Sunteți pe pagina 1din 22

Universitatea Tehnica a Moldovei

REFERAT
La BAZELE COMUNICRII PROFESIONALE

Tema: Comunicarea oral i comunicarea


scris

1
A efectuat studentul grupului: ITTA-151

Numele i prenumele studentului: Porombrica Andrei

A verificat profesorul: Simion D.

chisinau 2015

Comunicarea
Comunicarea este un ansamblu de aciuni care au n comun transmiterea de informaii sub forma de
mesaje, tiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise etc. ntre dou persoane, numite interlocutori,
sau mai formal, emitor i receptor. A nu se confunda ns cu aparatele
de comunicaie numite emitorul i receptorul de radio, care folosesc la comunicaiile la distan
= telecomunicaii.

Termenul de comunicare este legat de existena noastr ca oameni, mai apoi ca societate, fiindc
fiinele umane i comunicarea sunt interdependente. Fr comunicare i limbaj noi ca fiine ce
interacionm i relaionm n cea mai mare parte, sau chiar n ntregime prin actul comunicri, existena
noastr pe pmnt ar fi inutil.

Este un proces dinamic, aflat ntr-o permanent transformare. Societatea exist datorit comunicrii, ea
nseamn comunitate i este vzut ca un proces care implic participare din partea membrilor unei
societi. Comunicarea mbrac forme variate i diverse, dintre care ne vom opri la comunicarea
mediatizat i la comunicarea de mas, care este de fapt o form a comunicrii mediatizate, destinat
unor mase mari de indivizi i poate avea o form subiectiv, care are ca scop manipularea opiniei
publice, i forma obiectiv, care dorete simpla informare a persoanelor.

Comunicarea n mas este o parte integrant a mass-mediei, concept relativ nou, care s-a dezvoltat n
special n perioada postbelic, ca o consecin direct a apariiei noilor forme de transmitere a
informaiilor, fie prin unde radiofonice, fie prin imagini pe micul ecran. Comunicarea n mas studiaz
modul n care indivizii i entitile transmit informaia prin intermediul mass-media ctre un numr mare
de persoane n acelai timp. La acest tip de comunicare sunt atribuite, de obicei, ziarele, revistele,
crile, televiziunea, radioul i filmele - medii utilizate pentru a disemina informaii, tiri sau reclame.

2
Comunicare i limbaj

La fel ca i la comunicaiile tehnice din cadrul informaticii i matematicii, comunicarea dintre oameni are
loc cu ajutorul unui limbaj, sistem de vorbire care folosete un anumit sistem implicit de formule de
comunicare.

Vorbirea i limba vorbit sunt elemente primordiale n comunicare; prin intermediul lor putem transmite
mai departe i o comunicare social sau emoional, aceasta decurgnd difereniat, dup gradul de
cultur al partenerilor ce iau parte la convorbire.

Aceast transmitere de informaii se produce de obicei ntr-o form acustic (vorbirea), dar exist i alte
forme (sau purttori de informaie), cum ar fi forma scris, cea cu semnale electrice sau optice .a.

n timpul vorbirii comunicarea nu se efectueaz numai prin cuvinte, ci i prin intermediul tonului vocii, al
amplitudinii sau localizrii respiraiei, al variaiei coloritului epidermei (ndeosebi a celei faciale), al
atitudinii noastre .a. De exemplu, pentru nelegerea unui mesaj, de cele mai multe ori este important i
comportamentul interlocutorilor:

pasiv

asertiv

agresiv

Lingvistica

Exist o tiin care se ocup cu studiul intercomunicrii verbale i al limitelor


de vocabular i gramatic ale limbii: lingvistica.

Lingvistul american Edward Sapir (1921) definete vorbirea ca o trstur caracteristic omului, care nu
este produs de instinct. Vorbirea este o metod de a exprima i transmite mai departe gndurile,
sentimentele (simmintele) i dorinele prin intermediul unui sistem de simboluri descoperite/inventate
de om.

Lingvistul elveian Ferdinand de Saussure numete limba de comunicare o legtur ntre sunetele emise
i, pe de alt parte, impresiile i imaginile pe care le declaneaz aceste sunete n imaginaia
interlocutorului receptor.

COMUNICAREA VERBALA SI COMUNICAREA SCRISA

COMUNICAREA VERBALA SI COMUNICAREA SCRISA

Termenul comunicare apare in secolul al XIV-lea, provenind din latinescul


communis adica a pune in comun sau a fi in relatie cu.

3
In cursul nr. 1 s-au prezentat sase criterii in raport cu care se poate clasifica foarte clar
comunicarea. Din aceasta perspectiva reamintim ca, dupa criteriul privind felul relatiilor
care se stabilesc intre administratie si cetateni, comunicarea poate fi verbala (orala), scrisa
si nonverbala (neverbala).

1. Comunicarea verbala (orala)

1.1. Probleme generale privind comunicarea verbala (orala)

Constituie mijlocul principal prin care se desfasoara relatiile oficiale cu publicul. Acest tip de
comunicare prezinta urmatoarele avantaje in raport cu celelalte tipuri de comunicare:

1 permite emitatorului sa-si expuna ideile rapid si usor;

2 asigura controlul prin feed-back;

3 permite folosirea tehnicilor persuasive, dar si gestica si mimica;

4 asigura posibilitatea controlului fluxului informational, pe toata durata derularii


comunicarii.

1.2. Cuvantul si vorba

Atunci cand se comunica verbal se spune ca se foloseste limbajul verbal. In acest fel
comunicarea este specifica numai omului pentru ca intre toate vietuitoarele numai el are
posibilitatea de a comunica gandurile si sentimentele proprii cu ajutorul cuvintelor, care
sunt considerate semne vocale si grafice.

Exprimarea vocala si sonora a cuvintelor poarta denumirea de vorbire.

Fiecare cuvant contine una sau mai multe unitati sonore grupate intre doua pauze. Unitatile
sonore cele mai mici dintr-o limba poarta denumirea de foneme. Specialistii precizeaza ca
un fenomen poate fi reprezentat grafic prin una sau mai multe litere. Cele mai multe limbi
ale mapamondului au intre 28 si 35 de foneme intr-un alfabet. Acestea pot fi transpuse
atat sonor cat si grafic. Din punct de vedere grafic, alfabetul permite scrierea cuvintelor ca
grupuri de litere, delimitate prin spatii albe, numite blancuri.

Limbajul verbal are un caracter simbolic. Esenta limbajului verbal consta in corespondenta
conventionala intre cuvantul-semn si obiectul semnificat de acesta. De pilda, cuvantul-
semn leu trebuie pus in corespondenta cu obiectul semnificat de el, adica animal care
rage.

Un individ care aude cuvantul leu si nu-i cunoaste semnificatia, nu poate intelege ca este
vorba de regele animalelor care rage inspaimantator. Din aceasta perspectiva se poate
aprecia ca un cuvant ca atare nu-si poate transmite semnificatia in mintea individului care-l
asculta intrucat semnificatia sa nu este continuta in el insusi. Semnificatia poate sa se afle
sau nu in mintea individului. Daca semnificatia se afla in mintea individului, atunci cuvantul
poate evoca sau activa semnificatia.

In ultima instanta cuvantul este un cod si nu doar o simpla semnalizare sonora, cum sunt
ragetul leului, latratul cainelui Dingo etc, intalnite in lumea animala.

Un cuvant care nu poate fi decodificat la nivel neuronal nu poate fi inteles. Daca un cuvant
nu este codificat in mintea celui care-l foloseste, atunci el ramane un semn inutil inscris
intr-un dictionar.

4
1.3. Cuvantul putere si fragilitate

Cuvantul genereaza si declanseaza emotii care modifica esential comportamentul. De


exemplu, daca ne jigneste cineva cu niste cuvinte cu sensuri si semnificatii tendentioase,
se produc in corpul nostru niste evenimente greu de controlat: creste presiunea sangvina,
ritmul respiratiei si tensiunea musculara. Daca cineva ne face un laudatio, ne rosim la fata,
ne face placere, suntem emotionati.

Experimentele facute de specialisti demonstreaza ca de mult cuvintele nu mai sunt simple


mijloace de a face o comunicare, ci acestea sunt instrumente care actioneaza nu numai
asupra mintii, ci si asupra sufletului.

Tot specialistii au fost aceia care au demonstrat ca o persoana se comporta adecvat sau
inadecvat in raport de starea mentala in care se afla.

Stefan Prutianu aprecia ca unealta suprema a influentarii indivizilor o constituie cuvantul.


Cei care au harul oratoriei nu fac decat sa creeze stari mentale dorite de publicul lor.

Cuvantul poate avea asupra individului atat influenta negativa cat si pozitiva. Influenta
pozitiva este data de faptul ca un cuvant de bine imbarbateaza, aduce speranta. Influenta
negativa apare atunci cand cuvantul raneste orgolii, genereaza durere sufleteasca,
infricoseaza si deprima. Cuvintele potrivite dau curaj si incredere. Trebuie sa se
stapaneasca arta de a alege cuvinte pentru a declansa stari mentale dorite. Sunt situatii in
care unii indivizi nu-si aleg cuvintele potrivite, ci le dau drumul din gura fara o programare
neuro-lingvistica, si din aceasta cauza izbucnesc certuri, neintelegeri, prabusiri de afaceri,
distrugeri de relatii interumane etc.

Nu exista un instrument mai bun decat cuvantul care sa-l ajute pe individ sa-si atinga
scopurile.

Unii specialisti considera cuvantul ca pe un instrument pragmatic de persuasiune si


influentare. Acestia nu pun accent pe rolul cuvintelor de a transmite informatii ci mai mult
pe puterea lor de a crea ascultatorului o stare emotionala. Aceasta stare serveste cel mai
bine intereselor comunicatorului.

Exista cuvinte-eticheta care au rolul de a influenta in mod deosebit comportamentul


indivizilor. Mai simplu spus aceste cuvinte schimba perceptia continutului, in sensul de
intensificare, nuantare sau modificare a senzatiilor, emotiilor si sentimentelor pe care le
traim. De pilda. Un tanar care lucreaza pe un santier si are o durere usoara de stomac,
pentru a se sustrage de la o munca fizica foarte grea si de durata se plange personalului
echipei din care face parte ca-l doare stomacul, folosind cuvintele cheie: durere
insuportabila; durere naprasnica. Expresia verbala, mimica, gestica sunt asa de accentuate,
ca si cum starea individului ar fi cea exprimata prin cuvintele cheie mentionate anterior.

Omul foloseste si cuvintele-imagini care au rolul de a influenta


comportamente. Influentarea comportamentului se realizeaza pe baza sugestiei si asocierii
de imagini mentale. Din aceasta perspectiva se poate ca un individ poate intelege codul
unui cuvant numai in masura in care il asociaza cu o imagine mentala.

Imaginea ii vine in minte individului sau i se formeaza spontan atunci cand foloseste
cuvantul respectiv.

De exemplu atunci cand individul foloseste cuvantul magar ii vine in minte imaginea
acestui animal.

Cuvintele care semnifica senzatii, emotii si sentimente au relevanta daca pot fi si simtite.

5
Asocierea se poate face si in sens invers, adica daca individul simte ceva (furie,
bucurie, etc) cuvantul asociat ii vine in minte singur si in mod spontan. Cuvintele care au
inteles propriu, denotativ si conotativ.

In afara acestui inteles cuvintele ne pot da unele informatii despre persoana care le
foloseste. Aceste informatii vizeaza: varsta, profesia, educatia, convingerile politice si
religioase.

De pilda, daca un individ foloseste cuvantul hodorogule intr-o discutie cu un alt individ,
aceasta ne demonstreaza ca el este mult mai tanar decat interlocutorul sau si nu are o
pregatire intelectuala prea ridicata.

Daca un individ foloseste expresia super bine aceasta indica faptul ca face parte din
generatia tanara si nu are o pregatire gramaticala suficienta pentru a-si da seama ca acesta
excede indreptarului gramatical.

Individul respectiv si-a insusit expresia de la alt individ si o foloseste in toate ocaziile,
convins fiind ca este o expresie moderna.

Concluzionand, putem aprecia ca un individ poate comunica o paleta mai larga de emotii si
experiente cu cat dispune de un vocabular mai bogat.

Totodata, atitudinea fata de alegerea cuvintelor este mai importanta decat intinderea
vocabularului insusit.

Este demn de remarcat ca limbajul verbal nu este perfect, iar cuvintele tradeaza adesea
omul.

Daca auzi un individ rostind expresia mai omule cat iti trebuie sa intelegi ce-ti spun
putem trage doua concluzii:

1. a esuat o actiune de comunicare verbala;

2. individul caruia se adreseaza expresia are o problema de intelegere.

Sunt situatii in care un individ oricat de mult s-ar stradui nu reuseste sa transpuna in
cuvinte o experienta, fie cuvintele alese exprima altceva decat ceea ce se doreste.

Cuvantul rostit de un individ este receptat de urechea interlocutorului. Ca urmare, cuvantul


rostit este un stimul auditiv, care provoaca reactii diferite de la o persoana la alta. De pilda,
cuvantul fractura face un medic sa zambeasca daca in urma unei interventii chirurgicale
a reusit s-o consolideze, pe cand persoanei care a suferit-o ii genereaza fiori numai cand se
gandeste la conditiile in care a dobandit-o.

Fiecare cuvant are un cod. Ca urmare, folosirea sa are sens numai in masura in care
intelesul lui este impartasit de toate persoanele angajate in comunicare.

Un enunt verbal este eficace numai in masura in care interlocutorii atribuie cuvintelor
aceleasi intelesuri.

De foarte multe ori sensul cuvintelor se negociaza mai ales atunci cand se discuta tratate
politice, filozofice, etice, etc.

6
Au fost situatii cand s-au declansat razboaie datorita intelegerii diferite a sensului unui
cuvant. Exemplul cel mai concludent din acest punct de vedere il constituie intelegerea
conceptului de autonomie pe criterii etnice.

Pentru intelegerea sensurilor si semnificatiilor cuvintelor sunt elaborate dictionare


explicative. Evolutia unei limbi duce la existenta unor dictionare deja depasite.

Legat de cuvinte apar: sinonimia; omonimia; paronimia; polisemia; hiperonimia; hiponimia.

Sinonimia doua cuvinte sunt sinonime atunci cand au o forma grafica si pronuntie diferita,
dar inteles identic (exemplu: asemanator, similar, la fel).

Omonimia doua cuvinte sunt omonime cand au forma grafica sau pronuntie identica dar
cu intelesuri diferite (exemplu: coada vacii, coada toporului, coada la carne).

Polisemia: insusirea cuvintelor cu mai multe intelesuri (exemplu: verbul a face, a tine, a
rade etc).

Hiperonimia si hiponimia - exprima relatii de apartenenta-incluziune intre cuvinte cu un


grad de generalitate diferit.

Cuvantul hiperonim desemneaza clasa mai larga, ce include clasa mai restransa desemnata
prin cuvantul hiponim. (exemplu: cuvantul animale este hiperonim fata de cuvantul
mamifer, cuvantul mamifer este hiponim fata de cuvantul animale).

Denotatia - exprima sensul conventional al unui cuvant, prezentat in dictionar (definitia din
dictionar).

Conotatia exprima intelesurile figurate, contextuale, colaterale pe care fiecare individ le


atribuie cuvintelor (exemplu: cuvintele moarte si dragoste au conotatii diferite pentru o
persoana la diferite etape ale vietii; intr-un fel priveste dragostea un tanar la 20 de ani si in
alt fel o priveste acelasi individ la varsta de 90 de ani).

1.4. Vocabularul transformational

Anthony Robbins a elaborat conceptul vocabular transformational. Acest concept a fost


elaborat in scopul de inlocuire a cuvintelor care descriu emotiile intr-o maniera negativa cu
altele pozitive. Ideea elaborarii acestui vocabular a fost determinata de constatarea ca
unele limbi cuprind un numar mult mai mare de cuvinte care descriu emotii si sentimente
negative decat cele pozitive.

De pilda, limba engleza cuprinde 2086 cuvinte care descriu emotii si sentimente negative si
numai 1051 de cuvinte care descriu emotii si sentimente pozitive. Din punctul de vedere al
lui Anthony Robbins inlocuirea cuvantului deprimat cu frustrat si apoi cu putin abatut
produce o schimbare pozitiva asupra starii emotionale.

1.5. Gandul corupe limbajul, limbajul poate corupe gandul

George Orwell este cel care a lansat panseul: Gandul corupe limbajul, limbajul poate de
asemenea corupe gandul.

In elaborarea acestui panseu, autorul a pornit de la ideea ca un individ gandeste in cuvinte


si comunica tot cu ajutorul cuvintelor. Acest fapt genereaza o dependenta intre gandire si
limbajul verbal. De asemenea, alterarea gandirii duce la deteriorarea expresiei verbale si

7
alterarea limbajului corupe gandirea. Gandirea verbala are cateva capcane, pe care dorim
sa le prezentam in continuare.

Ambiguitatea este rezultatul jocului denotatie - conotatie, precum si a efectelor de


sinonimie, omonimie, polisemie.

De pilda cuvantul javra are inteles de: caine care nu latra; femeie de moravuri usoare; om
de nimic etc.

Prin urmare, ambiguitatea trebuie considerata o strategie de comunicare manipulativa.


Aceasta foloseste cu premeditare un limbaj echivoc. Desi unele cuvinte au un nivel al
asprimii ridicat, totusi acesta poate fi inmuiat de unele gesturi tandre. De exemplu, daca in
timp ce te adresezi unei fetiscane cu expresia esti o gasculita si concomitent ii faci cu
ochiul si o bati prieteneste pe umar, acest gest diminueaza din asprimea acestei expresii.

In comunicare exista tendinta de a folosi cuvinte extreme.

Aceasta inseamna a descrie lucruri, fapte si intamplari in termeni diametrali opusi ca sens
si semnificatie (exemple: alb sau negru; bun sau rau; pozitiv sau negativ etc).

In termeni stiintifici aceasta inseamna polarizarea gandirii. Cei care sunt adeptii polarizarii
gandirii, nu-i accepta pe aceia care nu le impartasesc opiniile si-i catalogheaza imediat ca
dusmani, Gica contra; neacceptabili etc.

Individul are tendinta de a generaliza, adica de a trage propriile concluzii pe baza unor date
culese de ele si de a fi convins ca numai el detine adevarul si ceilalti se inseala. In fond
adevarul este pe undeva pe la mijloc, adica fiecare individ se inseala si, totodata, are
dreptate. Se inseala atunci isi asuma pozitia de detinator al adevarului absolut, intrucat el
nu a avut posibilitatea sa analizeze decat o latura sau mai multe laturi ale unui proces sau
fenomen, scapand celelalte aspecte, dar are dreptate intrucat ceea ce a analizat este
aproape de realitate.

Exista foarte multi indivizi caracterizati de logoree, adica sunt guralivi, vorbesc foarte mult
si comit indiscretii. Cu alte cuvinte sunt gura sparta si din acest motiv sunt acceptati cu
greu in afaceri. Ei nu pot tine confidentialitatea unei discutii de afaceri si, ca urmare,
creeaza blocaje in comunicare.

Totodata, exista si indivizi care sunt considerati la polul opus celor cu gura sparta, adica
sunt caracterizati de secretomanie. Din aceasta categorie fac parte indivizii care nu vorbesc
niciodata despre sine, nu se dezvaluie si nu fac anumite confidente. In aceasta categorie
intra de regula indivizi care se simt slabi, vulnerabili si care au probleme de comunicare.

Sunt si unii indivizi care vorbesc in exces despre problemele lor si se bat cu pumnul in piept
ca ei sunt cei mai tari. Pe ei nu-i intereseaza ce se intampla in jurul lor, ci doar cum sa faca
sa se readuca mereu in atentie. Nu vor sa ia in considerare faptul ca acest comportament
genereaza frustrare si grupul sau colectivul ii respinge. Despre acestia se spune ca sunt
egocentrici.

In literatura de specialitate se vorbeste despre jargon, argou si abstractizare.

Jargonul este un limbaj specific anumitor categorii sociale, profesii, meserii. Este considerat
un limbaj pretentios si pompos, uneori vulgar. Permite utilizarea unor termeni specifici
pentru unele profesii si meserii.

8
Indivizii care folosesc jargonul se deosebesc de marea masa a vorbitorilor unei limbi,
datorita elementelor prezentate anterior. Jargonul poate bloca o comunicare eficienta atunci
cand auditoriul nu-l intelege.

Argoul este un limbaj pitoresc, de cele mai multe ori codificat, folosit de regula de catre
delicventi.

El poate fi folosit si in afara lumii interlope. In colectivele in care argoul nu este agreat se
poate produce un blocaj de comunicare.

Un discurs sterp, are un nivel de abstractizare ridicat. Din aceasta perspectiva, cuvintele
abstracte sunt surse de probleme intrucat nu pot fi procesate mental (nu pot fi vazute,
auzite, pipaite, gustate sau mirosite mental).

1.6. Cuvinte-capcana

Anthony Robbins apreciaza ca oamenii folosesc de obicei cuvinte care afecteaza felul in
care comunica cu ei insusi si, prin urmare, propriile lor trairi. Din aceasta perspectiva
trebuie retinut faptul ca intotdeauna cuvintele sunt caramizile marilor constructii ale
spiritului dar si arme deosebit de primejdioase. Din aceasta cauza omul trebuie sa le
foloseasca permanent cu mare grija si cu multa pricepere.

Cu ajutorul cuvintelor omul evoca imagini si experiente. Acestea induc nu numai emotii
pozitive ci si negative.

Este adevarat ca cele pozitive sunt stimulatoare, energizante etc. Din pacate cele negative
ne deranjeaza si trag inapoi.

Oamenii nu folosesc cuvintele pentru a comunica numai cu ei insusi, ci si pentru a


comunica eficient cu ceilalti. Daca se doreste sa se obtina un anumit comportament din
partea cuiva, trebuie manevrat cu precizie cuvantul. Aceasta ajuta la obtinerea
comportamentului dorit numai in masura in care omul stie sa aleaga cuvintele potrivite si
sa le foloseasca pentru a induce o stare emotionala, favorabila manifestarii acelui
comportament.

In continuare, ne propunem sa prezentam expresii si cuvinte din lista capcanelor, care


creeaza asociatii negative in mintea oricui le rosteste sau le asculta, astfel:

a) negarea negativului-expresii care neaga ceva negativ, caz nedorit sa se intample


( exemple: nu te teme; sa nu cazi; sa nu mori; sa nu-ti faci griji; nu va suparati etc); aceste
expresii trebuie inlocuite cu formulari echivalente, pozitive (exemple: nu va suparati-
fiti amabil; nu te teme-fi fara grija; sa nu cazi-fi vigilent; sa nu mori-fiti sanatos);

b) adversativul dar - este recomandat pe timpul negocierilor ca tehnica de intampinare a


obiectiilor clientului; de pilda cand un vanator doreste sa-si cumpere o arma moderna, intra
intr-un magazin, examineaza exemplarele expuse, alege pe una care i-ar placea s-o aiba,
dar pretul il face sa se adreseze vanzatorului cu expresia Arma asta este foarte scumpa,
la care vanzatorul ii da replica: Da, dar este performanta; adversativul dar poate fi
inlocuit cu conjunctia si, astfel incat expresia anterioara devine: Este adevarat (ca este
scumpa) si este atat de performanta, in acest fel clientul reuseste sa evite perceptia
negarii sau criticii implicite a interventiei sale.

c) tanguitorul va rog - se foloseste in afaceri, pe timpul disputelor manageriale,


conflictelor etc; aceasta expresie tradeaza neputinta, slabiciunea, lipsa de argumente
solide, dorinta de a obtine ceva cu ajutorul cuiva etc; nu trebuie eliminata din limbajul
cotidian intrucat duce la activarea sentimentelor nobile ale interlocutorului.

9
d) suparatul imi pare rau poate fi folositor, dar si nefolositor; cand sunt motive intemeiate
ca cineva sa-si ceara iertare devine folositor, dar exprimat sub forma: V-as ruga sa
incercam sa gasim impreuna o solutie pentru rezolvarea problemei in litigiu, este
nefolositor induce sentimente de neputinta si zadarnicie etc;

e) nehotaratul voi incerca - exprima mai degraba esecul decat reusita unei actiuni; poate
fi folositor doar in masura in care cineva doreste sa nu-si asigure un angajament ferm fata
de interlocutor sau chiar fata de sine;

f) impotentul nu pot - induce la nivelul creierului ideea de neputinta si, ca urmare, esecul
actiunii; individul care foloseste expresia nu pot are motive legate de potential
intemeiate; aceasta nu inseamna ca cel care foloseste expresia eu pot este in masura
intotdeauna sa actioneze asa cum isi propune sau i se cere;

g) dezarmantul nu sunt sigur - nu este recomandat sa fie folosit in negocieri, intrucat


duce la pierderea credibilitatii; situatia poate fi salvata daca se inlocuieste expresia nu
sunt sigur cu buna intrebare, dar va cer o perioada de timp de (minute, zile etc)
pentru a va da un raspuns bine documentat; in aceste conditii nu se pierde credibilitatea,
se salveaza situatia si se da sansa actiunii sa continue;

h) prea tolerantul n-ar trebui - este folosit pentru a ne scuza pentru o actiune pe care o
continuam, desi nu ar mai trebui sa o facem; de pilda un individ care se drogheaza si are
unele remuscari, in timp ce-si injecteaza droguri spune cu voce tare sau numai pentru sine:
nu ar trebuie sa ma mai droghez, deoarece am ajuns o epava, expresia nu ar trebui nu
genereaza o conduita ferma, ci lasa loc de continuare a actiunii, spre deosebire de expresia
nu trebuie care sugereaza interzicerea actiunii;

i) mincinosul ca sa fiu sincer - lasa loc de interpretarea ca pana la rostirea ei am


denaturat adevarul sau chiar am glumit; nu asigura sporirea increderii in cel ce foloseste
expresia ci mai degraba starneste si sporeste neincrederea;

j) conditionalul daca - exprima incapacitatea indivizilor de aduce pana la capat o actiune;


folosind conditionalul daca cineva poate spune: Daca as avea bani, mi-as cumpara o
masina noua; ideea de a dobandi o masina noua, declanseaza in mintea individului
actiunea, care se stopeaza in momentul cand se ajunge la momentul determinant - lipsa
banilor.

Julie Hay, reputat specialist in domeniul programelor neuro-lingvistice a efectuat niste


experimente folosindu-se de conditionalul daca; ulterior in experimentele sale a inlocuit
cuvantul daca prin cand; acest fapt a facut sa se estompeze caracterul conditional si
cauzal si, sa se evidentieze caracterul temporal, care a dus la transformarea incapacitatii
indivizilor de a rezolva o problema, in posibilitate; un exemplu in acest sens l-ar putea
constitui expresia: Daca o sa joci bine, o sa prinzi locul de fundas central in echipa, ce ar
putea fi inlocuita cu expresia Cand o sa joci bine, o sa prinzi locul de fundas central in
echipa.

1.7. Pragmatica

Pragmatismul reprezinta o doctrina filosofica fondata de Charles Peirce in secolul al XIX-lea,


ce proclama valoarea practica drept criteriu primordial de adevar.

Originea termenului trebuie cautata in limba greaca unde pragma, pragmatos,


inseamna actiune, fapte.

Din punctul de vedere al pragmatismului, eficacitatea constituie criteriul suprem de validare


a actiunilor, ideilor, teoriilor etc.

10
Un individ este apreciat ca pragmatic numai atunci cand stie ce vrea si are capacitatea de
a-si indeplini scopul propus cu mijloace eficiente.

Privind comunicarea verbala, un individ poate fi apreciat ca pragmatic numai atunci cand
este constient de scopul unui enunt si se straduieste sa-l formuleze astfel incat efectul sau
sa constituie comportamentul vizat din partea auditoriului.

Un limbaj pragmatic este acela care merge direct la publicul-tinta si serveste scopului
vorbitorului, ajutandu-l pe acesta sa-l indeplineasca.

In situatia in care intentia vorbitorului nu se realizeaza, inseamna ca nu se indeplineste


scopul comunicarii.

Pornind de la aceste elemente, vom incerca in continuare sa definim pragmatica. Aceasta


reprezinta o stiinta a comunicarii ce vizeaza eficacitatea actiunii, limbajului asupra
comportamentului uman. Pragmatica se ocupa cu studiul contextului si psihologiei.

Pragmatica nu opereaza cu propozitii, ci cu enunturi, ce sunt considerate produsul actiunii


de enuntare si nu o structura gramaticala.

In vorbirea curenta, pragmatica sugereaza folosirea persoanei a doua singular sau plural, in
functie de context, indiferent daca este sau nu este politicoasa. Niciodata, politetea nu
constituie un scop un sine, ci un paravan pentru persuasiune.

Concluzionand, putem aprecia ca pragmatica este cea care diferentiaza comunicatorii intre
ei, in abili si inabili.

2. Comunicarea scrisa

O modalitate eficienta prin care oamenii comunica este scrisul. Prin urmare, comunicarea
scrisa, reprezinta alaturi de comunicarea verbala si cea nonverbala, tipuri de comunicare
folosite in viata de zi cu zi.

2.1. Cerintele comunicarii scrise

Specialistii apreciaza ca trebuie respectate urmatoarele cerinte pentru a putea afirma ca o


comunicare scrisa este reusita:

a) selectarea cuvintelor;

b) folosirea cuvintelor potrivite si concrete;

c) utilizarea cuvintelor scurte;

d) folosirea unui mod de prezentare placut, capabil sa atraga atentia cititorului; de pilda o
scrisoare de afaceri trebuie sa cuprinda: antetul, sigla, adresa expeditorului, data, referinta,
punctuatia, marginile, spatierea etc.

1.2. Calitatile scrisului

Specialistii in relatii publice au incercat sa stabileasca cat mai precis ce calitati trebuie sa
aiba scrisul pentru a fi usor de citit, inteles si insusit, ajungand la concluzia ca secretul
consta in lungimea propozitiilor si a cuvintelor.

11
Din punctul de vedere al lungimii propozitiilor un text este considerat lizibil daca
majoritatea frazelor sunt scurte. Frazele scurte dau posibilitatea cititorului sa inteleaga
relatiile dintre cuvinte.

Aceasta nu inseamna ca nu sunt acceptate si frazele mai lungi, bine construite.


Recomandat este insa pentru lizibilitate ca lungimea frazelor sa fie medie.

Gunning este de parere ca o proza moderna agreata de cititori este aceea care are o
lungime medie a frazelor de aproximativ 16 cuvinte.

In situatia in care o fraza a fost conceputa ca foarte lunga, este bine ca printr-un punct, pus
unde se preteaza, sa se rupa aceasta in doua propozitii lizibile. Excesul de cuvinte intr-o
fraza poate duce la redundanta. De pilda cuvintele de tipul a pierde degeaba, copii
tineri, bunicii batrani sunt cuvinte redundante, ce trebuie evitate. Experienta a
demonstrat ca o propozitie cu mai putine cuvinte este mult mai usor de inteles clar decat
una cu un numar exagerat de mare de cuvinte.

Specialistii apreciaza ca lungimea cuvintelor ingreuneaza foarte tare lectura, din


urmatoarele motive:

5 tind sa fie abstracte, ori cititorilor le plac de regula cuvintele concrete (exemplu:
abstract-facilitati de exploatare petroliera; concret-instalatie de foraj).

6 cuvintele lungi nu prea sunt cunoscute de cititor; aceste recunoaste foarte repede
cuvintele scurte ( exemplu: cuvant lung-renumeratie; cuvant scurt-plata).

Un text clar nu este valoros daca nu este si interesant. Principalul element care face textul
interesant il reprezinta subiectul. Insa si aici problemele sunt discutabile, deoarece un
subiect este interesant pentru un public-tinta, pe cand pentru alt public-tinta, subiectul
respectiv nu este prea interesant. De aceea este bine ca atunci cand se redacteaza un text,
sa se cunoasca foarte bine publicul caruia ii este adresat.

Un stil adecvat este acela care conduce la mentinerea interesului cititorului. Un text lipsit
de monotonie da bine la cititor. De asemenea, un text unde se foloseste o serie de cuvinte
personale ca dumneavoastra si voi, accentueaza dimensiunea umana.

Atunci cand se scrie un text trebuie avuta in vedere si naturaletea, adica evitarea frazelor
greu de citit. Frazele trebuie sa sune firesc. Un rol important in acest sens revine formelor
contrase. Acestea sunt cuvinte prezentat prescurtat. De pilda in loc de do not se foloseste
dont.

Evitarea folosirii acestor forme duce la incetinirea citirii, fapt ce nu convine cititorului.

Sablonul si monotonia pot afecta stilul de prezentare al unui text. De aceea se recomanda
varietatea in sensul de a cauta cuvinte diferite care sa ajute la imbogatirea sensului si la
facilitarea intelegerii textului.

Varietatea nu inseamna insa incalcarea regulilor. Ca urmare, intr-o suita de fraze scurte se
preteaza si o fraza mai lunga, ce are rolul daca este alcatuita corect, sa imbogateasca
naratiunea.

Rasturnarea topicii, de asemenea, duce la reducerea monotoniei si poate sublinia actiunea


in fraza.

12
In elaborarea textelor trebuie avuta in vedere eufonia, adica evitarea uniformitatii frazelor si
repetarea cuvintelor.

Eufonia nu este usor de insusit de catre un autor de teste. Pentru ca acest mod de
redactare a textelor sa fie insusit, se recomanda ca atunci cand descoperiti un text elaborat
intr-un stil frumos, imitati-l cand elaborati propriul dumneavoastra text. In acest proces,
trebuie avuta grija ca gandurile sa fie limpezi iar mesajul sa incante mintea si apoi urechea.

Noi avem posibilitatea sa scriem texte atat despre oameni, cat si despre obiecte
neinsufletite.

Cand textul are ca subiect omul, este clar ca acesta contine elemente umane, deci are o
dimensiune umana. Se recomanda ca si atunci cand se scrie un text despre obiecte
neinsufletite sa i se atribuie o dimensiune umana, adica obiectul respectiv sa-l raportam la
noi, ei, voi, dansii etc.

Este interesant de retinut ca atunci cand elaboram un text sa avem in vedere evitarea
expresiilor rasuflate. De pilda, expresii de tipul: dozarea eforturilor, avantarea catre noi
culmi de progres si civilizatie, nu prea mai sunt recomandate pentru a fi incluse intr-un
text. Aceasta este determinata de faptul ca aceste expresii au fost asa de des vehiculate,
incat au devenit invechite, si nu mai spun mare lucru. Este nevoie de expresii noi, care duc
la improspatarea unui cliseu.

Sunt situatii in care elaboram un text si fara sa ne dam seama, prin cuvintele folosite jignim
pe cineva. De pilda, daca intr-un text folosim cuvantul profesorii, atragem supararea
profesoarelor, care considera ca au fost excluse din textul respectiv. Pentru evitarea acestor
probleme este bine sa folosim cuvintele cadrele didactice sau dascalii etc. Procedand
asa inseamna ca am eliminat biasurile.

1.3. Continutul textelor

In comunicarea scrisa este nevoie de elaborarea de texte simple si foarte clare, pentru a fi
usor de citit si de inteles. Oricat de complicata ar fi o idee, ea poate fi exprimata prin
cuvinte simple si inteleasa de catre publicul-tinta. Mesajele de pe e-mail ajuta omul sa-si
transmita gandurile pe toate meridianele si paralelele pamantului. Aceste mesaje daca sunt
simple si clare pot fi traduse si interpretate in limbajul tuturor culturilor lumii.

Marele fizician Einstein a inteles ca textele simple, chiar si daca folosesc unii termeni
tehnici sunt accesibile marelui public, daca sunt limpezi si usor de citit.

Pentru a scrie ceva simplu si clar despre un eveniment, proces sau fenomen este
obligatoriu sa-l intelegi foarte bine, sa sti foarte clar ce mesaj vrei sa transmiti publicului-
tinta si sa adopti un stil eficient de comunicare.

Putem sa ne aflam in situatia de a transmite publicului-tinta mesaje privind cercetare


stiintifica.

Unii cercetatori sunt de parere ca nu este bine sa ne implicam intr-o astfel de actiune, altii
ne sfatuiesc s-o facem fara probleme. De pilda, Rudolf Flesch ne sfatuieste sa nu ne
apucam sa dam explicatii stiintifice complete despre un proces, fenomen etc.

William Zinsser este de alta parere si el apreciaza ca insiruind o fraza dupa alta putem sa
facem accesibil un subiect complex atat pentru cei avizati, cat si pentru cei mai putin
avizati. Avand in vedere aceste pozitii, este firesc sa ne intrebam: Cum este mai bine sa
procedam? Practica a demonstrat ca sunt unii indivizi interesati de aceste probleme iar altii
nu sunt interesati deloc sau sunt interesati foarte putin. Din aceasta perspectiva este

13
important sa-i identificam pe cei interesati si sa le transmitem mesaje usor de inteles, iar
pe ceilalti sa nu-i stresam cu mesaje care nu-i intereseaza ci sa le dam numai informatiile
de care au nevoie.

In politica de zi cu zi, apar situatii in care unele conceptii stiintifice contradictorii ajung la
publicuri, uneori neavizate. Oamenii sunt bulversati si nu mai stiu ce trebuie sa mai creada
despre un proces, fenomen etc. Cu toate ca pe ei ii intereseaza adevarul in problema
respectiva, sunt neputinciosi sa-l afle singuri. In aceste conditii este recomandat ca
organizatia interesata sa adopte prin specialistii sai un document de luare de pozitie. Acest
document va fi intocmit cu concursul celor mai importante compartimente ( compartimente
avizate: juridic; de marketing; de relatii publice etc.) si el are rolul de a formula un punct de
vedere opus grupurilor de actiune si concurentilor. Este recomandat ca actiunea sa nu se
opreasca aici, ci luarea de pozitie sa constituie mai departe o rampa de lansare pentru
toate declaratiile publice vizand problema respectiva. Cei care o fac, trebuie sa fie pregatiti
sa raspunda la intrebarile tehnice, de care vor uza in special reporterii.

1.4. Necesitatea de a cunoaste subiectul

Unii specialisti sustin ca o persoana avizata poate scrie ceva interesant despre un proces,
fenomen etc. cu conditia sa cunoasca foarte bine subiectul. Daca nu este in stare sa
inteleaga singura subiectul respectiv, este nevoie sa ceara ajutorul unui expert si numai
apoi sa conceapa si sa transmita un mesaj catre publicul-tinta, pe intelesul acestuia.

Viata a demonstrat ca aceasta regula nu prea mai are valabilitate. Ideea ca cel care trebuie
sa cunoasca foarte bine subiectul trebuie sa fie numai tehnicianul este gresita. Nu mai este
valabila formula dupa care tehnicianul intocmeste textul, in termeni tehnici si-l prezinta
specialistului in relatii publice pentru a-l rescrie intr-un limbaj accesibil publicului-tinta, fara
a elimina informatiile date de el. Cu alte cuvinte, este gresita ideea potrivit careia
specialistul in relatii publice nu ar mai avea nevoie sa stie ceva despre subiectul respectiv,
ci el ar trebui numai sa stapaneasca stiinta si arta de a scrie limpede despre acest subiect,
adica pe intelesul publicului-tinta. Calea normala de lucru pentru un specialist in relatii
publice o constituie studierea foarte bine a subiectului, lamurirea problemelor mai putin
intelese pe timpul studiului individual, cu ajutorul expertilor, si transmiterea unui mesaj la
publicul-tinta numai in cunostinta de cauza. Mesajul transmis publicului-tinta nu trebuie sa
cuprinda tot ceea ce stiti dumneavoastra despre problema respectiva. Aceasta conduita
trebuie adoptata din doua motive:

a) publicul-tinta s-ar putea sa nu fie interesat de toate detaliile;

b) existenta unor zone de granita unde cunostintele pot fi nesigure si unde se pot strecura
unele erori.

1.5. Folosirea limbajului simplu

Vorbirea de zi cu zi, caracterizata de folosirea cuvintelor scurte si fara o abundenta de


termeni tehnici este foarte eficienta pentru toate categoriile de oameni.

Aceasta nu inseamna ca limbajul mai complex, presarat cu jargonul din domeniu este mai
putin eficient cand se practica numai intre specialisti. Din pacate unii specialisti scapa din
vedere nivelul de intelegere al publicului-tinta si continua sa foloseasca jargonul din
domeniu, cand se adreseaza acestuia.

Specialistii recomanda sa nu se foloseasca un limbaj ce contine cuvinte cu sensuri pentru


initiati, mai ales pentru a insela publicul-tinta.

Acest limbaj inselator este cunoscut in literatura de specialitate ca limbaj dublu.

14
William Lutz apreciaza ca pot fi identificate patru tipuri de limbaj dublu: eufemistic;
jargonul; functionaresc; emfatic.

Eufemismele pot insela in mod deliberat. De pilda a folosi cuvintele: deposedarea de viata
in mod ilegal sau arbitrar in loc de omor sau ingineri sanitari in loc de gunoieri
inseamna a incerca fie sa se protejeze sensibilitatea unor persoane, fie sa se respecte unele
tabuuri culturale.

Jargonul este bine sa fie folosit numai intre specialisti intrucat pentru profani suna ca un
limbaj pompos.

Limbajul functionaresc este un fel de jargon. De pilda in tipografie se folosesc unele cuvinte
cum ar fi zat si capitala cu un alt sens decat pentru majoritatea oamenilor. Totodata,
limbajul birocratic este un limbaj functionaresc.

Limbajul emfatic inseamna folosirea de cuvinte neobisnuite pentru elaborarea de concepte


banale. Mai simplu spus, acest tip de limbaj inseamna folosirea de termeni tehnici numai cu
intentia de a suna mai impresionant. In acest sens, este edificator exemplul dat de Doug
Newson si Boss Carrell: Toate sistemele solar-termice trebuie sa accepte tranziente
diurne si tranziente rapide, datorate trecerii norilor, in functionarea din timpul zilei. Prin
acest exemplu, autorii incearca de fapt sa spuna ca noapte se face intuneric si ca norii
acopera uneori soarele.

Sunt situatii in care cuvintele obisnuite nu prea sunt potrivite pentru elaborarea unui mesaj.
In aceste conditii este recomandata folosirea de cuvinte noi, cu conditia sa se explice
publicului-tinta care este semnificatia acestora. Nu se recomanda sa se dea o definitie
pentru cuvintele respective, ci mai eficienta este descrierea lor.

De pilda, in loc sa spunem despre contorul de energie electrica aflat in fiecare locuinta ca
este un aparat standard de masurarea consumului de curent electric, mai bine il descriem
ca pe un instrument care are rolul de a ne ajuta sa citim valorile energiei electrice
consumate intr-o gospodarie, in vederea achitarii de catre gospodarul respectiv a
contravalorii acestuia, periodic.

1.6. Prezentarea mesajului de la simplu la complex

Viata ne pune in situatia de a elabora si transmite fel de fel de mesaje catre publicurile-tinta
avizate, sau mai putin avizate. A incerca sa exprimati dintr-o data prea multe, duce la
punerea in incurcatura a publicului-tinta. De aceea, se recomanda ca pe timpul elaborarii
mesajului ideile sa fie prezentate pe rand, intr-o succesiune logica, adica sa se porneasca
de la ideea cea mai simpla si sa se ajunga incet, incet la ideea cea mai complexa.

Pentru aceasta este recomandat ca autorul unui text sa-si formuleze foarte clar ideile
principale pentru a fi intelese nu numai de catre el, ci si de catre cei carora le este adresat
mesajul. Din aceasta perspectiva, mesajul trebuie fundamentat pe fapte, cifre, descrieri,
explicatii. Detaliile deosebit de importante sau importante nu pot fi eludate.

Intr-o inlantuire de idei se recomanda sa se aiba in vedere ca ideea principala sa fie vizibila.
In situatia in care se eludeaza acest aspect, desi mesajul ajunge la publicul-tinta, acesta nu-
i va da importanta.

1.7. Explicarea lucrurilor necunoscute cu ajutorul celor cunoscute si transmiterea unui


mesaj accesibil

15
Sunt situatii in care publicurile - tinta nu inteleg unele mesaje receptate. In acest conditii
specialistii recomanda analogiile, cu ajutorul carora sa se faca un public-tinta sa inteleaga
mesajul receptat.

De asemenea, specialistii recomanda folosirea cuvintelor concrete in locul abstractiilor, care


sunt vagi si deschise interpretarilor. Eludarea cuvintelor concrete, da posibilitatea
publicului-tinta sa-si puna in aplicare imaginatia si sa distorsioneze mesajul. Totodata,
trebuie avut in vedere si modul in care se prezinta mesajul, intrucat acesta contribuie la
simplificarea materialului.

Din aceasta perspectiva, Tinkel ne recomanda niste reguli, astfel:

7 scrierea cu caractere naturale si cu spatii mici;

8 folosirea alineatului la primul rand dintr-un paragraf;

9 evitarea contrastului mic si a literelor prea mici daca se precizeaza ca publicul are
probleme cu vederea;

10 evitarea desenelor cu linii foarte subtiri, cu cerneala colorata sau pe hartie colorata
daca exista riscul ca lumina sa fie insuficienta.

CONCLUZII

Comunicarea scrisa constituie un tip modern de comunicare. Cei care comunica in scris
trebuie sa aiba in vedere ca mesajul ajunge la publicuri-tinta si acestea trebuie sa retina o
singura idee principala.

Comunicarea scrisa trebui sa ajute publicului - tinta sa inteleaga mesajul transmis. Pentru
aceasta comunicatorii trebuie sa stie cu precizie ce vor sa spuna prin mesaj. Pentru aceasta
mesajul trebuie formulat in functie de public. Caracteristicile publicului si ale media
determina modul de transmitere a mesajului.

Un mesaj limpede, trebuie caracterizat de inteligibilitate, naturalete, varietate, eufonie si


dimensiune umana.

Inteligibilitatea este dependenta de lungimea cuvintelor si a frazelor. Subiectele complexe


trebuie simplificate, pentru a fi usor de inteles. Folosirea limbajului dublu intr-un mesaj nu
este recomandata. De asemenea, trebuie evitate pe cat posibil eufemismele, jargoanele
diferitelor discipline, limbajul functionaresc si cel emfatic.

Termenii tehnici trebuie sa fie descrisi si nu definiti, pentru a crea cititorului o imagine mai
clara a lucrurilor despre care se scrie.

Cunoasterea subiectului in profunzime constituie un avantaj, cum un avantaj constituie si


identificare punctelor celor mai importante ale unui mesaj si formularea limpede a acestora,
evitandu-se acoperirea ideii principale, cu un numar mare de detalii.

Comunicarea orala: un proces esential al vietii umane

May 22, 2013 0 comments PRIME Romania recomanda

16
Comunicarea orala este unul dintre cele mai complexe si eficiente procese de transmitere a informatiei.
Aceasta implica participarea unui vorbitor si a unui ascultator in schimbul de ganduri, opinii sau idei, ce
constituie mesajul transmis. Ca orice act de comunicare, si cel oral tine cont de o serie de elemente
necesare pentru desfasurarea cu succes a procesului, elemente ce au un rol definitoriu in stabilirea
gradului de eficienta a comuniicarii: limbajul, codul lingvistic, performanta si competenta lingvistica,
codificarea si decodificarea mesajului, stimulii sau calitatile emitatorului si ale receptorului. Astfel, fiecare
dintre ele contribuie latransmiterea corecta a informatiei si intelegerea ei, precum si la imbunatatirea
relatiei ce se creeaza intre emitator si receptor.
Ceea ce ne determina sa comunicam este intentia de a afla cat mai multe lucruri in legatura cu o
anumita persoana, intamplare sau idee, insa si pentru a ne promova ideile personale in care credem cu
tarie.Comunicarea verbala este una dintre activitatile specific umane ce il deosebeste pe om de
celelalte fiinte, prin folosirea cuvantului. Acest element fundamental pune in valoare abilitatea de a gandi
a omului, ce permite schimbul de idei intre indivizi si, totodata, o relationare mai buna intre acestia, rolul
sau fiind unul esential. De asemenea, comunicarea verbala permite acumularea continua de noi
informatii ce faciliteaza dezvoltarea personalitatii, culminand cu atingerea unei trepte superioare de
cunoastere.

Fata de comunicarea scrisa, in cazul celei orale, interactiunea dintre emitator si receptor are loc intr-o
masura mult mai mare deoarece contactul ce se realizeaza intre acestia este unul direct. Acest lucru se
datoreaza faptului ca procesul are loc in prezenta ambilor participanti, iar mesajul este emis si receptat
rapid, oferindu-le ocazia sa faca schimb de un complex de idei intr-un timp mult mai scurt decat prin
intermediul comunicarii scrise. De asemenea, raspunsul primit poate fi exprimat cu mai multa claritate,
spre exemplu prin intermediul limbajului corporal, iar reactiile unui interlocutor pot fi observate si
analizate mai atent. Asadar,comunicarea orala are un grad mare de eficienta in transmiterea
informatiilor si prezinta numeroase avantaje, atat pentru emitator cat si pentru receptor.
Comunicarea orala se prezinta sub diferite forme, in functie de situatia prezenta si implicarea
receptorului, ce poate avea uneori doar statutul de participant la comunicare, fara a putea interactiona
direct, la randul sau, cu emitatorul. In ciuda faptului ca fiecare dintre aceste forme prezinta o anumita
particularitate si difera ca durata si continut, fiind adresate unui anumit tip de public, toate au o
importanta mare in interactiunea fiintelor umane si transmiterea mesajului. Eficienta comunicarii deriva
din utilizarea corecta a acestor forme ale comunicarii, orale si scrise, ceea ce conduce la un schimb de
informatii cat mai benefic pentru indivizi si relatiile interumane ce se formeaza intre acestia.

COMUNICAREA SCRISA
Scrisul a imbracat la inceput forma pictografica. Cu timpul s-a perfectionat sitransformat ulterior in scrieri
cu litere de alfabet. Scrisul si comunicareaformeaza unul si acelasi proces istoric-dialectic, determinat
de schimbarea sidezvoltarea conditiilor vietii materiale si sociale. Limbajul scris constituie unadintre cele
mai importante si mai revolutionare cuceriri dobandite de oameni,in procesul muncii si in conditiile

17
convietuirii in societate. El joaca un roldeosebit in pastrarea si raspandirea stiintei si a culturii in
precizarea sirealizarea diferitelor raporturi sociale. Comunicarea nu a ramas la stadiul uneisimple
comunicari de stiri sau vesti intre oameni. S-a dezvoltat continuu pemasura dezvoltarii relatiilor dintre
oameni si pe masura dezvoltariisocietatilor, lumii si a vietii de zi cu zi.Prin comunicare scrisa se
intelege: scrisoare, continutul unei scrisori, schimbde scrisori intre doua sau mai multe persoane, raport
sau legatura intre fapte,lucrari, fenomene si situatii. Este procedeul de comunicare intre oameni
prinscrisori, instiintari sau comunicari scrise. Prin comunicare scrisa se maiintelege totalitatea comunicarilor scrise
care intervin in activitatea uneipersoane juridice cu privire la relatiile si interesele ei.Comunicarea facuta
in scris de catre o persoana fizica sau juridica reprezintaun act de corespondenta. Actele
de corespondenta au caracterul si poartadenumirea de scrisori. In cazurile concrete, insa, actele de
corespondenta audenumiri diferite: oferta, adresa, intampinare, cerere, telegrama, reclamatie,proces-
verbal, afis comercial.Comunicarea scrisa este folosita atunci cand nu este posibila comunicareaorala, cand nu
exista alt mijloc de comunicare, cand comunicarea scrisa estemai avantajoasa in comparatie cu celelalte
mijloace de comunicare si,indeosebi, intotdeauna este necesara existenta unei forme scrise.Obiectul
comunicarii il formeaza: pastrarea relatiilor existente si convenabiledintre oameni, dintre organizatiile lor,
dintre ei si acestea, initierea, stabilireasi desfasurarea unor relatii noi, modificarea si stingerea relatiilor
vechi,schimbul de stiri, ganduri, informatii, pareri si idei care prezinta interespentru relatiile lor,
precizarea anumitor situatii si pozitii privind intereselereciproce, clarificarea si aplanarea eventualelor
neintelegeri care se pot ivi incadrul relatiilor si intereselor comune, rezolvarea diferitelor probleme pe
carele ridica desfasurarea practica a raporturilor sociale care ai leaga.Pentru persoanele fizice,
comunicarea scrisa constituie o activitateocazionala. Pentru organele de stat, institutii, intreprinderi si
celelalteorganizatii, comunicarea constituie o activitate continua, o metoda de lucru,o modalitate de
rezolvare a multor probleme.Corespondenta a facut pozibile noi relatii in viata politica
activitateacomerciala, in lumea culturala si in existenta cotidiana. Ea respecta unanumit protocol si
presupune, atat pentru emitator cat si pentru receptor,

Diferene ntre comunicarea oral i comunicarea scris

Cea mai important diferen ntre comunicarea fa n fa i cea scris este prezena imediat a
feetback-ului ntr-o form care este absent n cazul unei scrisori. Un transmitor verbal cunoate feed-
back-ul primit i i adapteaz eforturile comunicative urmtoare n funcie de acesta. ntre timp cel care
scrie este limitat la un feed-back ntrziat; este incapabil s-l activeze imediat, ci trebuie s atepte un
timp pn va putea evalua efectele. Datorit decalajului de timp poate rezulta o distorsiune i nelegere
greit a acestuia, ce rmne insesizabil pn n clipa n care destinatarul mesajului rspunde. n unele
cazuri va rmne invizibil i dup aceea, probabil pn cnd greeala n comunicare va fi detectat din
cauza unui aranjament pierdut sau a unei tactici greite.
Alt important diferen este faptul c permanena mesajului scris lipsete n comunicarea verbal.
Dac mesajul este lung sau tehnicist sau conine termeni legali sau contractuali este recomandabil s fie
scris. Reportofoanele sau alte aparatele de nregistrare cresc valabilitatea comunicrii verbale, dar nu au
aceeai valabilitate cum o are comunicarea scris. Realitatea este c expeditorul i destinatarul
comunicrii scrise au n permanen o arhiv a dictrilor i o rspundere a planificrilor mesajelor ce vor
fi transmise, dect n comunicarea verbal. [1]

Metode de comunicare
1.3.1. Comunicarea verbal

1.3.2. Comunicarea nonverbal

18
1.3.3. Comunicarea scris

De la nceputul apariiei sale pe Terra, omul a ncercat s comunice. La nceput au fost


gesturile, iar comunicarea nu putea avea loc dect cnd interlocutorii erau fa n fa.

Apoi au aprut cuvintele. n lume sunt n prezent peste 3000 de limbi vorbite, iar cuvintele
ne permit s avem un dialog cu interlocutorul fa n fa dar putem comunica i prin
intermediul telefonului, robotului telefonic, al radioului.

Pe lng cuvinte i gesturi omul a folosit pentru a comunica i imaginile. La nceput a fost
argila, piatra, papirusul.... mai apoi hrtia, televizorul, calculatorul, mijloacele multimedia.

Scrisul a contribuit deasemenea la eficientizarea comunicrii dintre oameni. n decursul


timpului omul a folosit: tiparul, tipografia, pota, telegraful, Internetul, faxul.

i n mod cert nu putem vorbi despre comunicare fr a vorbi despre memorie, care este
un auxiliar esenial al comunicrii.

Exist diferite tipuri de comunicare, fiecare adecvat diverselor contexte, scopuri:


comunicare informativ, expresiv, argumentativ.

Comunicarea informativ, utilizat mai ales n jurnalism, informatic, tiin, poliie,


const dintr-o raportare a faptelor ntr-un mod ct mai obiectiv, mai apropiat de
realitate.Receptorul i formeaz n acest caz propria opinie pornind de la faptele relatate.

Comunicarea expresiv, folosit mai ales n literatur, poezie, teatru, cinema, pictur,
muzic, psihologie, presupune mai ales transmiterea de sentimente, emoii, gnduri
personale ce corespund unei viziuni subiective a lumii.este mai personal.

Comunicarea argumentativ, prezent n politic, publicitate, vnzri, justiie, are ca


scop convingerea receptorului. mesajul este n acest caz adaptat receptorului.

Ca forme sau metode de comunicare putem enumera:

19
Pentru a avea succes trebuie s tim s comunicm ct mai bine. Este greit s
gndim c o persoan care tie s comunice trebuie s vorbeasc mult. Comunicarea este
att verbal ct i non verbal i scris. n funcie de interlocutor trebuie s folosim ct mai
convingtor toate cele trei forme de comunicare.

Comunicarea orala si comunicarea scrisa


-avantaje si dezavantaje-
Comunicarea este o caracteristica fundamentala a existentei.Prin comunicare se
realizeaza un schimb de informatii, idei si sentimente de naturi diferite pe cale orala
si pe cale scrisa.

Comunicarea orala,are o deosebita importanta pentru ca asigura intelegerea dintre


oameni.

In cadrul comunicarii orale, se manifesta capacitatea de a conversa, de a lua parte la


un dialog intre doua sau mai multe persoane, fiind fie emitator, fie receptor.In schimb, in
cadrul comunicarii scrise ,aceasta este folosita in momentul in care nu este posibila
comunicarea orala,cand nu exista alt mijloc de comunicare si astfel este necesara existenta
unei forme scrise.

Prin comunicare scrisa se intelege: scrisoare, continutul unei scrisori, schimb de


scrisori intre doua sau mai multe persoane, raport sau legatura intre fapte, lucrari,

20
fenomene si situatii. Este procedeul de comunicare intre oameni prin scrisori, instiintari sau
comunicari scrise.

Comunicarea orala,are o deosebita importanta pentru ca asigura intelegerea dintre


oameni.

Sunt de parere ca,pentru unele persoane este mult mai usoara comunicarea in scris fata de
cea orala ,pt ca uneori ne este mai dificil sa ne exprimam in public,datorita faptului ca se
pot vedea anumite gesturi,anumite emotii, de la caz la caz,dar si pentru ca mesajul nu
poate fi sters,doar rectificat.

Asadar, principala caracteristica a comunicarii orale o constituie ireversibilitatea.In


privinta aceasta, comunicarea orala reprezinta un dezavantaj,ceea ce pentru comunicarea
scrisa ar reprezenta un avantaj.

Mai este destul de importanta pronuntia corecta a cuvintelor,pentru ca daca nu se


asigura aceasta conditie,mesajul fie nu este inteles,fie i se da alt sens. Dar, principala
forma de comunicare este cea orala, asadar pentru a fi intelesi fata de cei din jur trebuie sa
invatam sa comunicam liber mai mult,iar pentru a ne putea face intelesi fata de cei din jur
depinde numai de noi.

In ziua de azi limbajul scris s-a perfectionat din ce in ce mai mult.El joaca un rol destul
de important in pastrarea,mentinerea si raspandirea stiintei si a culturii . Avantajul acestei
comunicari o constituie faptul ca,mesajul scris care vrem sa-l transmitem,il putem sterge si
il putem modifica.Dar, ca si in cazul comunicarii orale,mesajul scris trebuie sa fie
adecvat,adapatat la caracteristicile cititorilor.

Deasemenea, si comunicarea scrisa are un rol deosebit de important,mai ales in cazul


intreprinderilor,institutiilor,care astfel de comunicare constituie o activitate continua,o
modalitate de lucru.

Asadar, mesajul transmis,atat prin cale orala cat si prin cale scrisa trebuie sa poata fi
decodificat,sa fie cat mai clar si concis pentru a putea fi inteles.

Ca o concluzie,ambele tipuri de comunicare se folosesc si sunt destul de importante,in


functie de anumiti factori,in functie de necesitatile fiecaruia.

Surse :
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunicare
2. http://www.creeaza.com/didactica/comunicare-si-relatii-
publice/COMUNICAREA-VERBALA-SI-COMUNIC525.php
3. http://prime-romania.ro/comunicarea-orala-un-proces-esential-al-
vietii-umane/
4. http://ru.scribd.com/doc/39349253/comunicare-scrisa#scribd
5. http://petre-anghel.blogspot.md/2012/05/diferente-intre-comunicarea-orala-
si.html
6. http://colegiuleconomic.rdsbz.ro/comunicarea/page_08.htm

21
7. https://www.google.com/#q=Comunicarea+orala+si+comunicarea+scrisa

Cuprins :
1.Comunicarea..2-3

2.COMUNICAREA VERBALA SI COMUNICAREA SCRISA3-14

3.Comunicarea orala: un proces esential al vietii umane ........14-15

4.COMUNICAREA SCRISA.......................................15-16

5.Diferene ntre comunicarea oral i comunicarea scris.16

6.Metode de comunicare.16-18
7.Comunicarea orala si comunicarea scrisa
-avantaje si dezavantaje-....................18-19

Surse20

22