Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
69.vindecarea Copilului Interior
69.vindecarea Copilului Interior
In interiorul meu exista un copil de sapte ani, care este inca ranit de
umilinta suferita in tabara de vara. Chinul lui este redesteptat de fiecare data
cand ma aflu in prezenta unei persoane cu autoritate, care actioneaza intr-un
mod dominator. In acele momente, intelectul meu pare sa ma paraseasca si sunt
predispusa sa cedez si sa plang, cu acelasi sentiment de deznadejde si de
neajutorare, pe care il aveam la sapte ani.
V-ati simtit vreodata coplesiti de durere si de furie, atunci cand cineva a
uitat sa va sune, sau a fost lipsit de delicatete in relatia cu voi? Ati simtit vreodata
cum va cuprinde panica, aparent fara nici un motiv? V-ati trezit vreodata
deprimati si nu stiati de ce? Nu numai ca ranile din copilarie determina aparitia
emotiilor noastre iesite din context, sau disproportionate fata de o anumita
situatie, dar aceste traume ne pot chiar impiedica sa avem asemenea trairi
aparte.
Emotiile carora nu le permitem sa fie constientizate se exprima, de cele
mai multe ori, la nivel somatic, prin corpul nostru. Iata cazul lui Barry, un avocat
de aproape treizeci de ani, care a venit la mine ca sa-l ajut, intrucat avea o
durere serioasa in partea inferioara a spatelui. La prima intalnire, Barry mi-a spus
ceva care m-a lasat perplexa. A fost cel mai mic dintre cei trei copii si favoritul
tuturor, si a descris relatia cu mama sa ca fiind exceptional de stransa. Si totusi,
cand mama lui a murit pe neasteptate, in urma unui infarct, Barry nu a simtit
nimic. Nici nu a putut sa sufere profund.
La sase luni dupa moartea ei, micile impunsaturi pe care le avea in spate,
de ani de zile, s-au transformat intr-o durere cumplita, care-l facea neputincios.
Atunci, Barry a venit pentru ajutor. Durerea fizica nu a cedat, pana cand nu s-a
infruntat cu suferinta emotionala din copilarie. Barry nu era apropiat de mama lui,
in sensul unor punti autentice; el fusese inghitit de iubirea ei sufocanta,
conditionata.
Numai cand a inceput sa-si jeleasca sinele pierdut si sa simta furia
ascunsa pe care o purtase in umbra sa, ani de zile, a putut sa inceapa sa-si ierte
mama si sa-i deplanga disparitia. Doar atunci durerea de spate a disparut.
Nu putem incepe sa vindecam copilul interior ranit si sa ne refacem in
urma rusinii si a vinovatiei nesanatoase, decat atunci cand, ca si Barry, intelegem
ce simte copilul. Atunci cand energia emotionala este blocata si curgerea sa prin
canalele naturale e impiedicata, aceasta ni se acumuleaza in corp sub forma de
tensiune si durere. Cand energia emotionala este blocata, suntem lipsiti de
informare si de o retea de mobilizare in caz de urgenta, de o importanta majora.
Cel mai important lucru referitor la orice exercitiu pe care il faceti aici
sau oriunde in alta parte este de a renunta la asteptarile pe care le-ati putea
avea cu privire la ceea ce ar trebui sa se intample. Nu puteti sti niciodata
dinainte.
Asteptarile creeaza limitari si sentiment de vinovatie nesanatoasa, atunci
cand nu obtineti ceea ce doriti, sau obtineti chiar ce nu doriti! Orice tip de
exercitiu de intelepciune interi-oara poate duce la intelegeri uimitoare, usurare,
anxietate, in-cantare, suparare, tristete, pace, furie, intelepciune, plictiseala sau
la nimic. Pe scurt, experientele noastre reflecta intreaga gama de emotii
omenesti. Acesta este exact scopul unor astfel de exercitii. Dar ele nu sunt
concepute pentru a va face mai draguti, sau mai pozitivi, ori pentru a intari o
calitate dorita, ci au fost gandite pentru a va face sa simtiti ceea ce simtiti si sa fiti
ceea ce sunteti. Fara a va atasa de rezultate, puteti sa acceptati tot ceea ce se
intampla sau nu. Capacitatea de a va lasa in voia trairii, fara a avea asteptari,
este ea insasi dovada vindecarii.