Crestinism

-Ortodoxie-

Un periplu initiatic al sarbatorilor crestin-

ortodoxe
Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului (Sf. Marie mica)
Prima mare srbtoare religioas din anul bisericesc
(care ncepe la 1 septembrie) este cea a Naterii Maicii
Domnului de pe 8 septembrie, numit n popor i
Sfnta Maria Mic.
Prinii Mariei au fost Ioachim i Ana, si erau originari
din Nazaretul Galileii - cum scrie Evanghelia apocrifa
a lui Iacob. Ei ajunseser la adnci btrnei fr s
aib copii, dar nu-i pierduser sperana, rugndu-se
continuu lui Dumnezeu s le druiasc un urma. n
credinta lor au mers pn la retragerea separata n
locuri singuratice, unde au postit si s-au rugat pn ce
Dumnezeu le-a trimis rspuns, prin nger, c cererea lor
va fi inplinita. Aa s-a nscut Maria, viitoarea Sfnta
Fecioara Maria, care a fost aleas de Dumnezeu s fie
vasul ales, ce va purta n pntece i va nate pe
Dumnezeu Cuvantul Mntuitorul lumii, asa cum
prorocise Isaia: Iat Fecioara va lua n pntece i va
nate Fiu i vor chema numele lui Emanuel (Is. 7, 14).
In plan personal acest moment corespunde cu
momentul nasterii noastre, care este un minunat dar al
lui Dumnezeu pentru intreaga omenire prin care El
urmareste sa duca la implinire, prin fiecare, planul Sau
de mantuire al intregii lumi. Privind din acest punct de
vedere exista o predestinare spirituala: am fost nascuti
doar pentru El. Dumnezeu are in centrul planului Sau
de mantuire al intregii Creatii, omul, si de aceea este
normal ca acesta sa fie initiat chiar de la nasterea lui.
Insa ca acest plan sa ajunga la implinire, fara a irosi
aceasta sansa, va trebui ca si omul sa-L aiba in centrul
tuturor preocuparilor sale pe Dumnezeu.
Ispita ar fi aici ca parintii nostri sa nu fie constienti ca
orice copil ii apartine in definitiv lui Dumnezeu si din
nestiinta sau in incercarea de a ne pastra doar pentru ei
sa nu primim o educatie religioasa.
Sarbatoarea Intrarea in biserica (templu) a Maicii Domnului

Mai tarziu Ioachim i Ana o consacr pe Maria

serviciului religios la Templu, Biserica rnduindu-i
o alt srbtoare, la 21 Noiembrie si anume
Intrarea n Biseric a Maicii Domnului - n
amintirea fgduinei prinilor si de a o nchina lui
Dumnezeu, spre a vieui ntru buntate, cinste i
neprihnire.
In plan personal aceasta se petrece atunci cand la un
moment dat hotaram sa ne indepartam de lume si de
obiceiurile ei pentru a ne dedica viata din ce in ce
mai mult bisericii si randuielilor ei, devenind un
membru activ al ei intr-o vietuire prin credinta in
Dumnezeu, cu bunatate, cinste si neprihanire.
Totodata, aici in Biserica, vom regasi locul si timpul
sacru, unde ne vom putea regasi departe de tumultul
vietii cotidiene si unde vom putea primi o initiere
autentica pe calea Fiului lui Dumnezeu, cea
propavaduita de Isus Hristos.
Ispita ar fi ca sa amanam prea mult acest prim pas si
sa ne trezim undeva la capatul vietii ca ne-am irosit
in van intreaga viata, fara a descoperii vreodata cu
adevarat cine santem, de unde venim si incotro ne
indreptam. Si atunci pierduti in sarabanda
desartaciunilor sa constatam neputinciosi ca am
ratat inca o data tinta, pe Dumnezeu Tatal nostru si
Imparatia Sa.
Sarbatoarea Sf. Ioan Botezatorul
i tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Preanalt. Cci vei
merge naintea Domnului, ca s pregteti cile Lui, i s dai
poporului Su cunotina mntuirii, care st n iertarea pcatelor lui;
datorit marii ndurri a Dumnezeului nostru, n urma creia ne-a
cercetat Soarele care rsare din nlime, ca s lumineze pe cei ce
zac n ntunericul i n umbra morii, i s ne ndrepte picioarele pe
calea pcii! (Luca 1.76:79)
n vremea aceea a venit Ioan Boteztorul, i propovduia n pustia
Iudeii. El zicea: Pocii-v, cci mpria cerurilor este aproape.
Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, cnd
zice: Iat glasul celui ce strig n pustie: Pregtii calea Domnului,
netezii-I crrile. (Matei 3.1:3)
Ei i-au mai pus urmtoarea ntrebare: Atunci de ce botezi, dac nu
eti Hristosul, nici Ilie, nici proorocul? Drept rspuns, Ioan le-a zis:
Eu botez cu ap; dar n mijlocul vostru st Unul, pe care voi nu-L
cunoatei. El este Acela care vine dup mine, i care este naintea
mea; eu nu sunt vrednic s-I dezleg cureaua nclmintelor Lui.
(Ioan 1.25:27)
In plan personal acest moment se petrece cand printr-un om al lui
Dumnezeu, de regula din biserica, suntem constientizati de
importanta pocaintei in viata noastra de credinta, in vederea
dobandirii Imparatiei lui Dumnezeu.
Ispita ar fi ca sa ne inchidem inima si sa nu urmam calea pocaintei
de teama de a nu fi respinsi de cei din jur, dar si din dorinta de a nu
renunta la micile bucurii ale vietii, si astfel sa ramanem mereu pe
afara, pe prispa bisericii, multumiti cu un crestinism doar de
duminica si de sarbatori legale.
Sarbatoarea Botezul Domnului - Boboteaza

Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca s

fie botezat de el. Dar Ioan cuta s-l opreasc. Eu,
zicea el, am trebuin s fiu botezat de Tine, i Tu vii la
mine? Drept rspuns, Isus i-a zis: Las-M acum, cci
aa se cade s mplinim tot ce trebuie mplinit. Atunci
Ioan L-a lsat. De ndat ce a fost botezat, Isus a ieit
afar din ap. i n clipa aceea cerurile s-au deschis, i a
vzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorndu-Se n chip de
porumbel i venind peste El. (Matei 3.13:16)
In plan personal acest moment se petrece ca o consecinta
a rugaciunii noastre dar si a constientizarii importantei
pocaintei ca mod de viata pe aceasta cale a credintei in
Dumnezeu, si de buna voie cerem sa fim botezati cu apa
in numele lui Isus. Acest botez ritualic reprezinta o
marturisire de credinta, dar si un legamant sacru incheiat
cu Dumnezeu, care va fi pecetluit de chiar Dumnezeu
prin coborarea Duhului Sfant dezvaluind astfel in taina
botezului pocaintei o dubla lucrare: atat a omului cat si a
lui Dumnezeu. Numai prin aceasta con-lucrare pocainta
noastra devine reala si permanenta in viata noastra. In
cultul ortodox acest botez al pocaintei este numit al
doilea botez si este figurat de darul lacrimilor izvorate
dintr-o inima smerita si sincer strapunsa de dorul de
Dumnezeu.
Ispita ar fi aici sa nu cerem prin rugaciune lui Dumnezeu
din toata inima putere si intelepciune de la Duhul Sfant,
pentru a-l putea urma pe Isus Hrstos pe calea credintei,
asa incat sa ajungem sa reinoim legamantul facut cu El,
de asta data intr-o totala cunostinta de cauza, si astfel
singuri si fara putere impotriva necazurilor si a tentatiilor
sa oscilam mereu undeva intre cainta si pocainta.
Sarbatoarea Sf. Arh. Mihail si Gavril
Biserica lui Hristos i prznuiete pe Arhanghelul Gavriil mpreun cu
Arhanghelul Mihail, cheamnd harul i ajutorul lor, spre a afla n veacul de
acum scapare de rele dar si buna vestire n cel ce va s fie ca sa ne
nvrednicim de bucuria cereasc i de Impria lui Dumnezeu.
Atunci un nger al Domnului s-a artat lui Zaharia, i a stat n picioare la
dreapta altarului pentru tmiere. Zaharia s-a nspimntat, cnd l-a vzut; i
l-a apucat frica. Dar ngerul i-a zis: Nu te teme Zahario; fiindc rugciunea ta
a fost ascultat. Nevasta ta Elisabeta i va nate un fiu, cruia i vei pune
numele Ioan. El va fi pentru tine o pricin de bucurie i veselie, i muli se vor
bucura de naterea lui. Cci va fi mare naintea Domnului. Nu va bea nici vin,
nici butur ameitoare, i se va umple de Duhul Sfnt nc din pntecele
maicii sale. El va ntoarce pe muli din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul
lor. Va merge naintea lui Dumnezeu, n duhul i puterea lui Ilie, ca s ntoarc
inimile prinilor la copii, i pe cei neasculttori la umblarea n nelepciunea
celor neprihnii, ca s gteasc Domnului un norod bine pregtit pentru El.
Zaharia a zis ngerului: Din ce voi cunoate lucrul acesta? Fiindc eu sunt
btrn, i nevasta mea este naintat n vrst. Drept rspuns, ngerul i-a zis:
Eu sunt Gabriel, care stau naintea lui Dumnezeu; am fost trimis s-i
vorbesc, i s-i aduc aceast veste bun. Iat c vei fi mut, i nu vei putea
vorbi, pn n ziua cnd se vor ntmpla aceste lucruri, pentru c n-ai crezut
cuvintele mele, care se vor mplini la vremea lor. (Luca 1.11:20)
n luna a asea, ngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu ntr-o cetate din
Galilea, numit Nazaret, la o fecioar logodit cu un brbat, numit Iosif, din
casa lui David. Numele fecioarei era Maria. ngerul a intrat la ea, i a zis:
Plecciune, ie, creia i s-a fcut mare har; Domnul este cu tine,
binecuvntat eti tu ntre femei! Tulburat foarte mult de cuvintele acestea,
Maria se ntreba singur ce putea s nsemneze urarea aceasta. ngerul i-a zis:
Nu te teme, Marie; cci ai cptat ndurare naintea lui Dumnezeu. (Luca
1.11:20)
In plan personal aceasta se produce cand in urma rugaciunilor noastre primim
de la Dumnezeu o revelatie, care in functie de intelegerea noastra va fi:
1. legata de credinta si din care se va naste ulterior un fiu al
credintei in Dumnezeu si al respectului fata de Lege, iar slujirea noastra
pentru Dumnezeu va fi aceea de a indrepta pe oameni pe aceasta cale a
credintei, sau
2. legata de Imparatia lui Dumnezeu si din care se va naste
ulterior un fiu al lui Dumnezeu, iar slujirea noastra pentru Dumnezeu va fi
aceea de a indrepta pe oameni pe calea Imparatiei lui Dumnezeu.
Ispita ar fi aici, ca atunci cand primim revelatia (oricare dintre ele) sa ne
indoim de ea si astfel sa n-o urmam pana la capat, macar ca am vazut prin
semnele care ne-au fost date ca ea nu putea veni decat printr-un mesager al
lui Dumnezeu.
Sarbatoarea Bunei Vestiri
i iat c vei rmne nsrcinat, i vei nate un fiu, cruia i
vei pune numele Isus. El va fi mare, i va fi chemat Fiul Celui
Preanalt; i Domnul Dumnezeu i va da scaunul de domnie al
tatlui Su David. Va mpri peste casa lui Iacov n veci, i
mpria Lui nu va avea sfrit. Maria a zis ngerului: Cum
se va face lucrul acesta, fiindc eu nu tiu de brbat? ngerul
i-a rspuns: Duhul Sfnt Se va pogor peste tine, i puterea
Celui Preanalt te va umbri. De aceea Sfntul care Se va nate
din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. (Luca 1.31:35)
i Maria a zis: Sufletul meu mrete pe Domnul, i mi se
bucur duhul n Dumnezeu, Mntuitorul meu, pentru c a
privit spre starea smerit a roabei Sale. Cci iat c de acum
ncolo, toate neamurile mi vor zice fericit, pentru c Cel
Atotputernic a fcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este
sfnt, i ndurarea Lui se ntinde din neam n neam peste cei ce
se tem de El. El a artat putere cu braul Lui; a risipit
gndurile, pe care le aveau cei mndri n inima lor. A rsturnat
pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, i a nlat pe
cei smerii. Pe cei flmnzi i-a sturat de bunti, i pe cei
bogai i-a scos afar cu minile goale. A venit n ajutorul
robului su Israel, cci i-a adus aminte de ndurarea Sa,
cum fgduise prinilor notri, fa de Avraam i smna
lui n veac. (Luca 1.46:55)
Dumnezeu, n adevr, n-a trimis pe Fiul Su n lume ca s
judece lumea, ci ca lumea s fie mntuit prin El. (Ioan 3.17)
La nivel personal aceasta se produce atunci cand mergand pe
calea Imparatiei divine spre implinirea revelatiei vom primi in
noi pe Dumnezeu Cuvantul prin lucrarea Duhului Sfant.
Ispita ar fi ca atunci cand vor incepe grijile, greutatile si
incercarile spirituale sa lepadam Cuvantul lui Dumnezeu cel
Viu si abandonand calea Imparatiei sa ne intoarcem din nou pe
calea credintei.
Sarbatoarea Schimbarii la fata
Dup ase zile, Isus a luat cu El pe Petru,
Iacov i Ioan, fratele lui, i i-a dus la o parte
pe un munte nalt. El S-a schimbat la fa
naintea lor; faa Lui a strlucit ca soarele,
i hainele I s-au fcut albe ca lumina. i
iat c li s-a artat Moise i Ilie, stnd de
vorb cu El. (Matei 17.1:3)
La nivel personal aceasta se va petrece
cand mergand pe calea Imparatiei lui
Dumnezeu dupa primirea Cuvantului,
Duhul Sfant ne va cerceta si ne va
transfigura pregatind locul nasterii sfinte,
adica viitoarea iesle, in care se va naste
Pruncul Divin. Asadar pana la implinirea
sorocului nasterii sfinte, cea din Cuvant,
vor avea loc transformari ample ale fiintei
noastre pe toate planurile.
Ispita ar fi ca dupa ce am pornit pe aceasta
cale a Imparatiei lui Dumnezeu sa revenim
din cauza nerabdarii la vechile obiceiuri si
traditii religioase stopand astfel lucrarea
pregatitoare a Duhului Sfant din inima
noastra.
Sarbatoarea Intrarii Domnului
in Ierusalim-Floriile
Cnd s-au apropiat de Ierusalim i au ajuns la Betfaghe, nspre
muntele Mslinilor, Isus a trimis doi ucenici, si le-a zis: Ducei-v
n satul dinaintea voastr: n el vei gsi ndat o mgri legat, i
un mgru mpreun cu ea; dezlegai-i i aducei-i la Mine. Dac v
va zice cineva ceva, s spunei c Domnul are trebuin de ei. i
ndat i va trimite. Dar toate aceste lucruri s-au ntmplat ca s se
mplineasc ce fusese vestit prin prorocul, care zice: Spunei fiicei
Sionului: Iat, mpratul tu vine la tine, blnd i clare pe un
mgar, pe un mgru, mnzul unei mgrie. Ucenicii s-au dus, i
au fcut cum le poruncise Isus. Au adus mgria i mgruul, i-au
pus hainele peste ei, i El a ezut deasupra. Cei mai muli din norod
i aterneau hainele pe drum; alii tiau ramuri din copaci, i le
presrau pe drum. Noroadele care mergeau naintea lui Isus i cele ce
veneau n urm, strigau: Osana Fiul lui David! Binecuvntat este
Cel ce vine n Numele Domnului! Osana n cerurile prea nalte!
(Matei 21.1:9)
La nivel personal aceasta se va petrece cand dupa transfigurarea
facuta de Duhul Sfant vom simti totodata si un elan interior de a face
cunoscut tuturor celor din jurul nostru revelatia lui Dumnezeu legata
de Imparatia divina, si de aceea ne reintoarcem iar in lume. Initial,
lumea este foarte bucuroasa sa ne primeasca sperand prin noi la o
izbavire din nevoile lumesti si de suferinta care ii apasa. Insa cand
aceasta lume isi va da seama ca adevaratul scop al reintoarcerii
noastre este propavaduirea Imparatiei lui Dumnezeu, vor fi foarte
dezamagiti, suparati si chiar furiosi cautand un mijloc de a ne
suprima numai pentru a-si putea continua nestingheriti vechile
obiceiuri pacatoase.
Ajunsi aici, ispita ar fi ca sa ne lasam impresionati de necazurile si
suferintele celor din jurul nostru si astfel sa ne pierdem in tot felul de
activitati care, chiar daca au iz crestinesc si caritabil, nu vor face
decat sa ne indeparteze de momentul nasterii din nou - cea sfanta
din Cuvant, si de intrarea noastra in Imparatia lui Dumnezeu.
Sarbatoarea Pastilor
Nite Greci dintre cei ce se suiser s se nchine la praznic, s-au apropiat
de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, i au zis: Domnule, am
vrea s vedem pe Isus. Filip s-a dus i a spus lui Andrei; apoi Andrei i
Filip au spus lui Isus. Drept rspuns, Isus le-a zis: A sosit ceasul s fie
proslvit Fiul omului. Adevrat, adevrat, v spun, c, dac gruntele de
gru, care a czut pe pmnt, nu moare, rmne singur; dar dac moare,
aduce mult rod. Cine i iubete viaa, o va pierde; i cine i urte viaa n
lumea aceasta, o va pstra pentru viaa venic. (Ioan 12.12:25)
n ziua dinti a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus, i I-au zis:
Unde vrei s-i pregtim s mnnci Patele? El le-a rspuns: Ducei-
v n cetate la cutare om, i spunei-i: nvtorul zice: Vremea Mea este
aproape; voi face Patele cu ucenicii Mei n casa ta. Ucenicii au fcut
cum le poruncise Isus, i au pregtit Patele. Seara, Isus a ezut la mas cu
cei doisprezece ucenici ai Si. Pe cnd mncau, El a zis: Adevrat v
spun c unul din voi M va vinde. Ei s-au ntristat foarte mult, i au
nceput s-I zic unul dup altul: Nu cumva sunt eu, Doamne? Drept
rspuns, El le-a zis: Cel ce a ntins cu Mine mna n blid, acela M va
vinde. Negreit, Fiul omului Se duce dup cum este scris despre El. Dar
vai de omul acela prin care este vndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost
pentru el s nu se fi nscut! Iuda, vnztorul, a luat cuvntul, i I-a zis:
Nu cumva sunt eu, nvtorule? Da, i-a rspuns Isus, tu eti! Pe
cnd mncau ei, Isus a luat o pine; i dup ce a binecuvntat, a frnt-o, i
a dat-o ucenicilor, zicnd: Luai, mncai; acesta este trupul Meu. Apoi a
luat un pahar, i, dup ce a mulumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicnd: Bei
toi din el;cci acesta este sngele Meu, sngele legmntului celui nou,
care se vars pentru muli, spre iertarea pcatelor. V spun c, de acum
ncolo nu voi mai bea din acest rod al viei, pn n ziua cnd l voi bea cu
voi nou n mpria Tatlui Meu. Dup ce au cntat cntarea, au ieit n
muntele Mslinilor. (Matei 26.17:30)
La nivel personal aceasta se va petrece cand plin de neputinta de a shimba
ceva in cei din jurul nostru, le acceptam reactia de respingere fata de
aceasta evanghelie a Imparatiei si resemnati ne detasam complet de lume -
murim fata de ea. Acest moment din viata noastra de credinta apare
intotdeauna inaintea mortii de sine pe care trebuie sa o suferim pentru
Hristos, spre a putea fi re-nascuti ulterior cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu,
din Cuvantul lui Dumnezeu.
Ispita ar fi ca sa ajungem sa respingem lumea fara a ne rastigni si egoul, si
pastrand mandria spirituala in inima noastra sa ramanem separati nu
numai de lume, dar si de Dumnezeu.
Sarbatoarea taierii capului Sfantului prooroc nainte-mergator
si Botezator Ioan
Acest act sngeros a fost ingaduit de Dumnezeu pentru ca, dupa ce a fost pe pamnt inaintemergatorul lui
Hristos, Sfntul Ioan Botezatorul, sa ramana in constiinta noastra nu doar un exemplu de pocainta ci si un
sol divin ce ii va instiinta pe mortii cei drepti de speranta Mntuirii si venirea apropiata a lui Mesia ce va
sparge prin Cruce portile si inchizatorile iadului nostru. Prin viata precum si prin moartea sa,
inaintemergatorul va ramne de asemenea pentru toti crestinii ultimul mare profet si implinitor al Legii.
Prin comportamentul sau ireprosabil, el este un exemplu de sacrificiu - pna la moarte, impotriva
pacatului, cat si pentru respectul fata de Legea lui Dumnezeu, necesare pentru a putea inainta spre
Imparatia lui Dumnezeu. De atunci incoace orice constiinta cizelata prin respectul fata de Legea lui
Dumnezeu se va aseamana cu inaintemergatorul, facand loc in sufletul care se pocaieste "cailor
Domnului", pentru a putea primi cunostinta Mntuirii (cf. Luca 1:76). Totusi acest credincios al Legii
vechi si inaintemergator al lui Hristos va fi sortit sa moara in credinta sa pentru a putea re-naste din
nou dincolo de orice indoiala, incredintat in Legea cea Noua a lui Hristos.
Ioan a auzit din temni despre lucrrile lui Hristos, i a trimis s-L ntrebe prin ucenicii si: Tu eti
Acela care are s vin sau s ateptm pe altul? Drept rspuns, Isus le-a zis: Ducei-v de spunei lui
Ioan ce auzii i ce vedei: Orbii i capt vederea, chiopii umbl, leproii sunt curii, surzii aud, morii
nvie, i sracilor li se propovduiete Evanghelia. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de
poticnire. (Matei 11.2:6, Luca 7.18:23)
Irodiada avea necaz pe Ioan, i voia s-l omoare. Dar nu putea, cci Irod se temea de Ioan, fiindc l tia
om neprihnit i sfnt; l ocrotea, i, cnd l auzea, de multe ori sta n cumpn, netiind ce s fac; i-l
asculta cu plcere. Totui a venit o zi cu bun prilej, cnd Irod i prznuia ziua naterii, i a dat un osp
boierilor si, mai marilor otii i fruntailor Galileii. Fata Irodiadei a intrat la osp, a jucat, i a plcut lui
Irod i oaspeilor lui. mpratul a zis fetei: Cere-mi orice vrei, i-i voi da. Apoi a adugat cu jurmnt:
Orice-mi vei cere, i voi da, fie i jumtate din mpria mea. Fata a ieit afar, i a zis mamei sale: Ce
s cer? i mama sa i-a rspuns: Capul lui Ioan Boteztorul. Ea s-a grbit s vin ndat la mprat, i i-a
fcut urmtoarea cerere: Vreau s-mi dai ndat, ntr-o farfurie, capul lui Ioan Boteztorul. mpratul s-a
ntristat foarte mult; dar, din pricina jurmintelor sale i din pricina oaspeilor, n-a vrut s zic nu. A trimis
ndat un osta de paz, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Boteztorul. Ostaul de paz s-a dus i a tiat
capul lui Ioan n temni, l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, i fata l-a dat mamei sale. Ucenicii lui Ioan,
cnd au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, i l-au pus ntr-un mormnt. (Marcu 6.19:29)
La nivel personal acest moment se petrece chiar inaintea nasterii din nou, cand, pentru a putea renaste la
o viata noua, tot trecutul pacatos (memorialul durerii) trebuie sa fie sters, anulat. Astfel intreaga noastra
viata anterioara traita in separare de Dumnezeu datorita pacatului originar -cunostinta binelui si a raului,
provenita din judecata tuturor lucrurilor, va fi stearsa prin interventia tainica a Logosului divin. Acest
Cuvant Sfant care actioneaza ca o sabie cu doua taisuri va desparti simbolic capul (mintea dualista) de
restul trupului, rebransand fiinta noastra cea fara cap (fara de minte) prin intermediul Cuvantului lui
Dumnezeu inseminat in noi, direct la Dumnezeu. Prin aceasta orice indoiala va dispare restabilindu-se
spontan starea de unitate cu Dumnezeu.
Ispita ar fi aici sa ne lasam coplesiti de indoiala fata de puterea Cuvantului lui Dumnezeu cel Viu, care este
impreuna cu noi, si in loc sa ramanem cat mai mult in prezenta Lui, in orice loc si in orice timp pe care il
avem la indemana, cedam locul Lui gandurilor noastre.
Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului
Isus i-a zis: Eu sunt nvierea i viaa. Cine crede n Mine, chiar dac ar fi murit, va tri. i oricine
triete, i crede n Mine, nu va muri niciodat. (Ioan 11.25:26)
Adevrat, adevrat i spun c, dac un om nu se nate din nou, nu poate vedea mpria lui
Dumnezeu. (Ioan 3.3)
Dar ngerul le-a zis: Nu v temei: cci v aduc o veste bun, care va fi o mare bucurie pentru tot
norodul: astzi n cetatea lui David, vi s-a nscut un Mntuitor, care este Hristos, Domnul. Iat
semnul, dup care-L vei cunoate: vei gsi un prunc nfat n scutece i culcat ntr-o iesle. i
deodat, mpreun cu ngerul s-a unit o mulime de oaste cereasc, ludnd pe Dumnezeu, i
zicnd: Slav lui Dumnezeu n locurile prea nalte, i pace pe pmnt ntre oamenii plcui Lui.
(Luca 2.10:14)
Adevrat, adevrat v spun c, voi vei plnge i, v vei tngui, iar lumea se va bucura; v vei
ntrista, dar ntristarea voastr se va preface n bucurie. Femeia, cnd este n durerile naterii, se
ntristeaz, pentru c i-a sosit ceasul; dar dup ce a nscut pruncul, nu-i mai aduce aminte de
suferin, de bucurie c s-a nscut un om pe lume. Tot aa i voi: acum suntei plini de ntristare;
dar Eu v voi vedea iari, inima vi se va bucura, i nimeni nu v va rpi bucuria voastr. n ziua
aceea, nu M vei mai ntreba de nimic. Adevrat, adevrat, v spun c, orice vei cere de la Tatl,
n Numele Meu, v va da. Pn acum n-ai cerut nimic n Numele Meu: cerei, i vei cpta, pentru
ca bucuria voastr s fie deplin. V-am spus aceste lucruri n pilde. Vine ceasul cnd nu v voi mai
vorbi n pilde, ci v voi vorbi desluit despre Tatl. (Ioan 16.20:25)
fiindca ati fost nascuti din nou nu dintr-o samanta care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate
putrezi, prin Cuvantul lui Dumnezeu, care este viu si care ramane in veac. (1 Petru 1.23)
Dar tuturor celor ce L-au primit, adic celor ce cred n Numele Lui, le-a dat dreptul s se fac
copii ai lui Dumnezeu; nscui nu din snge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din
Dumnezeu. i Cuvntul S-a fcut trup, i a locuit printre noi, plin de har, i de adevr. i noi am
privit slava Lui, o slav ntocmai ca slava singurului nscut din Tatl. (Ioan 1.12:14)
Cine primete mrturia Lui, adeverete prin aceasta c Dumnezeu spune adevrul. (Ioan 3.33)
In plan personal aceasta se produce atunci cand, dupa divina inseminare a Cuvantului in inima
noastra, aceasta va fi iluminata prin harul lui Dumnezeu (Fecioara Maria) devenind constienta de
Hristosul lui Dumnezeu din inima noastra, Dumnezeu Cuvantul. Aceasta manifestare a Gratiei
Divine corespunde nasterii din nou, marcand totodata re-venirea noastra la starea adamica a fiului
Omului, cea avuta de el inainte de caderea in Pacat. Fiind de acum in colo pentru totdeauna
constienti de Hristos in interiorul nostrum, devenim astfel un purtator de Hristos, un hristofor, iar
locul credintei noastre in Hristos va fi luat de incredintarea in El.
Ispita ar fi ca imediat dupa momentul trezirii constiintei lui Hristos in noi si din cauza lipsei de
experienta sa ne pierdem increderea in minunea nasterii din nou la sugestia si presiunea celor din
jur si sa ne intoarcem la vechile obiceiuri religioase, fara a privi lumea prin ochii lui Hristos care
ne-au fost acum deschisi. Insa, chiar daca lumea va cauta sa ne abata prin orice mijloace privirea
de la constiinta vie a lui Hristos din fiinta noastra, aceasta nu va putea decat sa ne limiteze (si doar
in masura uitarii noastre) statura in Hristos si nu pe Hristos din noi.
Sarbatoarea Izvorul Tamaduirii
n ziua de pe urm, care era ziua cea mare a
praznicului, Isus a stat n picioare, i a strigat: Dac
nseteaz cineva, s vin la Mine, i s bea. Cine crede
n Mine, din inima lui vor curge ruri de ap vie, cum
zice Scriptura. (Ioan 7.37:38)
Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, n
veac nu-i va fi sete; ba nc apa, pe care i-o voi da Eu,
se va preface n el ntr-un izvor de ap, care va ni n
viaa venic. (Ioan 4.14)
Isus le-a zis: Eu sunt Pinea vieii. Cine vine la Mine,
nu va flmnzi niciodat; i cine crede n Mine, nu va
nseta niciodat. (Ioan 6.35)
Cine mnnc trupul Meu, i bea sngele Meu, are
viaa venic; i Eu l voi nvia n ziua de apoi. Cci
trupul Meu este cu adevrat o hran, i sngele Meu
este cu adevrat o butur. Cine mnnc trupul Meu, i
bea sngele Meu, rmne n Mine, i Eu rmn n el.
(Ioan 6.54:56)
La nivel personal aceasta se va produce cand
aprofundand calea Imparatiei lui Dumnezeu dupa
momentul nasterii din nou vom descoperi spontan in
noi sursa din care izvoraste fara incetare Viata -
Dumnezeu Cuvantul, din care ne vom putea impartasi in
orice clipa fara a mai ajunge sa insetam vreodata dupa
Dumnezeu.
Ispita ar fi ca cel proaspat nascut din nou sa nu bea
mai mereu din izvorul cel viu al Cuvantului lui
Dumnezeu revelat in el pentru a patrunde mai mult in
Imparatia lui Dumnezeu, in vederea atingerii starii de
maturitate spirituala, asteptand tot din exterior un
ajutor sau o ghidare in vederea depasirii noilor
obstacole spirituale.
Sarbatoarea ntmpinarii Domnului

"Acum slobozete pe robul Tu, dup cuvntul Tu, n

pace, C ochii mei vzur mntuirea Ta, pe care ai gtit-o
naintea feei tuturor popoarelor, lumin spre descoperirea
neamurilor i slav poporului Tu Israel." (Luca 2:29-32)
"Iat, Acesta este pus spre cderea i spre ridicarea
multora din Israel i ca un semn care va strni
mpotriviri. i prin sufletul tu va trece sabie, ca s se
descopere gndurile din multe inimi." (Luca 2:34-35).
La Templu se afla i o proorocia Ana, o vduv de 84 de
ani, fiica lui Fanuel care "nu se deprta de templu, slujind
noaptea i ziua n post i n rugciuni. i venind ea n acel
ceas, luda pe Dumnezeu i vorbea despre Prunc tuturor
celor ce ateptau mntuire n Ierusalim." (Luca 2:37-38).
La nivel personal aceasta se produce cand dupa nasterea
din nou si patrunzand mai adanc in Imparatia divina vom
intelege dimensiunile reale ale lucrarii de mantuire pe care
Dumnezeu a promis-o omului si ne vom bucura vestind
tuturor Evanghelia Imparatiei, de asta data ca un martor
viu al implinirii fagaduintei lui Dumnezeu. Totusi in timp
el va intelege ca aceasta sfanta lucrare dumnezeiasca va fi
spre cderea i spre ridicarea multora din Israel i ca un
semn care va strni mpotriviri si prin aceasta sufletul sau
se va mahni foarte tare din pricina celor fatarnici pe care
aceasta lucrare ii va adeveri ca fiind niste credinciosi in
Dumnezeu doar cu numele.
Ispita ar fi sa considere ca aceste ostacole spirituale din
calea propavaduirii Evangheliei Imparatiei lui Dumnezeu
sunt de netrecut din cauza starii de intunecare spirituala a
celor din jurul lui, dar si a mahniri care poate pune
stapanire pe el, si astfel sa inceteze a mai vesti aceasta
Evanghelie a Pacii.
Sarbatoarea Inaltarii Domnului
i dup ce voi fi nlat de pe pmnt, voi atrage la Mine pe toi oamenii. Vorbind
astfel, arta cu ce moarte avea s moar. Norodul I-a rspuns: Noi am auzit din Lege c
Hristosul rmne n veac; cum dar zici Tu c Fiul omului trebuie s fie nlat? Cine este
acest Fiu al omului? (Ioan 12.32:34)
Nimeni nu s-a suit n cer, afar de Cel ce S-a pogort din cer, adic Fiul omului, care este
n cer. i, dup cum a nlat Moise arpele n pustie, tot aa trebuie s fie nlat i Fiul
omului, pentru ca oricine crede n El s nu piar, ci s aib viaa venic. (Ioan 3.13:15)
i iat c voi trimite peste voi fgduina Tatlui Meu; dar rmnei n cetate pn vei fi
mbrcai cu putere de sus. El i-a dus afar pn spre Betania. i-a ridicat minile, i i-a
binecuvntat. Pe cnd i binecuvnta, S-a desprit de ei, i a fost nlat la cer. Dup ce I
s-au nchinat, ei s-au ntors n Ierusalim cu o mare bucurie. i tot timpul stteau n
Templu, i ludau i binecuvntau pe Dumnezeu. (Luca 24.49:53)
Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau s-L primeasc cei ce vor crede n
El. Cci Duhul Sfnt nc nu fusese dat, fiindc Isus nu fusese nc proslvit. (Ioan 7.39)
Ci voi vei primi o putere, cnd Se va pogor Duhul Sfnt peste voi, i-Mi vei fi martori
n Ierusalim, n toat Iudea, n Samaria, i pn la marginile pmntului. Dup ce a spus
aceste lucruri, pe cnd se uitau ei la El, S-a nlat la cer, i un nor L-a ascuns din ochii
lor. (Fapte 1.8:9)
Dar fiecruia din noi harul i-a fost dat dup msura darului lui Hristos. De aceea este zis:
S-a suit sus, a luat robia roab, i a dat daruri oamenilor. i acest: S-a suit, ce
nseamn dect c nainte Se pogorse n prile mai de jos ale pmntului? Cel ce S-a
pogort, este acelai cu cel ce s-a suit mai presus de toate cerurile, ca s umple toate
lucrurile. i El a dat pe unii apostoli; pe alii, proroci; pe alii, evangheliti; pe alii,
pstori i nvtori, pentru desvrirea sfinilor, n vederea lucrrii de slujire, pentru
zidirea trupului lui Hristos, pn vom ajunge toi la unirea credinei i a cunotinei Fiului
lui Dumnezeu, la starea de om mare, la nlimea staturii plintii lui Hristos; ca s nu
mai fim copii, plutind ncoace i ncolo, purtai de orice vnt de nvtur, prin viclenia
oamenilor i prin iretenia lor n mijloacele de amgire; ci, credincioi adevrului, n
dragoste, s cretem n toate privinele, ca s ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
(Efeseni 4.7:15)
Isus deci le-a zis: Cnd vei nla pe Fiul omului, atunci vei cunoate c Eu sunt, i c
nu fac nimic de la Mine nsumi, ci vorbesc dup cum M-a nvat Tatl Meu. (Ioan 8.28)
La nivel personal acest lucru se va produce atunci cand dupa ce am fost nascuti din nou,
ne vom inalta (creste = maturiza) de la stadiul de Fiu al Omului (Adam) la cel de
Hristos (Fiu al lui Dumnezeu) prin lucrarea de propavaduire a evangheliei Imparatiei lui
Dumnezeu si de slujire in biserica lui Hristos prin intermediul darurilor Duhului Sfant: de
invatator, de pastor, de evanghelist, de proroc si de apostol.
Ispita ar fi ca in pofida darurilor pe care le-a primit de la Duhul Sfant in momentul
nasterii din nou sa nu continuam sa aprofundam Imparatia lui Dumnezeu prin prisma
celor cinci daruri ale Duhului Sfant: de invatator, de pastor, de evanghelist, de proroc si de
apostol in lucrarea de evanghelizare spre atingerea maturitatii in Hristos.
Sarbatoarea Coborarii Duhului Sfant
Nu te mira c i-am zis: Trebuie s v natei din nou. Vntul sufl ncotro
vrea, i-i auzi vuietul; dar nu tii de unde vine, nici ncotro merge. Tot aa este
cu oricine este nscut din Duhul. (Ioan 3.7:8)
Totui, v spun adevrul: V este de folos s M duc; cci, dac nu M duc Eu,
Mngietorul nu va veni la voi; dar dac M duc, vi-L voi trimite. i cnd va
veni El, va dovedi lumea vinovat n ce privete pcatul, neprihnirea i
judecata. n ce privete pcatul: fiindc ei nu cred n Mine; n ce privete
neprihnirea: fiindc M duc la Tatl, i nu M vei mai vedea; n ce privete
judecata: fiindc stpnitorul lumii acesteia este judecat. Mai am s v spun
multe lucruri, dar acum nu le putei purta. Cnd va veni Mngietorul, Duhul
adevrului, are s v cluzeasc n tot adevrul; cci El nu va vorbi de la El, ci
va vorbi tot ce va fi auzit, i v va descoperi lucrurile viitoare. El M va
proslvi, pentru c va lua din ce este al Meu, i v va descoperi.Tot ce are Tatl,
este al Meu; de aceea am zis c va lua din ce este al Meu, i v va descoperi.
(Ioan 15.7:15)
Cci Ioan a botezat cu ap, dar voi, nu dup multe zile, vei fi botezai cu
Duhul Sfnt. (Fapte 1.5)
Cnd va veni Mngietorul, pe care-L voi trimite de la Tatl, adic Duhul
adevrului, care purcede de la Tatl, El va mrturisi despre Mine. i voi de
asemenea vei mrturisi, pentru c ai fost cu Mine de la nceput. (Ioan
15.26:27)
n ziua Cincizecimii, erau toi mpreun n acelai loc. Deodat a venit din cer
un sunet ca vjitul unui vnt puternic, i a umplut toat casa unde edeau ei.
Nite limbi ca de foc au fost vzute mprindu-se printre ei, i s-au aezat cte
una pe fiecare din ei. i toi s-au umplut de Duh Sfnt, i au nceput s
vorbeasc n alte limbi, dup cum le da Duhul s vorbeasc. (Fapte 2.1:4)
La nivel personal aceasta se va petrece atunci cand acest fiu al omului nascut
din nou (Adam) prin intermediul lucrarii de evanghelizare si de slujire in
biserica lui Hristos s-a inaltat, cu alte cuvinte s-a maturizat parasind orice
atractie a lumii si ne mai fiind astfel ispitit de nimic din aceasta lume va ramane
doar in prezenta lui Dumnezeu, in Imparatia Sa. Aceasta va atrage peste el
coborarea Duhului lui Dumnezeu intr-o masura deplina, spre desavarsirea
mantuirii sale.
Ispita ar fi aici ca sa mai pastram o anumita forma de atractie fata de lume si
datorita acestei mici oscilatii sa se intarzie foarte mult coborarea intr-o masura
deplina a Duhului Sfant - semn al desprinderii noastre definitive fata de
legaturile Creatiei si al inaltarii noastre dincolo de nivelul individual.
Sarbatoarea Sfintei Treimi
Tocmai de aceea cutau i mai mult Iudeii s-L omoare, nu numai fiindc dezlega in ziua
Sabatului, dar i pentru c zicea c Dumnezeu este Tatl Su, i Se fcea astfel deopotriv cu
Dumnezeu. Isus a luat din nou cuvntul, i le-a zis: Adevrat, adevrat v spun, c, Fiul nu
poate face nimic de la Sine; El nu face dect ce vede pe Tatl fcnd; i tot ce face Tatl, face i
Fiul ntocmai. Cci Tatl iubete pe Fiul, i-I arat tot ce face; i-I va arta lucrri mai mari dect
acestea, ca voi s v minunai. n adevr, dup cum Tatl nvie morii, i le d via, tot aa i Fiul
d via cui vrea. Tatl nici nu judec pe nimeni, ci toat judecata a dat-o Fiului, pentru ca toi s
cinsteasc pe Fiul cum cinstesc pe Tatl. Cine nu cinstete pe Fiul, nu cinstete pe Tatl, care L-a
trimis. Adevrat, adevrat v spun, c cine ascult cuvintele Mele, i crede n Cel ce M-a trimis,
are viaa venic, i nu vine la judecat, ci a trecut din moarte la via. (Ioan 5.18:24)
i Tatl, care M-a trimis, a mrturisit El nsui despre Mine. Voi nu I-ai auzit niciodat glasul,
nu I-ai vzut deloc faa; i Cuvntul Lui nu rmne n voi, pentru c nu credei n Acela, pe care
L-a trimis El. (Ioan 5.37:38)
Adevrat, adevrat v spun, c vine ceasul, i acum a i venit, cnd cei mori vor auzi glasul
Fiului lui Dumnezeu, i cei ce-l vor asculta, vor nvia.Cci, dup cum Tatl are viaa n Sine, tot
aa a dat i Fiului s aib viaa n Sine.(Ioan 5. 25:26)
Nu c cineva a vzut pe Tatl, afar de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a vzut pe
Tatl. (Ioan 6.46)
Eu i Tatl una suntem. (Ioan 10.30)
i cine M vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. (Ioan 12.45)
Isus i-a zis: Eu sunt calea, adevrul i viaa. Nimeni nu vine la Tatl dect prin Mine. Dac m-
ai fi cunoscut pe Mine, ai fi cunoscut i pe Tatl Meu. i de acum ncolo l vei cunoate; i L-ai
i vzut. Doamne, i-a zis Filip, arat-ne pe Tatl, i ne este de ajuns. Isus i-a zis: De atta
vreme sunt cu voi, i nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vzut pe Mine, a vzut pe Tatl. Cum
zici tu dar: Arat-ne pe Tatl? Nu crezi c Eu sunt n Tatl, i Tatl este n Mine? Cuvintele, pe
care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatl, care locuiete n Mine, El face aceste lucrri
ale Lui. Credei-M c Eu sunt n Tatl, i Tatl este n Mine; credei cel puin pentru lucrrile
acestea. Adevrat, adevrat, v spun, c cine crede n Mine, va face i el lucrrile pe care le fac
Eu; ba nc va face altele i mai mari dect acestea; pentru c Eu m duc la Tatl: i orice vei
cere n Numele Meu, voi face, pentru ca Tatl s fie proslvit n Fiul. Dac vei cere ceva n
Numele Meu, voi face. Dac M iubii, vei pzi poruncile Mele. i Eu voi ruga pe Tatl, i El v
va da un alt Mngietor, care s rmn cu voi n veac; i anume, Duhul adevrului, pe care
lumea nu-l poate primi, pentru c nu-L vede i nu-L cunoate; dar voi l cunoatei, cci rmne
cu voi, i va fi n voi. Nu v voi lsa orfani, M voi ntoarce la voi. Peste puin vreme, lumea nu
M va mai vedea, dar voi M vei vedea; pentru c Eu triesc, i voi vei tri. n ziua aceea, vei
cunoate c Eu sunt n Tatl Meu, c voi suntei n Mine, i c Eu sunt n voi. (Ioan 14.6:20)
Dar Mngietorul, adic Duhul Sfnt, pe care-L va trimite Tatl, n Numele Meu, v va nva
toate lucrurile, i v va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. (Ioan 14.26)
La nivel personal aceasta se va petrece din chiar momentul coborarii Duhului Sfant cand ne va fi
revelata pe deplin (devenind astfel perfect constienti), demnitatea cea dintai, care ne-a fost data
de Tatal nostru mai inainte de intemeierea lumii, inca din vesnicia Sa, aceea de - fiu al lui
Dumnezeu. Astfel noi devenim din acel moment martorul cel viu al revelatiei Sfintei Treimi
incepand chiar din aceasta lume.
De la acest nivel orice ispita este depasita spontan neavand nici o putere asupra celui pe deplin
indumnezeit.
Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului Sfanta Marie Mare

Cartea Petrecerii Prea Sfintei Fecioare, atribuita episcopului Meliton de

Sardes, mentioneaza ca apostolii, care au inconjurat pe Fecioara in ultimele
clipe ale Ei, au dus trupul sau spre ingropare in valea lui Iosaphat, dar aici, in
fata mormintului, a fost inaltata la cer.
ntre Sfini, Sfnta Fecioara Maria ocup locul cel mai de cinste, fiind mai
presus de toate puterile ngereti i atingnd cea mai nalt treapt a
desvririi omeneti. Cinstirea pe care Biserica o d Sfintei Fecioare Maria
se numete supravenerare sau supracinstire (hiperdoulia), spre deosebire de
cinstirea acordat sfinilor, care se numete venerare (doulia). Sfnta Biseric
o numete mprteasa i Doamna, mrturisind c este mai cinstita dect
heruvimii i mai mrita, fr de asemnare, dect serafimii, deoarece s-a
nvrednicit s fie aleas de Dumnezeu ca Maic a Fiului Su.
Recunoscndu-i Sfintei Fecioare Maria marele rol n iconomia mntuirii,
Biserica ortodoxa o preamrete din cele mai vechi timpuri, nchinn-du-i
imnuri, adresndu-i rugciuni sau numind-o: mprteasa Maic, Pururea
Fericit, Prea Nevinovat, Biseric sfinit, U cereasc, Rai
cuvnttor, Lauda fecioriei, Nascatoare de Dumnezeu, etc. Nu exist nici
un serviciu divin n care numele Sfintei Fecioare Maria s nu fie pomenit ori
s nu i se adreseze ectenii sau rugciuni. Prin urmare putem spune ca Ea ne
apare ca marea bucurie pregtit de Dumnezeu dinaintea celei supreme, cea a
Naterii Domnului i Mntuitorului nostru Iisus Christos. Sfnta Fecioara
Maria este aurora care vestete zorile, este luceafrul de dimineata n care st
ascuns viitorul, lumea nou a lui Christos care va s vin. Troparul Naterii
Sfintei Fecioare Maria este nespus de sugestiv: Naterea ta, de Dumnezeu
Nsctoare Fecioar, bucurie a vestit la toat lumea, c din tine a rsrit
soarele dreptii, Christos Dumnezeul nostru, care dezlegnd blestemul ne-a
dat binecuvntare, i stricnd moartea ne-a druit nou via venic.
La nivel personal acest moment se va petrece cand dupa ce am fost ales un fiu
al lui Dumnezeu vom parasi la un moment dat lumea aceasta, pentru a ne uni
in vesnicie cu Dumnezeu, in Imparatia Sa.
Epilog
Indiscutabil Dumnezeu are un plan de mantuire pentru
intreaga Creatie, iar in centrul planului Sau a asezat - omul,
de cand se naste si pana moare. De aceea si anul liturgic
incepe cu Sarbatoarea nasterii Maicii Domnului si se
termina cu Sarbatoarea adormirii Ei. Pentru omul initiat
Fecioara Maria nu poate fi altcineva decat el insusi. Dar
pentru a ajunge sa O traiasca autentic si deplin trebuie
urmata o cale, cea a Cuvantului lui Dumnezeu, a celui care a
spus despre sine: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Fiecare
sarbatoare religioasa ascunde in acelasi timp o taina si o
initiere, care se reveleaza insa numai prin traire directa. A
celebra acum, un eveniment biblic de atunci, nu se poate
face decat daca ti s-a petrecut in viata aceasta, adica daca l-
ai trait in fiinta ta si astfel i-ai inteles taina. In rest ramane
un eveniment strain tie, care oricat ar fi de important din
punct de vedere spiritual, pentru tine nu inseamna mai
nimic, si care prin repetare "ad infinitum" ajunge doar sa-ti
creeze repulsie. Cum nu asta urmareste biserica prin
calendarul ei religios, urmeaza mai bine firul expunerii si
apreciaza just unde te afli. Porneste apoi fara preget, facand
pasi concreti pe calea Cuvantului lui Dumnezeu ajungand sa
traiesti rand pe rand in fiinta ta fiecare sarbatoare, inainte de
a pleca de pe acest pamant. Cu cat vei ajunge mai repede la
capat vei putea sa celebrezi impreuna cu Dumnezeu si sa te
bucuri din toata inima si in toate zilele vietii tale de aceste
sarbatori pline de semnificatii spirituale (nu doar de ziua lor
si la modul superficial). Iata bucuria cea mare si Sarbatoarea
pe care ne-a randuit-o inca din vesnicie Dumnezeu, aceea de
a fi mereu in El, cu El si pentru EL.
Amin!
parinteledaniil@yahoo.com