Sunteți pe pagina 1din 701

Planul de Management al Sitului Natura 2000 ROSPA0137 Pădurea Radomir Decembrie 2014

Natura 2000 ROSPA0137 Pădurea Radomir Decembrie 2014 Proiectului “ Elaborarea Planului de Management pentru

Proiectului Elaborarea Planului de Management pentru situl Natura 2000 ROSPA0137 Pădurea Radomir şi conştientizarea necesităţii protecţiei ariei naturale protejate“

Beneficiar: AsociaţiaTineret pentru Dezvoltare Comunitară

Plan elaborat de: SC Protected Area SRL

CUPRINS:

1. Introducere

1.1. Scurtă descriere a planului de management

1.2. Scurtă descriere a ariei naturale protejate

1.3. Cadrul legal referitor la aria naturală protejată şi la elaborarea planului de management

1.4. Procesul de elaborare a planului de management

1.5. Procedura de modificare şi actualizare a planului de management

2. Descrierea ariei naturale protejate

2.1. Informaţii Generale

2.1.1.

Localizarea ariei naturale protejate

2.1.2.

Limitele ariei naturale protejate

2.1.3.

Zonarea internă a ariei naturale protejate

2.1.4.

Suprapuneri cu alte arii naturale protejate

2.2. Mediul Abiotic

2.2.1. Geologie

2.2.2. Relief

2.2.3. Hidrografie

2.2.4. Clima

2.2.5. Soluri

2.3. Mediul Biotic

2.3.1 Ecosisteme

2.3.2. Speciile pentru care a fost declarată aria naturală protejată

2.4. Informatii socio-economice, impacturi şi ameninţări

2.4.1. Informaţii Socio-economice şi Culturale

2.5. Amenințări cu potenția impact (presiuni și amenințări)

2.5.1. Lista activităţilor cu potenţial impact

2.5.1.1.

Lista presiunilor actuale cu impact la nivelul ariei naturale protejate

2.5.1.2.

Lista ameninţărilor viitoare cu potenţial impact la nivelul ariei naturale protejate

2.5.2.

Hărţile activităţilor cu potenţial impact

2.5.2.1.

Harta presiunilor actuale şi a intensităţii acestora la nivelul ariei naturale protejate

2.5.3.

Evaluarea impacturilor asupra speciilor

2.5.3.1.

Evaluarea impacturilor cauzate de presiunile actuale asupra speciilor

2.5.3.2.

Evaluarea impacturilor cauzate de ameninţările viitoare asupra speciilor

3.

Evaluarea stării de conservare a speciilor

3.1. Evaluarea starii de conservare a fiecarei specii de interes conservativ

3.1.1.

Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al populaţiei speciei

3.1.2

Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului speciei

3.1.3

Evaluarea stării de conservare a speciei din punctul de vedere al perspectivelor speciei

3.1.4 Evaluarea globala a speciei

4. Scopul si obiectivele Planului de Management

4.1 Scopul planului de management pentru aria naturala protejatea

4.2.1. Obiective generale

4.2.1.1. Obiectivele specifice 4.2.1.1.1. Măsuri specifice de conservare/măsuri de management

5. Planul de activitati

6. Planul de monitorizare a activitatilor

7. Bibliografie si referinte

8. Anexe

8.1 Regulamentul ariei naturale protejate

8.2. Hărți

8.3 Fotografii

8.4 Formularul standard Natura 2000 / documentaţia de constituire a ariei naturale protejate / fişa

ariei naturale protejate

1. Introducere 1.1. Descrierea succintă a planului de management Planul de management a fost elaborat în cadrul Proiectului Elaborarea Planului de Management pentru situl Natura 2000 ROSPA0137 Pădurea Radomir şi conştientizarea necesităţii protecţiei ariei naturale protejate“, implementat cu finanţarea Programului Operaţional Sectorial Mediu – Axa prioritară 4 - Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protectia naturii, de către SC Protected Area SRL pentru AsociaţiaTineret pentru Dezvoltare Comunitară. Pentru elaborarea Planului de management a fost contractată, în urma unei licitații deschise, o echipă de experți ornitologi și experți - măsuri de conservare a speciilor de păsări. În elaborarea planului de management au fost realizate ședințe de lucru, iar populația locală a fost consultată în cadrul a două sesiuni de ședințe de dezbatere publică susținute în localitățile Dioști și Drăghiceni, în datele de 12.12.2014 și 13.01.2015. Planul de management are ca beneficiari ai proiectului pe Asociaţia Tineret pentru Dezvoltare Comunitară. Planul de management pentru Situl Natura 2000 ROSPA0137 Pădurea Radomir are ca scop general asigurarea stării de conservare favorabilă a speciilor de păsări și habitatelor acestora, pentru care a fost declarat Situl Natura 2000 ROSPA0137 Pădurea Radomir, în contextul dezvoltării durabile a comunităților locale ce se găsesc pe teritoriul Sitului Natura

2000.

Obiectivele specifice ale Proiectului au fost urmatoarele:

1. Elaborarea planului de management pentru situl Natura 2000 ROSPA0137 Pădurea Radomir, orientat spre îmbunătăţirea măsurilor de conservare pentru speciile de importanţă comunitară din aria naturală protejată ROSPA0137 Pădurea Radomir;

2. Creşterea gradului de informare si constientizare a populaţiei cu privire la conservarea speciilor de păsări de importanţă comunitară din aria naturală protejată ROSPA0137 Pădurea Radomir. Proiectul “Elaborarea planului de management pentru sitului Natura 2000 ROSPA0137 Pădurea Radomir şi conştientizarea necesităţii protecţiei ariei naturale protejate”, afost aprobat pentru finanțare în cadrul Progranmului Operațional Sectorial Mediu, Axa Prioritară 4 - Implementarea Sistemelor Adecvate de Management pentru Protecția Naturii, cu o durată de 24 de luni, în periaoda 17.06.2013 16.06.2015.

Măsurile elaborate în cadrul Planului de management vizează în principal:

- Conservarea şi managementul biodiversităţii (al speciilor de păsări și habitatelor acestora);

- Inventarierea/evaluarea și monitorizarea biodiversității;

- Administrarea şi managementul efectiv al Sitului Natura 2000 şi asigurarea durabilității managementului.

- Comunicare, educație ecologică și conștientizarea publicului.

- Utilizarea durabilă a resurselor naturale.

- Turismul durabil (prin intermediul valorilor naturale și culturale).

În conformitate cu Legea ariilor naturale protejate - Legea nr. 49/ 2011 pentru aprobarea OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, rezultă obligativitatea elaborării planului de management pentru Situl Natura 2000 ROSPA0137 Pădurea Radomir: "Pentru ariile naturale protejate care nu necesită structuri de administrare special constituite, planurile de management și regulamentele se elaborează de către custozii acestora, se avizează de catre Agenția Națională pentru Protecția Mediului /structurile din subordinea acesteia, după caz, și se aprobă prin ordin al conducatorului autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor, cu avizul autorităților publice centrale interesate.

Măsurile prevăzute în planurile de management ale ariilor naturale protejate se elaborează astfel încât să țină cont de condițiile economice, sociale și culturale ale comunitaților locale, precum și de particularitățile regionale și locale ale zonei, prioritate având însa obiectivele de management ale ariei naturale protejate.

Respectarea planurilor de management și a regulamentelor este obligatorie pentru administratorii și custozii ariilor naturale protejate, pentru autoritățile care reglementează activități pe teritoriul ariilor naturale protejate, precum și pentru persoanele fizice și juridice care dețin sau care administrează terenuri și alte bunuri și/sau care desfasoară activități în perimetrul și în vecinatătea ariei naturale protejate.

Planurile de amenajare a teritoriului, cele de dezvoltare locală și națională, precum și orice alte planuri de exploatare/utilizare a resurselor naturale din aria naturală protejată vor fi armonizate de către autoritatile emitente cu prevederile planului de management.

Autoritațile locale și naționale cu competente și responsabilități în reglementarea activităților din ariile naturale protejate sunt obligate să instituie, de comun acord cu administratorii / custozii ariilor naturale protejate și, după caz, cu autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor, măsuri speciale pentru conservarea sau utilizarea durabilă a resurselor naturale din ariile naturale protejate, conform prevederilor planurilor de management".

1.2. Prezentarea Sitului Natura 2000 ROSPA0137 Pădurea Radomir Numele oficial al sitului Natura 2000: Pădurea Radomir Zona a fost desemnată sit Natura 2000 cu numele ROSPA0137 Pădurea Radomir conform H.G. nr. 971 din 2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România. Numărul oficial al sitului Natura 2000: RO SPA 0137. Localizarea Sitului Natura 2000: Regiunea de dezvoltare 4 Sud-Vest Oltenia, judeţele Dolj şi Olt, localităţile Dioşti şi Drăghiceni. Localizarea sitului Natura 2000: judeţul Olt (35%) şi Dolj (65%). Regiunea

biogeografică: continentală, stepică. Localităţile: Judeţul Olt: Draghiceni (14%); judetul Dolj:

(14%).

Suprafaţa sitului desemnat prin Directiva Europeană 2009/147/EC: 1.233 ha. Aria natural protejată a fost atribuită în custodie, în anul 2014, Agentiei pentru Protectia Mediului - Dolj. Situl de protecție specială avifaunistică ROSPA0137 Pădurea Radomir protejează ecosisteme acvatice (lacuri și bălți), silvice (sector de pădure de stejar, plantaţii de salcâm), asigurând un mediu propice dezvoltarii speciilor de floră și faună sălbatică, îndeosebi avifauna. Habitatele sitului asigură condiții de reproducere și/sau hrănire pentru specii de păsari migratoare, cu statut de conservare nefavorabil pe plan global/european, cum sunt: Anthus campestris, Aythya nyroca, Chlidonias hybridus, Ciconia ciconia, Egretta garzetta, Emberiza hortulana, Falco vespertinus, Lanius collurio, Lanius minor s.a Aria protejată gzduiește efective importante ale unor specii de păsări protejate: specii din anexa 1 a Directivei Pasari - 16 specii; specii nemenţionate în anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC 23 de specii.

Dioști

Situl este important pentru cuibărirea și creșterea puilor pentru următoarele specii: Egretta garzetta, Falco vespertinus, Aythya nyroca, Chidonias hybridus, Lanius collurio, Lanius minor, Emberiza hortulana. Situl este important pentru staționarea temporară a urmtoarelor specii: Ciconia ciconia, Circus cyaneus, C. pygargus etc. 1.2. Cadrul legal referitor la aria naturală protejată şi la elaborarea planului de management Prezentul plan de management este realizat ţinând cont de prevederile următoarelor acte normative:

Legea nr. 49/2011 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice;

Legea 46/2008 Codul Silvic, cu modificările şi completările ulterioare Legea 407/09.11.2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, cu modificările şi completările ulterioare;

Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare: Legea 310/2004, Legea nr. 112/2006, OUG nr. 3/2010 şi Legea nr. 146/2010;

Ordinul nr. 1052 din 03.07.2014 privind Metodologia de atribuire în administrare și custodie a ariilor naturale protejate. 1.4. Procesul de elaborare a planului de management Procesul de elaborare a Planului de management a cuprins următoarele etape:

1.Pregatirea elaborării Planului de management

- Studierea cadrului legal pentru elaborarea Planului de management;

- Consultarea documentatiei tehnice a planului cu referire la sit;

- Implicarea factorilor de interes şi ai comunităţii locale in procesul elaborării planului de management.

2. Colectarea de date necesare elaborarii Planului de management S-au colectat urmatoarele tipuri de informații:

- Informații asupra patrimoniului natural si cultural al zonei, și implicit al perimetrului sitului

Natura 2000; - Informații preliminare și finale obţinute în baza studiului de monitorizare a biodiversitatii din situl ROSPA0137 Pădurea Radomir, în perioada decembrie2013 decembrie 2014.

3. Stabilirea Scopului Planului de management al Sitului

4. Identificarea unor Teme principale ale Planului de management

5. Stabilirea de Obiective generale şi specifice din cadrul planului

6. Identificarea de măsuri pentru realizarea obiectivelor propuse

7. Elaborarea planului de măsuri și activități

8. Repartizarea de resurse pentru fiecare măsură/activitate. Resursele pot fi: Umane,

Financiare, Instituţionale, Echipamente.

9. Stabilirea activităţilor de monitorizare

10. Stabilirea Planului de lucru/ Calendarului de implementare 11. Realizarea de activități pentru implicarea publicului și documentației SEA (de evaluare strategică de mediu a planului). Elaborarea Planului de management s-a realizat într-un mod participativ cu implicarea reprezentanţii factorilor de interes şi ai comunităţii locale, în cadrul intâlnirilor publice organizate. 1.5. Procedura de modificare şi actualizare a planului de management Elaborarea Planului de management se realizează în conformitate cu Legea nr.49/2011 și se aprobă prin ordin al autorității publice centrale pentru protecţia mediului, cu avizul autorităţilor publice centrale interesate. Revizuirea Planului de management se va face la 5 ani de la aprobarea lui. Luând în considerare influenţa factorilor antropici şi naturali, se impune adoptarea unui management adaptativ pentru a putea fi acceptate cu uşurinţă deciziile necesare în astfel de condiţii. Planul de management este conceput în vederea definirii principalelor direcţii de acţiune, astfel încât, pe termen lung, să se poată realiza principalele obiective ale sitului Natura 2000. Acesta cuprinde prevederi care iau în considerare factorii ce ar putea schimba situaţia actuală, permiţând astfel o flexibilitate în luarea deciziilor, fără a compromite obiectivul principal, acela de conservare a speciilor de păsări de interes comunitar.

3. Descrierea ariei naturale protejate 2.1. Informaţii Generale

2.1.1. Localizarea ariei naturale protejate

Situl Natura 2000 ROSPA0137 Pădurea Radomir se întinde pe o suprafață de 1.233 ha pe teritoriul Regiunea de dezvoltare 4 Sud-Vest Oltenia, judeţele Dolj şi Olt, localităţile Dioşti şi Drăghiceni (Fig. 1, Fig.2).

Olt, localităţile Dioşti şi Drăghiceni (Fig. 1, Fig.2). Figura 1. Localizarea ROSPA0 137 Pădurea Radomir la

Figura 1. Localizarea ROSPA0137 Pădurea Radomir la nivel național

Situl Natura 2000 este localizat pe teritoriul judeţelor Olt (35%) şi Dolj (65%). Acesta se suprapune pe teritoriul administrativ a localitatilor Draghiceni (14%), județul Olt si Dioști (14%), județul Dolj. Coordonatele geografice ale Sitului Natura 2000 sunt: Longitudine N 44º 07' 33'' și Latitudine E 24º 12' 53''. Situl Natura 2000 este situat la o altitudine între 114 si 146 m. Aria de protecţie specială avifaunistică Pădurea Radomir- ROSPA0137 - zonă, situată în Câmpia Romanaţi, subunitate a Câmpiei Române şi cunoscută sub denumirea Câmpia Leu- Dioşti.

Figura 2. Încadrarea fizico- geografică a ariei naturale protejate Aria protejată propusă, în Câmpul Leu

Figura 2. Încadrarea fizico-geografică a ariei naturale protejate

Aria protejată propusă, în Câmpul Leu – Rotunda, este situată la vest de Caracal, între calea ferată Craiova-Caracal la nord şi şoseaua Craiova-București (E70) la sud, cuprinzând bazinul superior şi mediu al pârâului Gologan (Caracal) cu afluentul sau Valea Eleşteului între Radomir la vest şi Drăghiceni la est (Fig. 3).

între Radomir la vest şi Drăghiceni la est (Fig. 3). Figura 3. Perimetrul ariei de protec

Figura 3. Perimetrul ariei de protecție avifaunistică ROSPA0137 Pădurea Radomir

Accesul în Situl Natura 2000 se poate realiza în principal din E70 București-Craiova, în dreptul localităților Draghiceni-Dioști-Radomir.

2.1.2. Limitele ariei naturale protejate

Limitele Sitului Natura 2000 sunt în partea sudică si sud-estica, drumul European E70

Bucuresti-Craiova, de-a lungul localităților Draghiceni-Dioști-Radomir (Fig.4).

localităților Draghiceni-Dio ș ti-Radomir (Fig.4). Figura 4. Limitele sitului Natura 2000

Figura 4. Limitele sitului Natura 2000 (www.padurearadomir.ro.)

2.1.3. Zonarea internă a ariei naturale protejate Situl Natura 2000 ROSPA0137 Pădurea Radomir nu se supune prevederilor OUG 57/2007 Art 3, alin. 28, cu modificările şi completările ulterioare. Zonarea internă rezultă doar din aplicarea măsurilor de management cuprinse în cadrul Capitolului 4 al Planului de management.

2.1.4. Suprapuneri cu alte arii naturale protejate

Nu există suprapuneri cu alte arii naturale protejate.

2.2. Mediul Abiotic

2.2.1. Geologie

Harta geologică Se anexeaza harta geologică provenită din Harta geologică realizata de Instututul de Geologie (scara1:200.000) Fig.

5.

5. Figura 5. Harta geologic ă a suprafe ț ei sitului ROSPA0137 P ă durea Radomir

Figura 5. Harta geologică a suprafeței sitului ROSPA0137 Pădurea Radomir

Caracterizarea geologică şi influenţa geologiei asupra speciilor şi habitatelor În aspect geologic teritoriul sitului ROSPA0137 Pădurea Radomir se încadrează în Platforma Moesică, cu formaţiuni care aparţin Paleozoicului, Mezozozicului şi Neogenului (Cuaternar), dispuse peste un fundament cristalin de vârstă precambriană. Zona în care se află situl Natura 2000 se caracterizează printr-o largă participare a depozitelor cuaternare, de origine aluvială. Cuvertura sedimentară a fost acumulată în mai multe etape și în condiţii diferite, care au dus la formarea unor depozite variate ca alcătuire mineralogică şi facies (Mutihac, 1990). Sedimentarea începe cu depozitele detritice aparţinând Ordovicianului şi Silurianului, formate din gresii silicioase şi şisturi argiloase tari. Deasupra acestora stau depozitele carbonatice

devoniene şi carbonifere, alcătuite din calcare negre şi dolomite, cu conglomerate cuarţitice în bază.

Depozitele triasice alcătuiesc două complexe lito–faciale subcontinentale, separate de un complex cu caractere mixte, marine şi continentale, dispuse în continuitate de sedimentare cu cele permiene. Depozitele cretacice, transgresive peste cele jurasice, cuprind: formaţiuni pelagice foarte fosilifere, calcare şi marno–calcare, formaţiuni continentale subţiri. Pliocenul încheie sedimentarea în regim de bazin, cu depozite de facies lacustru alcătuite din marne nisipoase sau bituminoase, gresii, nisipuri şi argile. În pleistocen mediu, când începe formarea văii Olteţului în câmpie, se acumulează depozite fluviatile (de terasă) şi depozite loessoide. Depozitele loessoide stau deasupra celor de terasă şi aparţin, ca vârstă, pleistocenului mediu şi superior. Loessul şi depozitele loessoide sunt formaţiunile ce definesc cel mai bine perioada cuaternară, fiind studiate de numeroşi geografi şi geologi, ca de exemplu, I. Argetoaia şi Gh. Murgoci (1923), M. Popovăţ (1953), Florina Grecu şi T. Demeter (1999) ș.a. P. Coteţ (1957) a studiat aceste depozite, împreună cu orizonturile de soluri fosile intercalate şi a ajuns la concluzia că depozitele loessoide s–au acumulat în perioadele reci, glaciare, iar solurile sau format în cele calde. Datorită proprietăţii lor – permeabilitate, porozitate şi conţinut ridicat în carbonaţi- depozitele loessoide sunt foarte importante pentru procesele pedogenetice deoarece solurile formate preiau aceste caracteristici (afânare, capacitate bună de a înmagazina apa, volum edafic mare, capacitate mare de schimb cationic etc.), care le cresc fertilitatea.

3.2.2. Relief şi geomorfologie

Caracterizarea generală geomorfologică şi a unităţilor de relief

Formarea şi evoluţia zonei sunt strâns legate de cele ale câmpiei Olteniei, pe suprafaţa căreia se grefează. Câmpia a devenit uscată la sfârşitul Pliocenului, iar pe parcursul Cuaternarului a fost supusă acţiunii agenţilor externi, care au modelat relieful în forma actuală. Cel mai important agent a fost reţeaua hidrografică prin a cărei acţiune a rezultat tipul genetic de câmpie de terase, caracteristic pentru cea mai mare parte a câmpiei Olteniei. Cauzele care au condus la formarea reliefului actual au fost: oscilaţiile climatice, mişcările neotectonice şi oscilaţiile de nivel ale Mării Negre (Posea, 2002).

Oscilaţiile climatice din timpul Cuaternarului au produs modificări periodice ale florei şi

faunei şi ale dinamicii eroziunii și acumulării. Astfel, în perioadele calde predomină acumularea,

iar în cele reci eroziunea în adâncime.

În cadrul Câmpiei Olteniei s–au detaşat zone de înălţare, separate de zone de coborâre,

care au controlat acţiunea reţelei hidrografice prin apariţia arealelor de divergenţă hidrografică,

pe câmpuri, şi a convergenţelor în depresiunile subsidente (Banu, 1969).

Evoluţia zonei în câmpie a fost dirijată de geologie şi relief, respectiv de Câmpul Leu–

Rotunda, mai înalt şi mai greu de traversat.

Situl Natura 2000 ROSPA0137 Pădurea Radomir se află în Câmpia Romanaţilor,

subunitatea Câmpul Leu-Rotunda. Acest câmp reprezintă un rest al suprafeţei Piemontului

Bălăciţei, care se întindea inainte de pătrunderea Dunării în Oltenia, până la Podişul Prebalcanic.

În Câmpul Leu-Rotunda se disting două subunităţi principale: relieful de dune la vest şi

câmpia de loess cu văi seci, cu lungimi de zeci de kilometrii spre est (Fig.6).

seci, cu lungimi de zeci de kilometrii spre est (Fig.6). Figura 6. Harta Câmpiei Romanaţi (câmpul

Figura 6. Harta Câmpiei Romanaţi (câmpul Leu – Dioşti), subunitate a Câmpiei Române (după Badea şi al., 2011)

Aspectul reliefului este dat de prezența dunelor azi puternic nivelate a căror orientare a

impus direcția de scurgere a văilor torențiale ce le brăzdează, care adesea au intersectat pânza

freatică.

Acţiunea agenţilor externi în depozitele loessoide este evidenţiat prin mici movile,

crovuri, pădine şi văi puţin adânci.

Văile sunt paralele, orientate nord-vest sud-est, direcţie care corespunde cu direcţia

vânturilor vest caracteristice câmpiei Olteniei (Coteţ, 1957). Adâncimea văilor în câmpul Leu –

Dioşti este de 30 – 50 m. Vânturile joacă şi azi un rol important în modelarea reliefului actual,

datorită direcţiei acestora şi regimului stepic cu precipitaţii reduse.

Faza de modelare actuală a reliefului se caracterizează în general prin procese intense de

modelare a luncilor largi, a bălţilor, procese gravitaţionale (tasări) datorate substratului loessoid.

Circulaţia lesnicioasă a apei în loess, determină levigarea şi deplasarea carbonatului de

calciu către baza rocii, mai umedă şi mai puţin permeabilă, favorizând apariţia unor concreţiuni

calcaroase denumite păpuşi de loess. Ca rezultat al sufuziunii urmată de tasare, pe loess iau

naştere mici excavaţii închise având contururi circulare sau ovale denumite crovuri sau găvane.

Lărgirea şi adâncirea continuă a crovurilor şi găvanelor, conduce cu timpul la formarea

unor spaţii depresionare de dimensiuni mari, denumite padine (ca cele de la vest şi sud-est de

Dioşti).

Sub aspect fito-grafic, face parte din zona de stepă.

Câmpia Dioşti – Caracal este deosebit de favorabilă culturii plantelor agricole şi în special

cerealelor.

3.2.3.

Hidrografie

Harta hidrografică incluzând reţeaua hidrografică

Este atașată harta hidrografică a zonei (după harta hidrologică I.M.H., scara 1:100.000)

Fig. 7.

Figura 7. Re țeaua hidrografică a ariei naturale protejate  Lista bazinelor hidrografice ierarhiza tă

Figura 7. Rețeaua hidrografică a ariei naturale protejate

Lista bazinelor hidrografice ierarhizată şi ponderea lor în cadrul ariei naturale protejate Aria protejată ROSPA0137 Pădurea Radomir se află în bazinul hidrografic al pârâului Gologan şi al afluentului acestuia, Valea Eleşteului.Nr

Caracterizarea hidrografică şi influenţa hidrografiei asupra speciilor şi habitatelor Pârâul Gologan, de circa 16 km lungime, cunoscut în cursul superior ca Valea Brata, iar în cursul inferior, ca pârâul Caracal, constituie bazinul hidrografic principal în arealul propus pentru protejare. Din acest bazin se separă bazinul hidrografic al principalului afluent al acestuia, Valea Eleşteului, cu lungimea de circa 6,5 km., care se varsă în pârâul Gologan la Drăghiceni. În cursul superior, la vest de satul Radomir, acest afluent este denumit Valea Fântâniţei. Resursele de apa ale bazinul hidrografic al parâului Gologan şi al afluentului acestuia, Valea Eleşteului sunt destul de importante, dar cu distribuție inegală în timp, apărând fenomene de secetă sau de viituri. Lacurile/bălţile care se formează în aceste două văi au origine diferită, majoritatea fiind naturale - formate în crovuri, altele - ca cele din Valea Gologan şi Valea Eleşteului - sunt de baraj. Încărcarea hidrică a acestor pârâuri se realizează din apa de precipitaţie, în unele cazuri din scurgerea de suprafaţă, iar în altele din transferul apei din

acviferele mai adânci. Curgerea apei subterane freatice este direct influenţată de morfologia terenului şi de raportul în care se găseşte cu apele de suprafaţă. Descărcarea se realizează fie prin izvoare, fie în apele de suprafaţă (Fig. 8). O bună cantitate din apa înmagazinată se pierde prin evapotranspiraţie şi depinde direct de variaţiile climatice.

şi depinde direct de variaţiile climatice. Figura 8. Desc ărcarea apelor freatice în văile

Figura 8. Descărcarea apelor freatice în văile Gologanului şi Eleşteului

Apele freatice din nisipurile de dune se descarcă in văile Gologanului şi Eleşteului. Apele din crovuri, padine şi pârăuri sunt dependente de precipitaţii; în perioadele secetoase evaporația este intensă iar nivelul apelor freatice scade (Badea şi colab., 2011).

2.2.4.

Clima

Caracterizarea climei şi influenţa ei asupra speciilor şi habitatelor În faza actuală, clima este continentală şi uscată, cu nuanţe mediteraneene. Temperatura medie multianuală este de 10,9 o C şi precipitaţiile medii anuale de 522,8

mm. Vara aceasta depășește 36 de grade Celsius, excepţional, atingând şi +40 o C. Cantitatea de

precipitații variază între 400-600 mm. Vânturile cele mai frecvente sunt: Crivăţul, care bate iarna

din nord-est şi Austrul care bate vara din vest. Primul este rece şi umed, iar al doilea uscat şi cald.

2.2.5. Soluri

Harta solurilor Se prezintă harta solurilor din zona ariei protejate (scara 1:200.000) Fig. 9.

Sub aspectul materialului parental, în zonă predomină depozitele reprezentate de luturi, argile, argile gonflante, loess sau depozite loessoide şi depozite fluviatile care includ aluvii, proluvii şi coluvii.

fluviatile care includ aluvii, proluvii şi coluvii. Figura 9. Harta solurilor din Câmpul Leu-Rotunda 

Figura 9. Harta solurilor din Câmpul Leu-Rotunda

Caracterizarea solurilor şi influenţa lor asupra speciilor şi habitatelor

Cele mai răspândite soluri din zona sitului Natura 2000 sunt:

Solul brun-roşcat se formează în climatele calde, temperate şi umede. Acest sol este alcătuit din straturi organice sau mineral-organice superficiale, situate deasupra unui strat cu regim de umiditate slab, de culoare brun-gălbuie. În câmpia Caracal Dioşti se formează pe loessuri roşcate sau luturi roşii. Sunt sărace în elemente nutritive şi în humus şi au o importanţă agricolă scăzută. Solul brun roşcat luvic (Luvisol roşcat) are o textură diferențiată pe profil, de obicei mijlocie, în orizontul superior aceasta fiind grăunţoasă, mai slab dezvoltată decât la solul brun roşcat. Clima uscată, de nuanţă mediteraneană, favorizează alterarea mai accentuată a mineralelor primare cu formarea de oxizi şi hidroxizi de fier.

Solul brun eu-mezobazic este moderat dezvoltat, cu profil slab diferenţiat textural. Culoarea este brună sau brun-roşcată. Faţă de materialul parental se constată modificări de culoare, constituţie mineralogică şi structură. Cernoziom cambic de culoare brună până la cenuşie, care găseşte pe nisipuri lutoase sau argile. Acest cernoziom s-a format sub un climat caracterizat prin precipitaţii medii anuale de 300 – 600 mm şi temperaturi medii anuale de 8,3 – 11,5 o C când evapotranspiraţia potenţială depăşeşte media precipitaţiilor, fiind de 650-700 mm anual, sub o vegetaţie ierboasă de atepă de silvostepă acoperă în totalitate aria propusă pentru protejare (Grigoraş şi colab. 2008, pag. 95-96.). Psamisolul are un profil neevoluat, cu textură mijlociu-grosieră, în general cu fertilitate redusă. Se formează pe terenuri nisipoase sau lutonisipoase in special pe nisipuri de dune. Structura este grăunţoasă slab dezvoltată şi porozitatea mare. Lăcoviştea este un sol format pe terenuri cu exces de apă (stagnată la mică adâncime), situat frecvent în lunci, depresiuni etc. Lacoviștile sunt soluri freatic hidromorfe. Specifice pentru lacoviști sunt procesele de gleizare determinate de prezenta excesului de apă de origine freatică. Profilul lor nu prezinta diferențiere textural, însă uneori pot avea textura contrastantă. Au structura glomerulară bine dezvoltată în orizontul Am. 2.3.Mediul Biotic 2.3.1 Ecosisteme Situl ROSPA0137 Pădurea Radomir are o suprafață de 1.233 de hectare și cuprinde un complex de habitate, care asigură mediul de viață pentru numeroase specii de păsări caracteristice pentru țara noastră. Conform Formularului standard pentru sit au fost enumerate următoarele tipuri de habitate, caracteristice regiunii biogeografice continentale, respectiv stepice: râuri, lacuri - 3%, culturi (teren arabil) - 84%, pășuni - 13%. În urma investigațiilor efectuate în perioada decembrie 2013-decembrie 2014, am reactualizat situația biotopurilor din perimetrul sitului. Ca atare, principalele biotopuri din sit sunt (Fig. 10):

Figura 10. Tipurile de biotopuri la nivelul situl ROSPA0137 P ă durea Radomir

Figura 10. Tipurile de biotopuri la nivelul situl ROSPA0137 Pădurea Radomir

o

biotopuri terestre, reprezentate de: terenuri arabile (76%); păşuni (14,6%); suprafeţe cu vegetaţie forestieră (1,6%): plantaţii relativ tinere de salcâm - Robinia pseudacacia (Pădurea Radomir, Pădurea Drăghiceni ) și quercinee ce alcătuiesc Pădurea de stejar Grozăveşti (situată în jumătatea sud-estică a sitului), în care predomină stejarul pedunculat - Quercus robur şi stejarul brumăriu - Quercus pedunculiflora cu exemplare ce depăşesc vârsta de 100 de ani; între speciile de stejar se interferă şi alte specii de arbori ca: Populus sp, Ulmus sp. şi Fraxinus sp., precum şi diverse specii de arbuşti (Crataegus monogyna, Rosa canina etc.);

o

biotopuri acvatice: ape stătăoare (bălţi, lacuri), ape curgătoare (4,76);

o

biotopuri amfibii sau semiacvatice reprezentate de stufării şi terenuri mlăştinoase (1,12%). Sub aspect fito-grafic, arealul sitului face parte din zona de silvostepă. Vegetaţia puţin bogată şi puţinele locuri de adăpost sunt parametrii care determină o biodiversitate restrânsă (***1960; Bălăianu, 1980). Descrierea ecosistemelor şi prezentarea speciilor şi tipurilor de habitate specifice În aria naturală protejată s-aut identificat o serie de habitate antropizate, la nivelul cărora presiunea umană este evidentă, iar acolo unde terenul realizează în mod natural văi de mică adâncime cu pânza freatică este la suprafaţă au fost semnalate câteva comunităţi de plante acvatice. Habitate antropizate. În acestă categorie sunt incluse tipurile de habitate care sufră presiune antropică şi cuprind pajişti puternic ruderalizate datorită păşunatului, terenuri aflate în imediata vecinătate a culturilor agricole, suprafețe de pârloagă. Aceste tipuri de habitate sunt lipsite de valoare conservativă, flora şi vegetaţia fiind un amestec de specii stepice comune, des întâlnite în compoziţia acestor tipuri de habitate. În pajiştile stepice secundare şi ruderalizate au fost identificate următoarele asociaţii vegetale cu ponderea cea mai mare ale:

-

Artemisio austriacae Poetum bulbosae I.Pop 1970

-

Botriochloetum ischaemi (Krist 1937) I.Pop 1977

-

Cynodonti-Poetum angustifoliae Rapaics et Soó 1957 Asociaţia vegetală Artemisio austriacae Poetum bulbosae (I.Pop, 1970) este o comunitate vegetală care se instalează rapid pe terenuri degradate şi păşunate intensiv. Este edificată de speciile codominante Artemisia austiaca (AD) şi Poa bulbosa (AD 2), la care se mai adaugă numeroase alte specii însoţitoare precum: Eryngium campestre, Dichatium ischaemum,

Teucrium polium, Echium cumgare, Cichorium intybus, Chondrilla juncea, Thymus panonnicus, Xeranthemum annuum, Plantago lanceolata, Consolida regalis, Trifolium campestre, Reseda lutea, Descurainia sophia, Verbena officinalis, Cardaria draba, Artemisia annuua, Papaver dubium, etc. Comunităţile vegetale realizeză o acoperire cuprinsă între 85-95%. Asociaţia Botriochloetum ischaemi este o asociaţie stepică secundară care se instaleză de obicei în zonele colinare şi cu mici depresiuni, dar deopotivă şi în pajişti sau terenuri plane afectate de păşunat. Speciile componente ale acestei asociaţii realizează o acoperire ridicată, de multe ori maximă, relizând procente cuprinse între 90-100%. Asociaţia are o compoziţie floristică bogată în specii stepice, iar prezenţa fitotaxonilor ruderali şi segetali indică ruderalizarea asociaţiei datorită păşunatului constatat în zona de studiu. Specia dominantă şi de identificare a asociaţiei este Dichatium ischaemum care deţine un indice AD de 4-5, specie care se însoţeşte cu Cichorium intybus, Chondrilla juncea, Thymus panonnicus, Bromus hordeaceus, Artemisia austriaca, Euphorbia seguieriana, Cynodon dactylon, Sissymbrium orientale, Linaria genistifolia, Centaurea difussa, Galium humifusum, Eryngium campestre, Siderites montana, etc. Asociaţia Cynodonti-Poetum angustifoliae este o asociaţie vegetală de pajişti degradate sau de margini de drumuri prezentă în zona de interes. Prezintă de regulă o acoperire proiectivă ridicată, iar în zona de studiu are în compoziţia floristică specii de cormofite complet lipsite de valoare conservativă. Speciile edificatoare şi de identificare ale asociaţiei sunt Cynodon dactylon ce relizază un indice AD de 4 şi Poa angustifolia cu indice AD de 2. Dintre speciile însoţitoare amintin: Elymus repens, Bromus tectorum, Bromus hordeaceus, Artemisia austriaca, Artemisia vulgaris, Cichorium intybus, Chondrilla juncea, Thymus panonnicus, Sissymbrium orientale, Linaria genistifolia, Centaurea difussa, Galium humifusum, Eryngium campestre, Erysimum diffusum, Medicago falcata,Carduus acanthoides, Malilotus officinalis, Convolvulus arvensis, Erigeron annuus, etc. Habitate acvatice. În aria protejată s-au semnalat habitate de interes naţional, precum:

R5305 Comunităţi danubiene cu Typha angustifolia şi Typha latifolia și R5309, Comunităţi danubiene cu Phragmites australis şi Schoenoplectus lacustris. Habitatul de interes naţional R5305 Comunităţi danubiene cu Typha angustifolia şi Typha latifolia Acest tip de habitat este des întâlnit în lunca şi Delta Dunării, precum şi la malul râurilor interioare din toată ţara. Comunităţile vegetale care compun habitatul ocupă ape cu adâncime

mică, şi se dezvoltă la marginea bazinelor acvatice, în lungul braţelor colmatate sau a canalelor de drenaj cu apă permanentă, pe soluri aluviale sau argiloase, uneori uşor salinizate, neutre sau uşor alcaline. Fitocenozele sunt edificate de Typha angustifolia, care sunt însoţite conform literaturii de specialitate (Dihoru şi colab, 2006) de specii precum Schoenoplectes lacustris, Glyceria maxima, Oenanthe aquatica, Sparganium erectum, Iris pseudacorus, Butomus umbellatus, Alisma plantago-aquatica. Dintre speciile hidrofile submerse sau natante se regăsesc Lemna minor, Spirodela polyrhiza, Marsilea quadrifolia, Vallisneria spiralis, Najas marina, Ceratophyllum demersum. Comunităţile de Typha angustifolia de la nivelul sitului sunt constituite de asociaţia vegetaTyphetum angustifoliae Pignatti 1953, ce ocupă suprafeţe generoase, sunt bine structurate şi au o compoziţie floristică bine reprezentată, edificată de specii precum: Buttomus umbellatus, Mentha aquatica, Polygonum lapathyfolium, Bolboschoenua maritimus, Ranunculus scaleratus, Alisma Lanceolatum, Schoenoplectes lacustris, Agrostis stolonifera, Typha latifolia etc. Dintre speciile submerse au fost identificate Ceratophyllum demersum. Specia dominantă şi care confirmă prezenţa habitatului este Typha angustifolia (AD 5). Habitatul de interes naţional R5309 Comunităţi danubiene cu Phragmites australis şi Schoenoplectus lacustris Habitatul R5309 este răspândit în Delta Dunării, Lunca Dunării şi a râurilor interioare de câmpie. Acest tip de habitat se dezvoltă pe aluviosoluri luto-argiloase sau luto-nisipoase, bogate în materii organice și cu reacţie slab acidă. Structura habitatului este dominată de prezenţa speciei edificatoare Phragmites australis care poate atinge înălţimi de 3 m, și de unele specii însoţitoare de înălţimi mai mici:

Schoenoplectus lacustris, Typha angustifolia, Glyceria maxima, Oenanthe aquatica, Alisma plantago-aquatica, Mentha aquatica, Stachys palustris, Rumex hydrolapathum, Ranunculus lingua, Butomus umbellatus, Carex acutiformis. Speciile edificatoare sunt reprezentate de Phragmites australis, Typha angustifolia, Typha latifolia, Schoenoplectus lacustris, iar cele caracteristice de Phragmites australis şi Schoenoplectus lacustris. Alte specii prezente în acest habitat sunt: Phalaris arundinacea, Bolboschoenus maritimus, Oenanthe aquatica, Sium latifolium, Lemna minor, Spirodela polyrhiza, Hydrocharis morsus-ranae, Stachys palustris, Iris pseudacorus, Rumex

hydrolapathum, Ranunculus lingua, Eleocharis palustris, Carex riparia. Valoarea conservativă este moderată. În aria protejata acest tip de habitat este reprezentat de asociaţia vegetală Scirpo- Pragmitetum Koch 1926, a cărei structură şi compoziţie floristică este bine reprezentată şi suficient de bogată în specii hidrofite precum: Eleocharis palustris, Ranunculus repens, Bolboschoenos maritimus, Lycopus europaeus, Epilobium palustris, etc. Specia dominantă şi care confirmă prezenţa habitatului este Phragmites australis (AD 5). Referitor la încadrarea sistematică a speciilor de plante identificate în zona de studiu precizăm că nu au fost întâlnite specii care se regăsesc în Listele Roșii a plantelor superioare din Romania (Oltean et al., 1994; Boșcaiu et al., 1994; , Coldea, Horeanu, 1994; Dihoru et Dihoru, 1994), Lista roșie a plantelor din Romania existente în pajiști (inclusiv endemite și subendemite), dupa Negrean et al. (2001) și nici în Arii speciale pentru Protecția și Conservarea Plantelor din Romania (Sârbu, 2007), Cartea Roșie (Dihoru, Negrean, 2009). Plante superioare Asociaţia vegetală Artemisio austriacae Poetum bulbosae I.Pop 1970 edificată de speciile codominante Artemisia austiaca (AD) şi Poa bulbosa (AD 2), la care se mai adaugă numeroase alte specii însoţitoare precum: Eryngium campestre, Dichatium ischaemum, Teucrium polium, Echium cumgare, Cichorium intybus, Chondrilla juncea, Thymus panonnicus, Xeranthemum annuum, Plantago lanceolata, Consolida regalis, Trifolium campestre, Reseda lutea, Descurainia sophia, Verbena officinalis, Cardaria draba, Artemisia annuua, Papaver dubium, etc. Asociaţia Botriochloetum ischaemi cu specia dominantă Dichatium ischaemum care deţine un indice AD de 4-5, specie care se însoţeşte cu Cichorium intybus, Chondrilla juncea, Thymus panonnicus, Bromus hordeaceus, Artemisia austriaca, Euphorbia seguieriana, Cynodon dactylon, Sissymbrium orientale, Linaria genistifolia, Centaurea difussa, Galium humifusum, Eryngium campestre, Siderites montana, etc. Asociaţia Cynodonti-Poetum angustifoliae cu speciile edificatoare şi de identificare ale asociaţiei sunt Cynodon dactylon. Dintre speciile însoţitoare amintin: Elymus repens, Bromus tectorum, Bromus hordeaceus, Artemisia austriaca, Artemisia vulgaris, Cichorium intybus, Chondrilla juncea, Thymus panonnicus, Sissymbrium orientale, Linaria genistifolia, Centaurea

difussa, Galium humifusum, Eryngium campestre,Erysimum diffusum, Medicago falcata,Carduus acanthoides, Malilotus officinalis, Convolvulus arvensis, Erigeron annuus, etc. Comunităţile de Typha angustifolia de la nivelul sitului sunt constituite de asociaţia vegetală Typhetum angustifoliae Pignatti 1953, ce ocupă suprafeţe generoase, sunt bine structurate şi au o compoziţie floristică bine reprezentată, edificată de specii precum: Buttomus umbellatus, Mentha aquatica, Polygonum lapathyfolium, Bolboschoenua maritimus, Ranunculus scaleratus, Alisma Lanceolatum, Schoenoplectes lacustris, Agrostis stolonifera, Typha latifolia etc. Comunităţi danubiene cu Phragmites australis şi Schoenoplectus lacustris este slab reprezentat şi este reprezentat de asociaţia vegetală Scirpo-Pragmitetum Koch 1926, a cărei structură şi compoziţie floristică este bine reprezentată şi suficient de bogată în specii hidrofite precum: Eleocharis palustris, Ranunculus repens, Bolboschoenos maritimus, Lycopus europaeus, Epilobium palustris, etc. Specia dominantă şi care confirmă prezenţa habitatului este Phragmites australis (AD 5). Nevertebrate Fauna de nevertebrate din zona sitului înregistrează o diversitate taxonomică ridicată:

plathelminți, nemathelminți, anelide, moluste (gasteropode, bivalve), artropode (arahnide, crustacee, miriapode şi insecte). Nevertebratele sunt răspândite la nivelul tuturor tipurilor de ecosisteme, având o distribuţie relativ uniformă. Fauna de nevertebrate din sol este dată de specii aparţinând miriapodelor, crustaceelor (crustacee tereştri din ordinul Isopoda), insectelor (în special ordinele Coleoptera, Diptera, etc) Bine reprezentate sunt insectele, ale căror specii aparțin numeroaselor ordine cum ar fi:

Odonata (libelule), Dermaptera (urechelnițe), Orthoptera (cosași, greieri, lăcuste, coropișnițe), Hemiptera (ploșnițe, afide), Coleoptera (cărăbuși, gândaci), Siphonaptera (purici), Diptera (muște, țânțari), trichoptera, Lepidoptera (fluturi), Hymenoptera (furnici, albine, viespi) etc. La hotarul cu terenurile cultivate, apar specii caracteristice ecosistemelor antropizate de tip agroecosistem (ex. specii de coleoptere - cărăbuşi ai cerealelor, heteroptere (ploşniţe ale cerealelor), orthoptere (cosaşi din genul Decticus, Tettigonia şi Calliptamus). In apropierea culturilor agricole s-au inregistrat specii caracteristice, al căror ciclu de dezvoltare are loc pe cereale, dintre care enumeram urmatoarele: coleoptere Anisoplia austriaca, Anisoplia segetum (cărăbuşi ai cerealelor), Trichodes apiarius; orthoptere Decticus verrucivorus, Platycleis sp., Poecilimon sp., Chorthippus brunneus, Omocestus ruffipes,

Sthenobothrus lineatus, heteroptere Eurygaster maura, Eurygaster integriceps (ploşniţe ale cerealelor) s.a. Lepidopterele (fluturi) au fost prezente în zonă prin specii rezistente la impactul antropic – Pieris rapae, Colias croceus, Pararge megera, Aricia agestis, Carcharodus alceae, Autographa gamma, Helicoverpa armigera. Dintre diptere s-au identificat bombilidele Bombylus sp., Anthrax sp. (specii nectarivore), ca şi de specii răpitoare – Asilus sp. (care se hrănesc cu alte insecte – diptere, orthoptere, himenoptere). Odonatele (libelule) sunt reprezentate prin specii de talie mare, bune zburătoare ca Anax imperator şi Aeschna sp., care vânează o serie de insecte în culturi agricole. Himenopterele au fost reprezentate prin specii de apide (apinae Apis mellifica, bombinae Bombus agrorum, B. hortorum, halictide Halictus sp.), cât şi prin vespoidea Polystes sp., Scolia hirta. Gasteropodele (melci) s-au identificat prin speciile: Helix pomatia, Chondrula tridens, Cernuella virgata, Cepaea vindobonensis. Ihtiofauna Ihtiofauna din aria studiată este săracă. Au fost colectați 3 specii din 2 ordine și 2 familii și anume: Carassius auratus gibelio (carasul argintiu) și Pseudorasbora parva (murgoi bălțat) din ordinul Cypriniformes, familia Cyprinidae, respectiv Lepomis gibossus (bibanul soare) din ordinul Perciformes, familia Centratchidae. Sunt prezenți în aria sitului, în perioadele când bălțile/lacurile din Sit nu seacă. Cu precădere au fost evidențiați în zona de sud-est a ariei (Lacul Drăghiceni). Ordinul CYPRINIFORMES Familia Cyprinidae Carassius auratus gibelio (carasiul argintiu). Specie dulcicolă, eurifagă, fitofilă, tipică de bălți și ape lin curgătoare. Are preferință pentru zonele cu fund mâlos și vegetație bogată. Este rezistentă la condițiile mediului. Specia este dominantă în bălțile și lacurile din sit, colectată din lacul Drăghiceni și zona de stufăriș aferentă acestuia și balta satului Radomir (Valea Fântâniței). Constituie o verigă trofică importantă a ecosistemului acvatic. Este un pește valoros din punct de vedere economic. Joacă un rol important în pescuitul sportiv. Frecvent capturată de pescarii amatori din comună. Pseudorasbora parva (murgoi bălțat). Specie dulcicolă introdusă în heleșteele din țară prin anii 1960-1961 în mod incidental alături de alte specii valoroase din China, de unde a pătruns în bazinele naturale stagnante sau lent curgătoare, unde s-a reprodus și propagat rapid. În

bălțile și lacurile din sit a fost observată după anii 2000, fiind în prezent o specie frecventă alături de caras. Dimensiunile mici (L=4-6 cm) nu o recomandă a avea importanță economică. Nu prezintă interes pentru localnici, care de regulă renunță după ce o pescuiesc. Mai rar o utilizează ca momelă vie pentru pescuitul altor specii. Intervine în menținerea echilibrului ecologic, reprezentănd o verigă trofică importantă a ecosistemelor acavtice. ORDINUL PERCIFORMES Familia Centrarchidae Lepomis gibossus (bibanul soare). Specie dulcicolă, litofilă, zoofagă, care trăiește în bălți, lacuri și râuri lin curgătoare bogate în vegetație, cu fund mâlos și nisipos. Este răpitor, considerat dăunător prin consumul de icre și puietul altor pești valoroși. Prezență rară în lacul Drăghiceni. Importanța economică este redusă. Intră în lanțurile trofice, contribuind la menținerea echilibrului ecologic. Herpetofaună În zona ariei protejate herpetofauna observată este reprezentata de 5 specii de amfibieni:

buhai de baltă cu burta roșie Bombina bombina, broasca râioasa verde - Bufo viridis, brotăcel – Hyla arborea, broasca mare de lac Pelophylax ridibundus (Rana ridibunda), broasca mică de lac Pelophylax kl. esculentus (Rana kl. esculenta) și 4 specii de reptile: o țestoasă: broaca țestoasa de apă dulce – Emys orbicularis (Ordinul Testudinata), 2 șopârle: șopârla de iarbă – Podarcis taurica, guster - Lacerta viridis (subordinul Lacertilia) și un șarpe: șarpele de casă - Natrix natrix (Subordinul Serpentes). CLASA AMPHIBIA ORDINUL ANURA Bombina bombina (buhai de balta cu burta rosie). Este o specie predominant acvatică, ce trăiește pe lângă și în bazine stătătoare mari sau mici, permanente sau temporare: bălți, lacuri, cursuri line de apă, șanțuri cu apă, canale de irigație, iazuri etc, în care se reproduce. Preferă uscatul în afara perioadei de reprducere. Este activă în cursul zilei şi în amurg. În sit s-a semnalat în preajma lacurilor/bălților de pe Văile Eleșteului, Bratei. Specia este inclusă în Anexa II și IV a Directivei 92/43/EEC, Anexa II a Convenției Berna, Anexa 3 și Anexa 4A a Legii 49/2011, în Natura 2000, în Cartea Roșie a Vertebratelor din Romania (Iftime, 2005). Bufo viridis (broasca râioasa verde).

Este o specie terestră, euritopă, întâlnită pretutindeni, populând diverse habitate, atât uscate (regiuni stepice, nisipoase, zone înierbate, cu tufărisuri, în păduri etc), cât și umede (terenuri mlăștinoase, zavoaie, lunci). Este prezentă în majoritatea zonelor urbane și rurale sau în jurul acestora. Ziua stă ascunsă în galerii subterane, devenind activă în amurg și seara.

În sit a fost identificată pe suprafețe umede (Văile Eleșteului, Bratei), în locuri uscate cu

vegetație spontană (pajisti/pășuni, tufărișuri), precum și în preajma localităților. Specie inclusa în Anexa IV a Directivei 92/43/EEC, Anexa II a Convenției de la Berna, Anexa 4A a Legii 49/2011, în Cartea Rosie a Vertebratelor din Romania. Hyla arborea (brotacel). Specie arboricolă, homocromă, activă în amurg și seara, întalnită în zone cu vegetație arborescentă, în păduri, zone cu tufărișuri, dar și stufărișuri s.a. În

sit a fost semnalata în stufărișul din zona Vaii Eleșteului – aval de lacul Drăghiceni. Specie cuprinsă în Anexa IV a Directivei 92/43/EEC, Anexa II a Convenție Berna, Anexa 4A a Legii 49/2011, în Cartea Rosie a vertebratelor din Romania (Iftime, 2005). Pelophylax ridibundus (Rana ridibunda) - broasca mare de lac. Specie adaptată la un mod de viață acvatic, diurn, dar și nocturn, ce trăiește în lacuri, bălți permanente sau temporare, de regulă adânci și cursuri de apă. În sit este o specie comună, forte frecventă ce populează habitatele acvatice. Identificată în vegetația de pe mal, în imediata vecinătate a bazinelor acvatice, în lacurile și bălților din văile Heleșteului, Bratei s.a. Este inclusă în Convenția de la Berna - Anexa III, în Legea 49/2011 - Anexa 5A. Pelophylax kl. esculentus (Rana kl. esculenta) - broasca mică de lac. Specie diurnă și acvatică ce populează bazinele acvatice temporare sau permanente. În sit s-a identificat în aceleași habitate ca și specia Pelophylax ridibundus. Figureaza in Legea 49/2011, Anexa 5A. CLASA REPTILIA ORDINUL TESTUDINES Emys orbicularis (broasca țestoasă de apă dulce). Specie semiacvatică, ce populeaza habitate acvatice: bălți, lacuri, canale de irigatie, iazuri, râuri lin curgătoare. În sit a fost

identificată în lacurile și bălțile de pe Valea Heleșteului, balta Draghiceni. Este inclusa in Anexa

IV a Directivei 92/43/EEC, Anexa II a Convenției Berna, Anexa 3 și Anexa 4A a Legii 49/2011,

în Cartea Rosie a vertebratelor din Romania (Iftime, 2005). ORDINUL SQUAMATA Familia Lacertidae

Podarcis taurica opârla de iarbă). Populează solurile nisipoase, dune, pante descoperite cu tufe, terenuri înierbate, liziera pădurilor, marginea culturilor, regiuni pietroase, locuri antropizate, livezi. În aria sitului o specie frecventă, prezentă pe pajisti, pășuni, zona pădurii Radomir, Grozăvești, inclusiv în culturi agricole etc. Inregistreaza un grad ridicat de adaptabilitate la conditiile de mediu. Este inclusă în Anexa IV a Directivei 92/43/CEE, Anexa II a Convenției de la Berna, Anexa 4A a Legii 49/2011, în Cartea Rosie a vertebratelor din Romania (Iftime, 2005). Lacerta viridis (guşter, șopârla verde). Prezintă o mare plasticitate ecologică, fiind adaptată la diverse biotopuri, atât uscate cât și umede. În aria sitului este o specie comună și frecventă, identificată în diverse habitate: terenuri cu vegetație spontană, pe campuri cultivate, în zona pădurilor, dar și în ierburile umede de-a lungul Văii Heleșteului, Fântîniței. Bratei etc. Specie cuprinsa in Anexa IV a Directivei 92/43/EEC, Anexa II a Convenției de la Berna, Anexa 4A a Legii 49/2011. Familia Colubridae Natrix natrix (şarpele de casă), specie euritopă ce ocupă diverse habitate, atât uscate cât și umede. Este comuna în sit. Indivizi ai speciei au fost observați în preajma bălților și a lacurilor de pe Valea Eleșteului, liziera pădurii Grozăvești. Mamifere Ordinul INSECTIVORA Familia Erinaceidae Erinaceus concolor (ariciul rasaritean). Specie terestră, comună în aria sitului, identificată pe suprafețe de pajiști, în zone împădurite, locuri umede din Valea Eleșteului, zone bogate în hrană (râme, melci, limacsi, insecte și larvele lor) și care oferă adăposturi (adancituri în sol, prin tufișuri, mărăcinișuri, vegetație densă, sub grămezi de frunze etc.). Aduce foloase agriculturii și silviculturii prin consumul neveretbratelor dăunătoare. Este atacat de numeroase mamifere carnivore, dar și de păsări răpitoare: ca soimi, ciufi de pădure. Constituie verigă trofică necesară ecosistemelor terestre. Familia Talpidae Talpa europaea (cârtita). Specie insectivră, galericolă, adaptată la viața subterană, activă tot timpul anului. Prezența speciei în sit a fost data de mușuroaiele evidențiată în sectoarele de păduri (Radomir, Drăghiceni), pe terenurile agricole din apropierea pădurilor, pe văile înțelenite,

pe terenuri bogate în humus și hrană (râme, larve și insecte, melci, miriapode, furnici etc.). Este folositoare prin aerisirea solului, prin consumul mare de insecte dăunătoare. Are puțini dușmani, printe care se numără păsările răpitoare de noapte și nevăstuica specii existente în zona studiată. Sorex araneus (chițcanul comun). Specie terestră-galericolă răspândită în diverse tipuri de habitate: atât locuri deschise și uscate, păduri, pajiști, cât și locuri umbroase, umede, pe lângă lacuri și bălți, unde își sapă galerii sau le ocupă pe cele parasite ale altor specii. Având metabolismul foarte ridicat, consumă foarte multă hrană într-o zi: râme, insecte, melci ș.a. Este folositor prin consumul de insecte dăunătoare. Intră în hrana păsărilor răpitoare. Semnalat la liziera pădurii Grozăvești în vecinătatea terenului agricol, dar și de-a lungul Văii Elșteului. Este un component important al lanțurilor trofice. Ordinul LAGOMORPHA Familia Leporidae Lepus europaeus (iepurele de câmp). Rozător bine cunoscut, adaptat la fuga prin salturi, cu activitate solitară, crepusculară și nocturnă ce populează câmpurile agricole, păduri de foioase și mixte cu mulți arbuști. A fost evidențiat atât în zona pâlcurilor de păduri cât și pe terenurile agricole din apropiere. Se hrănește exclusive cu vegetale. Element important în lanțul trofic, fiind consumat de diferite mamifere carnivore și păsări răpitoare. Specie de vânat, inclusa in Anexa I a Legii 103/1996 de conservare a fondului cinegetic, și în Anexa 5B din Legea 49/2011. Ordinul RODENTIA Familia Sciuridae Spermophilus citellus (popândău, șuiță). Specie terestră și galericolă, ce populează biotopuri foarte dferite: terenurile înierbate, pajiști, șanțuri, rape, terenuri cultivate, liziere de păduri etc. A fost evidențiat pe terenurile înțelenite de pe Valea Eleșteului. S-au semnalat putine galerii, cu un numar redus de indivizi. Constituie principala sursă de hrană pentru unele specii de păsări răpitoare și mamifere carnivore. Este element important în lanțul trofic al ecosistemelor de stepă. Este inclusa in Anexa IV a Directivei Consiliului 92/43/EEC, Anexa II a Convenției de la Berna, Anexele 3 și 4A a Legii 49/2011, în Natura 2000, Cartea Rosie a vertebratelor din Romania (Murariu, 2005). Familia Cricetidae (Arvicolidae) Microtus arvalis (șoarecele de câmp). Rozător comun, terestru-galericol, ce populeaza ecosisteme agricole (cultivate), terenuri deschise cu vegetație naturală, locuri înțelenite, cu strat

gros de sol pentru a-și săpa galeriile. Specie dăunătoare culturilor agricole. Este rozătorul cel mai frecvent care intră în hrana multor răpitoare de noapte și de zi (ceea ce denotă prezența lor în sit), dar și a unor mamifere carnivore. In zona ariei protejate înregistrează o populație stabilă, cu efective relativ numeroase. Familia Muridae Apodemus sylvaticus oarecele de padure). Rozător tericol-galericol, ce populează atât terenuri deschise cu tufișuri, cât și terenuri împădurite. În sit specia trăiește în majoritatea tipurilor de ecosisteme (liziere de paduri/plantații forestiere, pajiști, pășuni, suprafețe cultivate s.a.). Consumă atât hrană de origine vegetală cât și animală. Indivizii speciei constituie o sursă importantă de hrana pentru mamiferele carnivore, cât și pentru speciile răpitoare de zi și de noapte. Este element important al lanțului trofic. Rattus norvegicus (șobolaul cenușiu, guzganul). Specie ubicvistă, cu activitate socială, agilă, rapidă, agresivă, la nevoie bună înotătoare, ce sapă galerii cu lungi canale și camere de locuit. În sit traiește în toate habitatele analizate, atât în condiții naturale, cât și sinantrope, înregistrând o mare plasticitate adaptivă. Guzganul este foarte dăunător, fiind combătut. Rozător omnivor, ce preferă hrana de origine animală. Intră în hrana mamiferelor și păsărilor răpitoare din aria analizată cum ar fi: Falco tinnunculus, F. vespertinus, Buteo buteo etc. Completează o verigă trofică însemmată în ecosistemele terestre. Mus musculus (șoarecele de casă). Specie sinantropă, cu o mare plasticitate ecologică adaptată la diverse habitate. Rozător activ, frecvent, șoarecele de casă a fost semnalat îndeosebi în preajma localităților din zona sitului (mai cu seamă iarna), iar pe perioada caldă a anului (primavara- toamna) în zonele cu perdele forestiere, terenuri agricole, sectoare cu plante ruderale etc. Aduce pagube însemnate, fiind combătut. Importantă verigă trofică. Constituie o sursă importantă de hrană, pentru multe specii de mamifere și păsări răpitoare, reptile etc. Ordinul CARNIVORA Familia Mustelidae Mustela nivalis (nevăstuica), mamifer carnivor terestru, vioi și ager, frecvent întâlnit în diferite tipuri de habitate. În aria sitului populeaza lizierele de pădure/plantațiile forestiere, marginile de drumuri, vegetația densă, de-a lungul Văilor Eleșteului, Bratei etc. Observată și în vecinatătea așezărilor omenești. Hrana principală o constituie rozatoarele, mai ales șoarecii și

șobolanii, fiind considerată folositoare. Figurează în Anexa III a Convenției de la Berna, Anexei

I a Legii 103/1996 de ocrotire a fondului cinegetic, Anexa 5A a Legii 49/2011. Ordinul ARTIODACTYLA Familia Cervidae Capreolus capreolus (căprioara). Cervid erbivor rumegător, elegant, la care masculul e cunoscut sub numele de țap sau căprior. Preferă pădurile însorite cu poieni luminoase și

terenurile agricole. Specia a fost observată prin indivizi singulari, cât și grupuri mici de animale în preajma plantațiilor forestiere, lângă culturile agricole (în special în sezonul rece al anului). Specie de vânat, de mare importanță. Este inclusă în Anexa III a Convenției de la Berna Anexa I

a Legii 103/1996 de ocrotire a fondului cinegetic, Anexa 5B a Legii 49/2011, în Cartea Roșie a Vertebratelor din Romania (Murariu, 2005).

2.3.3. Specii de floră şi faună pentru care a fost declarată aria naturală protejată În lucrarea lui Papp & Fântână (2008) este scoasa în evidenţă importanţa avifaunistică a ariei Pădurea Radomir (1031 ha), ca urmare a prezenţei unor colonii însemnate de Falco vespertinus şi F. tinnunculus, menţionând totodată şi alte specii răpitoare precum: Circus cyaneus, C. pygargus, Buteo buteo şi Falco subbuteo. Ulterior, în urma cercetărilor derulate în anul 2010, în cadrul proiectului de extindere al reţelei de situri Natura 2000, coordonat de Institutul de cercetare-Deyvolatre “Delta Dunării, în A.I.A. Pădurea Radomir s-a reconfirmat existenţa coloniilor de Falco vespertinus şi F. tinnunculus favorizate de disponibilitatea resurselor de hrană (în special rozătoare) şi a locurilor de cuibărit (numeroase cuiburi de corvide); în plus, împrejurimile ariei s-au dovedit a fi populate de specii de păsări migratoare cu statut de conservare nefavorabil pe plan global/european, precum: Aythya nyroca, Ciconia ciconia, Egretta garzetta, Chlidonias hybridus, Lanius collurio, L. minor, Emberiza hortulana ş.a, a căror prezenţă a întărit argumentaţia pentru desemnarea ca arie de protecţie specială avifaunistică (SPA) şi pentru integrarea acesteia în reţeaua ecologică Natura 2000 - H.G. nr. 971 din 5 octombrie 2011. Suprafaţa SPA a fost, însă, extinsă la 1233 ha, astfel încât să cuprindă biotopurile acvatice şi terestre din zona estică, importante pentru cuibăritul speciilor de interes conservativ menţionate mai sus (Ridiche şi colab. 2014).

Speciile de păsări incluse in Formularul standard al sitului Natura 2000

Denumirea

Anexa Directivei Păsări şi OUG 57/2007

Mărime

Starea de

Foloseşte aria protejată

ştiinţifică

a

conserva

pentru: hrană, iernat sau în

 

populaţi

re

alte situaţii

ei

Anthus campestris

Anexa I Directiva Pasari

D

 

cuibărit - R

Anexa 3 OUG 57/2007

Caprimulgus

Anexa I Directiva Pasari

C

C

cuibărit - R

europaeus

Anexa 3 OUG 57/2007

Ciconia ciconia

Anexa I Directiva Pasari

C

A

pasaj - RC

Anexa 3 OUG 57/2007

Circus cyaneus

Anexa I Directiva Pasari

C

B

pasaj 10-20 i

Anexa 3 OUG 57/2007

Circus pygargus

Anexa I Directiva Pasari

C

A

pasaj 10-20 i

Anexa 3 OUG 57/2007

Coracias garrulus

Anexa I Directiva Pasari

C

A

cuibărit – 13-20 p

Anexa 3 OUG 57/2007

Dendrocopos

Anexa I Directiva Pasari

D

 

cuibărit - R

medius

Anexa 3 OUG 57/2007

Ficedula

Anexa I Directiva Pasari

D

 

pasaj - RC

albicollis

Anexa 3 OUG 57/2007

Lanius minor

Anexa I Directiva Pasari

C

B

cuibărit - R

Anexa 3 OUG 57/2007

Emberiza

Anexa I Directiva Pasari

D

 

cuibărit - P

hortulana

Anexa 3 OUG 57/2007

Egretta garzetta

Anexa I Directiva Pasari

C

B

cuibărit – 35-45 i

Anexa 3 OUG 57/2007

Aythya nyroca

Anexa I Directiva Pasari

D

 

cuibărit - P

 

Anexa 3 OUG 57/2007

     

Sterna hirundo

Anexa I Directiva Pasari

D

 

pasaj 23-30 i

Anexa 3 OUG 57/2007

Chidonias

Anexa I Directiva Pasari

D

 

pasaj 35-50 i

hybridus

Anexa 3 OUG 57/2007

Falco vespertinus

Anexa I Directiva Pasari

B

B

cuibărit – 15-20 p

Anexa 3 OUG 57/2007

Lanius collurio

Anexa I Directiva Pasari

D

 

cuibărit - P

Anexa 3 OUG 57/2007

Asio otus

 

D

 

cuibărit - C

Carduelis

Anexa 4B OUG 57/2007

D

 

cuibărit – C

carduelis

pasaj - RC

Carduelis chloris

Anexa 4B OUG 57/2007

D

 

cuibărit – C

pasaj - RC

Carduelis spinus

Anexa 4B OUG 57/2007

D

 

pasaj - RC

Coturnix coturnix

Anexa 5C OUG 57/2007

D

 

cuibărit - R

Columba

Anexa 5C OUG 57/2007

D

 

pasaj - C

palumbus

Cuculus canorus

 

D

 

cuibărit - RC

Hirundo rustica

 

D

 

cuibărit – C

Jynx torquilla

Anexa 4B OUG 57/2007

D

 

cuibărit - RC

Lanius excubitor

 

D

 

iernat - R

Milaria calandra

Anexa 4B OUG 57/2007

D

 

cuibărit – C

pasaj - C

Motacilla flava

Anexa 4B OUG 57/2007

D

 

cuibărit – C

Phylloscopus

Anexa 4B OUG 57/2007

D

 

pasaj - C

trochilus

Regulus

Anexa 4B OUG 57/2007

D

pasaj - RC

ignicapillus

Riparia riparia

 

D

cuibărit - RC

Streptopelia

Anexa 5C OUG 57/2007

D

cuibărit - RC

turtur

Sylvia atricapilla

 

D

cuibărit - RC

Sylvia borin

 

D

cuibărit - RC

Sylvia communis

 

D

cuibărit - RC

Upupa epops

Anexa 4B OUG 57/2007

D

cuibărit - C

Galerida cristata

 

D

cuibărit - RC

Alauda arvensis

Anexa 5C OUG 57/2007

D

cuibărit - C

Falco tinnunculus

Anexa 4B OUG 57/2007

D

cuibărit – 1-2 p

Legendă Mărimea populației: B: 15 p > 2%, C: 2 p > 0%, D: populaţie nesemnificativă; Starea de conservare: A: conservare excelentă, B: conservare bună, C: conservare medie sau redusă; Cuibărit-R ; RC; C;P; Iernat-R; Pasaj-C; RC; i- indivizi; p- perechi.

Speciile de floră şi faună pentru care a fost declarată aria naturală protejată vor fi

descrise din punctul de vedere al existenţei acestora în aria naturala protejată şi al

caracteristicilor pe care acestea le au în general sau în mod special în cadrul acesteia, după cum

urmează:

A. Date generale ale speciei Anthus campestris Linnaeus, 1758

Nr

Informaţie/Atribut

Descriere

1

Cod Specie EUNIS

882

2

Denumirea ştiințifică

Anthus campestris Linnaeus, 1758

3

Denumirea populară

Fâsă de câmp

4

Statutul de conservare în România

Preocupare minimă – LC (conforn cu IUCN 3.1)

5

Descrierea speciei

-Specie terestră, din familia Motacillidae, orinul Passeriformes cu picioare lungi de culoare deschisă. Are penajul dorsal brun- cenuşiu slab dungat; guşa şi abdomenul alb-gălbui, fără striuri sau cu pete slab vizibile; pe cap dungi brune, înguste; o sprânceana evidentă deasupra ochiului de culoare crem-gălbuie. Juvenilii au penajul dorsal mai întunecat şi cu dungi, iar pieptul este pevăzut cu striuri evidente. -Cuibăreşte pe sol, în gropi puţin adânci. În perioada de reproducere, masculul are un zbor ondulat, se ridică la înălţime şi descrie cercuri. Ponta este formată din 3-6 ouă. Prioada de incubaţie durează 13-14 zile şi e realizată de femelă. Puii sunt nidicoli, îngrijiţi de ambii părinţi. -Se hrăneşte cu diferite insecte, mai ales lăcuste, himenoptere, carabide, larve de lepidoptere. Rar consumă viermi. Consumă şi seminţe.

6

Perioade critice

*mai iunie/iulie, în perioada de reproducere

7

Cerinţe de habitat

Populează zonele deschise şi aride, zone de stepă cu nisipuri şi vegetaţie ierboasă sărăcăciosa, mărăcinişuri, pârloage, pajişti naturale cu vegetaţie joasă, terenuri necultivate sau cultivate cu plante scunde şi nu foarte dese, păduri defrişate, liziere de păduri etc.

8

Arealul speciei

Cu răspândire palearctică: Europa, Asia, Nordul Africii. Cuibăritoare în cea mai mare parte a Europei: Marea Britanie, Spania, Franţa, Austria, Germania, Belgia, Suedia, Slovacia, Grecia, Cipru, Serbia, Croaţia, Bosnia- Herţegovina, Bulgaria, Albania, Ungaria, Ukraina, Moldova, Rusia. Iernează în regiunile tropicale ale Africii, în Valea Nilului şi în subcontinentul Indian

9

Distribuţia în România

În zonele de câmpie şi zonele colinare joase, mai ales în sudul şi estul ţării. Oaspete de vară, din aprilie pînă în octombrie.

10

Populaţia naţională

Populaţia estimată este de 150 000 - 220 000 perechi;

11

Calitatea

datelor

bună - estimări statistice robuste sau inventarieri complete; medie - date estimate pe baza extrapolării şi/sau modelării datelor obţinute prin măsurători parţiale.

privind

populaţia

naţională

12

 

Fotografii

12   Fotografii
 

Foto: Carmen Bălescu Mai 2014: Liziera pădurii de salcâmi Radomir în apropierea culturilor agricole

B.

Date specifice ale speciei Anthus campestris Linnaeus, 1758

Nr

Informaţie/Atribut

Descriere

 

1.

Specia

Anthus campestris, cod EUNIS 882, Anexa I a Directivei Păsări 2009/147/EC

2.

Informaţii specifice speciei

Specia este oaspete de vara în sit, înscrisă în fișa standard ca rar cuibăritoare fără a se menționa numărul perechilor. Noi am identificat specia pe terenurile deschise și înierbate din partea sudica a Văii Heleșteului, în efective relativ reduse (circa 8 perechi). Efectivele speciei sunt amenințate de degradarea habitatului ca urmare a pășunatului excesiv al animalelor domestice, trafic intens cu atovehicule și de lucrările de chimizare a terenurilor agricole învecinate. Reducerea pesticidelor și managementul prietenos al terenurilor cu vegetație spontană joasă contribuie la conservarea speciei.

3.

Distribuţia

speciei

 

Vezi harta

[harta distribuţiei]

 

4.

Distribuţia

speciei

Cele mai multe exemplare au fost înregistrate la sud de plantația de salcâm Radomir, hotar cu campurile agricole și la sud de balta de acumulare Drăghiceni.

[interpretare]

5.

Statutul de prezenţă [temporal]

 

o

odihnă şi hranire

o

reproducere

6.

Statutul de prezenţă [spaţial]

o

marginală

7.

Statutul de prezenţă [management]

o

nativă

8.

Abundenţă

rară

9.

Perioada

de

Mai/2014, Iulie/2014, August/2014

colectare a

datelor

din teren

10.

Alte

informaţii

- Datele din teren - colectate în cadrul studiului privind Inventarierea, cartarea speciilor de păsări de importanţă comunitară din aria naturală protejată ROSPA0137 Pădurea Radomir. - Formularul standard al sitului. BRÂNZA TUDOR (red.), 2013, Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor Natura2000, ed. Fundația Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă – București. BRUUN B., DELIN H., SVENSSON L., 1999, Păsările din România şi Europa. Determinator ilustrat (versiunea românească:

Munteanu D.). Edit. Hamlyn. Londra: 320 pp RIDICHE MIRELA SABINA, MATEESCU MONICA DANIELA, VIŞAN CORINA LELIA, 2014, Overall analysis of Nature 2000 site on avifauna ROSPA0137 Pădurea Radomir, Oltenia. Studii şi Comunicări. Ştiinţele Naturii, Muzeul Olteniei, Craiova, 30 (1): 147-156. RIDICHE MIRELA SABINA, MATEESCU MONICA DANIELA, VIŞAN CORINA LELIA, 2014, Anthropogenic factors and their effects on avifauna from Nature 2000 site of ROSPA0137 Pădurea Radomir (Dolj and Olt Counties - Romania). Oltenia. Studii şi Comunicări. Ştiinţele Naturii, Muzeul Olteniei Craiova, 30(2): 241-248.

privind

sursele

de

informaţii

Hartă de distribuţie a speciei Anthus campestris

Cod

Parametru

Descriere

A.1

Specia

Anthus campestris, cod EUNIS 882, Anexa I a Directivei Păsări 2009/147/EC

A.2

Tipul populaţiei speciei în aria naturală protejată

Populaţie nerezidentă cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată pentru reproducere)

A.2

Localizarea

speciei

 

Vezi Anexa 1

[geometrie]

 

A.3

Localizarea

speciei

La sud de plantația de salcâm Radomir, hotar cu campurile agricole și la sud de balta de acumulare Drăghiceni.

[descriere]

A.4

Mărimea populaţiei speciei în locul respectiv

6-8 perechi

A.5.

Calitatea datelor referitoare la populaţia speciei în locul respectiv

medie

A.6.

Clasa densităţii speciei

Scăzută

A.7.

Confidenţialitate

Informaţii publice

A.8.

Alte detalii

Efectivul speciei poate fluctua, în funcțiile de condițiile de trai oferite de habitatele specifice din arie (terenurile deschise și înierbate). Pășunatul excesiv, lucrările de chimizare a terenurilor agricole, învecinate, traficul intensiv cu autovehicule pot inregistra un impact negativ asupra populației speciei.

A. Date generale ale speciei Caprimulgus europaeus (Linnaeus, 1758)

Informaţie/Atribut

Descriere

Cod Specie - EUNIS

941

Denumirea ştiințifică

Caprimulgus europaeus (Linnaeus, 1758)

Denumirea populară

Caprimulg

Statutul de conservare în România

Preocupare minimă – LC (conforn cu IUCN 3.1)

Descrierea speciei

-Specie crepusculară sau nocturnă (din familia Caprimulgidae, ordinul Caprimulgiformes), cu ochii foarte mari adaptaţi la întuneric. Ciocul scurt, negru, prevăzut la bază de vibrize, cu deschiderea largă. Penajul moale, pufos, mătăsos este homocrom, asemănător mediului în care trăiesc. În penaj predomină culorile brun-cenuşiu-ruginiu cu pete, dungi şi striaţiuni mai închise sau mai deschise, culori ce imită scoarţa copacilor. Picioarele, negricioase, sunt foarte scurte. -Consumă diferite insecte (coleoptere, lepidoptere), chiar şi din jurul stânelor, pe care le prinde din zbor, în amurg, noaptea sau dimineaţa. -Cuibăreşte pe sol, într-o simplă adâncitură în ierburi, sau la adăpostul tufişurilor sau al arborilor. Anual sunt depuse 2 ponte. Femela depune 2 ouă noaptea. Ambele sexe asigură clocirea, în mod alternativ, timp de 16-21 de zile. Puii seminidicoli. Iniţial sunt îngrijiţi de de ambii părinţi. Ulterior, puii sunt îngrijiţi doar de mascul, timp în care femela începe a doua clocire.

Perioade critice

* mai iulie/august: perioada de reproducere

Cerinţe de habitat

Preferă zonele deschise cu arbuşti şi arbori izolaţi, rarişti spaţii defrişate, poieni mari, luminişuri, liziere de păduri, pâlcuri de pădure ce alternează cu zone deschise şi tufişuri. Întâlnită în livizi, zăvoaie, lunci, etc.

Arealul speciei

Răspândită în Europa, Asia, Africa de Nord-Vest. Specie migratoare, care iernează în regiunile sudice ale Africii, la sud de Sahara. Populaţii mari se găsesc în Rusia, Turcia, Franţa, Spania.

Distribuţia în România

Specie oaspete de vară din aprilie/mai până în septembrie/octombrie şi de pasaj, răspândită în întreaga ţară, în pădurile luminoase de la câmpie pînă în golurile montane.

Populaţia naţională

Se estimează un număr de nivel naţional

cca

12 000 – 15 000 de perechi cuibărtoare la

Calitatea datelor privind populaţia naţională

slabă - date estimate pe baza opiniei experţilor cu sau fără măsurători prin eşantionare;

Fotografii

-

B. Date specifice ale speciei Caprimulgus europaeus (Linnaeus, 1758)

Nr

Informaţie/Atribut

Descriere

11.

Specia

Caprimulgus europaeus, cod EUNIS 941, Anexa I a Directivei Păsări 2009/147/EC

12.

Informaţii specifice speciei

Specie inclusă în formularul standard al sitului ca rar cuibăritoare fără a se menționa numărul perechilor. În cadrul studiului privind Inventarierea și cartarea speciilor de păsări de importanţă comunitară specia nu a fost identificată în sit. Acest fapt se poate datora condițiilor de trai nefavorabile determinate de activități antropice continue (pășunat intensiv cu animale domestice, lucrări silvice și agicole, tratamente chimice cu pesticide), în habitatele de cuibărit și hrănire (poieni cu pâlcuri de pădure, rariști, spații defrișate, liziere de pădure – pentru cuibărit, câmpul din preajma pădurilor – pentru hrănire). Cerințe de management: păstrarea rariștilor, minimizarea pășunatului în poieni si margini de pădure în perioada cuibăritului, reducerea aplicării pesticidelor pe terenurile agricole învecinate. Sugerăm ca în perioada de implementare a prezentului plan de management să se acorde o atenție deosebită acestei specii și să se efectueze observații în puncte, în perioada de reproducere (lunile mai-iulie).

13.

Distribuţia

speciei

Vezi harta.

[harta distribuţiei]

14.

Distribuţia

speciei

În cadrul sitului specia ar putea popula rariștile pădurii de stejar Grozăvești și lizierele plantațiilor de salcâm aferente localităților Radomir și Grozăvești.

[interpretare]

15.

Statutul de prezenţă [temporal]

o

Reproducere

16.

Statutul de prezenţă [spaţial]

 

-

17.

Statutul de prezenţă [management]

 

-

18.

Abundenţă

 

Prezeță incertă

19. Perioada

de

Decembrie 2013-Noiembrie 2014

colectare a

datelor

din teren

20. Alte

informaţii

Datele din teren - colectate în cadrul studiului privind Inventarierea, cartarea speciilor de păsări de importanţă comunitară din aria naturală protejată ROSPA0137 Pădurea Radomir.

- Formularul standard al sitului.

privind

sursele

de

informaţii

- BRÂNZA TUDOR (red.), 2013, Catalogul habitatelor, speciilor

și siturilor Natura2000, ed. Fundația Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă – București. BRUUN B., DELIN H., SVENSSON L., 1999, Păsările din România şi Europa. Determinator ilustrat (versiunea românească:

Munteanu D.). Edit. Hamlyn. Londra: 320 pp. RIDICHE MIRELA SABINA, MATEESCU MONICA DANIELA, VIŞAN CORINA LELIA, 2014, Overall analysis of Nature 2000 site on avifauna ROSPA0137 Pădurea Radomir, Oltenia. Studii şi Comunicări. Ştiinţele Naturii, Muzeul Olteniei, Craiova, 30 (1): 147-156. RIDICHE MIRELA SABINA, MATEESCU MONICA DANIELA, VIŞAN CORINA LELIA, 2014, Anthropogenic factors and their effects on avifauna from Nature 2000 site of ROSPA0137 Pădurea Radomir (Dolj and Olt Counties - Romania).

Oltenia. Studii şi Comunicări. Ştiinţele Naturii, Muzeul Olteniei Craiova, 30(2): 241-248.

Hartă de distribuţie a speciei Caprimulgus europaeus (Linnaeus, 1758)

Cod

Parametru

Descriere

A.1

Specia

Caprimulgus europaeus, cod EUNIS 941, Anexa I a Directivei Păsări 2009/147/EC

A.2

Tipul populaţiei speciei în aria naturală protejată

Populaţie nerezidentă cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată pentru reproducere)

A.2

Localizarea

speciei

 

[geometrie]

A.3

Localizarea

speciei

Pe perioada studiului privind inventarierea și cartarea speciilor de păsări de importanţă comunitară specia nu a fost identificată în sit. În sit specia ar putea popula rariștile pădurii de stejar Grozăvești și lizierele plantațiilor de salcâm aferente localităților Radomir și Grozăvești.

[descriere]

A.4

Mărimea populaţiei speciei în locul respectiv

-

A.5.

Calitatea datelor referitoare la populaţia speciei în locul respectiv

slabă

A.6.

Clasa densităţii speciei

Scăzută

A.7.

Confidenţialitate

Informaţii publice

A.8.

Alte detalii

Prezenta si distributia speciei in sit este conditionata de:

habitatele favorabile de cuibărit și hrănire in sit (poieni cu pâlcuri de pădure, rariști, spații defrișate, liziere de pădure – pentru cuibărit; pajisti/pasuni din preajma pădurilor – pentru hrănire); limitarea activitatilor antropice desfasurate in sit (pășunat excesiv, lucrări silvice și agicole, tratamente chimice cu pesticide).

A.Date generale ale speciei Ciconia ciconia (Linnaeus, 1758)

Informaţie/Atribut

Descriere

Cod Specie - EUNIS

969

Denumirea

Ciconia ciconia (Linnaeus, 1758)

ştiințifică

Denumirea

Barză albă

populară

Statutul de

Preocupare minimă – LC (conforn cu IUCN 3.1); Specie vulnerabilă – VU (conform cu Cartea Roşie a Veretbratelor din România)

conservare în

România

Descrierea speciei

-Specie semiacvatică, mare, înaltă de cca 110 cm (distribuită în familia Ciconiidae, ordnul Ciconiiformes). Are penajul alb cu remigele negre, ciocul şi picioarele lungi de culoare roşii, gâtul lung. Tinerii au ciocul negricios. -Consumă diferite animale : melci, larve, peşti, broaşte, şerpi, şopârle, pui de păsări, ocazional cu şoareci etc. Pândeşte prada, stând nemişcată,uneori cu gâtul îndoit spre spate. -Cuibăreşte în spaţiul localităţilor, în apropierea terenurilor umede sau mlăştinoase. Cuibul este mare, plasat pe stâlpii de beton ai reţelelor electrice, mai rar pe diferite suporturi (acoperişuri, coşuri ale întreprinderi abandonate, turnurile bisericilor, arbori izolaţi, stâlpi de lemn etc.). Femela depune în aprilie 3-5 ouă, care sunt clocite de ambele sexe, timp de 31-34 zile. Puii sunt nidicoli.

Perioade critice

*perioada aprilie-iulie: perioada de reproducere, când puii învaţă să zboare şi se electrocutează *perioada de secetă, ce determină secarea habitatelor acvatice şi reducerea sursei de hrană

Cerinţe de habitat

Specie antropofilă, trăieşte în localităţi, mai ales rurale situate în regiuni de altitudine joasă, acolo unde există bălţi, lacuri şi mlaştini, lunci umede, cursuri de apă etc unde-şi găseşte cu uşurinţă hrana.

Arealul speciei Are un areal palearctic: Europa, Asia şi Africa. Specie migratoare. Populaţiile europene migrează
Arealul speciei
Are un areal palearctic: Europa, Asia şi Africa. Specie migratoare.
Populaţiile europene migrează pentru iernare în Africa, Peninsula
Arabică, nord-vestul Indiei. Populaţiile asiatice migrează în sudul
continentului. În Europa este larg răspândită pe întreg continentul,
ajungând spre nord până la linia izotermei de 17 grade C. Cuibăreşte în
peninsula Iberică, centrul continentului până în sudul Suediei şi ţările
Baltice, Belarus, Ucraina, Rusia, spre sud-est până în Grecia.
Distribuţia în
România
Cu largă răspândire în regiunile de şes şi deal, mai ales în localităţi. În
ultima perioada se constată prezenţa speciei şi în zonele pericarpatice
relativ umede. Oaspete de vară, din martie ∕ aprilie până în septembrie.
Populaţia naţională
Efectiv estimat la 4000 – 6 000 perechi cuibăritoare
Calitatea datelor
privind populaţia
naţională
bună - estimări statistice robuste sau inventarieri complete;
Fotografii
originale
Foto: Carmen Bălescu
Iulie 2014. Pajişte. Valea Bratei – Grozăveşti, în căutare de hrană.

B.Date specifice ale speciei Ciconia ciconia (Linnaeus, 1758)

Nr

Informaţie/Atribut

Descriere

21.

Specia

Ciconia ciconia, cod EUNIS 969, Anexa I a Directivei Păsări 2009/147/EC

22.

Informaţii specifice speciei

Barza albă este inclusă în formularul standard al sitului ca specie de pasaj si rar cuibăritoare fără a se menționa vreo estimare numerică. În cadrul studiului privind Inventarierea și cartarea speciilor de păsări de importanţă comunitară am observat că specia folosește habitatele sitului (pajiști umede, terenuri mlăștinoase, margini de bălți) pentru hrănire. Numărul exemplarelor semnalate a fost, în general, redus (3-5). Cuiburile ei sunt amplasate pe stâlpi electrici din localităţile învecinate ariei. Efectivele speciei sunt infuențate de resursele trofice din ecosistemele acvatice, astfel că numărul lor poate scădea semnificativ în verile secetoase. Cerințe de management: Instalarea de platforme artificiale pe stâlpii rețelelor de tensiune medie și izolarea rețelelor electrice pentru a împiedica electrocutarea.

23.

Distribuţia

speciei

 

Vezi harta.

[harta distribuţiei]

 

24.

Distribuţia

speciei

În cadrul sitului specia a fost consemnată pe Valea Eleșteului – la vest de digul din aria localitătii Grozăvești, Valea Fântâniţei - limita vestică (Radomir), Valea Bratei – Grozăvești, limita nordică a ariei.

[interpretare]

25.

Statutul de prezenţă [temporal]

o

odihnă şi hranire / pasaj,

26.

Statutul de prezenţă [spaţial]

o

marginală

27.

Statutul de prezenţă [management]

o

Nativă

28.

Abundenţă

Rară

29.

Perioada

de

Martie-Iulie/2014

colectare a

datelor

din teren

30.

Alte

informaţii

Datele din teren - colectate în cadrul studiului privind

privind

sursele

de

Inventarierea, cartarea speciilor de păsări de importanţă comunitară din aria naturală protejată ROSPA0137 Pădurea Radomir.

- Formularul standard al sitului.

informaţii

 

- BRÂNZA TUDOR (red.), 2013, Catalogul habitatelor, speciilor

și siturilor Natura2000, ed. Fundația Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă – București. MUNTEANU D, 2005, Păsări (Aves) In: Cartea Roșie a Vertebratelor din România (edit. Botnariuc N. & Tatole Viorica), Edit. Academia Română şi M.N.I.N. „Grigore Antipa”, Tipografia “Curtea Veche”, Bucureşti: 85-172. MUNTEANU D., 2009, Păsări rare, vulnerabile şi periclitate în România, Edit. Alma Mater, Cluj-Napoca: 260 pp. BRUUN B., DELIN H., SVENSSON L., 1999, Păsările din România şi Europa. Determinator ilustrat (versiunea românească:

Munteanu D.). Edit. Hamlyn. Londra: 320 pp RIDICHE MIRELA SABINA, MATEESCU MONICA DANIELA, VIŞAN CORINA LELIA, 2014, Overall analysis of Nature 2000 site on avifauna ROSPA0137 Pădurea Radomir, Oltenia. Studii şi Comunicări. Ştiinţele Naturii, Muzeul Olteniei, Craiova, 30 (1): 147-156. RIDICHE MIRELA SABINA, MATEESCU MONICA DANIELA, VIŞAN CORINA LELIA, 2014, Anthropogenic factors and their effects on avifauna from Nature 2000 site of ROSPA0137 Pădurea Radomir (Dolj and Olt Counties - Romania). Oltenia. Studii şi Comunicări. Ştiinţele Naturii, Muzeul Olteniei Craiova, 30(2): 241-248.

Hartă de distribuţie a speciei Ciconia ciconia (Linnaeus, 1758)

Cod

Parametru

Descriere

A.1

Specia

Ciconia ciconia, cod EUNIS 969, Anexa I a Directivei Păsări 2009/147/EC

A.2

Tipul populaţiei speciei în aria naturală protejată

Populaţie nerezidentă cuibăritoare (care utilizează aria naturală protejată, în special pentru hrănire)

A.2

Localizarea

speciei

 

Vezi Anexa 2

[geometrie]

 

A.3

Localizarea

speciei

Hrănire: terenuri mlăștinoase, pajiști umede, bălți de mică adâncime din: Valea Eleșteului la vest de digul din aria localitătii Grozăvești, Valea Fântâniţei - limita vestică (Radomir) și Valea Bratei – Grozăvești, limita nordică a ariei. Cuiburile ei sunt amplasate pe stâlpi electrici din localităţile învecinate ariei.

[descriere]

A.4

Mărimea populaţiei speciei în locul respectiv

1-2 perechi (3-5 i)

A.5.

Calitatea datelor referitoare la populaţia speciei în locul respectiv

medie

A.6.

Clasa densităţii speciei

Scăzută

A.7.

Confidenţialitate

Informaţii publice

A.8.

Alte detalii

Efectivele speciei sunt infuențate de resursele trofice din ecosistemele acvatice, astfel că numărul lor poate scădea semnificativ în verile secetoase.

A. Date generale ale speciei Circus cyaneus (Linnaeus, 1766)

Informaţie/Atribut

Descriere

Cod Specie - EUNIS

974

Denumirea ştiințifică

Circus cyaneus (Linnaeus, 1766)

Denumirea populară

Erete vânăt, erete de câmp

Statutul

de

Preocupare minimă – LC (conforn cu IUCN 3.1)

conservare

în

România

Descrierea speciei

-Specie răpitoare de zi din familia Accipitridae ordinul Accipitriformes, de talia unei ciori, cu aripile şi coada lungi. Zboară aproape de sol, cu aripile în forma litere V foarte deschis. Prezintă dimorfism sexual. Masculul, mai mic decât femela, are penajul cenuşiu cu vârfurile aripilor negre. La femelă spatele este cafeniu. La ambele sexe târtiţa este albă, ciocul negru, picioarele şi ceroma sunt galbene. -Hrana constă din diverse animale pe care le vânează zburând aproape de sol. Consumă rozătoare, dar şi păsări mici, şopîrle, broaşte, insecte etc. -Cuibăreşte pe sol, prin vegetaţie deasă. Femela depune în a doua jumătate a lunii aprilie 3-6 ouă şi le cloceşte timp de circa o lună. Puii sunt nidicoli.

Perioade critice

*noiembrie-februarie: perioada de iernare si/sau pasaj.

Cerinţe de habitat

Populează zonele de stepă, deschise, cu vegetaţie ierboasă, cu păşuni şi pajişti, terenuri agricole cultivate sau nu, zone umede din apropierea lacurilor şi bălţilor cu desişuri de arbuşti, locuri mlăştinoase. Înoptează în copaci şi chiar pe sol.

Arealul speciei

Specia are răspândire holarctică: America de Nord, Europa, Asia de Nord, inclusiv nordul Chinei, Mongoliei şi Africa. Populaţia europeană cuibăreşte în partea nordică şi vestică a continentului; iernează în sudul continentului şi Africa. Efective europene mari se află în Rusia, Franţa, Finlanda, Slovacia, Ungaria, Polonia.

Distribuţia

în

Specie în pasaj pe teritoriul ţării şi uneori oaspete de iarnă. Semnalată în diferite regiuni ale ţării, mai ales în zonele de câmpie şi deal. Ex:

România

Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Adamclisi (Dobrogea) Lunca Prutului, Eleşteele Jijiei, (Moldova), Câmpia Crişurilor, Defileul Mureşului (Ardeal), Cheile Nerei (Banat), Câmpia Română (Oltenia, Muntenia) etc.

Populaţia naţională

Neexistând informaţii sigure despre cuibărirea speciei pe teritoriul ţării, nu se cunosc, la nivel naţional, date despre mărimea populaţiei acestei specii. Sunt raportări legate de numărul de indivizi evidenţiaţi în pasaj în diferite zone ale ţării.

Calitatea

datelor

insuficientă – date insuficiente sau nesigure.

privind

populaţia

naţională

 

Fotografii

 

B.Date spcifice ale speciei Circus cyaneus (Linnaeus, 1766).

Nr

Informaţie/Atribut

Descriere

31.

Specia

Circus cyaneus, cod EUNIS 974, Anexa I a Directivei Păsări 2009/147/EC

32.

Informaţii specifice speciei

Specia este inclusă în formularul standard al sitului ca specie de pasaj (10-20i.). În cadrul studiului privind Inventarierea și cartarea speciilor de păsări de importanţă comunitară specia a fost semnalată de noi în anotimpul rece, în perioada pasajului, prin indivizi singulari survolând suprafețe de teren agricol și zone umede din Valaea Eleșteului. Folosește biotopurile sitului (pajişti, terenuri agricole şi mlaştinoase) pentru resursele de hrană. Specia este amenințată de vânătoarea ilegală și de restrângerea resurselor trofice ca urmare a valorificării excesive a biotopurilor (practici agricole diverse, tratamente chimice) in care își procură hrana. Conservarea speciei în sit este condiționată de managementul adecvat al terenurilor/biotopurilor, reducerea cantităților de pesticide folosite în activitățile agricole, măsuri coercetive pentru nerespectarea reglementărilor privind vânătoarea.

33.

Distribuţia

speciei

Vezi harta

[harta distribuţiei]

34.

Distribuţia

speciei

Terenuri agricole, zona estica a Văii Eleșteului, Valea Bratei-limita de nord-est a sitului.

[interpretare]

35.

Statutul de prezenţă [temporal]

o

odihnă şi hranire / pasaj

36.

Statutul de prezenţă [spaţial]

o

marginală

37.

Statutul de prezenţă [management]

o

nativă

38.

Abundenţă

rară

39.

Perioada

de

Martie 2014

colectare a

datelor

din teren

40.

Alte

informaţii

Datele din teren - colectate în cadrul studiului privind Inventarierea, cartarea speciilor de păsări de importanţă comunitară din aria naturală protejată ROSPA0137 Pădurea Radomir. - Formularul standard al sitului. BRÂNZA TUDOR (red.), 2013, Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor Natura2000, ed. Fundația Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă – București. BRUUN B., DELIN H., SVENSSON L., 1999, Păsările din România şi Europa. Determinator ilustrat (versiunea românească:

Munteanu D.). Edit. Hamlyn. Londra: 320 pp. RIDICHE MIRELA SABINA, MATEESCU MONICA DANIELA, VIŞAN CORINA LELIA, 2014, Overall analysis of Nature 2000 site on avifauna ROSPA0137 Pădurea Radomir, Oltenia. Studii şi Comunicări. Ştiinţele Naturii, Muzeul Olteniei, Craiova, 30 (1): 147-156. RIDICHE MIRELA SABINA, MATEESCU MONICA DANIELA, VIŞAN CORINA LELIA, 2014, Anthropogenic factors and their effects on avifauna from Nature 2000 site of ROSPA0137 Pădurea Radomir (Dolj and Olt Counties - Romania). Oltenia. Studii şi Comunicări. Ştiinţele Naturii, Muzeul Olteniei Craiova, 30(2): 241-248.

privind

sursele

de

informaţii

Hartă de distribuţie a speciei Circus cyaneus (Linnaeus, 1766).

Cod

Parametru

Descriere

A.1

Specia

Circus cyaneus, cod EUNIS 974, Anexa I a Directivei Păsări 2009/147/EC

A.2

Tipul populaţiei speciei în aria naturală protejată

Populaţie aflată în pasaj care utilizează aria naturală protejată pentru odihnă şi/sau hrănire

A.2

Localizarea

speciei

 

Vezi anexa 3

[geometrie]

 

A.3

Localizarea

speciei

Terenuri agricole, zona estica a Văii Eleșteului, Valea Bratei-limita de nord-est a sitului.

[descriere]

A.4

Mărimea populaţiei

1 - 5 i.

speciei în locul respectiv

A.5.

Calitatea datelor referitoare la populaţia speciei în locul respectiv

medie

A.6.

Clasa densităţii speciei

Scăzută

A.7.

Confidenţialitate

Informaţii publice

A.8.

Alte detalii

Specia folosește biotopurile sitului (pajişti, terenuri agricole şi mlaştinoase) pentru resursele de hrană. Amenintari: vânătoarea ilegală, restrângerea resurselor trofice ca urmare a diverselor practici agricole (extindere monoculturi, mecanizare, chimizare), in biotopurile din care își procură hrana.

A. Date generale ale speciei Circus pygargus (Linnaeus, 1758)

Informaţie/Atribut

Descriere

Cod Specie - EUNIS

976

Denumirea ştiințifică

Circus pygargus (Linnaeus, 1758)

Denumirea populară

Erete sur

Statutul

de

Preocupare minimă – LC (conforn cu IUCN 3.1)

conservare

în

Specie periclitată – EN România)

(conform cu Cartea Roşie a Vertebratelor din

România

Descrierea speciei

-Răpitoare zveltă, cea mai mică dintre ereţii din ţara noastră (L=41-50 cm). Penajul dorsal al masculului este cenuşiu -deschis, cu o dungă neagră în lungul aripilor (două pe dosul aripii); vârful aripilor sunt negre; abdomenul albicios cu striaţiuni castanii. Femela, mai mare decât masculul, este cafenie cu pete brune alungite pe piept şi abdomen. Pata albă pe târtiţă este îngustă. Are ciocul negru, picioarele şi ceroma galbene. -Se hrăneşte preponderent cu rozătoare, dar şi cu păsări, ouă de păsări, şerpi, şopârle, amfibieni şi insecte. -Cuibăreşte solitar sau în colonii mici pe sol, prin ierburi dese şi culturi agricole. Ponta formată din 3-5 ouă, este depusă în luna mai. Incubaţia este asigurată de femelă şi durează circa 27-40 de zile. Puii sunt nidicoli.

Perioade critice

perioada de reproducere aprilie-iulie, când există riscul distrugerii cuiburilor, ouălor sau a puilor fie de către vertebratele răpitoare sau în odată cu recoltarea cerealelor păioase.

Cerinţe de habitat

Populează zonele de stepă cu vegetaţie ierboasă, terenuri agricole cultivate sau nu, pajişti, zone umede din apropierea lacurilor şi bălţilor cu desişuri de arbuşti, locuri mlăştinoase.

Arealul speciei

Larg răspândită pe continentul european, din sudul Angliei, Spania şi Franţa, peste zona mijloce a Europei până în Asia centrală şi vestul Siberiei, în sud-vest până în Tunisia, Maroc, în sud-est până în Armenia şi Iran, cu extindere în ţările nordice ale Europei (Danemarca, sudul Suediei, Elveţia). Efective mari ale speciei se înregistrează în Rusia, Franţa, Spania şi Belarus.

Distribuţia

în

Specie rară, cu răspândire sporadică, semnalată în Dobrogea, sudul Câmpiei Române, bazinul Prutului. Menţionată ca specie cuibăritoare în Banat, Câmpia Crişurilor şi Dobrogea. Este specie de pasaj şi rar oaspete de vară în lunile martie-octombrie.

România

Populaţia naţională

Populaţia estimată este incertă: minim 1-12 perechi clocitoare, maxim 20-40 perechi clocitoare.

Calitatea

datelor

slabă - date estimate pe baza opiniei experţilor cu sau fără măsurători prin eşantionare;

privind

populaţia

naţională

 

Fotografii

-

B.Date specifice ale speciei Circus pygargus (Linnaeus, 1758)

Nr

Informaţie/Atribut

Descriere

41.

Specia

Circus pygargus, cod EUNIS 976, Anexa I a Directivei Păsări 2009/147/EC

42.

Informaţii specifice speciei

Specie inclusă în cadrul formularului standard al sitului ca specie de pasaj (10-20i.), dar care nu a fost observată în cadrul studiului privind Inventarierea și cartarea speciilor de păsări de importanţă comunitară din aria naturală protejată. Acest fapt se poate datora condițiilor speciale din timpul iernii (ceață, îngheț) și/sau restrângerii bazei trofice ca urmare a valorificării excesive a biotopurilor din care își procură hrana (terenuri arabile cultivate sau necultivate, văi). Specia este amenințată direct de vânătoarea ilegală, iar indirect de folosirea pesticidelor în agricultură, incendierea miriștilor și suprapășunat. Cerinţe de atragere și conservare a speciei în sit: managementul adecvat al terenurilor din sit, reducerea cantităților de pesticide folosite în activitățile agricole, pășunatul moderat, măsuri coercetive pentru braconaj. Sugerăm ca în perioada de implementare a prezentului plan de management să se acorde o atenție deosebită acestei specii și să se efectueze observații în puncte în timpul pasajului (februarie- martie), octombrie-noiembrie, dar și în celelalte luni ale anotimpului rece.

43.

Distribuţia

speciei

Vezi harta.

[harta distribuţiei]

44.

Distribuţia

speciei

În cadrul sitului specia ar putea fi prezentă în zone deschise, câmpuri cultivate sau necultivate și în vecinătatea bălților din lungul Văii Eleșteului și Văii Bratei.

[interpretare]

45.

Statutul de prezenţă [temporal]

o odihnă şi hranire / pasaj

46.

Statutul de prezenţă [spaţial]

-

47.

Statutul de prezenţă [management]

-

48.

Abundenţă

- prezenţă incertă

49.

Perioada

de

Decembrie/2013, Ianuarie/2014 Noiembrie/2014

colectare a

datelor

din teren

50.