timpul sa ntoarca
rasplata.
Regele Gatrek traise n buna prietenie cu regele
Ring al Daniei si obisnuiau ei sa vina adesea n ospetie
unul la altul.
Dar, de la o vreme, sfetnici intriganti tot umblasera
cu vorbe mincinoase, astfel nct cei doi regi nu stiau ce
sa mai creada unul despre altul.
Sotia regelui Ring si sfatui sotul sa nu se ncreada
n vorbele altora, mai bine sa vada singur cum stau
lucrurile.
Astfel, zise ea, ar fi bine sa-i faca cuvenita vizita
regelui Gatrek, nsotit doar de Ctiva oameni
credinciosi.
Aflnd ca regele Ring se apropie, G6trek si ntreba
sotia:
158
- Crezi ca are gnduri dusmanoase? Ce socoti ca e
bine sa fac?
- Cred ca prea multa vreme ne-am aplecat urechea
la soapte nveninate, spuse Ingebo:rd. Poate ca ar fi
mai bine sa-I ntmpini singur; mbratiseaza-} cu
dragoste si invita-I sa ne fie oaspete drag.
Regele G-atrek urma sfatul cel bun si regii lSl
rentarira vechea prietenie iar Ingjald, fiul lui Ring se
lega frate cu Rolf, fiul lui Gatrek.
Cnd regele Ring se ntoarse n Dania, Rolf l nsoti,
caci regele Ring dorise sa-i fie tata adoptiv.
Trei ani mai trziu, veni Rolf acasa n vizita si
printre alte noutati auzi vorbindu-se despre Torborg,
fiica regelui Erik din Upsala. Aceasta ura toate
ndeletnicirile femeiesti si si petrecea tot timpul
calarind, duelnd sau avnd alte ndeletniciri
barbatesti. Pna la urma, si convinsese tatal sa-i dea
propriul ei domeniu n UIleraker. Se mbraca n haine
de barbat, cerea sa fie tratata ca barbat si supusii
trebuiau sa i se adreseze numind-o "rege" Torborg, caci
nu voia n nici un chip sa se mpace cu soarta, care o
facuse sa se nasca femeie. Cum era tare frumoasa,
multi tineri de neam o petisera, dar Torborg doar le
rsese n fata, ba si mai rau, pusese sa fie prinsi, batuti
ori sa li se scoata ochii si sa li se taie urechile!
Chiar n primava~a aceea, regele Gatrek se
mbolnavi rau si, simtind ca nu mai are mult de trait,
si chema fiii si le spuse ca voia lui este ca Rolf si nu
Kettii sa-i urmeze la tron,
Kettil nu se supara, caci el nu iubea puterea si,
dupa moartea tatalui mult iubit, Rolf deveni rege n
Gotaland.
- Acum totul e cum nu se poate mai bine, spuse
ntr-o zi Kettil fratelui lui. Un singur lucru lipseste: o
mireasa frumoasa pentru tine. Daca vrei sa ma asculti,
159
eu cred ca cea mai potrivita ar fi Torborg, fiica regelui
Erik.
- Bine, dar stii ca asta e cu neputinta! raspunse
Rolf, uimit.
- O fi asa pentru altii, dar nu pentru un viteaz ca
tine, frate! Nu stii ca cel care nu ncearca, n'~ are nici o
sansa de izbnda?
Asa ca regele Rolf o porni spre Svitjo0 si se nfatisa
regelui Erik in Upsala.
- Probabil ca vi s-a terminat mincarea n
Gataland ... Ai venit sa ne rogi de ajutor? Oricum, tot
mai bine sa daruiesti de mncare unor oameni in
nevoie, decit sa asculti toti neobrazatii care au tupeul
sa te roage de nrudire! zise regele Erik, batjocoritor.
Fara sa rosteasca o vorba, Rolf se rasuci pe calciie
si iesi din sala.
Regina ncepu sa strige mnioasa la sotul ei si sa-i
spuna ca este fapta prosteasca sa batjocoresti un om
att de puternic si cu nume atit de bun, care si-a
probat vitejia in atitea ocazii si a ciirui cerere ar fi
trebuit primita cu bucurie, nu cu vorbe atit de
neobrazate ..
_ M-am saturat de aerele voastre, si de tine, si de
fiica ta, care abia cind va fi prea tirziu, va intelege ca
fericirea unei femei este barbatul si. copiii ei, nu
sudoarea si praful de pe cmpul de lupta. Doresc din
tot sufletul ca regele Rolf sa va dea o lectie si sper sa
fie ct mai usturatoare! si regina iesi, trintind usile att
de puternic, nct garzile tresarira, creznd ca a navalit
cine stie ce dusman.
Regele Erik, dndu-si seama ca regina avea
dreptate, trimise calareti dupa Rolf, sa} roage sa vina
napoi si cnd Rolf se ntoarse, Erik l espeti cu toata
cinstirea si i spuse ca ar fi {)mare bucurie pentru el
si'i-l aiba ginere si ca binecuvintarea lui Dare
160
neconditionat; dar cea care va trebui sa decida este
Torborg nsasi.
Prin urmare, regele Rolf se duse in Ulleraker si
primirea care i se facu aici fu mult mai proasta chiar
dect se astepta.
Nu i se permise sa intre in sala palatului dect
nsotit de doisprezece oameni si fu lasat sa astepte
timp ndelungat; cnd, n sfirsit, "regele" Torborg si
facu aparitia, nici nu-l privi, ca si cum n-ar fi existat,
iar cnd Rolf, netulburat, si nfatisa cererea, Torborg
ncepu sa-si strige garzile si le porunci sa-i ucida pe
neobrazatii aceia. Regele Rolf lupta din greu cu
puzderia de :razboinici care se napustira asupra lui si
reusi sa scape doar cu sase oameni.
Atunci Rolf Gbterksson si strnse razboinicii si
asedie cetatea Ulleraker; nu dupa multa vreme,
darma zidurile si intra, macelarind localnicii si
lund-o prizoniera pe Torborg, care fu pusa sa aleaga
ntre a fi tratata ca roaba ori ca sotie cinstita.
Astfel fu silita Torborg cea peste masura de trufasa
sa mbrace haine femeiesti si sajure credinta sotului ei
si, desi greu s-a mpacat ea cu aceasta stare si ntre cei
doi soti au mai fost multe ciocniri, n cele din urma
totul 'merse dupa rnduiala, iar Rolf domni peste sveri
si goti, astfel nct cele doua neamuri se unira pentru
totdeauna intr-un singur popor.
161
FRODE CEL CU MOARA
FERMECATA
167
POVESTEA LUI FRITHIOF
CEL NDRAzNET~
adusera
Deci, aici
nainte
pe sora
de alor,
pomi
nsotita
la lupta,
de optcei
fecioare,
doi ~ Ca,o
nu credeau ca Frithiof o va gasi pe tarmul acesta
pustiu, iar de o va gasi, nu va ndrazni sa pngareasca
lacasul sacru.
Lupta ntre cei doi si regele Ring se dadu lnga
Sognesundet si, nainte de a ncepe batalia, Helge nu
gasi altceva mai bun de facut dect sa-I batjocoreasca
pe regele Ring, spunnd ca e att de batrn si
neputincios, ca are nevoie de doi oameni sa-I urce n
sa.
De ndata ce afla ca flota se departase de tarm,
Frithiof si puse hainele cele mai mndre si se urca pe
corabia sa Ellide. '
Cnd ajunse la Balderhage, fara sa sovaie o clipa,
urca n odaia Ingeborgei.
Ea se bucura mult cnd l vazu, dar l mustra
pentru nesocotinta lui.
Frithiof i raspunse ca dragostea lui este att de
mare, ca nici teama de razbunarea zeului nu l putea
opn.
Cei doi si spusera tot ce aveau pe suflet si Frithiof
darui fetei frumoasa lui bratara, si ea i darui alta, pe
171
care o avea, caci ei le socotisera ca daruri de logodna si
jurara ca niciodata nu se vor desparti de ele.
Apoi se sarutara si att de mult se iubeau, nct nu
fu zi n care Frithiof sa nu vina pe malul de la
Bal~derhage.
In batalia de la Sognesundet, regele Ring se
dovedise mult mai puternic si fratii trebuira sa trimita
solie de pace.
Regele Ring le ceru a treia parte din tara si mna
sorei lor, Ingeborg.
El spuse ca va veni curnd sa-si ia mireasa si ceru
ca pna atunci sa fie totul pregatit dupa datina si cu
mult belsug.
Aflnd ca lupta se terminase, Frithiof i ceruse
iubitei lui ca n ziua n care fratii ei vor sosi la
Balderhage, sa nalte pe acoperis un vaI alb, care sa-l
poata vedea de la el, din Framnas.
Chiar a doua zi se vazu valui fiIfiind n vnt si
Frithiof era att de ndragostit, nct ramase mut de
disperare la gndul ca n ziua aceea n-o va mai putea
vedea pe iubita lui.
- Trebuie sa strngem oameni sa-i atacam, zise
Bjarn, dar Frithiof parea ca nici nu-l auzise, se uita
doar la valul acela alb. Cnd regii aflara de vizitele lui
Frithiof la templu, i apuca o furie nemasurata_, dar nu
avura ce face, caci se temeau de el.
Atunci, l trimisera tot pe bietul Hilding, sa-i spuna
ca, ntruCt ncalca se legea sacra a locului, trebuia
drept pedeapsa sa se duca n insulele Orkney, sa ia de
la seniorul Angantyr tributul pe care acesta nu i-l mai
platise de la moartea regelui Bele.
- Ei zic ca au nevoie de bani pentru casa_toria
Ingeborgei,pe care a petit-o regele Ring.
- Trebuie sa strngem oameni, spuse din nou
Bjarn, dar nici acum Frithiofnu-l asculta.
172
El era cu totul distrus de vestea pe care o aflase si
considera ca aceasta este pedeapsa zeului, pentru ca
pngarise locul sacru~
Se hotar deci sa ndeplineasca porunca regilor, I
doar, doar cu
mpreuna va nduplecq pe zeul si
Bjarn, Asmund mnios
alti sicincisprezece
se mbarca (~/ /'
oameni pe corabia Ellide si pornira la drum.
Cnd vazu corabia disparnd n largul Marii
Nordului, regele Halvdan i spuse fratelui sau:
- Sa mergem pe data sa dam foc caselor de la
Framnas, Asa va afla poporul ca nimeni nu scapa de
pedeapsa noastra si ne va sti de frica.
Helge fu de acord, asa ca frumoasele curti de la
Framnas fura prjolite pna la temelii, iar t.oate
bogatiile care se aflau acolo furajefuite.
Apoi, Helge spuse ca el cunoaste doua vrajitoare
foarte pricepute, suror' eid si Hamglama; ele fura
chemate si li se dad a multi bani, pentru a face vraji
ca Frithiof sa piara.
Babele se catarara iute pe scaunele lor nalte si
ncepura sa bolboroseasca si sa scuipe ct le tineau
puterile, pentru a vraji furtuna pe mare si moarte
pentru corabieri.
Departe, n larg, se porni o vifornita cumplita.
- Ct de bine era n odaia dulcei mele iubite!
suspina Frithiof, n vreme ce Bjarn dadu porunci
pentru a se adaposti corabia n portul Solund, care se
afla nu departe; dar, abia se apropiara, si vremea se
linisti, asa ca ei cnnira din nou spre larg.
Din nou se porni furtuna, si mai vrtos; acum
ncepu sa cada grindina, asa de deasa si denvrtejita
de vnt, ca nu mai putura sa se vada unul cu altul si
nici nu mai deslusira ncob'o era tarmul si ncotro
largal.
- Ma ntreb ce-ar spune Ingeborg, daca m~ar vedea
acum, suspina Frithiof
173
- Ti-ar dori o vreme mai buna, i zise Bj6m. Dar
cum ea nu este aici, nu avem ncotro, trebuie sa ne
multumim cu ce avem. Vntul si sporise si mai tare
forta, izbind din toate partile corabia cu valuri" uriase,
care se spargeau pe punte n vrtej uri de spuma
nghetata.
~ Parca ar fi vesmintele albe ale Ingeborgei,
suspina iarasi Frithiof, cnd si recapata respiratia,
dupa valul care i umpluse gura cu apa sarata.
- Daca nu te trezesti si nu pui mna pe crma, n-o
sa te mai vada Ingeborg niciodata, i urla Bj6rn,
luptnd disperat sa strnga pnzele sfisiate de furtuna.
Ca trezit din somn, Frithiof privi n jurul lui:
catargele erau sfarma e, funiile rupte, o cascada
nesfirsita de apa se pr v usea peste punte, iar corabia,
desi construita c mestesug nentrecut, scrtia din
toate ncheieturil ,gata sa se desfaca n bucati.
Un val o facu sa se aplece pe o parte si apa tr n
suvoi patru oameni.
- S-au dus n Valhall si poate cu totii i vom urma.
Nu se cuvine sa mergem acolo cu mna goala, zise
Frithiof si, scotnd de pe brat veriga daruita de
Ingeborg, o rupse n paisprezece bucati, daruind
fiecaruia dintre tovarasii lui cte o frntura.
Apoi, se catara pe bucata de catarg ce mai ramasese
si privi n jur, ncercnd sa desluseasca ncotro era
tarmul.
Ceea ce vazu l umplu de uimire si si dadu repede
drumul n jos.
- Frate, i se adresa el lui Bj6rn, ce s13ntmpla cu
noi nu e lucru curat; de o parte si de alta a corabiei
gonesc doua valuri uriase si pe coama lor calaresc doua
babe care urla tot felul de blesteme. Cred ca e mna lui
Helge aici! Bjbrn, tine bine crma si ntoarce corabia
arept peste una dintre hrci, n timp ce eu o iau n
primire pe cealalta!
174
Frithiof si nfasura sulita grea si se lipi de bord,
asteptnd, . n vreme ce Bjorn, ncordndu-si toate
puterile, rasuci de crma, aruncnd corabia drept n
una din vrajitoare, prinznd-o n prora si rupndu-i
spinarea; chiar n clipa aceea, Frithiof arunca sulita,
strapungnd pieptul celeilalte.
Pe data valurile uriase se potolira, furia vntului
ncepu sa scada si oamenii simtira ca au scapat cu
viata.
Acasa, n Syrstrand, Heid si Hamglama se
rostogolira din scaunele lor nalte, tipnd ngrozitor si
cnd Helge se apropie, vazu ca zaceau moarte, una cu
spinarea zdrobita, alta cu cosul pieptului sfarmat.
Pe mare furtuna se domolea din ce n ce si n vreme
ce oamenii se prabusjsera pe punte, adormind bustean
de cumplita oboseala, Frithiof singur ramasese la
crma, conducnd corabia spre tarmul care ncepuse sa
se desluseasca prin vazduhullimpezit.
Ajunsesera la Efiasund, cea mai mare dintre
insulele Orkney.
Seniorul Angantyr petrecea cu oamenii sai n sala
cea mare din casa lui de la Effia. La fereastra dinspre
mare statea de paza Hallvard si, n timp ce nchina cu
ceilalti cornuri pline cu mied spumos, nu pierdea din
sa strige:
ochi- coasta.
Se apropie de casa
Deodata SCaP~V plcui de
cor dinoameni!
mna siCred ca
ncepu
snt naufragiati si au nevoie de ajutor!
- Cti snt? ntreba seniorul.
- Paisprezece! Dar numai trei pot merge pe
picioarele lor, si ei i poarta n spinare pe ceilalti...
Unul dintre ei, un zdrahon cu parul blond, trage
singur dupa el opt, mai e altul cu. barba mare care
duce doi, si unul tnar care l poarta pe altul.
175
- - Voinicul cu parul blond trebuie sa fie fiul
prietenului meu Torstein, zise Angantyr. Du~te si
La curtea lui Ang se afla un razboinic berserc
ureaza-le
cu numelebun de venit~
Atle, si el era tare dornic de glorie, asa
ca, pna sa prinda cineva de veste ce avea el de gnd,
nsfaca armele si, nsotit de ceata prietenilor lui, se
repezi afara.
- Uita-te la mine, Frithiof! striga el. Se zice ca
niciodata nu ai refuzat o lupta. Iata, te astept sa-ti
arati vitejia! Ori poate vrei sa ma rogi de ndurare?
- Niciodata nu m-am rugat de ndurare, orict de
ostenit am fost, raspunse Frithiof. Mai bine lupt
singur mpotriva voastra, a tuturor. Razboinicii ametiti
se pregateau sa se arunce asupra lui, cnd iesi
Hallvard si ncepu sa strige:
- Statil Opriti-va! Seniorul interzice orice lupta!
EI te primeste, Frithiof, pe tine si pe tovarasii tai, cu
buna pace!
Asa ca intrara cu totii n sala de ospete si .A..ngantyr
i primi cu cea mai aleasa prietenie si i invita sa
ramna la curtile lui peste iarna.
~ Abia am scapat cu viata, i spuse Frithiof,
istorisindu-i cum pusese Helge vrajitoarele sa le
scufunde corabia.
- Ce te poti astepta de la un nemernic ca Helge,
care nu ndrazneste sa si atace dusmanii deschis, n
fata, si se foloseste de tot felul de vraji viclene? Eu
banuiesc de ce ai venit tu aici, vor birul, nu-i asa? Si
te-au trimis pe tine, gndind ca ma voi mnia si voi
ncerca sa~ti iau viata! Sigur ca nu ma mai consider
vasal unor nemernici ca ei, dar tu vei primi banii,
Frithiof, si vei face ce vei pofti cu eil
Cnd se mprimavara, plecara ei spre casa si
Hallvard i nsoti.
176
ntre timp, n Sogn se celebrase casatoria regelui
Ring cu frumoasa Ingeborg.
Regele vazuse pe bratul miresei bratara de la
Frithiof si o rugase cu vorbe fmmoase sa si~o scoata,
acum cnd era sotia altuia. Ingeborg l ascultase si
daduse bijuteria sotiei lui Helge, mgnd-o sa o
napoieze lui Frithiof, cnd acesta se va ntoarce.
De cum intrase Ellide in fiordul Sogn, corabierii
aflasera ce se ntmplase cu bunurile si casa lor;
i
Frithiof strnse din buze, ochii se nnegurara, dar
spuse ca el mai nti trebuie sa-si ndeplineasca
misiunea. Aflnd ca regii, mpreuna cu suita lor, se
aflau la Balderhage pentru a aduce sacrificii zeului,
navigara ntr-acolo, iar cnd debarcara Frithiof spuse
oamenilor sai sa distruga toate- vasele care se aflau
trase la tarm; apoi el, nsotit de Bjarn, ncepu sa urce
spre templu. Aici se aflau cei doi regi, asezati pe
tronurile lor nalte, iar pe podea, la picioarele lor,
stateau reginele, ncalzind la foc uleiuri, cu care
urmau sa. stropeasca chipul zeului, dupa datina.
Frithiof se duse drept spre Helge:
- Iata banii! spuse el si arunca punga cu bani
drept n fata regelui, cu atta putere, ca regele se
rostogoli de pe tron si i tsni sngele din gura
sfa:rmata. S-ar fi prabusit n foc, daca Halvdan nu l-ar
fi tras napoi.
Cnd Frithiof se ntoarse ca sa iasa, zari pe bratul
sotiei lui Helge veriga pe care el o damise Ingeborgei;
el trase sa o scoata, dar bijuteria era strins prinsa n
carne; atunci el smuci att de tare, ca bratara se mpse,
sfisiind carnea, iar vasul cu ulei pe care regina l tinea
n mna, se rostogoli n foc. Flacari grabite ncepura sa
se prelinga pe pardoseala si n curnd prjolul cuprinse
intreaga sala.
177
(
Frithiof si oamenii lui se mbarcara pe corabie si
plecara; .zadarnic voira regii sa-i urmareasca, toate
vasele lor erau stricate. Plngnd de furie, ramasera cei
doi nemernici pe tarm, n timp ce corabia Ellide se
pierdea J:nzare, ca o pasare mndra, cu aripi albe.
Trei ani colindara Frithiof si oamenii lui marile; ei
luptara pe multe tarmuri si dobndira multe bogatii,
dar pe toate le daruiTa celor nevoiasi. Acum si dobndi
Frithiof porecla de "Indraznetul" si deveni numele lui
cunoscut si temut pe toate marile.
n primavara celui de al treilea an, ajunsera ei la
Viken n Noria de sud si Frithiof l mga pe Bjarn sa l
astepte acolo pna n prima zi de vara a anului
urmator, caci voia sa mearga la curtea regelui Ring n
Ringerike, pentru a o mai vedea o data pe iubita lui
Ingeborg. Orict ncerca Bjorn sa-I opreasca,
spunhdu-i ca si pune viata n mare primejdie, nu
reusI.
Frithiof se deghiza ntr-un vnzator de sare si se
nfasura ntr-o manta zdrentuita, cu gluga, pe care o
trase bine pe ochi.
Apoi, mbratisndu-si fratii vitregi, porni la drum.
Cnd intra n mareata sala a palatului din Rike,
primul pe care l ntlni fu un copilas blond, pe chipul
caruia recunoscu trasaturile iubitei lui pierdute.
-- Cine esti tu, straine? il ntreba copilul.
- Numele meu este Hot si ma trag din neamul
Durere, spuse Frithiof si merse mai departe.
In fundul salii se afla o estrada mpodobita cu
tesaturi minunate, iar acolo, pe doua tronuri din lemn
bine mirositor, mpodobite cu flori de aur, sedea
batrnul rege Ring si sotia sa, regina Ingeborg. Fl'ithiof
se apropie si ngenunche, spunnd ca este un negustor
care se ndeletniceste cu negotul de sare, si ca-l roaga
pe rege sa-I primeasca ca oaspete la curtea lui.
178
Apoi, cnd regele l ntreba de nume, el spuse ca
parintii i-au dat multe nume: Frithiof, Hartiof,
Geirtiof, Guntjof, Eytjof, Reljof si Valtjof, asa ca regele
nu are dect sa aleaga.
Regele l ruga atunci sa~si scoata mantaua
zdrentuita, iar cnd si-o scoase, se vazu ca era mbracat
n tunica de matase albastra cu cingatoare de argint,
iar pe brat avea veriga minunata pe care odinioara o
oferise ca dar de logodna iubitei sale.
Regele l privi lung, apoi porunci slujitorilor sa-i
aduca o mantie frumoasa din brocart tesuta cu aur.
Cnd Frithiof si prinse mantia n copca ei
mestesugita, regele l invita sa ia loc pe estrada,
alaturi de regina.
Aceasta, de ndata ce Frithiof intrase n sala,
ncepuse sa tremure nestapnit; cnd el si dezvalui se
chipul, palise ca moarta si parea ca-si va pierde
simtirile; acum, revenindu-si ntructva, vorbi cu glas
tremurat, spunnd ca nu se cuvine ca un strain sa sada
alaturi de regina.
- Aceasta depinde de strain, iubita mea sotie, i
zmbi regele si insista ca oaspetele sa sada pe locul de
onoare, alaturi de regina.
- Frumoasa bratara ai, spuse apoi Ring. Multa
sare trebuie sa fi vindut, ca sa cumperi o asemenea
minunatie ...
- Este singUra mea avere si nu ma voi desparti de
ea nici cnd va fi sa parasesc tarmurile luminii,
raspunse Frithiof, n vreme ce culoarea disparea iarasi
din obrajii frumosi ai reginei.
Apoi, regele l invita sa le ramna ospete, desi
regina se mpotrivi ct putu, spunnd ca nu se cuvine
sa opreasca un om de la ndeletnicirile lui vreme att
de ndelungata.
Frithiof primi invitati a si ramase acolo vreme
ndelungata.
179
Era de acum iarna si regele l invita la o plimbare
cu sania pe apa nghetata a fiordului.
In sania din fata erau purtati regele si regina, n
cealalta venea Frithiof si in urma lor tot cortegiul de
curteni.
~ Gheata e nesigura, spuse Frithiof, mai bine ne
ntoarcem.
- Nu cred ca vreo primejdie, spuse regele Ring.
\3
182
HELGE HJORV ARDSSON
SI VALKIRIA SV A VA
191
MOARTEA LUI BALDER
195
El putea sa-si auda fratele rznd si strigind si se
bucura, stiindu-l multumit.
O voce i sopti la ureche:
- Pentru ce nu arunci si tu?
- Pentru ca nu vad unde sta, si nici nu am nimic
de aruncat. Zeii nu ma lasa sa port sabie ori altceva,
deoarece se tem sa nu ma ranesc . .,
- Fa cum fac ceilalti si onoreaza-l pe Ba]~er, zise
Loke. Am sa te conduc pna la el. Uite, arunca sulita
asta n el.
Halder lua sulita cu vrf de vsc si facu cum i zisese
Loke, o arunca nspre Balder.
Sulita merse drept n inima acestuia si Balder cazu
mort la pamnt. Cndntelesera ca Balder a murit, zeii
ramasera ca mpietriti.
Se uitau unul la altul si se ntrebau: "Cine a facut
asta? Si cum?" Tristetea lui Oden a fost si mai amara
dect a celorlalti, desi ntmplarea nu-l surprinsese. El
stia ce nseamna moartea lui Balder: nceputul
sfrsitului.
Cnd zeii si revenira un pic, vorbi Frigg:
- Cine vrea sa cstige dragostea zeilor si
recunostinta lor vesnica, ducndu-se n He] si ncercnd
sa readuca sufletul lui Balder? Cine vrea s-o ntrebe pe
regina HeI ce zalog cere ca sa-I lase pe Balder sa se
ntoarca acasa?
Atunci, unul din fiii lui Oden si ai lui Frigg, numit
Hermod cel iute, spuse ca el e gata sa ndeplineasca
periculoasa misiune.
Astfel Oden i dadu calulSleipner si-Hermod sari n
sa si pleca.
Iar zeii ridicara cu grija trupul lui Balder si-l
purtara pnala malul marii. Corabia lui Balder se afla
aici; era una din cele mai mari si frumoase corabii din
Asgard si rugul de nmormntare fu ridicat pe puntea
el.
196
Apoi trupul fu purt~t pe umeri pe corabie.
Nanna izbucni atunci in lacrimi, caci nu voia sa-I
lase pe Balder sa calatoreasca singur n regatul
ntunericului. Ea se urca pe rug alaturi de trupul iubit,
pentru ca amndoi sa fie mistuiti de flacari. O ceata
mare se strnse acolo si alaturi de zei se aflau si multi
uriasi, caci Zeul Gingas fusese iubit de toti.
Oden si arunca inelul Draupne:r n foc si calul lui
Bb.lder,nseuat, fu aruncat alaturi de stapnul sau.
197
ntunecate, pna ajun se, si acolo se duse drept spre
sala cea mare a palatului.
Aici Balder si Nanna stateau la loc de cinste; ei se
bucurara cnd l vazura si-l ntreb ara ce se mai
ntmpla n lumea celor vii.
Iar HeI, ntorcnd spre el chipul de culoarea noptii,
il ntreba ce veste poarta.
ndelung si miscator vorbi Hermod si n cele din
urma HeI i spuse ca e gata sa-I lase pe Balder sa-i
paraseasca regatul, daca este ntr-att de iubit, ncit
toate fapturile sa verse macar o lacrima pentru el.
Hermod se ridica sa plece iar Balder i dadu inelul
Draupner pentru a fi napoiat lui Oden.
Cnd zeii aflara vorbele Helei, trimisera mesageri
n toate cele noua lumi pentru a ruga toate fiintele sa
plnga, pentru ca Balder sa se poata ntoarce n lumea
VIe.
Si toti l jelira pe zeul Balder, zei, oameni, animale,
pietre, copaci si fiecare metal.
Cnd mesagerii se ntorceau cu vestea cea buna,
trecura pe lnga o pestera n buza careia statea
ghemuita o batrna si o rugara si pe ea sa faca asa cum
toate fapturile mcusera. Batrna nu raspunse; abia
cnd unul din mesageri striga la ea, ridica privirea rece
de sarpe veninos si zise cu voce critoare:
- Dar ce-mi pasa mie de Balder? Niciodata nu l-am
iubit si n-are dect sa ramna unde este! Apoi se
ascunse n pestera, hohotind rautacios.
Zeii au fost nemngiati cnd au auzit refuzul
vrajitoarei, caci din cauza ei Balder era condamnat sa
ramna n lumea subpamnteana. n Ei se ntristara din
cauza unei att de nemasurate rautati si se ntrebara
cine putea fi vrajitoarea.
Curnd ntelesera: doar Loke putea fi att de plin de
ura.
198
" ..1
RAZBUNAREA ZEILOR
201
210
BIBLIOGRAFIE
213
CUPRINS
Pag .
. Legenda nceputului 5
Crearea lumii 9
Noaptea si ziua; Soarele si Luna 00 11
Yggdrasil, arborele lumii 14
Primii oameni , 19
Vrsta de aur 00 .,., 21
"~~~~:!ez.~.~5~
Loke
..~~:
~~.:::::::
::::
::::::
:::::::::
::::::
:~:::~::::::::
;,::::
:::::::
,
::~
:.:::::::
:~g
32
Femir , ' 35
Sarp~l~ M~d~a:du~ui 39
HeI sllmparatia el 42
Despre va ni .44
Casatoria lui Frej , .46
Razboi n cer , 51
Cum au fost reparate zidurile Asgardului.. ;53
Furtul merelor fermecate 58
Parul zeitei Sif 65
Din aventurile lui Tor 72
Tor merge la pescuit 73
Tor la Utgardaloke 77
Furtul ciocanului lui Tor 86
Zeii se pregatesc , 91
Povestirea despre Hatt - Tremurici 97
Sigurd, omoritorul de balauri 106
Povestea despre Volund si Vittka 124
Ragnar Lodbrok si Kracka , 131
Soarta fiilor lui Ragnar Lodbrok .,138
Regii din Giitaland , 145
Frode cel cu moara fermecata 162
Povestea lui Frithiof cel ndraznet 168
Helge Hjorvardsson si valkiria Svava 183
Moartea lui Balder 192
Razbunarea zeilor 199
~agnariik, ziua judecatii 202
Intoarcerea zeilor , 207
Bibliografie 212
n Editura Enciclopedica au ap[lrut:
Dcsktop publihing
.MORETTI & GALL LTIL
Tiparul executat sub comanda nr. 30.250
Regia Autonoma a Imprimeriilor
Imprimeria CORESI
Piata Presei Libere, I, Bucuresti
ROMNIA