Indiferent de gradul de dezvoltare, orice societate este stratificat:

diferenele privind sursa de venit, eterogenitatea religioas la nivel societal,

distribuia puterii politice, modurile de consum i stilurile de via etc.
Stratificarea este universal i omniprezent.

Sociologic, noiunea de stratificare social are mai multe nelesuri (T.

Rotariu, Stratificare social, n Dicionar, 1993). Cel mai larg sens este cel
referitor la orice form de difereniere social capabil s mpart
societatea n grupuri situate ntr-o relaie de ordine total sau parial.

n alt viziune, stratificarea social cuprinde criterii specifice de clasificare,

cum sunt cele legate de putere, venituri, ocupaii, prestigiu social, nivel de
instrucie. Noiunea de stratificare social include conceptul de structur
social. (Schifirne, 1999). Dar diferenele sociale nu sunt fenomene
imuabile. Ele nu distribuie bogaia, puterea i prestigiul pentru totdeauna
unor grupuri. Raportul dintre acestea din urm se modific odat cu
modificarea societii. Prin intermediul mobilitii sociale, indivizii pot folosi
prghiile societii pentru a trece dintr-o stare social n alta. Mobilitatea
social se refer la deplasarea indivizilor sau a grupurilor n structurile
sociale dintr-un spaiu social i la schimbarea poziiei sociale n cadrul
colectivitii sau translatarea ntr-o colectivitate pentru ocuparea unei poziii
sociale. Stratificarea social este condiie i efect al mobilitii sociale.
Aceasta fiineaz ca urmare a diferenelor sociale i ea la rndu-i
genereaz deosebiri sociale ntre oameni i ntre grupuri. (Schifirne,
1999).

Giddens (2000: 308) este de prere c stratificarea social poate fi definit

drept inegaliti structurale ntre diverse grupuri de oameni. n opinia
aceluiai autor, se pot distinge patru sisteme de stratificare de baz:
sclavia, casta, starea i clasa. n timp ce primele trei depind de inegaliti
sancionate din punct de vedere legal sau religios, diviziunile de clas nu
sunt recunoscute n mod oficial, ci izvorsc din factorii economici care
afecteaz material circumstanele existenei umane.
Stratificarea social presupune diviziunea sistematic a societii n
categorii definite i tratate diferit n baza unor inegaliti sociale. Populaia
se structureaz astfel n straturi n funcie de:

- proprietate: venit, avere sau alte surse materiale,

- prestigiu: reputaie sau stim social,

- putere: abilitatea de a-i atinge propriile obiective chiar i n ciuda unor

piedici sau adversiti.

Sorin Mitulescu (1988: 65) propune apte dimensiuni pentru studierea

stratificrii sociale:

1) diferenierea dup venituri (oficiale i neoficiale);

2) diferenierea dup dotarea gospodriei;

3) diferenierea dup confortul locuinei;

4) diferenierea dup nivelul de instrucie colar i profesional;

5) diferenierea dup consumul cultural (stil de via i calitatea acesteia);

6) diferenierea dup funcia de conducere;

7) diferenierea dup prestigiu.

Toate aceste diferenieri se traduc n inegaliti. Inegalitile sociale constau

din repartizarea avantajelor i dezavantajelor sub influena de orice tip a
societii. De obicei, atunci cnd se discut despre inegaliti, acestea se
refer la categorii diverse de indivizi aparinnd unei anumite populaii.
Aceste categorii inegale sunt percepute prin intermediul unor straturi
suprapuse, asemeni unor straturi geologice, de unde noiunea de
stratificare social.

Stratificarea sociala duce la inegalitate sociala. Inegalitatile sociale sunt un

fenomen universal care determina accesul diferit al indivizilor la resurse,
pozitii si influente sociale.
Teorii cu privire la stratificarea sociala

Din moment ce stratificarea sociala este un fenomen social universal,

diferiti sociologi au incercat explicarea lui.

Carl Marx impreuna cu Engels elaboreaza in cadrul marxismului, un model

unic dimensional privind stratificarea sociala. Conform lor, singura cauza
pentru care apare aceasta este proprietatea privata asupra mijloacelor de
productie.

Exista doua clase sociale:

- Clasa dominanta, exploatatoare numiti capitalisti adica minoritatea care

detine controlul asupra bunurilor si factorilor de productie.

- Proletarii care detin putine proprietati, clasa dominata, exploatata, cei

care trebuie sa munceasca pentru a trai.

Exista o contradictie fundamentala intre caracterul social al muncii si cel

privat al societatii care duce in mod inevitabil la conflict, la lupta de clasa.

Max Weber considera ca stratificarea sociala este un fenomen cu multiple

dimensiuni. Factorii care conduc la stratificarea sociala sunt:

Economia oamenii sunt grupati in clase sociale in functie de rolul jucat in

procesul de productie. Clasele sociale identificate de el ( clasa sociala =
grupare cu sanse egale de a avansa in ierarhie): muncitori; mica
burghezie ;functionari - tehnicieni, intelectuali; proprietari si antreprenori.

Factori sociali care se refera la prestigiu si stima sociala si se coreleaza

partial cu factorii economici.

Factorii politici puterea detinuta de un individ in cadrul unui grup sau

organizatii birocratice, influenta pe care acesta o poare exercita in cadrul
unei actiuni colective.

A explica oricare dintre elemente, inseamna a-i identifica rolul, functia si

nevoia pe care o satisface. Orice fenomen social corespunde unei nevoi,
prin urmare toate indeletnicirile, calificarile si competentele sunt necesare.
Totusi ele nu sunt egale ca efort, grad de calificare, recompense si din
aceasta cauza apare stratificarea sociala.