Luceafarul vietii

1. n raza zilelor de mini

Vedem o viata noua
Scaldata-n sute de lumini
Necunoscute noua.

2. Privind luminile ceresti

n noptile senine
Zburam din grijile lumesti
n sferele divine.

3. Si admiram tacerea lor

Adnca, trecatoare
Ce-nalta tot ce-i muritor
Spre lumi nemuritoare.

4. Dar ce putem cuprinde noi

Din tot ce n-are margini
Cnd mintea noastra de noroi
E-o carte fara pagini.

5. Ce poate sa-nteleaga ea,

Materia greoaie,
Cnd forta din atom, din stea
E suflet de vapaie.

6. Dar toate nu-s nchipuiri

Iluzii dulci, desarte,
Ce ne hranesc cu amagiri
Purtndu-ne spre moarte.

7. Ne credem fata de ceilalti

Mai mari n trup, cuvinte,
Nu ne vedem ca nselati
Suntem de-a noastra minte.

spiritul:

8. Sarmane om ce crezi ca esti

Sau reprezinti aice,
Ai ncercat sa te privesti
n Eul tau novice?
9. Nu mlastinile ce te-au prins
Sunt locurile tale,
Desi n ele te-ai deprins
Ca orice animale.

10. Si animal de-ai fi, la fel,

N-ar fi prea mare gndul,
Dar vezi, tu esti mai rau ca el,
Caci prea iubesti pamntul.

11. Prea esti robit de griji, nevoi

Si toate cele false,
Tinndu-ti trupul n gunoi
Si sufletul n fase.

12. Apoi tu singur esti surprins

Ca soarta ti-e amara.
Te zbati si-apoi te dai nvins
Satul de-a ei povara.

13. Dar sa te-ntrebi vreodata, tu

De cauza pieririi,
Nici gnd. Ba chiar pretinzi ca nu
Exista Tatal Firii

omul:

14. Nu-i nimeni mai presus ca eu

n lumea asta mare.
Nu-i soarta si nici Dumnezeu
Ci totu-i ntmplare.

15. Minciuna-i cine m-a facut,

Rusinea mi-a dat corpul
Si mi-am facut din prima scut
Si din secunda scopul.

16. Nu cred dect ce simt si vad

Cu simturile mele.
ncolo-i moarte si prapad,
Pustii numite stele.

17. Ce-mi pasa mie ce-oi mai fi

Cnd voi intra-n tarna.
Caci tot ce ma-nconjoara aci
Spre dulci placeri ma mna.

18. Ce sa pricep eu din ce e

Divinitate, spirit,
Cnd trupu-mi are tot ce vrea
La ce bun sa-l mai irit.

19. Si ce folos sa-l umilesc

Cu rugaciuni, iluzii,
Cu care-adesea se hranesc
Schilozii, orbii, surzii

20. Eu, slava cerului-s ntreg

Nu-mi pasa ce fac altii.
Eu stiu din viata ce s-aleg
Si fara inspiratii.

prezentatorul:

21. Cam astfel si cuvnta el

Mintindu-se pe sine
Sarmanul om fara de tel,
Pierdut printre ruine.

22. Dar toate au si un sfrsit

Cu rostul lor integru
Ce vine-adesea negndit
Cu tot cortegiu-i negru.

23. Din omul nostru-asa semet

N-a mai ramas nimica,
Din contra, nu-i nici ndraznet
Sa-si stapneasca frica.

24. Caderea-i brusca-l zdruncina

n simturi asa tare
Ca-ntia data se-ntreba:
Sunt viu, mai sunt eu oare?

spiritul:
25. Existi epava, biet nebun,
Ai fost tu viu vreodata ?
Mai mult e de prisos sa-ti spun
Vestiri ce nu te-mbata.

prezentatorul:

26. El stete-o clipa ncremenit.

Parc-auzi o voce,
Dar capul i paru traznit
De bulgari grei de roce.

omul:

27. Eu sufar? Deci exist? EU sunt?

Cui sa-ndrug rugamintea?
Iertare cer! Loveste crunt,
Dar nu-mi lua si mintea!

28. Mai lasa-ma, vreau sa repar

Greselile facute.
Acuma simt cerescul har
Ce poate sa m-ajute.

spiritul:

29. Iertat esti, dar pacatu-l tragi,

Caci altfel uiti prea iute.
Promisiuni grabite, vagi,
Nu-i nimeni sa le-asculte.

omul:

30. Ucide-ma, doresc sa mor,

Trazneste-ma acuma,
ti cer un foc ucigator,
ndura-te, sunt huma.

31. Nu pot sa mai suport, n-auzi?

Calvarul asta groaznic.
Termina-l, ce ma tot acuzi
Ca-s mndru si obraznic.

32. Sau poate... -ntr-adevar nu esti...

Vai, mintea mi se pierde.
M-afund n goluri pamntesti
Si nimeni nu ma vede.

spiritul:

33. Hei omule, nu esti deprins

A suferi-n tacere
Si-n loc sa scapi, nca te-ai prins
Pe-un nou drum de durere.

34. Dar Domnul viata nu ti-o ia

Cnd ti-e mai tulburata,
Ci-ti cere sa revii n ea
Cu mintea luminata.

35. Tu nu esti, ai uitat, asa-i,

Materia-i de vina,
n ea te prinzi cu tot ce ai
Din opera Divina.

36. Dar iata-asculta tot ce-ti spun

Si crede-adnc n ele
ti voi vorbi de tot ce-i bun,
De infinit, de stele.

37. De viata ta de pe Pamnt,

De dor si de iubire,
De-al sufletului tau avnt,
De-a omului zidire.

38. Cnd totu-ngramadit era

n sine, unitate,
Cnd pacea vesnica domnea
n tainica cetate.

39. Cnd timp si spatiu nu putea

Sa-nchege zi si noapte,
Cnd frig si cald nu se simtea,
Nici nastere, nici moarte.

40. Cnd totul nu era nimic

Nimicul era totul
Cnd necuprinsu-att de mic
n el pastra pivotul

41. Acesta singur se misca

Pornit de-un dor de duca
Si-n juru-i totul se schimba
Vibrnd ca o naluca.

42. Atunci dintr-nsul s-au desprins

Frnturi nenumarate
mprastiindu-se-ntr-adins
Sa miste tot, departe.

43. Vrtejul astfel se nascu

Croindu-si drum n mare
Si forta lui mereu crescu
Din ce n ce mai mare.

44. Si se-ncuiba att de strns

n smburele-atomic
Ca-l ridica la rang de ins
Eternul Cosmogonic.

45. Puteri imense detinnd,

Pe sine se preface
Si-n jur vecinii adunnd
Imense blocuri face.

46. Si-n fierbinteala de miscari

S-aprind si-alerg prin spatiu,
n grupuri ce-si resorb din zari
Viata si nesatiu.

47. Si-apoi mereu s-au tot ivit

Prefaceri complicate,
Umplnd tot spatiul infinit
Cu lumi frumos grupate.

48. Sunt universuri ce roiesc

n ritmuri minunate
De-armonioase legi ceresti
Conduse si-nzestrate.

49. Fiinte-organizate apoi,

n ele nasc navalnic
Dnd lumi de spirit si noroi
Cu trai maret si jalnic.
50. Cugetatoarele cnd vin
Gndirea ia fiinta
Nascnd pe rnd sub scut divin
Iubire si credinta.
omul:

51. N-am nteles nca deajuns

Din cele spuse, frate,
Cam unde-o fi Cel nepatruns
Ce-n mna tine toate ?

spiritul:

52. Asteapta, ai rabdare-un pic,

Nu-i treaba prea usoara.
Cnd eu te-ntreb cte ceva
Raspunde-mi ntr-o doara.

53. Si-atunci tu nsuti vei afla

Raspunsul chiar n tine.
Privind adnc, gndirea ta
Te va-ndruma spre bine.

54. Cnd flori de gheata cad de sus

Re-mpodobind natura,
Prinznd din zbor un fulg, ce-ai zis
Cnd i-ai vazut structura?

omul:

55. Ce forta-n stea de prefacu

n fin balon de apa?
Nu spui nimic, n-ai viata tu,
Sau vocea ta mi scapa ?

spiritul:

56. Nimic, desi ar fi ceva,

ti trebuie-ndrumare.
Te-oi ajuta, caci vrerea ta
E-o forta foarte mare.

57. Ma bucur ca n-or fi-n-zadar

A mele straduinte,
Voi mai aprinde nc-un far
n calea biruintei
58. Te voi urma oriunde-ai fi
Voi sta cu tine alaturi
Si orice piedici s-or ivi
Vei sti sa le nlaturi.

59. Deci, iata calea, poti sa pleci

Ai mult de mers, o viata.
Dar nu uita, prin orice treci
S-asculti a mea povata.

prezentatorul:

60. Si a plecat plin de curaj

Si de nadejdi, de vlaga,
Sa vada ce fel de miraj
Formeaza lumea-ntreaga.

61. Ajunge-n munti, privi uimit

A codrilor destine,
Sa urc, desi sunt obosit,
Mi-e dor de naltime.

62. Suind, de ploaie fu cuprins,

Ce baie minunata!
Si oboseala am nvins
Si aerul ma-mbata.

63. Ce fericit as fi aici

Sa duc o viata-ntreaga
Cu oi si cini, cu oameni mici
Ce stiu sa ma-nteleaga.

64. Sa vad de sus ntinsul larg

Cu rasarit de soare
Dup-a-naltimilor catarg
Sa-mi port gndirea-n zare.

65. Spre lumi de aur si de vis,

Spre stele sclipitoare,
Ramn aici, e paradis
Si farmec si splendoare.

66. Dar ce pacat ca n-am aripi

As trece peste creste,
Peste paduri si peste rpi
Ca soimul din poveste.

67. Dar dintr-odata-un vnt purta

Un zumzet de motoare,
Privirea-i trista se-ndrepta
Spre-un punct lucind n soare.

68. Paru ca e un animal

Ca toate celelalte,
Dar nu, e-un monstru de metal
Purtat de forte-nalte.

69. Ce dor i mina-att de sus?

Sau frica li-e de munte?
Sarmanii, stiu ei ce-au ajuns
De zbor att de iute?

70. Dar ce-i, au ametit, cobor?

Vai, groaznic, cad n vrila!
O, Doamne, fii ndurator
Si ai de dnsii mila.

71. Ca un bolid, venind n jos

Cu viata-ntrnsul nca
Cu zgomot surd si fioros
Gigantul intra-n stnca.

72. Cutremur, groaza, totul praf

O masa fara forma,
Oroare, flacari, asta-i jaf
Si nicidecum o norma!

omul:

73. De ce Stapne i-ai rapus

Cnd se-naltau spre tine?
De ce cu foc i-ai mai distrus
Si tocmai lnga mine ?

74. De ce nu mi-ai lasat prilej

Sa-i vad macar la fata?
De ce opresti cu-asa vrtej
Cea mai superba viata?

75. O, sufletul mi e ranit!

Esti crud, prea crud parinte,
De azi regret ca te-am iubit,
Mai mult ca nainte !

76. Ma duc departe, nu mai vreau

Sa mai aud de nimeni
Te-am smuls din piept, nu te mai iau,
Ramn doar eu cu mine.

prezentatorul:

77. Si s-a tot dus, a cobort,

Si muntii, si-al lui suflet,
A mers si-a mers, c-a cobort
De foame si de umblet.

78. I prinse noaptea-ntr-o vlcea

n mijloc de padure,
O toropeala-l napadea
Si somnul da sa-l fure.

79. Dar din tufisu-alaturat

Doi licurici sclipira,
Privi la ei cam ncurcat
Si-un gnd adnc l fura.

80. Prea mari, rotunzi si prinprejur

Stiu bine ca nu-s ape,
Deci nu-s insecte, pot sa jur
Ah, Domnul sa ma scape !

81. O cruce-n graba si facu

Si-un pas-napoi se dete,
O cioata-l sabota, cazu.
Se ridica, i-e sete.

82. Sudoarea rece-l napadi

Si-o sterse de pe frunte,
Se-ntoarse, nu putea-ndrazni
Pericolul sa-nfrunte.

83. Da buzna, fuge obosit

Lovindu-se de arbori,
Un gol... de-acum s-a ispavit...
E moarte fara martori
84. Doi licurici, nu spui nimic
Fulg moale de zapada?
M-afund, ma pierd si-att de mic
Nu-i nimeni sa ma vada ?

85. Cam unde-o fi Cel nepatruns

Ce-n mna tine toate?
Eu viu...? Iertare, ce-am ajuns?
Sunt eu? Mai sunt eu poate?

86. O, Doamne-ncep sa te-nteleg,

Vad mna ta oriunde.
De ochiul tau perfect, ntreg
Nimic nu se ascunde!

87. Asa de jos m-ai aruncat

Si am ramas tot teafar,
Ba prin cadere m-ai urcat
Mai sus, ca pe-un luceafar.

88. Ce rau mi pare c-am gresit,

Nu-s vrednic de-a ta mila,
Dar jur ca tot ce mi-e sortit
Sa nu-mi mai cada sila.

spiritul:

89. Asa-i cum zici. M-ai nteles,

Te-ai desteptat din tina,
De aceea-n lume-ai fost ales
Sa raspndesti lumina.

90. Asculta deci ce-ti spun acum

E-a vietii noastre baza,
Tu s-o arati mereu pe drum
La cei ce vor s-o vaza.

91. Exemplele ce ti le-am dat

Sunt doua mari extreme,
Cristal si om evoluat
A firii teoreme...

92. Materia dintru-nceput

Avu ntr-nsa spirit
Caci altfel n-ar fi conceput
Nimic din al ei merit.

93. Si-aceasta forta-n infinit

Sa se re-ntoarca tinde,
Cnd misiunea si-a-mplinit,
Nimic n-o mai cuprinde.

94. Se-nalta lin pna la El

Formnd un tot cu Dnsul
Atotputernic n eter
Si peste-ntreg cuprinsul

95. Fiinta destinata dar

Sa duca-n cer fluidul,
E supraomul legendar
Ce-nfrunta adesea vidul

96. El nu-i ca voi, greoi si dur

Cu forme grosolane,
Ci e subtil, cu suflet pur
Si simturi diafane.

97. Iesind demult de printre voi

Din planul suferintei,
El soarbe-n lumea de apoi
Paharul biruintei.

98. Dar biruinta contra lui

L-aduse-n sfere line,
Aici, n viata unde nu-i
Nici jale, nici suspine.

omul:

99. Si ce-as putea sa fac s-ajung

Si eu n lumea-aceea?
Ce-ar trebui din corp s-alung
Sa aflu si eu cheia?

spiritul:
100. Mai ai a trece multe punti
Prin vietile din cale,
Cu gnduri grele multe frunti
Vei mai scalda-n sudoare.

101. Dar daca vrei sa-ti mai scurtezi

Calvarul dinainte,
Ridica-ti sufletul si crezi
n taina celor sfinte.

102. Si cnd ca spirit vei fi iar

n planuri mai nalte,
Continua-ti de-acolo chiar
Lucrarile lasate.

omul:

103. Cum Doamne, iar nu nteleg

Fiind asa departe,
Cum as putea sa mai dezleg
Problemele-ncarnate ?

spiritul:

104. Sarmane lut, tot lut rami,

O trista nchisoare,
Nu lasi pe nimeni ntre vii
Dect atunci cnd moare.

105. Sarmane lut, sarmane om

Ce vezi nu-ti vine-a crede,
Desi ti-e dat sa vezi si-n somn
Ce ochiul tau nu vede.

106. N-ai observat tu de cnd esti

n viata ta desarta
Attea supraomenesti
Puteri ce-n ea le poarta ?

107. Nu, e zadarnic ce am spus

Deoarece nu se poate.
Te iau cu mine, vino sus
Sa vezi de-acolo toate.

108. Asa, vezi trupu-ti adormit,

Sa n-ai grija de spatii,
El va trai ca adormit
Si-l vor pazi savantii.

109. Orict ne vom ndeparta

Fluidu-ti se va-ntinde
Si corpul tau va imprima
Ce-n tine va cuprinde.

omul:

110. Ah, am scapat ca din mormnt

Si-acum plutesc n slava,
Ce ma retine de pamnt
E pulbere si pleava.

111. Ct as mai vrea sa nu ma-ntorc

n casa nselarii..
Snt pur. Ce-as mai putea sa torc
La faptele-ncarnarii?

112. Aici e-atta adevar

Si vraja si lumina
Ca n-ar ncape fir de par
Din lumea cea straina.

spiritul:

113. Te-nseli, fiind cu mine vezi

Mai mult dect ti-e firea.
Dar tu de-acum evoluezi
Si capeti mntuirea.

114. Eu te ridic spre Dumnezeu

Sa-ti deie El lumina.
Iar tu vei cobor mereu
Sa lupti cu-a lumii vina.

omul:

115. Dar ce-am facut eu, pentru ce

Atta ispasire ?

spiritul:
Priveste-acolo, vezi ce e
Cu-acea ngramadire ?

omul:

116. Da, vad barbati viteji luptnd

Sa-si apere pamntul
Si mai zaresc copii plngnd
Cum iarna plnge vntul.

117. Si n mizerie ei cresc

Si-ajung la nchisoare.
Straini cu rndul jefuiesc
O tara-ajunsa-n floare.

118. Si prigoniri se tot succed

Biserici, scoli snt arse.
Familii se corup, se pierd
Prin fel de fel de farse.

119. Iar sus pe tron un dictator

Nu stie ce-i cu dnsul.
Mannca vietile celor
Ce n-au credinta-ntr-nsul.

spiritul:

120. Ce soarta crezi ca si-a creat

n alte existente?
Sa fie vesnic sfarmat
De-a umbrei lor prezente.

121. Si-n urma cnd va ispasi

Pedeapsa cuvenita
El nsusi va re-nsufleti
Credinta urgisita.

122. Se va regenera din nou

Pe culmi ametitoare
Din al trecutului ecou
A spiritului floare.

123. Asemeni, tu ai patimit,

Dar azi e pe sfrsite.
De mii de ani te lupti cumplit
Cu doruri ne-mplinite.
124. Mai totdeauna, n zadar
Te zbuciumai n ele,
Desi treceai ca un fugar
Prin piedicile grele.

125. Dar vezi, nu poti sa pretuiesti

A binelui placere
De n-ai prilej sa te lovesti
Cndva de vreo durere.

126. Caci din durere esti nascut

Si-ti porti n ea fiinta
Nici pentru suflet n-ai un scut
Mai sfnt ca suferinta.

omul:

127. O, de copil le-am ncercat,

Cnd asta, cnd cealalta,
Dar niciodata desteptat
N-am fost de-a lor rasplata.

128. Degeaba prin vis de-am banuit

Ce-nseamna a lor prezenta
Atunci cnd trupul adormit
Iesea din existenta.

spiritul:

129. Da, visul. Si-ai visat n vis

Vreodata dorul sortii ?

omul:

Fireste, din al lui abis

Vorbeam chiar si cu mortii.

130. Ma-ntelegeam cu fratii mei,

Cu sora, cu bunica,
Desi din vocea lor de zei
Nu se-auzea nimica.

131. n schimb, cuvntul meu era

Atta de puternic
Ca-n juru-i totul se trezea
n groaza si-ntuneric.

132. Paream ca strig: cine-a-ndraznit

Sa spuna ca e moarta?
Fiinta care am iubit
Nu moare niciodata!

spiritul:

133. Perfect, stiam ca tu esti

Cel indicat de soarta
Sa duci lumina unde nu
Se vede-a vietii poarta.

134. Tu stii? Nu tuturor li-e dat

Sa vada-n lumea noastra.
Desi li se deschide larg
A visului fereastra.

135. Asta e legatura lor

Cu-adevarata viata
Prin ea, cu drag noi dam celor
Ce cer vreo grea povata.

136. Si cnd n lumea noastra, voi

Murind, va pierdeti corpul,
Va nasteti iarasi printre noi
Sa va refaceti corpul.

137. Dar, daca grele ncercari

V-apasa, -un plan nemernic
Va cereti pentru ispasiri
Un nou calvar puternic.

138. Si dupa gravitatea lui

Voi nsiva alegeti
Sa puneti capat gndului
Ce nu vi-l ntelegeti.

139. Si dupa ce v-ati re-ncarnat,

Materia orbeste
Si-n noul drum ce v-ati luat
Mai rau va rataceste.
140. ncepeti prin a va crti
Aproapele si sfintii
Apoi, nebuni, va nimiciti,
Va sfsiati parintii.

141. Ce sa mai spun de-attea mii

Gresale si ispite
Ce va rapesc de printre vii
Cu simturi adormite...

142. Si cum spuneam, v-alegeti voi

O soarta oarecare
Si daca-nvingeti, ca eroi
Gasiti evoluare.

143. Asa vreti unii bogatii

Imense, nesfrsite
Prin care s-ajutati copii,
Fiinti nenorocite.

144. Si vi se dau, dar voi uitati

C-aveti o datorie
Si ori ajungeti ruinati,
Ori va treziti sub glie.

145. Iar altii, vreti sa fiti saraci

Mizerii sa va roada,
Unii smintiti si altii vraci
A lumii voastra coada.

omul:

146. Dar avionul? Vreau sa stiu

De ce asa o soarta...
Distrus fulgerator de viu
Pe-a fericirii poarta.

spiritul:

147. Ti-am mai vorbit de el curnd,

n cazul cu bogatii.
Pacatul i-a condus zburnd
Sa moara ca piratii.

148. Si totusi au evoluat

Caci adorau naltul
Febrili n el s-au ridicat
Sa-si vada-aievea saltul

omul:

149. Stapne, fii n veci slavit

Te vad acum oriunde
Si-n firul ierbii nverzit
Iubirea Ta patrunde.

150. Un pai, o floare, -un munte, -o stea,

Puterea Ti-o arata
Si toata fericirea mea
De Tine e legata.

151. Te vad si-n mine, -n snul meu

Cu ochii Tai albastri
Si peste tot te vad mereu
nconjurat de astri.

152. O, Doamne, fii bun si ma ia

La Tine-n cer, departe,
Acolo e iubirea mea
Reda-mi-o de se poate.