Solul.

Principalele caracteristici

Solul este reprezentat prin partea superficiala a scoartei terestre si s-a format din
fondul mineral al acesteia, ca urmare a unui complex de procese mecanice,
fizice, chimice si biologice desfasurate pe lungi perioade de timp. Grosimea medie
a solului este apreciata la circa 1,5 m reprezentnd 0,0037% din grosimea medie a
scoartei terestre, care este de 40 km.
Solul a luat nastere ca urmare a actiunii unui complex de factori numiti pedogenetici
dintre care cel mai important este factorul biologic, motiv pentru care solul este
considerat a fi un produs de sinteza bioacumulativa.

Solul este un factor ecologic important pentru ca:

-se afla in strnsa corelatie cu clima unei regiuni prin configuratia, natura si
structura lui;
-de calitatea lui depinde formarea si protectia surselor de apa subterane si de
suprafata;
-determina cresterea si dezvoltarea vegetatiei, influentnd astfel in mod indirect
alimentatia omului;
-are un rol hotartor in amplasarea localitatilor, asigurarea conditiilor optime de
constructie a locuintelor, de dezvoltare sociala si economica a asezarilor umane.

Solul e o vasta uzina a naturii, care produce o mare cantitate de biomasa folosita ca
hrana de o parte din vietuitoare, inclusiv de om. Este cel mai important mijloc de
productie pentru agricultura si silvicultura. Este tot mai mult influentat de om.
Asupra solului interventiile antropice pot produce modificari insemnate. Prin araturi
omul transforma anual 3000 km3 de soluri naturale in pamanturi afanate ce schimba
radical conditiile de aerisire, de umiditate, procesele biologice.
Prelucrat, solul devine un corp artificializat care implica un alt regim al infiltrarii
apelor din precipitatii, un alt regim al scurgerilor, alte posibilitati de evaporare si de
inmagazinare a apei, a substantelor minerale, o slaba coeziune si mult mai redusa
rezistenta la eroziune. De aceea in tinuturile cultivate agricol, schimbarile in relief
sunt mult mai active, eroziunea si depunerile putand capata viteze ingrijoratoare.

TIPURI DE SOL

Caracteristicile solului variaza de la o zona la alta in functie de numerosi factori, cum

ar fi clima si altitudinea. In fiecare zona climatica predomina un tip de sol. In zonele
calde se intalnesc solurile rosii (culoare rosie) si laterite (de culoare balbena), sarace
in humus si saruri minerale. In stepe si deserturi solurile sunt cenusii sau brune. In
zonele temperate, predomina cernoziomurile de culoare neagra si cu fertilitate
ridicata, solurile brune si podzolurile legate de portiunile forestiere. Exista circa 720
de variatii de sol, fiecare din ele avind ceva caracteristic.

Solurile cenusii albice (denumirea precedenta - cenusii deschise de padure) se

intilnesc fragmentar pe rocile luto-nisipoase, suportate de argile la adimcimea de
150-200 cm. S-au format sub padure in majoritate carpinete-quarcete. Orizontul

1
superficial ocric trece evident intr-suborizont albic (cu SiO2 amorf), slab structurat.
Spre adimc acest suborizont trece in brun-roscat cu structura columnara sau
prismatica si dura.
Solurile cenusii molice (denumirea precedenta -cenusii inchise de padure) s-
au format in conditiile padurilor de stejar cu invelis ierbos dezvoltat. Le este
caracteristic un orizont A molic humnificat, cu structura grauntoasa mare, cu
caracter eluvial slab pronuntat.
Solurile cenusii vertice se formeaza sub padurile de quarcete- carpinete, pe
roci argiloase grele. Formarea profilului este influientata de componenta rocii
materne. Are totodata particularitati vertice (nuante verzui, fete de alunecare,
abundenta de argila fina).
Cernoziomurile se deosebesc prin caracterul acumulativ, bine humificat (la
adincimea de 80-100 cm continutul de humus depaseste 1%) structurat si afinat
(molic). Regimul de umiditate - periodic percolativ si nepercolativ. Reactia solului
este neutra sau slab alcalina. Cernoziomurile se formeaza sub paduri preponderant
quarcete si cu invelis ierbos. Profilul cernoziomului are caracter molic relativ
humnificat. Cernoziomul ca tip este reprezentat de 5 subtipuri - argiloiluvial,
levigat, tipic, carbonatic si vertic.
Cernoziomurile argiloiluviale s-au format sub padurile de stejar cu invelis de
ierburi bine dezvoltat, care contacteaza cu stepele mezofite. Orizontul de la
suprafata este de tip molic, fara caractere de eluviere si doar slab pudrat cu SiO2.
Orizontul B in partea inferioara are caracter iluvial cu continut mai ridicat de argila
fina, structura poliedrica, tasat.
Cernoziomurile levigate se formeaza in conditiile stepelor mezofite ale zonei
de silvostepa, dar se intilnesc si sub paduri de stejar cu invelis ierbos. Profilul are un
caracter general molic, levigat, adica lipsit totalmente de carbonati. Ca regula,
prezenta carbonatilor (efervescenta) incepe ceva mai jos de limita inferioara a
orizontului B.
Cernoziomurile tipice reprezinta subtipul modal al tipului. Se formeaza in
conditii de stepa, uneori cu pilcuri de stejar pufos. Orizontul A este bine humificat,
structurat si afinat. Orizontul B este de tranzitie, fiind mai slab humificat, cu
structura grauntoasa mare si bogat in diferite forme de carbonati. Subtipul se
divizeaza in doua: moderat humifere si slab humifere. Primele se formeaza sub
stepele mezofite si xerofite cu pilcuri de stejar pufos, iar ultimele se formeaza sub
steeple xerofite cu comunitati de negara si paius.
Cernoziomurile carbonatice se formeaza in conditiile stepelor xerofite si doar
partial cu pilcuri de stejar pufos. Sunt slab humificate ca cele precedente, cu
strustura mai putin stabila. Contin carbonati chiar de la suprafata.
Cernoziomurile vertice se formeaza in conditii de stepa, pe roci argiloase cu
continut ridicat de argila fina. Orizontul A este molic, structurat, insa tasat, dur.
Orizontul B, fiind si el in genere molic are caractere vertice - nuante verzui, structura
bulgaroasa mare, fete stralucitoare. Dupa nivelul si continutul carbonatilor
cernoziomurile vertice pot fi carbonatice, tipice sau levigale (caracter la nivel de
gen).
Redzinele se formeaza pe calcare si marne, atit sub influienta asociatiilor
ierboase de stepa, cit si de padure. Procesele pedogenetice se produc doar in stratul

2
alterat de la supratata rocilor calcaroase. Profilul solurilor redzinice este tipul fara
orizontul de tranzitie B. Orizontul superficial are caracter molic-humificat, structurat,
uneori scheletic, suportat de roca. Redzinele se divizeaza in doua subtipuri:
levigatesi tipice.
Vertisolurile se formeaza in conditii de stepa si silvostepa, sub vegetatie
ierboasa, pe roci argiloase grele (continut mare de argila fina). Procesele
pedogenetice sunt conditionate de proprietatile specifice ale acestor roci, care in
stare umeda gonfleaza, iar in stare uscata crapa. Solificarea se produce doar in
stratul de la suprafata. Astfel, solul prezinta un strat amestecat, de culoare cenusie
inchisa, uneori cu nuante verzui, avind o structura bulgaroasa mare, cu fete de
alunecare. Vertisolurile se divizeaza in subtipuri: molic si ocric.
Solurile cernoziomoide se formeaza in conditii de stepa si silvostepa, pe
terenurile unde periodic sau permanent persista un surplus de umezeala. Pentru
profilul acetor soluri este caracteristi orizontul A molic, bine humificat si structurat.
Orizontul B are caracter hidric conditionat de pinza capilara sau nivelul ridicat al
apelor freatice. Se divizeaza in doua subtipuri- levigate si tipice.
Mocirlele se formeaza in arealele cu exces de umiditate. Nivelul apei freatice se
afla in profil, ajungind pina la suprafata. Solurile sunt mlastinoase, procesele
pedogeneze au caracter anaerob. Mocirlele pot fi tipice, gleice si turbice.
Solurile turboase se formeaza in conditii permanent anaerobe, cind ramasitele
plantelor hidrofile se descompun prea putin si se conserveaza in sol sub forma de
turba. Solurile turboase pot fi de doua feluri: tipice si gleice.
Soloneturile se formeaza in conditii de stepa, pe rocile argiloase care contin
saruri solubile (NaCl, Na2SO4 etc.). Principalele caractere sunt conditionate de
prezenta cationilor de Na care partial inlocuiesc in complexul absorbtiv Ca. Prezenta
Na conduce la formarea humatului de Na, care, spre deosebire de humatul de Ca,
este mai solubil si mai cafeniu. Structura devine bulgaroasa sau columnara. Profilul
solonetului consta din orizontul A cu caracter solodizat-cenusiu deschis, lamellar,
columnar. Grosimea profilului este relativ mica (50-60 cm).
Solonceacurile se formeaza sub influienta apelor fretice mineralizate.
Evaporarea apei conduce la acumularea in profil si la suprafata solului a sarurilor
solubile. Dupa nivelul apelor freatice se divizeaza in doua - molice si hidrice.
Solurile deluviale se formeaza la baza versantilor si in vai pe contul parcelelor
neselectate, transportate de torentii de scurgere. Profilul acestor soluri consta din
straturi de material solificat ( humificat, structurat) mai mult sau mai putin
transformat de procesele pedogenetice actuale locale. Aceste soluri sunt foarte
profunde, humificate si bine structurate. In functie de caracterul materialului initial
solurile deluviale pot fi molice sau ocrice.
Solurile aluviale sunt cele mai tinere si se formeaza in luncile riurilor pe
depunerile aluviale recente. Ele se divizeaza in subtipuri-tipice, hidrice, vertice,
siturbice.solurile aluviale pot fi salinizate, solonetizate, si gleizate.
Solurile de padure se formeaza in conditii de silvostepa si sub paduri de
foioase insotite de un covor ierbos. Se caracterizeaza prin faptul ca stratul de sol are
o grosime mica si contine o cantitate mica de humus. Solurile de padure se divizeaza
in doua tipuri: cenusii de padure si brune de padure.

3
 Solurile cenusii de padure se formeaza sub paduri de stejar, stejar cu artar,
sau amestec de tei si frasin. Se evidentiaza doua subtipuri principale: cenusii
tipicesi cenusii-inchise de padure. Profilul lor este bine evidentiat in orizonturi
genetice. Grosimea solului variaza de la 40 pina la 90 cm, carbonatii apar, ca regula,
la adimcimi de 120-150 cm, au o structura glomerulara-nuciforma. Contin substante
in cantitati insuficiente, dar reactioneaza pozitiv la introducerea ingrasamintelor
naturale si la cele chimice de azot.
Solurile brune de padure se formeaza sub padurile de fagsau de stejar. Au un
profil slab diferentiat in orizonturi genetice. Culoarea lor este brun-deschisa uneori
roscata, structura glomelurala, cu o compozitie mecanica usoara. Regimul hidric este
suficient. Solurile nu contin carbonati si sunt favorabile pentru plantatiile de pomicole
si soiurile de tutun aromat.

Problemele solurilor

1. Eroziunea solurilor - este problema majora a solurilor, deoarece solul determina

capacitatea portanta a Pamntului. La nivel global, o suprafata de dimensiunile
Chinei si Indiei la un loc este afectata de o degradare serioasa a solului.
Procesele care duc la eroziunea solurilor sunt eroziunea n pnza produsa de catre
apele care siroiesc, atunci cnd este ndepartat un strat subtire de sol. Aceasta poate
deveni eroziune pe ogase, atunci cnd n sol apar mici praie bine definite, care la
rndul lor pot duce la eroziune sub forma de viroage si rpe. Primele doua
tipuri de eroziune pot fi oprite, dar odata ce apar viroagele, micsorarea efectelor
eroziunii este extrem de dificila si costisitoare.
Vntul erodeaza solul pe terenurile marginale care erau cndva cultivate si apoi au
fost abandonate. Fara sistemul de radacini ale plantelor care sa tina solul fixat,
eroziunea eoliana poate deveni extrem de puternica.
Pentru reducerea efectelor eroziunii solurilor se pot aplica practici agricole corecte,
cum ar fi terasarea terenurilor n panta, araturi minime, rotirea recoltelor, recolte n
benzi, n care se alterneaza plante care cresc n rnduri dese cu plante distantate.

2. Expandarea solurilor - unele minerale argiloase absorb apa si si maresc volumul,

exercitnd presiuni mari, care pot deteriora sau distruge constructiile.

3. Permafrostul - terenul permanent nghetat (sol sau roca) ocupa 20% din
suprafata globului. Constructiile facute direct pe solul nghetat vor topi gheata, ceea
ce va duce la tasarea solului. Pentru a preveni aparitia acestor fenomene,
constructiile se vor face deasupra unui spatiu liber care sa nu deranjeze regimul
termal al solului.

4. Tasarea solurilor - apare cnd ncarcarea aplicata este mai mare dect puterea de
suportare a solului. Evitarea aparitiei tasarii se poate face prin proiectarea corecta a
constructiilor sau prin mbunatatirea solului.

4
5. Alte probleme - salinizarea si ridicarea nivelului hidrostatic, indurizarea lateritelor
datorita despaduririlor si asecarilor, orizontul B cimentat si prezenta sau absenta
elementelor urma esentiale pentru sanatatea oamenilor.

Ca si in cazul aerului si apelor, modificari functionale in sol pot interveni o data cu

aparitia fenomenelor de poluare.
Prin poluarea solului intelegem actiunea prin care omul sau natura produce
modificari fizice, chimice, si/sau biologice anormale, care ii depreciaza calitatile ca
suport si mediu de viata.
Poluarea sourilor este un fenomen de aceeasi varsta cu solurile numai ca, in trecut,
factorul poluant esra natural, iar marea capacitate de autoregenerare si autoaparare,
precum si existenta unor necesitati limitate de spatiu agricol, faceau ca fenomenul
sa fie abia sesizabil. O data cu consolidarea civilizatiei si cresterea populatiei,
degradarea solului a luat amploare in mod ingrijorator. Se deosebeste astfel o
poluare endogena a solurilor, materializata in framantarea puternica a lor (inversiuni
de strate, modificari ale microreliefului prin eroziuni, alunecari, levigari, refulari, etc.)
si o poluare exogena, determinata de aporturi de substante nocive provenite din
surse exterioare.
Gradul de poluare al unui sol poate fi apreciat prin evaluarea reducerii calitative
si/sau cantitative a productiei agricole fata de situatia normala, sau numai cantitativ
prin evaluarea cheltuielilor necesare mentinerii solului la o capacitate bioprductiva
egala cu cea anterioara producerii poluarii. Asadar, spre deosebire de aer si apa,
efectul solului poate fi cu usurinta cuantificat, insa datorita deosbitei sale
complexitati, precum si faptului ca factorii constituenti se afla intr-un echilibru care a
atins un anumit grad intr-un timp masurat la scara geologica, efectul poluarii este
grav si de durata.

Clasificarea solurilor sub aspectul poluarii

Institutul de cercetari pentru Pedologie si Agrochimie, prin laboratorul de Cercetari

pentru prevenirea si Combaterea Poluarii solului a elaborat o clasificare a solurilor
din punctul de vedere al poluarii. Criteriile in aceasta clasificare au fost: natura,
sursa si gradul de poluare.
Astfel, in functie de natura poluarii, s-a facut urmatoarea clasificare:
1. Poluare fizica. Simbol PF
2. Poluare chimica. Simbol: PC
3. Poluare biologica. Simbol: PB
4. Poluare radioactiva. Simbol: PR
In functie de sursa de poluare, s-au diferentiat urmatoarele tipuri de poluare:
1. Poluare prin lucrari de excavare la zi (exploatari miniere, balastiere, cariere,
etc.) Simbol: Pa
2. Poluare prin acoperirea solului cu deponii, halde, iazuri de decantare,
depozite de steril de la flotare, depozite de gunoaie, etc. Simbol: Pb
3. Poluare cu deseuri si reziduuri anorganice (minerale, materii anorganice,
inclusiv metale, saruri, acizi, baze) de la industrie (inclusiv industria
extractiva). Simbol: Pc

5
 4. Poluare cu substante purtate de aer (hidrocarburi, etilena, ammoniac, bioxid
de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compusi cu plumb, etc.). Simbol: Pd
5. Poluare cu materii radioactive. Simbol: Pe
6. Poluare cu deseuri si reziduuri organice de la industria alimentara si textila.
Simbol: Pf
7. Poluare cu deseuri si reziduuri vegetale agricole si forestiere. Simbol: Pg
8. Poluare cu dejectii animale. Simbol: Ph
9. Poluare cu dejectii umane. Simbol: Pi
10. Poluare prin eroziune si alunecare. Simbol: Pj
11. Poluare prin saraturare. Simbol: Pk
12. Poluare prin acidifiere. Simbol: Pl
13. Poluare prin exces de apa. Simbol: Pm
14. Poluare prin exces sau carente de elemente nutritive. Simbol: Pn
15. Poluare prin compactare, inclusiv formare de crusta. Simbol: Po
16. Poluare prin acoperirea solului cu sedimente produse de eroziune. Simbol: Pp
17. Poluare cu pesticide. Simbol: Pq
18. Poluare cu agenti patogeni contaminati (agenti infectiosi, toxine, alergeni
etc.). Simbol: Pr
O categorie aparte o reprezinta hidroamenajarile funciare (cu preponderenta
lucrarile de irigatii si drenaje), care in conditii de proasta proiectare, executie si/sau
intretinere/exploatare, pot genera fenomene complexe de poluare a solului. Simbol:
Ps.
Sub aspectul gradului de poluare (reducerea cantitativa si/sau calitativa a productiei
vegetale pe solul poluat fata de solul normal), s-a realizat urmatoarea clasificare:

Tabelul 1. Clasificarea solurilor dupa gradul de poluare

Reducerea productiei vegetale ca

Simbolul Aprecierea
urmare a poluarii (%)
0 Nepoluat Sub 5%
1 Slab poluat 6-10%
2 Moderat poluat 11-25%
3 Puternic poluat 26-50%
4 Foarte puternic poluat 51-75%
5 Excesiv poluat Peste 75%

In aceste conditii, sub aspectul poluarii, unj sol se va nota mai intai cu litera P (de la
poluare), apoi cu litera mare coresponzatoare naturii poluarii (de ex. PB poluare
biologica), apoi cu litera mica corespunzatoare sursei de poluare (de ex. PBr) si, in
final, cu cifra corespunzatoare gradului de poluare (de ex. PBr2).