Poetul i soldatul

Nichita Stnescu

Poetul ca i soldatul
nu are via personal.
Viaa lui personal este praf
i pulbere.

El a stors lucrurile de
lacrimi
El plnge cu lacrima
lucrurilor.

...Dect numai atunci cnd

mna voastr
este subire ca raza
i numai aa mna voastr,
ar putea
s treac prin el

El ridic n cletii
circonvoluiunilor lui
sentimentele furnicii
i le apropie, le apropie de
ochi
pn cnd le face una cu
propriul su ochi.

El i pune urechia pe burta

cinelui flmnd
i i miroase cu nasul lui
botul ntredeschis
pn cnd nasul lui i botul
cinelui
sunt totuna.

Pe cldurile groaznice
el i face vnt cu aripile
psrilor pe care tot el le
sperie ca s le fac s zboare

Poetul e ca i timpul
Mai repede sau mai ncet

Altfel ea nu va trece prin el,

mai mincinos sau mai

adevrat

i degetele voastre vor

rmne pe el,

Feriii-v s-i spunei ceva

poetului
Mai ales ferii-v s-i
spunei un lucru adevrat
Dar i mai i, ferii-v s-i
spunei un lucru simit
Imediat el o s spun c el
l-a zis,

i tot el va fi acela care se

va luda
c are mai multe degete
dect voi.
i voi vei fi obligai s
spunei o da,
c ntr-adevr el are mai
multe degete...

i o s-l spun ntr-aa fel

nct i voi

Dar e mai bine, dac-mi

dai crezare,

o s zicei c ntr-adevr

cel mai bine ar fi s nu

punei

el l-a zis

niciodat mna pe poet.

Dar mai ales v conjur,

S nu-l credei pe poet cnd

plnge

nu punei mna pe poet!

...i nici nu merit s punei

mna pe el.

Niciodat lacrima lui nu e

lacrima lui

Nu, nu punei niciodat

mna pe poet!

Poetul e ca i soldatul
nu are via personal.