Morometii

Marin Preda
Realismul reprezinta o miscare culturala din a doua jumatate a
secolului al XIX lea, aparuta in Franta revolutionara si opteaza
pentru o forma de mimesis in virtutea careia opera artistic este o
oglinda purtata de-a lungul unui drum(Stendhal). Scriitorul,
obiectiv si impartial, consemneaza veridic faptele, pictand tipuri
umane, cercetand cauzele si efectele sociale, psihologice, etice
ale acestora, reconstruind in opera literara viata insasi.
Opera lui Marin Preda se impune prin noua viziune asupra
satului traditional iar evenimentele se desfasoara in functie de
structura interioara a protagonistilor. Referindu-se la creatia
scriitorului, Nicolae Manolescu afirma ; Naratorul se margineste
sa observe gesturi, sa asculte cuvintele personajelor, fara sa se
introduca insa in constiinta lor si, deci, este incapabil de a gasi
motivari interioare (Arca lui Noe, vol. I)
n creaia lui Marin Preda, romanul Moromeii reprezint un
nucleu n jurul cruia se cristalizeaz intreaga opera, tema
familiei regsindu-se n toate scrierile autorului: de la nuvelele i
schiele volumului ntlnirea din Pmnturi pn la articolele i
eseurile din Imposibila ntoarcere i culminnd cu Viaa ca o
prad n care scriitorul mrturisete experienele de via care au
condiionat opera.
Din punct de vedere al orientarii estetice, romanul
Morometii( vol I) publicat in 1955 este o opera apartinand
curentului realist ce surprinde in mod veridic satul romanesc din
Campia Dunarii, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial si
prezinta in mod obiectiv problemtica satului romanesc din
perspectiva unui narator omniscient.
Tema acestui roman aduce n prim-plan condiia ranului, a
familiei i a modului de existen patriarhal, specific satului
tradiional romnesc. Viziunea scriitorului se fundamenteaz din
perspectiva confruntrii omului cu timpul, a umanitii cu istoria
fiind surprins raportul dintre individ i istorie .

Titlul Morometii - constituit din pluralul unui nume de familii

-prin raportare la continutul operei defineste familia ca o matrice
spirituala inscrisa intr-un univers rural dominat de armonie si
comuniune. De la Moromete la Moromeii este drumul de la
individ la familie, la satul romnesc tradiional, interbelic.

La nivel structural se observa o dihotomie orientata catre

planul personajului personajului Ilie Moromete si planul lumii
satului. Autorul urmareste circuitul subteran al protagonistilor
dezvoltat pe doua straturi: exterior, static timpul avea cu
oamenii nesfrit rbdare si interior, dinamic, cu modulatii de
constiinta ce disloca mentalitati, destrama unitatea familiei,
provoaca drame psihice iar astfel sunt delimitate cinci nuclee
narative. Discursul urmeaz o cronologie linear: de la nceputul
verii, cu cina n familie, pn la sfritul ei, cu precipitarea
evenimentelor aflate sub presiunea timpului.

Ilie Moromete este personajul principal al romanului

reprezentand tipul taranului romn aflat in disolutie din puct de
vedere patriarhal. Destinul sau, al crui prototip real este Tudor
Calarasu, tatl autorului, ilustreaz drama eterna a omului ce-si
pierde libertatea interioara in confruntarea cu istoria.
Originalitatea tipului de ran creat de Marin Preda este realizat
pornind de la atitudinea fa de pmnt: spre deosebire de
ranul lui Rebreanu, dornic de a dobndi pmnt pentru
demnitate social, pentru Moromete posesiunea este doar
garania unitii familiei. Personajul este definit printr-o suma de
atribute precum sociabilitate, inteligent, ironie, umor, fantezie si
disimulare.

Marin Preda i modeleaz personajul prin caracterizare direct

i indirect. Naratorul prezinta vrsta lui Moromete, aflat la a doua
csnicie acum avea acea vrst intre tineree i btrnee, cnd
numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva;
Era cu zece ani mai mare dect Catrina (contingent 911, fcuse
rzboiul) si i contureaz un vag portret fizic fruntea larg,
descoperit de golul prului czut de o parte i de alta a
cretetului. Catrina l vede negru la suflet de pcate i de
tutun, mort dup edere i dup tutun, n timp ce Blosu
intuiete spiritul duplicitar al vecinului su: om care eu i zic una
i el se face c n-aude.

Cele mai multe trsturi ale lui Ilie Moromete sunt construite
indirect, prin reliefarea gndurilor, aciunilor sau atitudinilor sale.

Incipitul romanului contureaza universul satului romanesc din

spatiul dunarean inscris intr-un timp istoric pentru a ilustra
conflictualitatea la scara mondiala n cmpia Dunrii, cu civa
ani naintea celui de-al doilea rzboi mondial, se pare c timpul
avea cu oamenii nesfrit rbdare; viaa se scurgea aici fr
conflicte mari Verbul se pare sugereaza faptul ca istoria
situeaz satul romnesc ntr-un proces de eroziune, tinznd s-l
disloce din structurile lui tradiionale. Ideea timpului rbdtor
este reluat n cap. al IX-lea: Dar nici asta nu se putea, fiindc
timpul era foarte rbdtor i ameninrile mari se sfrmau n
puzderie de ameninri mai mici pe care cu ajutorul timpului le
ducea zilnic n spinare. Cele dou
coordonate, spaial i temporal, deschid / nchid drama
destrmrii familiei de tip patriarhal i evideniaz drumul
nsingurrii lui Moromete: n incipit, eroul este nconjurat de
familie / de sat, ceea ce i confer o anumit autoritate, n timp ce
n final este singur i retras, individ nvins de o lume pe care nu o
nelege i de care nu este neles: Dar cu toat aparenta sa
nepstoare, Moromete nu mai fu vzut stnd ceasuri ntregi pe
prisp sau la drum pe stnoag. Nici nu mai fu auzit povestind.
Din Moromete cunoscut de ceilali rmsese doar capul lui de
hum ars, fcut odat de Din Vasilescu i care acum privea
nsingurat de pe polia fierriei lui Iocan la adunrile care nc mai
aveau loc n poian Lipsite ns de omul lor, aceste adunri
aveau s-i piard parc i ele curnd orice interes. Trei ani mai
trziu, izbucnea cel de-al doilea rzboi mondial. Timpul nu mai
avea rbdare.

Opunnd timpului social - istoric, timpul interior, Moromete

triete starea specifica ranului romn, stare ce caracterizeaz
civilizaiile arhaice si pe care Mircea Eliade o numea nostalgia
paradisului Imaginea lui Ilie Moromete rmas singur n mijlocul
btturii simbolizeaz deznodmntul personajului i neputina sa
de a mentine unitatea familiei.

Se remarca momentul cinei in familie care, prin asezarea la

masa a membrilor acesteia anticipeaza si sugereaza principalele
conflicte ale romanului. Prozatorul folosete tehnica detaliului
pentru a contura atmosfera familial dar i notaii
individualizatoare : bieii, Paraschiv , Nil i Achim , dei nu erau
din firea lor nite copii tcui , moi ori lipsii de veselie , se
aeaz la mas abseni , uitndu-se n gol , oftnd . Cei
trei baieti mai mari sunt asezati cu fata spre usa, sugerand
dorinta acestora de a deveni liberi, Catrina si fetele stau spre
vatra, un simbol al permanentizarii si continuitatii.

Moromete este asezat pe prag sttea parc deasupra

tuturor, sugerand superioritatea acestuia si atitudinea
contemplativa nascuta din asumarea responsabilitatii pentru a
veghea armonia familiei. Mediind conflicte, el este cel care refuz
colarizarea lui Niculae sau privete cu nencredere propunerea
fiilor celor mari de a pleca la Bucureti cu oile. Astfel se
sugereaza atitudinea conservatoare a lui Ilie in ceea ce priveste
universul familiei asociata ipostazei paterne.

Taierea salcamului intr-o dimineata de duminica aticipeaza

drama personajului marcnd o prbuire uman. Lipsa banilor
necesari platii taxelor la banca il determina pe Moromete sa
vanda salcmul lui Tudor Blosu, vecinul su. Scena tierii
salcmului are o valoare premonitorie, acest copac
reprezentnd dup cum afi rm Eugen Simion, dublul
vegetal a lui Moromete, destinul unuia fi ind anticipat de
al celuilalt. Bocetul care se aude in acea dimineata
marcheaza sfarsitul independentei lui Moromete (moartea
afectiva).
Salcmul simbolizeaza axis mundi, care vegheaz la
organizarea lumii , a microcosmosului rural i familial , fcnd
legtura ntre sacru i profan. Tierea arborelui constituie
prima fi sur a spaiului rural i coincide cu presiunea
timpului obiectiv, care nu mai are rbdare i l
instrineaz treptat pe protagonist, simboliznd nceputul
destrmrii familiei rneti. Caderea salcamului este
echivalenta cu disparitia logosului, cu retragerea lui Ilie
Moromete din spectacolul lumii fi nd sugerata prbuirea
unei civilizaii arhaice i patriarhale Salcmul tiat strjuia
ns prin nlimea i coroana lui stufoas toat partea aceea a
satului; acum totul se fcuse mic. Fapta mplinit se dovedete
dramatic : Ctva timp cei doi rmseser ncremenii uitndu-
se la salcmul dobort , netiind parc ce mai aveau de fcut .
Scriitorul subliniaz importana deosebit a salcmului frnt :
acesta fcea parte din viaa familei Moromete , a naturii , a
satului : Toat lumea cunotea acest salcm. Copiii se urcau n
el n fiece primvar i i mncau florile , iar n timpul iernii jucau
mija , alegndu-l ca loc de ntlnire.

Personajul adopta o atiudine ironica - o arm de intimidare pe

care o folosete, cu precdere, atunci cnd simte c membrii
familiei sale nu i neleg faptele i, mai cu seam, motivaiile care
se afl n spatele respectivelor fapte. Nil i ddu plria pe
ceaf i ntreb nc o dat: - Salcmul sta? De ce s-l tiem?
[] - Aa, ca s se mire protii!

Fire reflexiva, Moromete citeste ziarele in fiecare duminic,

impreun cu ali steni, in poiana fierariei lui Iocan. Oamenii
veneau aici s afle veti , s schimbe preri , colocviile duminicale
constituind un eveniment aproape mitic.
 Fiind liberal, Moromete este abonat la ziarul Miscarea,
Cocosila opteaza pentru Dimineata, apartinand Partidului
Taranesc , iar Iocan asteapta Curentul. Citirea ziarelor este o
hrana sufleteasca pentru Moromete, el clasifica, disociaza,
comenteaza idei publicate in ziar, numai din placerea
decodificarii, a desprinderii sensurilor ascunse ale cuvintelor, ale
situatiilor tipizate. Lectrura ziarului, discuiile , totul nseamn
pentru el un spectacol superior , o competiie superioar (de aici
afinitatea cu Cocoil , ugurlan , Iocan i Dumitru lui Nae) , n
care sunt nelipsite umorul i ironia, vorbele cu miez , poanta
anecdotic. Personajul adopta o atitudine disimulativa in raport
cu membrii comunitatii sustinuta de replicile pline de umor si
ironie care ii ofera lui Moromete ocazia sa contemple sau sa
mediteze detasat de realitatea obiectuala, cantonat intr-o supra
realitate ideala, utopica. Cnd se schimb regimul politic,
Moromete prevede inaintea multora c ranii vor rmne fr
pmnt. Astfel, n primul volum Ilie Moromete se dovedete un
membru activ al comunitii, n cadrul creia, la diferite niveluri,
joac mai evident sau mai estompat rolul de centrum mundi.
Strigtul Ilinci care-l cheam imperativ l readuce pe
Moromete la realitatea cotidian , bnuind c acas l atepta
agentul fiscal.

n ciuda drumurilor fcute la munte , a doborrii salcmului ,

Moromete este tot mai ngrijorat : Ce facem cu fonciire , c vine
la( Jupuitu) peste o sptmn i nu ne mai iart .

CONCLUZII: Romanul Moromeii reflect estetica realismului

postbelic prin tematica social, prin caracterul de fresc a lumii
rurale ante- i postbelice, prin persepctiva auctorial din care sunt
relatate evenimentele, prin verosimilitatea faptelor. Om al
pmntului i al satului tradiional, Ilie Moromete este considerat
unanim de exegei (specialiti) drept cel mai complex tip de ran
din literatura romn prin adncimea i frumuseea spiritului su.