VIRUSURI agenti care infecteaza bacterii, plante, animale, oameni DEFINITIE: Car

actere: dimensiuni foarte mici (nm) structura simpla parazitism dezvoltat (multi
plicare doar in celule vii) unitatea morfofunctionala infectioasa = virion (corp
uscul elementar) IMPORTANTA: determina boli aparente (sindroame definite) si/sau
inaparente la om si animale ORIGINEA VIRUSURILOR gene celulare cu evolutie indep
endenta celule degenerate sau involuate evolutie directa din celulele vii primordi
ale cu proprietati autoreplicative EVOLUTIA VIRUSURILOR Virusuri ARN @ prima mol
ecula vie a fost un ARN auto catalitic cu dubla actiune: codificare si enzimatic
a @ formele existente provin din ARN-ul primordial sau din interactiuni genetice
intre virusurile ARN Mecanisme: mutatii: defecte de transcriere cu rata mare si
cu evolutie genetica rapida; pot fi punctiforme (virusul gripal = drift antigen
ic) sau mari (blocuri de gene) care determina genotipuri noi recombinarea (reorg
anizarea genetica): copiere alternativa cu rata mare intre virusuri omologe (vir
usul polio intre serotipuri) si neomologe (virusul hepatitei soarecelui/sens poz
itiv si virusul gripal/sens negativ) reasortarea: doar la virusurile cu genom se
gmentat prin schimburi de gene intre tulpini circulante animale si umane. Ex. vi
rusurile gripale printr-o infectie mixta a virusurilor animale (aviare, porcine)
cu vrusurile umane detetrmina aparitia de tulpini noi cu potential pandemic. Vi
rusuri ADN evolutiv sunt superioare fata de v. ARN: transcriptia se face cu sist
eme celulare, sinteza ADN viral este concomitenta cu replicarea celulei parazita
te, au enzime care stimuleaza sinteza de dezoxinucleotide, fac schimb de gene cu
structuri celulare provin din repliconi mobili: plasmide, transpozoni, retrotra
nspozoni Mecanisme: - mutatii: rata mai mica, unele apar la presori de selectie
(antivirale) - recombinarea: acapararea de gene noi de la alte virusuri sau gene
celulare ( inclusiv de la plasmide sau epizomi) EFECTELE EVOLUTIEI Emergenta =
aparitia de specii noi Reemergenta = reaparitia unor specii cunoscute cu circula
tie discontinua
Mecanisme: l mutatii cu acumulare lenta (drift antigenic) l recombinarile/reasor
tarile (shift antigenic) FACTORI FAVORIZANTI: depasirea barierei de specie (HIV)
modificarea comportamentului gazdei umane (prostitutie/libertinaj HIV, VHB, vir
usuri herpetice si cresterea consumului droguri) demografici: crestere populatii
, deplasari rural-urban cresterea circulatiei mondiale de persoane si marfuri mo
dificari ecologice: defrisari, irigatii, baraje, urbanizare industrializare si t
ehnologie moderna: producere hrana la nivel industrial, transplant de organe, tr
ansfuzii, tratamente imunosupresoare, antivirale si antobiotice CLASIFICAREA VIR
USURILOR (Comitetul International de Taxonomie Virala) CRITERII: 1. caracteristi
ci virion: dimensiuni, forma, structura, +/- invelis, forma, sime trie 2. genom:
tip (AND sau ARN), nr. catene, forma catene (liniara sau circulara), s ens cate
ne (+ sau -), nr. segmente, dimensiune 3. mod multiplicare: transcriere, transla
tie, loc ansamblare/maturare 4. proteinele virale: nr., structura (secvente a.a)
, functii (transcriptaze, reverstranscriptaze, hemaglutinine, neuraminidaze, fac
tori de fuziune) 5. comportament la agentii fizici (temperaturi, radiatii) si ch
imici (ioni, solv enti, detergenti) 6. proprietati biologice: spectru de gazda (
bacterii, plante, animale), mod tran smitere 7. patogenitate/tropism tisular: ne
urotropism (virusul rabic, virusuri encefalit ice); v.dermatotrope (poxvirusuri)
; respiratorii (virusul gripal, virusuri paragri pale); limfotrope (HTLV I si II
); hepatitice (HVB, HCV); enterotrope (enterovirusur ile) 8. distributie geograf
ica (virusul encefalitei japoneze, virusul encefalitei Wes t-Nile) ORDINE : Cara
cter definitoriu: linrudire filogenetica intre familii MONONEGAVIRALES cu FAMILI
ILE: @ Bornaviridae @ Paramyxoviridae @ Filoviridae Caractere: l infecteaza anim
ale (vertebrate si nevertrebate) si plante l genom: ARN (liniar, monocatenar, se
ns -, secventa similara a genelor) l polimeraza ARN dependenta de ARN l maturare
prin inmugurire NIDOVIRALES cu FAMILIILE: @ Coronaviridae @ Arteriviridae Carac
tere:
 infecteaza mamiferele genom: ARN (liniar, monocatenar, sens +) cu functie de ARN
m CAUDOVIRALES cu FAMILIILE: @ Myoviridae @ Siphaviridae @ Podaviridae Caractere
: l infecteaza Bacteria (bacteriofagi) si Archea FAMILIA Caractere definitorii:
cuprind virusuri cu caractere comune (morfologie virion, organizare genomica) or
igine comuna a virusurilor pot exista si subfamilii, denumire + virinae (Alphher
pesvirinae) GENUL Caractere: grup de specii dintr-o familie cu proprietati comun
e distincte denumire = virus (Morbillivirus) SPECIE Caractere: grup de tulpini ca
re poseda anumite gene denumire: virus Ebola NUMAR VIRUSURI CUNOSCUTE/CLASIFICATE
4.000 specii cu 30.000 tipuri si subtipuri
VIRION MORFOLOGIE l vizualizarea se doar la microscopul electronic (transmisie,
baleiaj scanare) l modul de studiu: 1. direct din produse patologice: pustule (v
. vaccinia, v. variolic); vezicule (v. varicela/zoster, v. herpetic); fecale (ro
tavirusuri) 2. din tesuturi si celule infectate (bolnav, culturi celulare, oua e
mbrionate, animal) 3. suspensii virale obtinute prin: cultivarea pe substrat sen
sibil (culturi celulare, oua embrionate, animale), eliberare virus (inghet-dezgh
et, ultrasonare, mecanic, detergenti), suspensionare (solutii saline), centrifug
are (3000 g) 4. purificare virus: ultracentrifugare (150.000 g), cromatografie,
ultrafiltrare 5. concentrare: deshidratare, precipitare, ultrafiltrare (molecula
ra) 6. examinarea propriu-zisa: coloratie negativa, imunoelectromicroscopie crio
microscopie, difractia cu raze x, sectiuni celulare ultrafine MARIMEA VIRUSURILO
R
Sunt mai mici decat bacteriile (100-1000 ori), cu dimensiuni care variaza intre
18-30 nm (parvoviridae, picornaviridae), 450 nm (poxviridae), 900 nm (forme fila
mentoase, dar cu diametru mic 80 nm - filoviridae). FORMA sferica: virus cu inve
lis (virusuri gripale, virusuri paragripale, virusuri herpetice), virusuri fara
invelis (virusul polio, adenovirus) cilindrica (rigida/flexibila): virusul mozai
cului tutunului, fagi paralelipidica: virusul variolic, virusul vaccinia cartus:
virusul rabic filamentoasa: virusul Ebola sferica cu prelungire (coada): b. fag
i STRUCTURA VIRION genom capsida +/- nveli viral
Genom 1. tip acid nucleic: ADN sau ARN (majoritar) 2. marime: dependenta de masa
mol (daltoni ) si nr. nucleotide ( ilobaza) g. mol = 1,5 x10 6 daltoni (parvovi
rusuri); 150x106 (poxvirusuri) nr. nucleotide: 5-7 b (papovavirusuri); 231 bp (h
erpesvirusuri) nr. gene: virusul gripal = 12, HIV = 9, v. vaccinia = 240 nr. pro
teine codificate: v. vaccinia = 250, virusul herpetic = 200, picornavirus ul = 4
3. structura: v. ADN: monocatenare liniare (parvov.); monocatenar circular (fag
X174); dubluca tenare liniare (adenovirusuri, virusuri herpetice); dublucatenare
inchise extremitati ( v.vaccinia); dublucat. circulare cu extremit monocat. (he
padnav.); dublucatenare circulare (v . polyoma) v. ARN: monocatenar liniar (pico
rnav, v.hepatitei A); monocatenar diploid /2 mol legate (retrov.). Unele v. ARN
pot avea genom fragmentat care permite reasortarea: monocatenar liniar cu 8 segm
ente (orthomyxov.), monocatenar cu 2 segmente (arena v.), monocatenar cu 3 struc
turi circulare (bunyav.), dublucat cu 10-20 segmente (reov irusuri) 4. functii:
depozitar al informatiei genetice determina infectivitatea virala (scade la izol
area acidului nucleic) autoreplicarea cu exceptia ARN viral moncat. cu sens nega
tiv (orthomyxov.) Capsida virala complexe proteice cu arhitectura si structura s
pecifica care invelesc acidul nucleic unitatile morfologice = capsomere asezate
ordonat pe axe de simetrie Tipuri de simetrie: cubica icosaedrica (virioni sferi
ci): v. ADN (parvov. = 32 capsomere; herpesv. = 162 capsomere; adenov. = 252 cap
somere), v. ARN (picornav., calciv. = 32 capsomere) helicoidala (tubulara): v. A
RN cu sens negativ (proteinele formeaza un complex nucleocapsida/ribonucleoprot.
; disocierea = pierderea

infectivitatii la orthomyxov. si paramyxov.) binara (icosaedrica, helicoidala):

bacteriofagi (cap = icosaedru; coada = helicoidala) Functii: protectie ac.nuclei
c atasare celula (virus fara invelis) INVELISUL VIRAL unele virusuri (ADN, ARN)
prezinta un invelis (anvelopa sau peplos) invelisul provine din: membrana celula
ra (ortomyxovirusuri, paramyxovirusuri, filovirusuri, retrovirusuri) sau m. nucl
eara (herpesvirusuri) Structura: 1. derivata de la celula infectata: port. membr
ana celulara = strat bilipidic (fosfolipide, colesterol, glicolipide) in care su
nt inserate proteinele virale 2. codificata de virus: a. spiculi (peplomere): gl
icoproteine (ancorate in invelis) cu trei portiuni: externa (glicozilata), medie
(polipeptide), interna (peptide) hemaglutinine (glicoproteine trimerice): se ga
sesc la majoritatea virusurilor cu invelis (orthomyxov., paramyxov., togav., cor
onav., rhabdov., flavir., bunyav.); au aspect de bastonas (microscopie eelectron
ica); functii = hemaglutinare/hemadsorbtie , atasare virus la receptori, induc r
aspuns imun. neuraminidaze (glicoproteine tetramerice): la paramyxov. si orthomy
xov.; functie = scindeaza acidul sialic din membrana celulara permitind penetrar
ea si eliberarea virusului factori de fuziune: prezenti la paramyxov. in forma i
nactiva (FO) care prin proteoliza (proteaze cel.) se desfac in F1si F2 (forme ac
tive); functii = favorizeaza penetrarea virusului (fuzioneaza cu membrana celula
ra), fuziunea membranelor celulare cu formare de sincitii, hemoliza, difuziunea
infectiei. b. proteina M (matrix): prezenta la majoritatea virusurilor cu anvelo
pa captuseste fata interna a stratului bilipidic are doua forme in celule: M1 si
M2 functii: mentine integritatea anvelopei, intervine in ansamblare - inmugurir
e prin legare de glicoproteine si nucleocapsida, favorizeaza transportul ionilor
de H. Functii invelis: protectia nucleocapsidei atasare la receptori celulari ansa
mblare virion prin proteina M determina activitati ca: hemaglutinare, hemadsortie
, hemoliza, fuziune ENZIME VIRALE 1. ale invelisului 2. nestructurale, legate de
nucleocapsida cu rol in replicarea genomului si sinteza de proteine virale: l t
ranscriptaze: ARN polimeraze dependente de ARN (v. monocat. cu sens -: paramyxov
., rhabdov., orthomyxov.;
v.dublucat.; reov.) l ARN polimeraze dependente de ADN (poxv., herpesv.) l rever
stranscriptaze (retrov. si hepdnav.) cu functii de: ADN polimeraza dependenta de
ARN, ADN polimeraza dependenta de ADN, integreaza (retrovirusuri integreaza ADN
viral in ADN celular) l endonucleaze: cliveaza catenele acidul nucleic (v. grip
al, pox. v.); integreaza genom viral oncogen in ADN celular (SV40, adenovirus) A
GENTI SUBVIRALI INFECTIOSI virusuri incomplete, virusuri nefunctionale, acizi nu
cleici = formatiuni independente neviabile inafara celulei replicarea depinde de
celula gazda cu exceptia prionilor (autoreplicare) pot determina boli la om si
animale Virusuri defective virusuri cu genom incomplet care se replica prin coin
fectie cu alt virus (helper) pot determina infectii persistente (panencefalita s
cerozantasubacuta) apar prin: o defecte de transcriere care duc la mutatii (v. A
RN) o multiplicare in celule nepermisive: infectii persistente mai ales la SNC (
v. rujeolos, rubeolos, urlian) Virusuri satelite virusuri ADN cu genom mic, mono
catenar (sens +/-): replicare in prezenta adenovirusurilor si herpesvirusurilor
Viroizi ARN monocatenar circular cu aspect de bastonas; replicare dependenta de c
elula gazda determina boli la plante de cultura, dar au asemanari cu infectia dat
a de VHD la om (difera prin rolul de helper a VHB) Prioni lagentii infectiosi de
natura proteica care determina la om si animale boli ale SNC (om: Kuru, boala C
reutzfeld Jacob; animal: encefalita spongiforma bovina, etc.) ACTIUNEA AGENTILOR
FIZICI, CHIMICI si BIOLOGICI asupra VIRUSURILOR Mod de actiune: distrugere/inac
tivare: atenuare, sterilizare conservare: transport produse patologice, pastrare
laborator, mentinere vaccinuri cu virusuri vii modificare: atenuarea patogenita
tii Efectele depind de: natura agentului, concentratie, timp de actiune tipul de
virus: cele fara anvelopa mai rezistente mediul cu virus: produse patologice (s
ange, plasma, excretii, secretii) au rol protector
Sensibilitatea diferitelor structuri: acidul nucleic: radiatii UV, substante chi
mice (formaldehida, hipocloritul de Na), agenti mutageni (ac. nitros, hidroxilam
ina), substante radioactive cu P, H proteine virale: radiatii UV, enzime proteol
itice, substante chimice (fenol, formaldehida) invelisul: solventi (eter, clorof
orm), detergentii anionici Agenti fizici: Temperatura: caldura uscata: - mediu a
mbiant : + 180C - +250C (viabilitate: 2-3 ore = v. gripal, v. rujeolos; 7 ore =
v. Ebola, v. Marburg; 24 ore = v. Epstein-Barr; 3 luni = v. coxsac ie; >1 an = v
. variolic - temperaturi intre +560C si + 1000C pe durata de 30 min. inactiveaza
majoritatea virusurilor - la +560C sunt inactivate: v. gripale (5 min.), v. url
ian (20 min.), adenov/ herpesv/poliov (30 min) - sensibilitatea depinde de : tip
ul de virus (v. rujeolos = 3 minute la +600C, v. Ebola = 1 ora la 600C, v. hepat
itei = 1ora la +1600C), substante protectoare (organice sau saruri ca Cl2Ca si C
l2Mg ) caldura umeda : are eficienta mai mare in distrugerea virusurilor a. fier
bere (+1000C): l v. hepatitei A, v. rabic: 10 min. l v. hepatitei B: 30 min. b.
autoclavare (+ 1210C, 15 psi): l toate virusurile: 20 min. Mod de actiune a cald
urii: alterarea proteinelor virale FRIGUL Conserva virusurile si mentine infecti
vitatea. la +40C: majoritatea virusurilor se mentin perioade lungi congelarea (-
200C) poate scadea seminficativ infectivitatea (v. gripale) la 700C si azotul lic
hid (-1900C) se mentin ani de zile toate virusurile inghetul si dezghetul repeta
t afecteaza virusurile cu anvelopa (paramyxov., v. herpetice) DESICATIA Deshidra
tarea unui preparat prin modificarea temperaturii (<, >) in prezenta unor substa
nte (CaCl2, KOH) a. desicare lenta: scade patogenitatea (atenuare tulpini: v. ra
bic, v. polio) b. desicare rapida (liofilizare): conserva virusurile inclusiv ce
le vaccinale pe durata a mai multor ani pH-ul <5 si >9 afecteaza infectiozitatea
cu exceptia enterovirusurilor, virusul gripal B si arbovirusurile care se menti
n la pH 3 si respectiv pH 9

RADIATIILE Efectele depind de: tipul de radiatie (ionizanta, neionizanta) si dur

ata de expu nere l radiatii neionizante: - lumina poate scadea viabilitatea si d
ifuziunea virusurilor (v. aerogene determina epidemii in sezoanele cu insolatie
scazuta) - radiatiile UV au actiune virulicida asupra unor virusuri prin alterar
ea bazel or ac nucleici (v. polio, v. rabic, v. urlian = distruse instantaneu; v
. hepatitei A s i v. rujeolos = distruse in 1-2 min.), exceptie fac v. hepatitei
B si HIV care sunt rezistente. l radiatii ionizante: au efect virulicid prin al
terarea ac. nucleici si a protei nelor virale - radiatiile X, gamma, alfa si bet
a inactiveaza virusurile in functie de doza s i tip de virus (v. gripal rezista
pina la 2400 R/RX, iar v. polio pina la 50.000 R tim p de 40 min.) - radiatiile
ionizante nu afecteaza antigenitatea - se folosesc la sterilizarea materialelor
si a instrumentarului de unica folos inta - pot avea efect mutagen in doze mici
ULTRASUNETELE Efecte posibile la >20 Hz/sec.: 1. pierderea infectivitatii prin d
isruperea virionului 2. cresterea unor activitati prin desfacerea invelisului (v
. gripal cresterea titru HA) 3. fara afectare: v. rujeolos, v. aftos AGENTI CHIM
ICI Efectele depind de: - natura substantei, intensitatea, durata de actiune si
tipul de virus - nivelul actiunii: virion intreg, proteine, acid nucleic, inveli
s Mod de actiune: - virulicida cu aplicare in decontaminare si sterilizare - dim
inuarea patogenitatii - conservare - stabilizare Substante virulicide: agentii o
xidanti (1%) inactiveaza virusurile : apa oxigenata (3-6%, v.polio =1%); ozonul
(dezinfectia apei) permanganatul de K (1%); aldehidele (formaldehida = 1-8% pent
ru decontaminare s i sterilizare aer); glutaraldehida (2% distruge v. hepatitei
B si HIV in 2 min.; s e foloseste la sterilizarea instrumentar) clorul: actionea
za intens pe v polio, v. hepatitei A; hipocloritul Ca/Na (10%): afecteaza acizii
nucleici; cloramina (2-5% uzual si 20% pentru v. hepatitei B) fenolii (1-5%) al
tereaza proteinele la virusurile cu invelis (v.gripal) solventii organici (eter,
cloroform) inactiveaza virusul cu anvelopa prin dizolv area lipidelor; active p
e: v. gripal, v. rujeolos, v. urlian, v. herpetic (18 ore la +40C), dar nu actio
neaza pe v. fara invelis (enterov., adenov.)

detergentii sintetici (dezoxicolatul de Na; Tween 80) inactiveaza virusurile cu

invelis (arbov., myxov.) nu si cele fara invelis (enterov.). Unii cresc activita
tea HA ( Tween80) detergentii cationici (saruri cuaternare de amoniu) au si efec
t de curatire in concentratie de 20% alcoolii: etanolul (75%) inactiveaza toate
virusurile, dar libere de mat. organi c; metanolul nu este folosit curent (70% i
nactiveaza HIV in 15 min) Lactone (beta propiolactona): in concentratie de 0,2-
0,4% actioneaza rapid pe v . gripale, v. rujeolos, v. urlian, adenovirusuri Agen
ti care diminueaza patogenitatea formaldehida (0,2%) mentin imunogenitatea (vacc
inuri inactivate) la v.rujeolos, v. urlian, v. encefalitice fenolul (1%) folosit
la vaccin antirabic beta propiolactona la vaccinul antirabic AGENTI CONSERVANTI
glicerol (50%) mentine infectivitatea timp indelungat: v. polio (6 ani); v. her
petic (5 ani); v. febrei galbene (2 luni) sarurile de Mg. si Na mentin infectivi
tatea la temperaturi ridicate (Cl2Mg v. polio la +500C) AGENTI BIOLOGICI secreti
ile umane si animale au substante cu actiune virulicida: - lizozimul (saliva, la
crimi, secretii nazale): activ pe v.gripale si v. polio - sucul gastric activ pr
in pH acid si pepsina - bila activa pe v. cu invelis (v. gripal, v. herpetic) en
zimele proteolitice (tripsina, papaina, pepsina, pronaza) lizeaza invelisul vira
l si proteinele virale; se folosesc pentru separarea acizilor nucleici de protei
nele virale. CULTIVAREA VIRUSURILOR Virusurile se replica numai in celule vii (e
ucariote sau procariote). Cultivarea virusurilor se poate face in urmatoarele si
steme: I. substraturi celulare II. oua embrionate III. animale de laborator I. S
ubstraturi celulare: culturi de tesut: fragmente de tesuturi suspendate in mediu
nutritiv fara multiplicare: nu se mai folosesc organoculturi: fragmente de orga
ne (esofag, stomac, intestin, colon, cord, pancreas), mentinute in mediu, permit
dezvoltarea a v. gripale A si B, v. echo, v. polio, v. rujeolos, etc. Celulele
nu se multiplica si au o supravietuire scurta. culturile celulare: suspensii mon
ocelulare obtinute enzimatic sau chimic care se multiplica si au o durata de sup
ravietuire variabila dependenta de cariotip si modul de obtinere. - componente:
a) celulele b) mediul nutritiv a) Celulele
- sursa : l tesuturi embrionare: embrion uman (trim. I), plaman de embrion uman,
embrion de gaina. Au potential inalt de multiplicare. l tesuturi adulte: rinich
i (maimuta, caine, cobai, etc.) l tesuturi tumorale (de la diverse biopsii) l te
suturi de insecte: tantari (folosite la cultivarea arbovirusuri) - mod obtinere:
l tripsinizarea fragmentelor de organ, suspendare in mediu nutritiv, incubare l
a 370C Clasificare : a. mod de cultivare: l cultura in monostrat = strat celular
continuu obtinut prin aderare si multipl icare pe sticla sau plastic (flacon, t
ub, placi cu godeuri). Ele pot fi: stationare (plan orizontal), rotate (flacoane
cilindrice cu o viteza de 14 - 16 rotatii/min.) l cultura in suspensie (ferment
oare cu agitatie continua). Randament foarte mare . l cultura pe microsfere (sti
cla, colagen, polistiren cu dim. de 5 mm ) b. mod de obtinere si caractere cario
tip: l culturi primare: se obtin prin trisinizare, cariotipul este similar cu ce
l de origine (diploid), supravietuiesc 7-21zile, se mentine tipul de celule (epi
telial sau fibroblastic) l culturi secundare: se obtin prin tripsinizarea cultur
ilor primare sau cu EDTA/versen (chelatori), au caractere asemanatoare cu cele p
rimare l culturi diploide: se obtin din tesuturi embrionare, se pot face 20-50 d
e subcu ltivari, celule de tip fibroblastic, se folosesc la vaccinuri (MRC5) l c
ulturi heteroploide (linii celulare continue): subcultivare nelimitata, se ob ti
n din tesuturi tumorale sau transformate (virusuri, radiatii, substante chimice)
. Cres c rapid (2-3 zile), se folosesc in diagnosticul de laborator. b) Medii nu
tritive Asigura multiplicarea si viabilitatea celulara. 1. Medii biologice: plas
ma, extracte embrionare, lichid amniotic. Se folosesc limitat. 2. Medii sintetic
e : - compozitie: solutie salina tamponata (Han s, Earle) + stabilizator de pH (
Hepes) + indicator pH (rosu fenol) ser animal (ser fetal de vitel) si aminoacizi
pentru aderare pe suport si multiplicare antibiotice (penicilina + streptomicin
a) si antifungice (fungizon) +/- hidrolizat de lactalbumina - tipuri: mediu de c
restere (10% ser fetal de vitel) mediu de intretinere (2-5 % ser fetal de vitel)
MODIFICARILE CULTURII CELULARE INDUSE DE VIRUSURI 1. Efect citopatic (perturbar
i celulare structurale si functionale): - tip: l litic: celulele se rotunjesc, d
evin mai refringente si se desprind (enterov.) sau se maresc si se grupeaza (cio
rchine) urmate de o desprindere rapida (adenov.) l formare de sincitii: fuziunea
membranelor celulare cu aparitia de forme

gigante cu mai multi nuclei (v. sincitial repirator, HIV, v. rujeolos) l citotox
ic: distrugeri masive cu desprindere rapida - timp de aparitie si intensitate: l
24-48 ore cu distrugere in 3-4 zile: v. polio l 3-4 zile cu desprindere totala
in 7-10 zile: v. Rujeolos 2. Formarea de plaje: reprezinta un efect citopatic li
mitat produs de o singura particula virala; se foloseste la clonarea virusurilor
3. Incluzii virale: formatiuni rotunde sau ovalare (componente virale) intranuc
leare (v. herpetice, adenov.) sau citoplasmatice (v.rabic ) puse in evidenta pri
n coloratii (M-G-G ) 4. Hemadsorbtia: se observa la virusuri cu hemaglutinine ex
primate pe membrana celulara (gripale, paragripale) si se evidentiaza prin fixar
ea hematiilor la suprafata culturii 5. Inhibitia metabolica: celulele infectate
nu vireaza indicatorul de pH 6. Interferenta: poate evidentia multiplicarea unui
virus fara efect citopatogen (v. rubeolos) prin inocularea la 10 zile cu un vir
us cunoscut citopatogen (v. echo 11) 7. Transformarea celulara: apare la infecti
i cu v. oncogene (polyoma, SV40) si se manifesta prin malignizare si multiplicar
e aberanta a celulelor (aglomerari de celule pluristratificate la nivelul monost
ratului) Culturi celulare folosite curent in virusologie UTILIZAREA CULTURILOR D
E CELULE diagnostic (izolare si identificare) obtinerea unor reactivi de diagnosti
c prepararea de vaccinuri virale II. Oua embrionate Sunt folosite pentru cultivar
ea anumitor virusuri: gripale, oncogene, poxvirusuri. 1. Tipuri dupa sursa: l co
nventionale: folosite in diagnosticul gripei si la prepararea vaccinului gripal
l LF (leu osis-free): obtinute in incubatoare speciale; nu sunt infectate cu v.
leucozei aviare l SPF (specific-pathogen-free): nu contin contaminanti de orice
fel; se folosesc la seed-uri vaccinale (gripal, rujeolos) 2. Structura: cochilie
camera de aer membrana proprie membrana chorio 1. Ou embrionat: a) cochilie; b)
membrana proprie; c) membrana corioalantoidiana; d) lichid alantoidian; e) sac
vitelin; f) sac amniotic continand lichid amniotic; g) camera de aer; h) sac alb
umen; i) embrion 3. Selectie: oua embrionate de gaina de 10-11 zile cu coaja alb
a; incubare la 390C, umiditate 75-80% 4 . Inocularea: pe membrana chorioalantoid
iana: pentru virusuri care produc leziuni de tip poc s (v. vaccinia, v. herpetic
, v. oncogene, v. Rous) in cavitatea alantoidiana : v.gripale A si B in cavitate
a amniotica : v. gripal C si v. urlian

 in sacul vitelin : v.herpetic 5. Modificari determinate de virusuri: leziuni ale

mca: nodulare (poc s) date de poxvirusuri, v. herpetice, v. Rous activitate hem
aglutinanta a lichidelor amniotice si alantoice: v. gripale A, B,C si v. urlian
moarte embrion: v. urlian, v. herpetic 6. Utilizare: diagnostic (izolare, caract
erizare): v. gripale preparare reagenti de diagnostic: gripa preparare de vaccin
uri: gripal III. Animale de laborator Se folosesc limitat: - virusul nu se culti
va pe cultura celulara sau ou (HIV, v. coxsac ie A) sau in cercetare (patogeneza
, oncogeneza virala, imunitate, substante antivirale) 1. Surse: mamifere mici: s
oarece, hamster, sobolan, cobai maimuta, dihor mamifere mari: oaie, capra, cal,
vitel pasari: gaina, rata, curcanul 2. Selectia: a. susceptibilitatea la infecti
a virala: specia: soarecele (v. coriomeningitei limfocitare), maimuta (v. rujeol
os si VHB), cimpanzeul (HIV), hamsterul la v. oncogene caractere genetice: soare
ci BALB (v. leucemiei murine) b. varsta: izolarea v. coxsac ie la soareci de 72
ore c. starea de sanatate: carantinarea animalelor din zone necunoscute (maimute
) d. animale speciale: SPF = animale fara flora patogena Germ - free = animale f
ara flora asociata (patogena, saprofita) inbred (izogene) = animale homozigote o
btinute prin inmultiri consanguine transgenice = animale obtinute dupa injectare
a unei gene de la parinti izogeni in oul fecundat soareci nuzi = nu au pr si timu
s congenital 3. Utilizarea animalelor: diagnosticul unor boli virale (virusul se
dezvolta doar pe animale) preparare de reagenti de diagnostic (seruri imune, an
tigene, complemente) sursa de organe (rinichi: maimuta, caine) si ser (fetal vit
el) pentru culturi celulare Substrate celulare in vitro utilizate mai frecvent in
laboratoarele de culturi cel ulare si diagnostic virusologic continuare