FRY oP GaNN OS nimicul de temutNu cred in Dumnezeu, dar fi simt lipsa. Aga ras- pund cand mi se pune intrebarea. L-am intrebat pe fra- tele meu, care a predat filozofie la Oxford, Geneva si Sorbona, ce crede despre o asemenea afirmatie, fara si-i dezvalui ci imi apartine. Mi-a raspuns printr-un singur cuvant: ,Siropos.“ Persoana de la care trebuie si incep este bunica din partea mamei, Nellie Louisa Scoltock, nascuta Machin. A fost profesoara in Shropshire pana s-a maritat cu bu- nicul, Bert Scoltock. Nu Bertram, nu Albert, Bert si nimic tn plus: asa a fost botezat, asa i s-a zis tn timpul viewii, asa a fost incinerat. Director de scoala cu o anu- mita inclinarie pentru activitatile mecanice: mai intdi a avut motocicleta cu atas, apoi un Lanchester, iar, la pen- sie, a condus un Triumph Roadster, putin prea provo- cator-sportiv, cu bancheta pentru trei persoane in fata si doua locuri mici in spate, utilizabile doar cu capota ridicata. Cand i-am cunoscut eu, bunicii mei se mu- taser in sud, ca si fie aproape de singurul lor copil. NIMICUL DE TEMUT 7Bunica mergea la Women’s Institute! punea murituri si conserve la sticla, jumulea si frigea giinile si gistele crescute de bunicul. Era miniona, aparent ferita de pireri dogmatice si avea incheieturi umflate, de om batran; oricum fi trebuia sapun ca sa-i scoata verigheta. Garderoba lor era plina de haine tricotate in casa, bu- nicul preferind modelele cu opturi, mai masculine. Aveau intilniri regulate la pedichiurist si faceau parte din acea generatie sfatuita de dentisti sa-si extraga toti dintii, deodata. Un ritual normal de trecere, pe atunci: dintr-un singur salt, de la o dentitie subreda si ruinata lao garnitura de portelan, la climpanit si nesiguranta, la situatiile jenante in societate si la paharul cu spuma de pe noptiera. Trecerea de la dinti la protezi ni sa pirut, fratelui meu si mie, un eveniment nu numai grav, dar si obscen. fnsa viata bunicii mele cunoscuse o alta schimbare enorma, la care nimeni nu facea aluzie in prezenta ei. Nellie Louisa Machin, fiicA a unui muncitor fntr-o uzina chimica, fusese crescuta in spiritul Bisericii Me- todiste, in vreme ce familia Scoltock tinea de Biserica Anglican3. La un moment dat, la sfarsitul adolescentei, bunica isi pierduse deodata credinta si, in stilul tempe- rat al istoriilor de familie, isi gasise un substitut: socia- lismul. Nu am idee cat de puternica fusese credinta ei religioasd sau care erau opiniile politice din familia ei; tot ce stiu este cA a candidat odata la un loc in consiliul local, ca socialist, si a fost infranta. Pana si o cunosc eu, 1 Cluburi pentru femei, institutie specified pentru Marea Bi tanie (a. tr). 8 JULIAN BARNESin anii cincizeci, progresase, devenise comunista. Se numira probabil printre putinii pensionari abonati la Daily Worker ai suburbiilor din Buckinghamshire si - dupa cum ne convingeam reciproc, frate-meu si cu mine - redirectiona fondurile domestice facdnd donatii Fondului de lupta al ziarului. La sfarsitul anilor cincizeci, s-a produs schisma chino-sovietica, iar comunistii din lumea intreaga au fost nevoiti si aleagi intre Moscova si Beijing. Pentru majoritatea credinciosilor europeni, decizia nu a fost di- ficila; nici pentru Daily Worker, care primea atit fon- duri, cit si directive de la Moscova. Bunica mea, care nu calatorise in viata ei in strainatate si traia intr-un dis- tins cartier de bungalouri, a hotarat, din motive rimase nemiarturisite, si-si lege soarta de cea a chinezilor. Am. intampinat misterioasa decizie cu satisfactia profitului personal, de vreme ce, pe lings Worker, primea acum si China Reconstructs, o revista ereticd, sosita cu posta di- rect din indepartatul continent. Bunica imi pastra tim- brele de pe plicurile de culoarea biscuitilor. Majoritatea pareau si omagieze realizarile industriale - poduri, ba- raje de hidrocentrale, camioane iesind de pe liniile de asamblare - sau, altfel, reprezentau diverse rase de po- rumbei zburand pasnic. Fratele meu nu intra in competitie pentru aceste ofrande, deoarece cu cAtiva ani in urmi se petrecuse in casa noastra o schisma a colectiilor de timbre. Luase hotarirea si se specializeze in Imperiul Britanic. Ca sa-mi afirm personalitatea, am anuntat ci ma voi ocupa, prin urmare, de o categorie pe care am intitulat-o, logic, dup cum mi se pirea mie, Restul lumii. Criteriul unic NIMICUL DE TEMUT gfiind exact ceea ce nu colectiona fratele meu. Nu-mi mai aduc aminte daca pasul respectiv fusese agresiv, defen- siv sau pur si simplu pragmatic. Tot ceea ce stiu este cd in clubul filatelistilor din scoal’, abia trecuti de varsta pantalonilor scurgi, au avut loc uneori schimburi de re- plici surprinzitoare. Asa, Barnesy, tu ce colectionezi?* Restul lumii.“ Bunicul era utilizator de briantina Brylcreem, iar covorasul de pe fotoliul sau Parker Knoll - un model cu spatar inalt si aripi de care se putea rezema cind il fura somnul - nu avea doar functie decorativa. Parul siu inciruntise inainte de al bunici 5 purta mustapi taiata scurt, militareste, pipa cu tub metalic si o punga de tutun care-i umfla buzunarul puloverului. $i o pro- tezA auditiva butucanoasi, o alta caracteristicd a lumii adultilor - ori, mai degraba, a celuilalt capat al lumii adultilor - de care fratelui meu si mie ne plicea si ne amuzim, ,Ce-ai zis? ne strigam unul altuia, in regi tru satiric, cu miinile pilnie la ureche. Agteptam amAndoi cu bucurie momentul nepretuit cind sto- macul bunicii ghioraia suficient de puternic ca buni- cul sa fie trezit din surzenie si s4 se intereseze: ,Sund telefonul, Ma?* Dupa un mormait stinjenit, reveneau Ia ziarele lor. Bunicul, in fotoliul siu semef, cu apa- ratul auditiv fluierand cind si cind si pipa fornaind nervos, clitinand din cap cu Daily Express in mana, citind despre o lume in care adevarul si justitia sunt mereu puse in primejdie de Amenintarea Comunista. in fotoliul ei ceva mai comod, de dama - din coltul rosu ~ bunica bolborosea supirati cu Daily Worker in mana, citind despre o lume in care adevarul si 10 JULIAN BARNESjustitia, in versiunile lor actualizate, sunt mereu puse in primejdie de capitalism si imperialism. Bunicul isi limitase ritualul religios la urmarirea emi- siunii Songs of Praise’. Se ocupa de tamplarie si de gridi- nirit; {si cultiva tutunul pentru consumul propriu si il usca in podul garajului, unde mai depozita si tuberculi de dalie si exemplare vechi de Daily Express legate cu sfoara piroasa. {I favoriza intotdeauna pe fratele meu, |-a invarat chiar si cum se ascute o dalt si, oricum, tot lui i-a lasat mostenire lada cu scule. Nu-mi aduc aminte sA ma fi invatat si pe mine (sau si-mi fi lsat mostenire) ceva, desi odat4 mi-a permis si urmaresc cum taie un. pui in magazia lui din grdina. ‘Tinea pasirea strains sub brat, o mangiia pana ce isi recipata linistea, apoi fi punea gitul pe o masinarie in- fernala din metal vopsit verde, prinsi in suruburi de gla- ful usii. Iar cand manevra pirghia, strangea si mai tare corpul pasirii, ca si-i inabuse ultimele convulsii. Fratele meu avea voie nu numai si priveasci, ci si si participe. De mai multe ori a tras chiar el de maner, in vreme ce bunicul tinea gaina. Dar amintirile noastre despre micelul din magazie diverg aici pini la incompa- tibilitate. Din punctul meu de vedere, masiniria doar sucea gitul pasiriis dar el sustine c¥ era o ghilotina de di- mensiuni reduse. ,Am imaginea limpede a unui cos mic, sub lama. Am imaginea (mai putin limpede) a capului care cade, apoi ceva singe (nu mult), bunicul lasind pasi- rea fara viayi pe pamant si salturile ei vreme de cAteva + CAntece de laud’, una dintre cele mai populare emisiuni ale postului BBC (a. tr). NIMICUL DE TEMUT wtmomente...“ Si fie oare memoria mea sterilizata, ori me- moria lui infestata de filmele despre Revolutia Franceza? fn oricare din cazuri, bunicul i-a facut fratelui meu cunos- tintd cu moartea - si cu dezordinea ei - mai bine decit mie, ,{ti amintesti cum sacrifica bunicul gistele, inainte de Craciun?* (Nu-mi amintesc.) ,Fugarea gasca sortita in jurul yarcului, lovind cu o bata. $i cand, in sfarsit, punea mana pe ea, o culca la pamant si, pentru orice eventuali- tate, ti punea bita peste git si o smucea de cap.“ Fratele meu isi aminteste de un ritual - la care nu am fost niciodata martor - pe care i] numeste Cititul jurna- lelor. Bunica si bunicul tineau fiecare propriul siu jurnal si, uneori, seara, se distrau citindw-si cu voce tare ce anume consemnasera in aceeasi siptamand, cu ani in urma. Aparent, notele erau cit se poate de banale, in schimb se contraziceau frecvent. Bunicul: ,,Vineri. Am lucrat in gridina. Am plantat cartofi.“ Bunica: ,Prostii. A plouat toata ziua. Prea umed, nu se poate lucra in gradina.* Fratele meu isi mai aminteste ci odata, cand era foarte mic, s-a dus in grddina si a smuls toate cepele. Bunicul |-a batut pana a inceput si urle, apoi, brusc, s-a albit la fata si i-a marturisit totul mamei, jurand c&4 nu va mai ridica niciodati mina asupra vreunui copil. in reali- tate, fratele meu nu-si aminteste nimic din toate astea — ni cepele, nici bataia. Pur si simplu mama i-a spus po- vestea de nenumiérate ori. $i chiar daca si-ar aminti cu adevarat, ar trebui si fie prudent. Ca filozof, crede ca amintirile sunt adeseori false, ,in asemenea masura, incat, in virtutea principiului cartezian al marului putred, nici una nu este de crezut, dacd nu are un suport extern oa- recare*, Eu sunt insi ceva mai credul, ori poate prefer si 2 JULIAN BARNESma amagesc, prin urmare merg mai departe ca si cum. toate amintirile mele ar fi adevarate. Mama a fost botezata Kathleen Mabel. Ura numele Mabel si ti reprosa si buniculuis explicatia lui era c& »a cunoscut pe vremuri o fata frumoasa, pe care o chema Mabel*. Nu am habar de avantul ori de regresul con- vingerilor ei religioase, desi fi pastrez cartea de rugiciuni, legata impreuna cu Hymns Ancient and Modern! in co- perte maro din piele de caprioara, fiecare volum iscalit sidatat ~ ,Dec.: 25: 1932 ~ cu cerneala verde, frapanta. ti admir punctuatia: abundenta de semne grafice, punc- tul de sub ,th* plasat exact tntre cele doua litere. in zilele noastre nu mai vezi asa ceva. in copilaria mea, subiectele tabu erau cele trei tradi- tionale: religie, politica si sex. Cand a sosit vremea ca noi doi sa discutam despre aceste chestiuni - despre primele doua, adica, a treia rimndnd mereu in afara agendei ~ in politica, ea era o true blue’, asa cum con- sideram c& fusese mereu. Cat despre religie, mi-a de- clarat ferm ci nui doreste ,nimic din gogoritele acelea* la propria-i inmormintare. Prin urmare, cand antreprenorul de pompe funebre a intrebat daci pre- fer ca ,simbolurile religioase* si fie scoase de pe pere- tele crematoriului, i-am raspuns ca, dupa parerea mea, ar fi fost exact cea ce ar fi preferat si ea. Conditionalul, fiindea a venit vorba, este un mod care fi trezeste fratelui meu cele mai mari suspiciuni. in + Carte de imnuri a Bisericii Anglicane (a. t.). 2 Albastru-veritabil, idel, credincios; de la prezbiterienii scotieni din secolul al XV-lea, opusi monarhistilor ,rosii* (a. tr). NIMICUL DE TEMUT 13asteptarea inceputului ceremonici funebre, am avut nu © cearta - ceea ce ar fi fost impotriva tuturor traditiilor de familie -, ci un schimb de pareri care a demonstrat ca, daci eu sunt un rationalist dupa propriile mele standarde, dup’ ale sale nu sunt decat un rationalist subtire. Dupa cea suferit cel dintai atac cerebral si nu a mai putut con- duce, a acceptat cu bucurie ca nepoata ei C. si-i foloseasc& masina: cel din urma dintr-o lunga serie de Renault-uri, marca fata de care a pastrat o loialitate francofila vreme de patru decenii. Stand impreuni cu fratele meu in par- carea crematoriului, cdutam din priy a masini frantuzesti, dar nepoata a sosit la volanul ma- silueta familiara sinii prietenului ei, R. Am remarcat ~ cu blandete, sunt convins: Cred ci mama ar fi preferat ca, totusi, C. st vind cu masina ei.“ Cu aceeasi blandete, fratele meu a in- trodus 0 exceptie logica, sustindnd ci exista dorinte ale celor morti, adica lucruri pe care si le-au dorit odinioari oamenii care acum sunt mortis si exist dorinte ipotetice, adica lucruri pe care oamenii si le-ar fi dorit ori ar fi putut si sile doreasca. ,Ceea ce si-ar fi dorit mama“ era o com- binatie a celor doua situatii: o dorin ipoteticd a unui riposat, prin urmare de dou ori mai discutabila. ,Nu putem face decit ceea ce ne dorim noi*, mi-a explicat; si ne lasim purtati de ipotetice preferinte materne ar fi tot avit de irational pe cit hotirirea de a ne concentra atentia asupra unor trecute aspiratii de-ale sale. In replica, eu am propus si ne striduim si implinim cea ce si-ar fi dorit ea, a) deoarece trebuie si facem ceva, iar ceva (dact nu iam lasa pur si simplu trupul si putrezeasca in gradina din spate) presupune optiunis si b) deoarece sperim ca altii si procedeze asa cum ne-am fi dorit noi, dup’ ce murim. us JULIAN BARNESfl intalnesc rareori pe fratele meu si sunt adesea sur- prins de felul tn care fi functioneaz mintea; altfel, este cat se poate de sincer in ceea ce sustine. Dupa serviciul funebru, in vreme ce ne intorceam la Londra cu masina mea, am avut un schimb de pareri chiar si mai straniu, cel putin din punctul meu de vedere, despre nepoata C. si prietenul ei. Erau impreuna de multa vreme, dar, intr-o perioada de racire a relatiilor, C. se imprietenise cu un alt barbat. Fratele si cumnata mea au simtit de la bun inceput o aversiune fay de respectivul intrus, iar ea a avut nevoie, din cate se pare, de doar zece minute ca sisi dea seama cu cine are de-a face“, Nu am intrebat in ce fel a ajuns la acest rezultat. Am intrebat, in schimb: ~ Dar cu R. esti de acord? ~E irelevant, mi-a replicat fratele meu, indiferent daca sunt sau nu. -Nu, nu este. C. sar putea s& vrea acordul tau in ceea cel priveste pe R. - Dimpotriva, ar putea prefera dezacordul meu. ~ fn oricare din cazuri, ei nu ii este indiferent nici acordul, nici dezacordul tau. ~ Aidreptate, mi-a raspuns, dupa ce a reflectat o clipa. Probabil v-ati putut da seama din acest schimb de re- plici ca el este fratele mai mare. Mama nu a vorbit niciodat’ despre cintarea care ar fi urmat si o insoteascd pe ultimul drum. Am ales migcarea intai din Sonata pentru pian in mi bemol K282 de Mozart - una dintre acele grandioase desfisurari si NIMICUL DE TEMUT 15infasurari de armonii, solemne chiar si atunci cand capata vioiciune. A parut si dureze vreun sfert de or’, desi nota de pe coperta indica sapte minute, si m-am tre- zit intrebandu-ma dacd nu cumva o fi o alt& variatiune mozartiana pe aceeasi tema sau daci nu cumva CD-ul crematoriului se stricase si sarea inapoi. Cu un an in urma aparusem in Desert Island Discs', unde alesesem si Recviemul lui Mozart. Dupa emisiune, mama imi tele- fonase s4-mi reproseze ci ma declarasem agnostic. Tot asa cum fi placea si tatalui meu sa se declare - in vreme ce ea insasi era atee. Parea si sugereze c& pozitia de ag- nostic echivala cu un liberalism searbad, spre deosebire de realitatea fortelor-adevarului-si-ale-pietei a ateismului. »Si, apropo, ce-i toata chestia asta cu moartea?* a conti- nuat ea. I-am explicat ci nu-mi place ideea de moarte. Esti exact ca tatal tau“, mi-a replicat. ,,Poate din cauza virstei. Cand vei ajunge la anii mei, nu iti va mai pisa asa de tare. Eu am cunoscut, oricum, partea buna a vietii. $i gandeste-te la Evul Mediu - speranta lor de viagi era cu adevarat scdzuta. Acum traim saptezeci, optzeci, nouazeci de ani... Oamenii cred in religie doar pentru ci le este frick de moarte.“ Tata genul tipic de declaratie a mamei: lucida, dogmatica, explicit intoleranta fata de pirerile opuse. Dominatia exercitata asupra familiei si convingerile despre lume au fost utile in copilirie, lim- pezind lucrurile, au umplut de restrictii adolescenta si au devenit repetitiv-abrazive la maturitate. Dupa incinerare, mi-am recuperat CD-ul lui Mozart de la ,organist* care, m-am surprins reflectind, isi 1 Program muzical pe Radio BBC (n. tr). 16 JULIAN BARNES