Din scrierile postume ale lui Josef Knecht

Fragment din Biografoe inidin

Lega,fu suit intr-o cru i dus intr-o nchisoare din oraul lui Govinda, acolo
lanurile i fur n parte dezlegate, un soldat aduse un ulcior de ap i-l puse pe
lespezile de piatr, apoi l ls singur,nchiznd i zvornd ua.O ran la umr l
ardea ca focul.Pipi dup ulciorul cu ap i-i ud minile i faa.Ar fi putut s bea,
dar renun;aa, gndi el, va muri mai repede.Ct de mult va mai dura pn atunci,ct
de mult!i dorea moartea, cum un gtlej uscat dorete apa. Numai odata cu
moartea avea s ia sfsit chinul din inima lui, numai atunci se va stinge n el
imaginea mamei cu fiul lor mort n poal.Dar,n mijlocul tuturol chinuilor,osteneala
i slbiciunea se ndurar de el,se ls pe lespezi i aipi.
Cnd reveni din scurta lui aipeal, voi s-i frece orbit ochii, dar nu putu;amndo
minile erau ocupate, inea strns ceva, iar cnd se trezi de-a binelea i deschise
ochii,vzu c n jurul lui ne se aflau ziduri de nchisoare, ci o lumin verde cu
curgere limpede i intens peste frunze si muchi, clipi ndelung, lumina l izbi ca o
lovitur surd, dar violent, un fior i o spaim spasmodic l trecu prin ceaf i
spinare, clipi nc o dat, i strmb gura ca ntr-un scncet i fcu ochii mari. Era
intr-o pdure i inea n amndou minile o tigv plin cu ap, la picioarele lui
sclipea ca o oglind cafenie i verde bazinul inui izvor,tia c dincolo de desiul de
ferigi se afla coliba i-l atepta yonghiul, care-l trimise dup ap, acela care rsese
att de ciudat i pe care-l rugase s-i spun despre Maya. Nu pierduse nici vreo
btile, nici vreun fiu,nu fusese nici prin, nici tat; cu siguran ns c yoghinul i
ndeplinise dorina i-l nvase ce este Maya: platul i grdina, crile i psrile pe
care le cretea, grijile de domnitor i iubirea de tat, rzboiul i gelozia, dragostea
pentru Pravati i marea nenelegere n ea, toate acestea nu fuser nimic-nu , nu
nimic, fuseser Maya!

Maya era o curv!!