Leoaic tnr, iubirea Nichita Stnescu

Neomodernismul este un curent, sau mai degrab un fenomen literar, manifestat

n continuarea modernismului lovinescian, care se pronun pentru recuperarea
modelelor clasice, pe care le resemantizeaz i le reinterpreteaz.

Conceptul de neomodernism desemneaz spiritul generaiilor de autori care s-au

manifestat n literatura romana, n anii 60-70 ai secolului al XX-lea. Dup mai bine de
un deceniu de cultura pusa in slujba proletariatului, a intervenit o noua orientare
ideologica, o revigorare a poeziei, o revenire a discursului liric la formulele de expresie
metaforice, la reflecii filosofice i la imaginile artistice consacrate n marea poezie. Fata
de modernismul lovinescian din perioada interbelica, ce i dorea sincronizarea cu
spiritul veacului, neomodernismul ncearc sa recupereze modelele exemplare,
ntorcndu-se spre marii creatori nainte de rzboi: Arghezi, Blaga, Bacovia, Barbu.

Tinerii poei ai anilor 60: Stefan Augustin Doina, Nichita Stnescu, Marin Sorescu, Ioan
Alexandru au nnoit poezia, vznd n ea o stare lirica, o expresie metaforica a tririlor,
integrnd n ea miturile i visurile lor.

Se observa astfel o schimbare n atitudinea fata de limbaj: neomodernismul cultiva jocul

cu vorbele sau limbajul prozaic, metafora subtila, dnd acestor procedee noi valente
lirice de expresie.

Nichita Stnescu este printre primii poei contemporani care se rentorc la marea crea ie
a naintailor. n poezie sa se regsesc att sensul descompunerii bacoviene,
ermetismul lui Barbu, cat si viziunea lirici Blagiene si metamorfoza cuvintelor lui Arghezi.
Regsindu-se astfel pe trmul pur al marii poezii, Nichita Stnescu, i remodeleaz
cuvintele, crend o noua viziune asupra lumii, care se compune din imagini ocante i
emoii, devenind autorul experimentului n limbaj, dar i al clasicizrii expresiei artistice.

Critica literara vorbete despre o noua experien a lirica (Ov.S. Crohmlniceanu),

situndu-l intr-un anumit spaiu pur, intr-o zona superioara a realit ii(Edgar Papu). Se
surprinde n poezia lui Nichita Stnescu un cosmos al vorbirii, o metafizica a realului i
o fizica a emoiilor.

Publicata n volumul O viziune a sentimentelor(1964), poezia Leoaic tnr, iubirea

exprima starea de gratie pe care o cunoate eul liric, de manifestare a elanurilor
adolescentine, dominate de armonia sinelui cu lumea, intr-un lirism nc nedifereniat
(constituie tema poeziei).

Dimensiunea ludic, tonalitatea de roman, apoi vagul simbolist, melancolia, starea

incantatorie definesc universul liric al acestei opere literare. Ea este o confesiune lirica a
lui Nichita Stnescu, o arta poetica erotica, n versurile creia se aduce un elogiu
iubirii,sentiment devastator trit de cu o maxima intensitate de poet.

Titlul este exprimat printr-o metafora, dezlegata prin apozi ie - Leoaic tnr, iubirea-
sugernd ca dragostea este frumoasa, provocatoare, tnra i jucua, iar ntlnirea cu
ea - situata intr-un azi perpetuum - devine o revela ie -. Leoaica reprezint si laitmotivul
poeziei.
Analogia dintre leoaica si iubire, evideniata in apozi ie, este posibila numai intr-un
univers imaginar in care pot fi materializate elementele abstracte, evocnd sensurile
latente ale sentimentului: cruzime, fora si senzualitate.

In ntreaga poezie sentimentul de iubire este personificat, crendu-se astfel o minunata

sugestie a obsesiei nceputului, a fiorilor adolescentini, care fascineaz, dar sperie
totodat.

Textul este structurat n 3 secvene lirice, corespunztoare celor 3 strofe.

Dragostea devoratoare, agresiva i bulversanta pune stpnire pe ntreaga fiin a

poetului. El vizualizeaz tririle care iau forma unei tinere leoaice, astfel nct experiena
erotica este surprins prin imagini percepute ca intr-o mitologie insolita. Enumeraia
verbala i pronumele personal la persoana I ilustreaz for a nimicitoare a sentimentelor,
insinueaz perceperea dureroasa a iubirii rscolitoare: Leoaic tnr, iubirea/ mi-ai
srit n fata/ M pndise-n ncordare [..]/ Col ii albi mi i-a nfipt n fata/ m-a muscat,
leoaica, azi, de fata. Imaginile vizuale si personificarea sunt relevante. Verbele aduc
dinamism discursului prin imaginile de micare create, simboliznd for a sentimentelor,
care nvlesc pe neateptate in viaa poetului.

In strofa a doua este sugerata starea e fericire suprema, rscolitoare, nl at la valori

hiperbolice, cosmice. Erosul aparine unei lumi de energii desctu ate prin lumini i
sunete, ordonate dup legile proprii, intr-o alta cosmogonie. Universul ntreg participa la
acest joc al iubirii, sentiment copleitor, perceput cu for prin toate sim urile ca intr-o
rotire a cercurilor concentrice - simbol al perfec iunii - : Si deodat-n jurul meu, natura/
se fcu un cerc, de-a dura,/ cnd mai larg, cnd mai aproape,/ ca o strngere de ape-
imaginile vizuale sunt dominante, unde metafora sugestiva este edificatoare -.

Curcubeul i trilurile de ciocrlii - imagine vizual i auditiv - pot simboliza starea de

gratie, de extaz trit de poet intr-o explozie a bucuriei de a iubi, de a primi harul divin
n sufletul lui nsetat de aceste triri necunoscute, fascinante i tulburtoare - Si privea-
n sus ni,/ curcubeu tiat n doua,/ i auzul o-ntlni/ tocmai lng ciocrlii motivul
ciocrliei . Poetul i nalta trirea, eliberata de contactul cu materia, pe urmele
curcubeului, n cant de ciocrlii, definind astfel fluxul emo iilor sale n legtur cu
universul nsui, prin vraja , puterea i mre ia lor.

Strofa a treia revine la metafora iubirii agresive, acaparatoare. Autenticul tririlor,

zbaterea luntrica a poetului sunt insinuate n acela i limbaj conotativ, n care se
mrturisesc impresiile difuze, tririle rscolitoare. Discursul se intelectualizeaz, se
abstractizeaz, sugernd extazul poetic n ntmpinarea dragostei devoratoare: Mi-am
dus mna la sprncean,/ la tmpl i la brbie,/ dar mana nu le mai tie.-. Se
insinueaz perfidia acestui joc, att de fascinant i de ame itor, dar i n eltor n acela i
timp. -Si aluneca-n netire/ pe-un desert n strlucire/ peste care trece-alene/ o leoaica
armie,/ cu micrile viclene-.

Fora magica, demiurgica a dragostei este chemata sa dea sens vie ii, nvingnd timpul,
nlnd spiritul spre triri fabuloase irepetabile - leoaica armie trece nc-o vreme/
i-nc-o vreme... Punctele de suspensie poten eaz confesiunea eului poetic.

Relaia de simetrie a poeziei, se evideniaz prin prezenta laitmotivului leoaica, in doua

ipostaze diferite: in prima stofa, imaginea leoaicei reprezint sentimentul de spaima in
fata iubirii, deoarece este tanara, neexperimentata, in timp, ce imaginea leoaicei din
ultima stofa, exprimata prin epitetul metaforic, leoaica armie, sugereaz iubirea
neleapta, matura.

Elementele de prozodie sunt caracteristice poeziei moderniste: strofe inegale, scrise in versuri
libere, iar msura si ritmul variaz. De asemenea se folosete tehnica ingambamentului
specifica acestui tip de poezie.

Relaia de simetrie a poeziei, se evideniaz prin prezenta laitmotivului leoaica, in doua

ipostaze diferite: in prima stofa, imaginea leoaicei reprezint sentimentul de spaima in
fata iubirii, deoarece este tanara, neexperimentata, in timp, ce imaginea leoaicei din
ultima stofa, exprimata prin epitetul metaforic, leoaica armie, sugereaz iubirea
neleapta, matura.

In opinia mea, poezia este nchinata iubirii, acea ntmplare a fiinei mele,
concentrndu-se intr-o unica metafora, n care imaginile artistice se individualizeaz prin
transparenta i prin sugestie semnificativa.