Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Notiuni de Teoria Campurilor
Notiuni de Teoria Campurilor
Fig.1
Uneori este convenabil sa separam modulul de directie si sens. In acest scop definim un vector u A cu aceiasi
directie si sens ca si vectorul A, dar de modul unitar, numit vector unitar sau versor:
, .
In unele calcule este convenabil sa reprezentam un vector prin proiectiile lui pe axele unui sistem de
coordonate ortogonal.
Intr-un sistem de coordonate cartezian (Fig.2), un punct P(x, y, z) este determinat de intersectia a trei plane
reciproc ortogonale: x=ct, y=ct respectiv z=ct. Un vector A cu originea in P, are expresia
unde u x, u y si u z sunt vectorii unitari, notati adesea cu literele i, j si k, perpendiculari pe planele respective.
Vectorul de pozitie al punctului P are deci expresia
Fig.2
http://www.scrigroup.com/educatie/matematica/Notiuni-de-teoria-campurilor-V15853.php[17.02.2017 20:46:35]
Notiuni de teoria campurilor - Vectori si sisteme de coordonate
Anumite probleme pot fi rezolvate mai simplu daca se alege un sistem de coordonate acordat tipului de simetrie al problemei in cauza. Doua
astfel de sisteme de coordonate orogonale sunt sistemul de coordonate cilindric, respectiv sferic.
Pornind de la observatia ca un vector este acelasi in orice sistem de coordonate, se pot stabili relatii intre proiectiile
vectorului in doua sisteme de coordonate diferite, care permit trecerea de la un sistem de coordonate la altul.
Operatii cu vectori
Suma a doi vectori A si B este un nou vector C, obtinut grafic cu ajutorul regulei paralelogramului (Fig.5a). Daca
se insumeaza mai multi vectori, este mai convenabila regula poligonului (Fig.5b).
a) b) Fig.5
Algebric, suma a doi vectori se obtine insumand proiectiile corespunzatoare. Spre exemplu, intr-un sistem
de coordonate cartezian
2. Produsul unui vector A cu un scalar k este vectorul kA, coliniar cu A si de k ori mai mare.
3. Produsul scalar a doi vectori, A si B, este un scalar C=A B=ABcosq, unde q este unghiul dintre cei doi vectori.
Produsul scalar este comutativ, A B=B A si distributiv, A (B+C)=A B+A C
Produsul scalar se poate exprima si in functie de proiectiile pe axele de coordonate. Spre exemplu, intr-un sistem de coordonate cartezian
- sensul este dat de regula burghiului drept: se roteste un burghiu, sau un surub cu filet pe dreapta, de
http://www.scrigroup.com/educatie/matematica/Notiuni-de-teoria-campurilor-V15853.php[17.02.2017 20:46:35]
Notiuni de teoria campurilor - Vectori si sisteme de coordonate
la A catre B pe drumul cel mai scurt; sensul de inaintare al burghiului este sensul lul C (Fig.6).
Fig.6
5. Produsul mixt a trei vectori, A (BxC), este un scalar, care reprezinta volumul paralelipipedului care are muchiile
neparalele A, B si C. Permutari circulare ale factorilor A, B si C nu modifica valoarea produsului: A (BxC)=
B (CxA)= C (AxB).
(regula BAC-CAB).
O functie scalara f, prin care fiecarui punct P(x, y, z) dintr-un domeniu spatial D i se asociaza o valoare f(x, y, z),
defineste, in acel domeniu, un camp scalar. Functia f se mai numeste si functie de punct. Exemple de campuri
scalare fizice: campul temperaturilor T(x, y, z) dintr-o incapere, campul presiunilor p(x, y, z), campul altitudinilor
(reprezentat prin inaltimea punctului fata de un nivel de referinta), campul potentialelor electrice V(x, y, z). Daca
valorile functiei f depind numai de punctul considerat, nu si de variabila temporala t, atunci vorbim de un camp
stationar. Daca f este functie si de t, atunci campul este nestationar, sau variabil in timp.
Un camp scalar reprezinta deci o multime de puncte, fiecarui punct fiindu-i asociata o anumita valoare. Ne
putem face o imagine privind distributia spatiala a acestor valori daca trasam familii de suprafete (sau curbe, in
plan) pe care f=ct. In cazul campului termic, vorbim de izoterme, in cazul campului baric, de izobare, in cazul
campului altitudinilor vorbim de suprafete de nivel (cele care apar pe o harta fizica), iar in cazul potentialului, de
suprafete (curbe) echipotentiale.
Deplasandu-ne de la un punct la altul, valoarea functiei care defineste campul variaza. Spunem ca exista un
gradient al lui f (termic, de presiune, etc). Este important de stiut cat de rapid variaza campul de la un punct la altul,
respectiv dupa care directie variatia este cea mai rapida. Variatia unei functii scalare f(x, y, z), de la punctul P(x, y,
z) la punctul vecin P(x+dx, y+dy, z+dz), este data de diferentiala ei,
http://www.scrigroup.com/educatie/matematica/Notiuni-de-teoria-campurilor-V15853.php[17.02.2017 20:46:35]
Notiuni de teoria campurilor - Vectori si sisteme de coordonate
Daca definim o noua functie de punct, vectoriala de data aceasta, numita gradientul lui f, prin relatia
, (1)
(2)
Prin rel.(1) fiecarui punct dintr-un camp scalar f i se asociaza un vector gradf.
Este convenabil sa definim un operator diferential, numit nabla, prin relatia
, (3)
(4)
Cele doua moduri de scriere a gradientului unei functii scalare de punct, gradf sau f sunt evident echivalente. In
calcule, scrierea cu este mai convenabila, deoarece in operatii operatorul diferential se comporta ca un vector
si astfel ne putem folosi de regulile calculului vectorial.
Daca ne deplasam pe o suprafata f=ct, atunci df=0, iar din rel.(2) rezulta ca gradfdl=0 deci gradf este
perpendicular pe suprafetele f=ct (Fig.1).
Fig.1 Fig.2
Daca ne deplasam intr-o directie arbitrara, de versor u, pe o distanta dl, atunci, din rel.(2) rezulta o variatia a
campului
Directia dupa care, la aceiasi deplasare dl, obtinem variatia maxima a lui df, este directia pentru care cosa=1, adica
a=0, respectiv directia gradientului calculat in P. Cu alte cuvinte, directia gradientului reprezinta directia dupa care
campul are variatia maxima, pornind din acel punct, iar modulul sau,f=(df/dl) max ne da viteza de variatie
maxima.
Tinand cont ca gradientul intr-un punct este perpendicular pe suprafata f=ct care trece prin acel punct, rezulta ca
variatia maxima a campului scalar f are loc daca ne deplasam de la o suprafata f=ct la alta, perpendicular pe prima.
Aceasta proprietate este folosita pentru gasirea maximului (sau minimului) unei functii obiectiv in problemele de
optimizare.
http://www.scrigroup.com/educatie/matematica/Notiuni-de-teoria-campurilor-V15853.php[17.02.2017 20:46:35]
Notiuni de teoria campurilor - Vectori si sisteme de coordonate
Fig.3
Spre exemplu, se defineste o functie f pentru care trebuie gasita valoarea extrema. Se alege un punct arbitrar P
din domeniul de definitie al lui f, se traseaza suprafata f=f 0 care trece prin acest punct si se calculeaza gradf in
acest punct (Fig.3). Ne deplasam pe directia lui gradf, in sensul lui, cu o distanta predefinita dl. In noul punct astfel
determinat se traseaza noua suprafata f=f 1, se calculeaza din nou gradf si se continua procedura. Dupa un numar
de pasi vom ajunge intr-un punct in care f este maxim. Aceasta metoda de optimizare se numeste deplasare dupa
gradient.
3 Campuri vectoriale
Conceptul de camp vectorial este similar celui de camp scalar, cu deosebirea ca functia de punct este acuma o
functie vectoriala F. Prin aceasta functie fiecarui punct P(x, y, z) dintr-un domeniu spatial D i se asociaza un vector
F(x, y, z) cu originea in P, avand marimea, directia si sensul bine determinate. Multimea acestor vectori formeaza
un camp vectorial. Este uzual sa ne referim prin termenul de camp la functia F care il genereaza. Exemple de
campuri vectoriale fizice: campul gravitational, campul vitezelor dintr-un fluid in miscare etc.
Daca functia F depinde si de variabila temporala t, campul se spune ca este variabil, sau nestationar. In caz
contrar, campul este stationar. Daca vectorul camp F este acelasi in orice punct din domeniul respectiv, spunem ca
campul este uniform. In caz contrar, campul este neuniform.
Spre deosebire de campurile scalare, unde de la punct la punct variaza numai un numar real, in cazul
campurilor vectoriale variaza in general atat modulul vectorului camp cat si directia si sensul lui. Caracterizarea
variatiei spatiale a campurilor vectoriale este deci mai complicata decat a campurilor scalare. Exista diferite metode
prin care ne putem face o imagine grafica asupra campului vectorial. Una din metode este directa, in sensul ca se
imparte domeniul in care exista campul intr-o retea de puncte distribuite uniform si se deseneaza vectorii camp in
aceste puncte. Metoda nu este practica in cazul calculului manual si se foloseste numai la calcului prin metode
numerice al campului. O alta metoda consta in desenarea unor linii de camp. Acestea sunt linii trasate astfel incat
vectorul camp sa fie tangent liniei de camp care trece prin punctul respectiv (Fig.1). Desi aceste linii nu au suport
fizic, ele fiind o constructie geometrica, in unele cazuri putem sa le atribuim o semnificatie fizica. Spre exemplu,
daca deasupra unui magnet permanent se aseaza un carton, pe care se distribuie uniform un strat subtire de
pilitura de fier, daca se vibreaza usor cartonul pentru ca micile particule de fier sa invinga frecarea, in cele din
urma, sub actiunea fortelor campului magnetic al magnetului permenent, ele se vor alinia dupa niste curbe care
reprezinta chiar liniile de camp magnetic.
Fig.1
Liniile de camp se pot trasa exact, daca se cunoaste functia F(x, y, z) care defineste campul. Prin definitie,
linia de camp este tangenta vectorului camp, adica dlxF=0, respectiv
http://www.scrigroup.com/educatie/matematica/Notiuni-de-teoria-campurilor-V15853.php[17.02.2017 20:46:35]
Notiuni de teoria campurilor - Vectori si sisteme de coordonate
(1)
intr-un sistem de coordonate cartezian. Integrand acest sistem de ecuatii diferentiale obtinem ecuatia liniei de camp. De regula, liniile de camp
se traseaza calitativ, tinand cont de proprietatile fizice ale campului respectiv. Se traseaza atatea linii de camp cate sunt necesare pentru a ne
forma o imagine clara privind distributia spatiala a campului in domeniul respectiv. Acest ansamblu de linii de camp reprezinta spectrul campului
respectiv.
Fig.2 Fig.3
Pe fiecare element formam produsul F k Dl k si apoi insumam produsele pe toate cele N elemente de linie:
La limita, daca N, Dldl, sirul tinde catre o valoare finita, numita integrala de linie a lui F in lungul curbei C,
. (2)
In particular, daca F este o forta, atunci integrala (2) reprezinta lucrul mecanic al acestei forte in lungul curbei C. In electrotehnica, integrala
de linie a intensitatii campului electric E este, prin definitie, tensiunea electrica in lungul acelei curbe.
Integrala de linie pe o curba inchisa G, , se numeste circulatia vectorului F in lungul acelei curbe. Campurile a caror circulatie
este nula,
, (3)
se numesc campuri conservative. Daca F este o forta, atunci lucrul mecanic in lungul curbei inchise arbitrare este nul. Cu alte cuvinte, lucrul
mecanic efectuat (cheltuit) pe o portiune a curbei G este recuperat pe cealalta portiune a curbei G. De aici si denumirea de camp conservativ.
Fie acum doua puncte A si B si doua curbe, C1 si C2 , care le unesc (Fig.3). Daca aplicam rel.(3) pentru curba inchisa G=C1 C2 , obtinem
http://www.scrigroup.com/educatie/matematica/Notiuni-de-teoria-campurilor-V15853.php[17.02.2017 20:46:35]
Notiuni de teoria campurilor - Vectori si sisteme de coordonate
de unde
. (4)
Prin urmare, intr-un camp conservativ integrala de linie intre doua puncte arbitrare nu depinde de curba de integrare.
Integrala de linie se poate exprima in functie de variabilele sistemului de coordonate. Spre exemplu, intr-un sistem de coordonate
cartezian
Fig.4 Fig.5
Pe fiecare element formam produsul F k Dsk si apoi insumam produsele pe toate cele N elemente de linie:
La limita, daca N, Dsds, sirul tinde catre o valoare finita, numita integrala de suprafata a lui F pe suprafata S,
http://www.scrigroup.com/educatie/matematica/Notiuni-de-teoria-campurilor-V15853.php[17.02.2017 20:46:35]
Notiuni de teoria campurilor - Vectori si sisteme de coordonate
. (5)
Integrala de suprafata a unui camp vectorial fizic se numeste flux. Spre exemplu, fluxul vectorului inductie magnetica B se numeste flux
magnetic. Daca se convine sa se traseze, printr-o suprafata elementara Ds, un numar de linii de camp proportional cu valoarea lui F din centrul
elementului, atunci fluxul lui F prin S este proportional cu numarul liniilor de camp care strabat suprafata S,
Fig.1
Pentru a obtine informatii referitoare la proprietatile locale ale campului, trebuie sa facem suprafata S tot mai mica, strangand-o pe punctul
considerat P. La limita, valoarea acestui raport se numeste divergenta campului in punctul considerat,
. (1)
Asa cum rezulta din rel.(1), divergenta unui vector este o marime scalara. Ea se poate exprima in functie de proiectiile vectorului pe axele unui
sistem de coordonate ales. Astfel, intr-un sistem de coordonate cartezian
(2)
Daca tinem cont de expresia operatorului in coordonate carteziene, observam ca divergenta unui vector se scrie ca produsul scalar dintre
acest operator si vectorul camp,
(3)
, (5)
http://www.scrigroup.com/educatie/matematica/Notiuni-de-teoria-campurilor-V15853.php[17.02.2017 20:46:35]
Notiuni de teoria campurilor - Vectori si sisteme de coordonate
numita relatia lui Gauss-Ostrogradski. Aceasta relatie transforma integrala pe o suprafata inchisa arbitrara intr-o
integrala pe volumul inchis de acea suprafata (fluxul unui camp este dat de integrala de volum a divergentei).
Vectorul element de suprafata ds, in cazul unei suprafete inchise, se considera orientat catre exteriorul suprafetei.
Procesul de trecere la limita din relatia de definitie (1) presupune ca vectorul F este continuu in vecinatatea
punctului respectiv. In caz contrar, relatia de definitie (1) nu mai este valabila. Situatii de acest tip apar in
electrotehnica in cazul suprafetelor care separa medii cu parametrii electromagnetici diferiti, si vor fi tratate la
momentul potrivit.
Divergenta unui camp vectorial, prin teorema lui Gauss-Ostrogradski, ne ofera o informatie privind fluxul
total printr-o suprafata inchisa. Daca fluxul este diferit de zero, atunci suprafata respectiva inchide surse de camp.
Derivata de flux
Derivata in raport cu timpul a fluxului printr-o suprafata aflata in miscare este data de relatia
, (6)
unde v este viteza unui punct arbitrar al suprafetei S, iar G este curba care margineste suprafata respectiva. Daca
suprafata este imobila, atunci
, (7)
O alta marime locala folosita pentru caracterizarea campurilor vectoriale se obtine pornind de la circulatia vectorului
in lungul unei mici curbe inchise G centrata pe un punct arbitrar P din camp, impartita la aria suprafetei marginita de
curba respectiva (Fig.1).
Fig.1 Fig.2
Rezultatul depinde si de orientarea planului suprafetei DS, adica a normalei n. La limita, cand curba G se strange
pe punctul P, adica DS0, fara ca normala n sa-si schimbe orientarea, se obtine marimea scalara
(1)
pe care o interpretam ca fiind proiectia unui vector, numit rotorul vectorului F in punctul P, pe directia normalei n. In
http://www.scrigroup.com/educatie/matematica/Notiuni-de-teoria-campurilor-V15853.php[17.02.2017 20:46:35]
Notiuni de teoria campurilor - Vectori si sisteme de coordonate
particular, daca orientam, succesiv, normala n dupa trei directii reciproc ortogonale, de versori u 1, u 2 si u 3, obtinem
proiectiile vectorului rotF pe cele trei directii:
. (3)
, (5)
numita relatia lui Stokes: circulatia unui vector in lungul unei curbe inchise arbitrare este egala cu fluxul rotorului
acelui vector printr-o suprafata arbitrara care se sprijina pe curba considerata. Este important de subliniat ca
sensurile vectorilor dl si ds sunt asociate prin regula burghiului drept: sensul de rotire al burghiului corespunde
sensului lui dl pe curba G, iar sensul de inaintare al burghiului, cu sensul lui ds. Asa cum rezulta din rel.(4), rotorul
unui camp vectorial ne ofera informatii privind circulatia vectorului respectiv, si reciproc.
Originea denumirii rotor (respectiv curl- vartej in limba engleza) se gaseste in dinamica fluidelor. Spre
exemplu, in Fig.3 sunt reprezentate liniile de curent (campul vitezelor v) pentru doua situatii: a-un fluid care curge
uniform; b-un fluid la care viteza scade dupa o directie perpendiculara pe directia de curgere. Daca calculam
circulatia vectorului v pe un contur dreptunghiular ca in figura, gasim ca in primul caz aceasta este nula, in timp ce
in al doilea este diferita de zero.
a) b) Fig.3
Pe de alta parte, daca se plaseaza o mica turbina ca in figura in cele doua fluide, se constata ca in primul caz
turbina nu se roteste, in timp ce in al doilea caz ea se roteste (in sens orar. in exemplul considerat. Acest exemplu
pune in evidenta, calitativ, legatura dintre circulatie si marimea numita rotor.
Campurile vectoriale care reprezinta marimi fizice satisfac anumite ecuatii generate de legile domeniului fizic la
care se refera. Spre exemplu, campul electrostatic E in vid este caracterizat prin ecuatiile divE=0 si rotE=0, care
reprezinta forma locala a legii fluxului electric, respectiv a legii inductiei electromagnetice pentru situatia data. Se
pune in mod firesc intrebarea daca aceste doua ecuatii determina in mod univoc campul E in orice punct din
http://www.scrigroup.com/educatie/matematica/Notiuni-de-teoria-campurilor-V15853.php[17.02.2017 20:46:35]
Notiuni de teoria campurilor - Vectori si sisteme de coordonate
domeniul in care acesta exista. In teoria campurilor vectoriale se demonstreaza urmatoarea teorema de unicitate:
Un camp vectorial F este univoc determinat intr-un domeniu spatial D daca se cunosc valorile functiei F(r, t) in punctele suprafetei
frontiera S care delimiteaza domeniul, iar in fiecare punct din domeniu se cunosc divF si rot F.
In electromagnetism studiem doua campuri vectoriale - campul electric, respectiv campul magnetic. Aceste
campuri sunt caracterizate prin patru marimi fizice: intensitatea campului electric E, inductia electrica D, inductia
magnetica B si intensitatea campului magnetic H. Problema fundamentala a electromagnetismului consta in gasirea
legilor fizice pe care le satisfac aceste marimi fizice, din care sa rezulte divergenta si rotorul lor. Precizand apoi
conditiile pe frontiera domeniului, teorema de unicitate ne asigura ca campurile respective au valori unice.
Odata unicitatea asigurata, trebuie sa gasim metode prin care sa determinam campurile, in conditiile precizate.
Aceasta este o problema dificila in cazul general, cand campurile sunt neuniforme si nestationare. De regula, se
rezolva mai intai cazul mai simplu al campurilor stationare si apoi se incearca extinderea metodelor la campurile
nestationare. In regim stationar, sau intr-un domeniu care nu contine surse de camp, putem intalni situatii cand fie
divF=0, fie rotF=0, fie divF=0 si rotF=0.
Campuri solenoidale
(1)
se numeste camp solenoidal, sau fara surse. Relatia (1) reprezinta de fapt divergenta (vezi relatia 3 de la
paragraful 4). Din teorema lui Gauss-Ostrogradski (fluxul unui camp este dat de integrala de volum a divergentei)
rezulta ca fluxul unui camp solenoidal printr-o suprafata inchisa arbitrara este nul. De aici rezulta ca liniile de camp
ale unui camp solenoidal sunt curbe inchise. In adevar, daca ar exista o linie de camp avand doua extremitati,
atunci putem alege o suprafata S ca in Fig.1, astfel incat linia de camp sa iasa din S (sau sa intre). Fluxul prin S
este nenul, deoarece fluxul inseamna suma liniilor de camp care strabat suprafata, cele care ies fiind luate cu un
semn, de exemplu +, iar cele care intra, cu semn contrar, adica .
Fig.1
Pe de alta parte, daca linia de camp este o curba inchisa, atunci oricum am plasa suprafata inchisa S, fluxul prin
ea este nul deoarece fiecare linie de camp intra in suprafata (-1) si tot ea iese (+1), ceea ce da o suma totala nula.
Daca tinem cont de identitatea vectoriala (produsul mixt a trei vectori, doi fiind coliniari), unde
A este un vector arbitrar, si de faptul ca F=0, rezulta ca un camp solenoidal poate fi exprimat ca si rotorul altui
camp vectorial,
(2)
(3)
se numeste camp irotational. Relatia (3) reprezinta de fapt rotorul (vezi relatia 3 de la paragraful 5). Din teorema
http://www.scrigroup.com/educatie/matematica/Notiuni-de-teoria-campurilor-V15853.php[17.02.2017 20:46:35]
Notiuni de teoria campurilor - Vectori si sisteme de coordonate
lui Stokes (circulatia unui vector in lungul unei curbe inchise arbitrare este egala cu fluxul rotorului acelui vector
printr-o suprafata arbitrara care se sprijina pe curba considerata) rezulta ca circulatia unui camp irotational in lungul
unei curbe inchise arbitrare este zero, adica un camp irotational este un camp conservativ. Liniile de camp ale unui
camp irotational nu pot fi curbe inchise. In adevar, daca linia de camp ar fi o curba inchisa G (Fig.2), atunci
deoarece, prin definitia liniei de camp F este tangent la G, adica este coliniar cu dl. Rezultatul este in contradictie
cu definitia campului irotational, deci ipoteza liniei de camp curba inchisa este falsa.
Fig.2
(produsul vectorial a doi vectori coliniari- si ), unde V este un camp scalar arbitrar, rezulta ca un camp irotational
F poate fi scris ca si gradientul unui camp scalar,
(4)
Campul scalar V este numit si potential. Prin urmare, un camp irotational deriva dintr-un potential, motiv pentru
care mai este denumit si camp potential.
Campuri laplaciene
(5)
, (6)
se numeste camp laplacian. Avand divergenta nula, deci liniile lui de camp trebuie sa fie curbe inchise. Avand
rotorul nul, liniile lui de camp nu pot fi curbe inchise. Cum sunt liniile de camp ale unui camp laplacian?. Ambele
conditii sunt satisfacute daca liniile de camp sunt curbe inchise cu extremitatile in afara domeniului in care este
definit campul (Fig.3).
Fig.3
http://www.scrigroup.com/educatie/matematica/Notiuni-de-teoria-campurilor-V15853.php[17.02.2017 20:46:35]
Notiuni de teoria campurilor - Vectori si sisteme de coordonate
Operatorul =2 , notat uneori si cu D, se numeste laplacian. Se poate verifica foarte simplu ca intr-un sistem
de coordonate cartezian
(7)
Operatorul 2 se poate aplica si unui camp vectorial F. Astfel, intr-un sistem de coordonate cartezian
, (9)
O alta relatie importanta de care ne vom folosi se refera la rot(rotF)=(F). Pentru a dezvolta aceasta operatie, ne vom folosi de
expresia prin care se dezvolta dublul produs vectorial, in care, cei trei vectori sunt , si F:
respectiv
unde am tinut cont ca operatorul nu poate ocupa ultima pozitie intr-o operatie (fiind un operator, el trebuie urmat de marimea asupra careia
opereaza).
http://www.scrigroup.com/educatie/matematica/Notiuni-de-teoria-campurilor-V15853.php[17.02.2017 20:46:35]