Sonet 149

Nu te iubesc? Cruzimea ta m-apas

cnd mpotriv-mi partea ta o in!
Gndindu-te, eu uit de tot, frumoas
tiran, chiar de mine uit deplin.
Mi-s prieteni oare cei care te-acuz,
i le in partea, fr de habar?
Cnd tu m ceri, suspine port pe buz
i m rzbun pe mine nsumi doar.
Ce dar m-ar face s nu pot, de-a pururi
robul s-i fiu, urmndu-te-n restriti,
cnd i ador belugul de cusururi
numai cnd ochii, poruncind, i-i miti?
i-s dragi cei care vd, aa i-i vrerea,
urte-m, eu mi-am pierdut vederea.