ISTORIA PAINII

A fost nevoie de mii de ani pentru ca pinea s evolueze n forma pe care o cunoatem n prezent.

Populaia Egiptului antic prjea la nceput gru i orz la flacr deschis. Ulterior, egiptenii au descoperit c aroma i consistena grunelor ntregi
sau pisate puteau fi mbuntite prin adugarea apei, obinndu-se astfel un terci. Atunci cnd straturi dintr-un terci consistent i vscos au fost puse
la copt pe pietre ncinse deasupra focului, a aprut pinea plat.

Aceast evoluie, de la semine prjite la pine, se pare c a nceput n jurul anului 6000 .Hr., ncheindu-se n 2600 .Hr., cnd brutarii egipteni au
fcut o descoperire remarcabil: dac amestecul de semine pisate i ap nu era copt imediat, se declana un proces de fermentaie, n urma cruia
rezulta un aluat aromat. Cnd era copt, aluatul respectiv cretea, obinndu-se o pine mai moale i mai uoar.

Dup ce au descoperit procesul de dospire, egiptenii i-au perfecionat aptitudinile de brutari, producnd peste 50 de varieti de pine. Principala
materie prim era grul, dar se mai aduga i orzul, care facea pinea mai grea. Principalul agent de dospire, un aluat fermentat, era preparat n
cantiti mari i pstrat pentru a fi amestecat cu aluatul proaspt. Astfel, pinea putea fi produs ori de cate ori era necesar.

Aceste abiliti culinare au impus nlocuirea pietrelor folosite la coacere cu un dispozitiv mai complex, astfel c egiptenii au inventat cuptorul. Si
n prezent se mai ntlnesc asemenea relicve, confecionate din lut de Nil, terminate n partea superioar printr-un con deschis i cu interiorul divizat
de polie orizontale. Prin gaura superioar a cuptorului, brutarul putea, la nevoie, s nepe aluatul care cretea.

PROVERBE