Structura funcional-poate fi utilizat, cu bune rezultate, n
firmele mici imijlocii cu o singur afacere, n care activitile cheie sunt bine definite prin scopurii arie de specializare. Poate fi aplicat i n firmele integrate vertical, care suntdominant orientate spre producie. Structura functionala constituie un tip istoric si prezinta interes exclusiv teoretic, neavand demonstratii convingatoare in practica.
Structura geografic-este specific firmelor cu o scar larg de
activitate, acror nevoi strategice difer de la o arie geografic la alta. Este aplicat n companiile de energie electric, ciment, lanurile de restaurante sau unele activiti de pot itelecomunicaii. Structura pe uniti descentralizate de profit (divizii) presupune grupareaactivitilor pe afaceri i linii de producie. Acest tip de structur, folosit pentru prima dat de ctre Du Pont i General Motors n, anul 1920, este aplicat n prezentn peste 60% din firmele americane mari. Acest tip de structur permiteimplementarea strategiei prin gruparea activitilor-cheie mpreun cu alte afaceri subacelai acoperi funcional. Structura pe uniti strategice de afaceri permite reunirea diviziilor ngrupuri mai mari, numite uniti strategice de afaceri, pe baza unor considerentestrategice. Structura matriceal-ca form specific de organizare, are dou sau maimulte canale de comand, dou sau mai multe linii de autoritate bugetar i dou saumai multe surse de apreciere a performanelor i recompenselor salariailor. Matriceaorganizaional este un sistem de soluionare, prin negociere a conflictului dintrestrategie i prioritile operative ale firmei.Printr-o astfel de organizare, toate categoriile de manageri (de produs,funcionali, de arii geografice, la nivel de afaceri) pot primi responsabiliti deimportan strategic, ce por varia de la o perioad la alta, n funcie de prioritilefirmei. Structura de tip conglomerat -adesea, marile companii, cu o produciediversificat, utilizeaz o structur de tip conglomerat, n care sunt folosite, pe diferiteniveluri ierarhice mai multa principii de constituire a designului structural.Principalul avantaj al unei astfel de structuri const n adaptabilitateaorganizrii la specificul activitii fiecrei uniti componente.