PEDAGOGIE - Fundamentele pedagogiei

PEDAGOGIE

Pedagogie I 1.Fundamentele pedagogiei

2. Teoria si metodologia curriculum-ului

Pedagogie II 1. Teoria si metodologia instruirii

2. Teoria si metodologia evaluarii

PEDAGOGIA

Etimologic termenul deriva din grecescul paspaidos=copil si agoge=conduce,

crestere a copilului cu sensul de educare.

Definitii:

Obiectul de cercetare al pedagogiei este educatia. Pedagogia tinde sa descopere

legile care guverneaza fenomenele educationale pentru care treptat sa le poata dirija si
utiliza in practica educativa.

Pedagogia are rolul de a elabora o teorie generala a educatiei care sa ghideze

activitatea educatorilor pentru formarea si dezvoltarea fiintei umane pentru toate
profesiile si in toate etapele vietii, prin toate categoriile de institutii educative.

Toate stiintele au izvorul in practica. Si pedagogia a pornit de la practica

generalizata prin folclor si transmisa prin maxime, zicatori, proverbe, basme,
recomandari si sfaturi. Primele teorii si idei despre om si menirea sa apar la ganditorii
antici, in filosofia lui Platon, Socrate, Aristotel. Desi aparusera numeroase idei despre
educatie, adevaratul intemeietor al pedagogiei moderne este considerat Ian Amos
Comenius, pedagog ceh, cu numele adevarat Comenski (1592-1670).

Comenski a organizat scoli in Cehia, Polonia, Anglia, Suedia, Tarile de Jos si

Ardeal.

Cartea de capatai, tiparita in 1657 este Didactica magna

Conceptia lui Comenius

- socoteste ca scopul educatiei este formarea omului, mai intai pentru viata
pamanteasca, apoi pentru viata viitoare. Pentru a atinge acest dublu scop, omul din
frageda copilarie trebuie sa parcurga 3 trepte pregatitoare:
 1 Treapta stiintifica (cunoasterea de sine si a lucrurilor)

2 Treapta morala (stapanirea de sine)

3 Pietatea (indreptarea spre Dumnezeu)

Pedagogia este un ansamblu de cunostinte stiintifice organizate sistematic care

reflecta esenta, scopul, continutul, metodele, mijloacele de invatamant, strategiile si
tehnicile de lucru..

EDUCATIE

Si acest concept poate fi definit in moduri diferite fie raportat la sensurile

cuvantului, fie raportat la evolutia fenomenului educational.

Etimologic provine din doua surse latine:

- educatio cu sensul de crestere, hranire, formare

- educo, educere cu sensul de a scoate din, a ridica, a inalta, a conduce

Prin educatie, in principal, omul trece de la starea de existenta pur biologica, la

cea de existenta sociala.

Termenul de educatie se foloseste in doua sensuri:

1 educatie in sens larg, suma influentelor care se exercita intentionat,

sistematice si organizat pentru formarea personalitatii umane, vizand
toate componentele educative, cum ar fi: educatia intelectuala, educatia
fizica, tehnologica, morala, estetica, interculturala.

2 Educatie in sens restrans, vizeaza numai componenta morala.

Educatia se constituie intr-un efort comun si constient intre cei doi parteneri, educator
si educat. Primul conduce fenomenul de educare ajutandu-l pe educat sa profeseze, iar
educatul avand dorinta de a-si dezvolta plenar personalitatea prin acte proprii, de
vointa si de efort.

Omul traind in societate este influentat si de aceasta in mod spontan fara

scopuri intentionate din mediul familial, socio-cultural sau interpersonal. Aceasta
influenta apartine mediului nu educatiei. La formarea personalitatii umane contribuie
mai multi factori: ereditatea, mediul, educatia, autoeducatia.

Din ansamblul influentelor care se exercita asupra omului si care contribuie la

formarea personalitatii umane in sfera conceptului de educatie includem numai acele
influente care au un caracter intentionat, organizat, sistematic, constient si se
desfasoara cu un scop precis, cu continut si forme de organizare, cu metode si strategii
adecvate si cu finalitati masurabile dinainte stabilite in vederea formarii personalitatii,
pentru integrare optima, profesionala si sociala.

Educatia se adreseaza omului de la nastere pana la moarte, iar influentele

provin si din mediul social, presa, radio, tv, , teatru, insa scolii ii revine sarcina sa
focalizeze influentele in raport cu obiectivele scolii.

SISTEMUL STIINTELOR PEDAGOGICE

Ansamblul disciplinelor care studiaza educatia constituie sistemul stiintelor

pedagogice sau ramurile pedagogiei.

Dupa cum se au in vedere obiectivul educational, materialul uman, institutia,

treapta de invatamant apar si clasificari sau ramuri ale pedagogiei. Unele sunt legate de
treptele de varsta: pedagogia anteprescolara, prescolara, scolara, universitara etc.

Daca se iau in vedere aspecte speciale ale cercetarii apar ramuri ca pedagogia:

Prospectiva

Cibernetica

Experimentala

Cazurilor patologice

Terapeutica.

Pedagogia generala ca disciplina teoretica-explicativa cu caracter fundamental

studiaza actiunea educationala din cel mai general unghi de vedere urmarind sa
descopere: legile, principiile, normele cele mai generale ale educatiei pentru formarea
si desavarsirea personalitatii, indiferent de varsta, sfera, zona, institutia in care se
realizeaza.

Adevarurile generalizante ale pedagogiei generale constituie fundamentul teoretic

al ramurilor pedagogiilor functionale:

Pedagogia anteprescolara

Pedagogia prescolara

Pedagogia scolara

DIDACTICA
 - organizarea si desfasurarea instructiei in scoala, organizarea sistemelor de
invatare

Didactica provine din greaca didaktikos- arta invatarii.

Pedagogia invatamantului superior-studiaza problemele instructiei si

invatamantului in invatamantul superior, pregatind generatia pentru
cercetarea si pentru formarea profesionistilor de cultura cu calificare
superioara.

Pedagogia adultilor sau Andragogia - ca parte a educatiei permanente

care prin forme specifice de educatie se preocupa de desavarsirea
personalitatii, adancirea culturii generale si profesionale, sprijinirea
autoinstruirii si autoeducarii.

Foloseste ca forme: invatamantul seral. Si fara frecventa, universitati populare,

asociatii profesionale, culturale si sportive, mijloace de comunicare in masa.

Pedagogia speciala sau defectologia (lipsa, deficienta)

Defectologia se ocupa de legile dezvoltarii si readaptarii, a integrarii sociale a

persoanelor cu deficiente senzoriale, somatice, intelectuale.

Deficienta de vaz studiata de tiflopedagogie

Deficienta de auz studiata de surdopedagogie

Deficienta de limbaj studiata de logopedie

Deficiente fizice, somatice studiate de somatopedagogie

Deficienta de comportament etic studiata de etopedie

Deficiente mentale, neuropsihice studiate de oligofrenopedagogie

Mai exista :

Pedagogia educatiei in familie

Pedagogia istorica

Pedagogia comparata

Pedagogia comparata

Pedagogia sociala

METODE DE CERCETARE IN PEDAGOGIE

Meta cu, Odos cale, drum, strada

Metoda mod sistematic de cercetare, cunoastere si transformare a realitatii.

Se compune dintr-un numar de operatii mintale, altele manuale care duc la gasirea,
formularea, verificarea si folosirea raspunsurilor la problemele cercetate.

Metoda face parte din cunoastere.

Metodele pot fi:

Generale (aplicate la toate sau mai multe domenii)

Speciale ( aplicate la un domeniu)

Sau:

De culegere a datelor (de investigatie)

De prelucrare a datelor

De formulare, explicatie a teoriei

De proiectare si aplicare a rezultatelor

In cercetare se mai folosesc ipoteze de lucru. Ipoteza este un enunt cu valoare

de adevar sau fals care urmeaza a fi cercetat, presupunere cu caracter provizoriu a unui
adevar.

Toate cercetarile riguroase pornesc de la o ipoteza sau de la anumite ipoteze.

In afara ipotezei se foloseste esantionul = cantitate mica luata dintr-un produs

pentru a examina valoarea produsului.

Esantionul in pedagogie reprezinta numarul de cazuri luate dintr-o populatie

pentru a o investiga.

Metodele de la psihologie - convorbirea, observatia etc.