Sunteți pe pagina 1din 1

Livadaru Beniamin

Familia conflictuala

Trebuie sa privim atent felul in care ambii parinti se comporta unul cu celalalt si cu copilul.
Parintii conflictuali folosesc copilul ca un vehicul prin care transmit indirect ostilitatea catre
celalalt partener. Daca ar face acest lucru direct ar exista riscul unor represalii, dar un copil nu se
poate razbuna la fel de eficient ca un adult. Pe de alta parte, daca parintii si-ar manifesta
dezamagirea unuia fata de celalalt, considerand mediul ca tap ispasitor, ei pot pierde acordul
comunitatii si risca un atentat asupra stimei de sine. Iata de ce atat de des parintii aleg sa
folosesca copilul in conflictele maritale.
Cand parintii sunt in conflicte, regulile parentale despre cum ar trebui si ce ar trebui sa faca un
copil sunt afectate. Impunerea si respectarea lor va fi inconsecventa. Un copil poate fi bulversat
de maniera in care unele activitati pot fi incurajate, permise, descurajate, interzise. Cu atat mai
mult daca parintii critica in mod explicit comportamentul copilului, incurajandu-l in acelasi
timp: Ia costumul de baie. Nu te duce in apa.
Fiecare copil cu un comportament ciudat nu face decat sa raspunda la dorintele nenumite si
contradictorii ale parintilor sai si reflecta conflictele nerezolvate din interiorul familiei si dintre
soti. Treptat, un model bolnav de interactiune debuteaza prin modul parintilor de a raspunde
copilului prin prisma propriilor lor nevoi deplasate.
Copilului ii este greu sa discearna intre reactile parintilor care ii sunt adresate lui sau indirect
se refera la unul dintre parinti sau la amandoi. Copilul devine ceea ce parintii vad in el. Regulile
parentale devin propriile lui reguli.
Multi parintii vor fi mirati si intrigati de actiunile descrise pana acum. Vor critica astfel
de parinti sau daca se vor recunoaste in exemple vor gasi explicatii pentru a se scuza sau mai
degraba pentru a se scoate de pe lista caracteristicilor mentionate la parintii conflictuali.
Procesul interactiunii dintre propriile dorinte conflictuale si copilul lor este aproape in
intregime inconstient. Iata de ce parintii vin in terapie ca sa reclame copilul simptom si nu
strategia lor de interactiune din cadrul familiei.
Ca sa fie constienti de influenta lor asupra copilului, parintii ar trebui sa accepte ca acesta
este separat de ei si ca, copilul nu s-a nascut in felul acesta. Este mult mai usor de acceptat
explicatiile ereditare si chimice ale problemelor emotionale ale copilului lor. Acestea nu ii
responsabilizeaza nici pentru probleme si nici pentru rezolvarea lor.
Cand un copil este folosit inconstient in moduri disfunctionale si sunt mai multi copii intr-o
familie, terapeutului ii este necesar sa evalueze pe care copil il aleg, in functie de ce anume; daca
acesta continua rolul sau este preluat de un frate/sora; daca exista o legatura intre sexul
copilului si atribuirea rolului; daca exista mai multi copii cu acelasi rol intr-o familie etc.
Studiile clinice arata ca parintii raspund provocarilor vietii mai mult pentru a-si proteja
stima de sine, decat pentru a proteja copilul. Conflictele intre parteneri pot fi stimulate de
ordinea nasterii copilului, sexul copilului, varsta copilului sau pur si simplu de disponibilitatea
copilului. Si un copil care nu a fost privit tap ispasitor, asistand la conflictul din familie este
afectat. El nu poate sa nu reactioneze, el nu poate fi indiferent.
Orice familie disfunctionala isi invata copilul despre oameni si despre sine prin modul
disfunctional de interactiune. Daca va intrebati adesea de ce este copilul intr-un fel sau altul,
raspunsul nu poate fi prea departe.