Sunteți pe pagina 1din 11

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURES TI

ADMINISTRAREA AFACERILOR N AFACERI

Dezvoltarea durabil in serviciile turistice

Profesor coordonator:

Prof. univ. Ioncic Maria Masteranzi realizatori:

Florina Butnariuc

Robeta Botezatu

Natalia Calciu

Bucureti 2017
Introducere

Am ales aceasta tema deoarece o caracteristica definitorie a lumii contemporane o


reprezinta dezvoltarea durabila in domeniul serviciilor din turism, una dintre cele mai
importante, mai actuale si totodata cele mai controversate trasaturi ale economiei mondiale.
Aceasta apare in contextual globalizarii ca un nou concept.

Cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile Dezvoltarea durabila este dezvoltarea
care satisface nevoile prezentului fara sa compromita sansa genratiilor viitoare de a-si satisface
propriile nevoi.

In referat s-a abordat tema dezvoltarii durabile in mod general, pentru a ne creea o
imagine de ansamblu a situatiei actuale in toate regiunile. Se pune accentual pe dezvoltarea
durabila in sectorul serviciilor din domeniul turismului in lume, evidentiind aspect importante.
De asemenea se prezinta situatia din Romania.

In referat se prezinta expunerea avantajelor, dezavantajelor si amenintarilor


dezvoltarii durabile, cu scopul de a ne familiarize cat mai in detaliu cu acest fenomen cotidian.

Context global, regional, local si analiza perspectivelor dezvoltarii turismului in


Romania

Globalizarea este un fenomen general, complex, multifunctional. El cuprinde toate


activitatile socio-umane, de la piata interna la piata globala, de la dimensiuena politica si
economica la cea sociala, religioasa, spirituala, de la dreptul intern la dreptul si relatiile
international, de la suveranitatea nationala statala la globalitate, la societatea planeta. In aceasta
viziune, toate problemele capata conotatii planetare.

In general, dezvoltarea durabila a servicilor a devenit un obiectiv pentru Uniunea


Europeana incepand cu anul 1997, cand a fost inclus in tratatul de la Amsterdam, intrat in
vigoare in 1999. Acesta face parte din dezvoltarea durabila, o sarcina fundamentala a
Comunitatii Europene. Noua ani mai tarziu (2006) Consiliul European de la Bruxelles adopta
Noua Strategie a Dezvoltarii Durabile a UE, bazata pe strategia de la Gotheborg si ca rezultat
al procesului inceput inca din 2004.

La nivel national, strategiile de dezvoltare durabila trebuie sa fie focalizate pe


urmatoarele obiective: realizarea cresterii economice, mentinerea unei evolutii demografice
sustenabile, reducerea dependentei de sursele clasice de energie, paralel cu identificarea si
introducerea la scara larga a surselor regenerabile si nepoluate , conservarea bazei de resurse
economice si extinderea ei prin identificarea de noi resurse, protejarea resurselor biologice,
inlocuirea treptata a tehnologiilor energofage si poluante, imbunatatirea tehnologiilor utilizate si
introducerea de tehnologii noi, cu parametri tehnico-economici superiori.

O componenta importanta a dezvoltarii durabile o reprezinta dezvoltarea rurala,


componenta integranta a strategiei de dezvoltare in general, atat la nivelul Uniunii Europene, cat
si la nivel national. Obiectivele privind dezvoltarea rurala sunt enuntate in Politica de dezvoltare
rurala 2007-2013.

Turismul in sens larg poate fi coniderat ca una dintre cele mai mari si cele mai dinamice
industrii din economia mondiala. In cadrul acesteia, turismul se numara intre sectoarele aflate in
ascensiune. In ciuda momentelor aflate in regres, pe termen lung se manifesta o tendinta de
crestere ce promite sa se mentina stabila. Industria turismului a beneficiat de pe urma procesului
de globalizare. In acest context, progresele inregistrate in domeniul tehnologiei informatiei si
comunicatiilor au facut posibila integrarea vituala a omenirii.

Turismul este inainte de toate o industrie de servicii. Guvernului ii revine un rol


important in sprijinirea procesului de formare si calificare profesionala si in potentarea
capacitatii antreprenoriale si manageriale a firmelor mici si mijlocii prin promovarea de
programe adecvate de formare profesionala si sprijinire a firmelor de dimeniuni mici.

Industria turismului joaca un rol deosebit de important in cadrul preocuparilor pentru


dezvoltarea unei societati durabile. Marile companii turistice opereaza de cativa ani cu termini
cum sunt ecoturism sau turism moderat.

Cu prilejul unei reuniuni destinate turismului, in cadrul Comisiei ONU pentru


Dezvoltare Durabila, s-a promovat ideea unui turism corect si etic, care sa tina cont nu numai de
consecintele ecologice, ci in primul rand si cel mai important de consecintele economice, sociale
si culturale.

Ca o prima masura de aplicare a principiilor turimului durabil, unele guverne au incercat


adoptarea unui sistem de indicatori care sa masoare impactul asupra mediului, avand patru
domenii diferite: populatia, turismul, ecologia si policitile.

In ceea ce priveste populatia, scopul este mentinerea prosperitatii acesteia iar indicatorii
luati in calcul sunt: dinamica populatiei, rata somajului si venitul pe locuitor.

Indicatorii turismului urmaresc mentinerea calitatii mediului si monitorizarea acesteia,


cu referiri la: calitatea cazarii si a serviciilor turistice, suprasolicitarea ariilor turistice, aspectul
esthetic si conservarea peisajelor sau valorilor cultural.

Impactul ecologic este cuantificat cu ajutorul indicatorilor capacitatii de primire iar


aspectul politicilor vizeaza in principal orientarea legislative spre protectia ecologica.
Acest sistem de indicatori impreuna cu cei care masoara impactul economic al
turismului se pot constitui in instrumente valabile de planificare, deoarece a face turismul mai
durabil inseamna o planificare mai sigura la toate nivelurile. Acceptarea politica a principiilor
turismului durabil este primul pas, care trebuie sa fie urmat de o angajare efectiva intr-o strategie
de dezvoltare si de elaborare a unui program de implementare. In sens larg, fazele unei strategii
de dezvoltare a turismului durabil (care trebuie adaptate in functie de specificul zonei) sunt
urmatoarele:

-stabilirea obiectivelor de dezvoltare;

-studii si analize;

-determinarea prioritatilor si a politicilor turistice;

-formularea strategiilor;

-implementarea proiectelor si a politicilor;

-monitorizarea.

Daca activitatile turistice sunt planificate si desfasurate cu grija, multe din problemele
de mediu pot fi rezolvate inca din faza de amenajare si de construire a echipamentelor turistice
intr-o anumita destinatie, urmand ca in faza de derulare a activitatii turistice planificare sa vizeze
respectarea capacitatii de primire a acesteia. Nu este deplasata ideea unui plan national al
turismului in care problemele de mediu sa detina un loc important. Autoritatile planificatoare la
nivel national, regional si local pot conlucra pentru o mai buna integrare a turismului in
strategiile generale pentru dezvoltare durabila. De asemenea foarte important este incorporarea
initiativelor comunitare in programele turistice nationale.

Aceste preocupari au la baza necesitatea planificarii si dezvoltarii durabile a turismului


pe termen lung si intr-o modalitate care sa tina cont intr-o masura din ce in ce mai mare de
comunitatile locale. Fara indoiala ca beneficiile economice ale turismului stimuleaza guvernele,
comunitatile locale si companiile privae sa investeasca in turism si sa-l dezvolte la potentialul
maxim.

O analiza superficiala, ar indica doar efecte pozitive ale turismului pe plan economic
si doar efecte negative pe plan socio-cultural si de mediu. Situatia reala este insa deosebit de
complexa si nuantata. Pentru ca turismul sa aiba o influenta majora in economia mondiala
trebuie ca factorii de decizie, prin politicile aplicate sa maximizeze beneficiile economice si ale
acestei industrii si sa minimizeze neajunsurile asupra mediului natural si socio-cultural.

Relatia dintre impactul turismului si politicile macroeconomice este duala, in sensul ca


un anumit impact al turismului determina conceperea si aplicarea anumitor tipuri de politici iar
dezvoltarea unor politici modifica impactul turismului.
In prezent, turismul este una din cele mai mari industrii ale lumii, in ciuda faptului ca
atragerea turistilor presupune o multitudine de investitii facute de guverne, autoritatile locale sau
companiile private pentru crearea infrastructurii turistice (posibilitati de transport, capactitati de
cazare, alimentative, facilitate pentru afaceri, agreement) si a altor elemente care
complementeaza industria turistica furnizand servicii necesare (unitati comerciale, aprovizionare
cu energie, apa, canalizare, posta, telecomunicatii transporturi urbane etc.). Toate acestea daca
sunt facute in spiritual principiilor de amenajare tuistica si intr-o calitate corespunzaoare,
schimba in bine asepectul destinatiilor si imbunataesc conditiile de viata ale localnicilor. Cu toate
acestea, este greu sa ne pronuntam din start asupra efectelor benefice ale acestor investitii. Initial
ele sunt percepute ca niste costuri, deci eforturi ale comunitatilor locale sau ale altor investitori.
Numai evolutia ulterioara a tuismuui in zona ulterioara-modul in care se va desfasura, modul in
care vor fi implicate resurseleor locale si se vor imparti profiturilor- ne va oferi o imagine asupra
impactului real al turimului. Acesta va aduce mai multe beneficii numai in masura in care
guvernele si industria vor mentine echilibrul intre goana cat mai multi turisti si necesitatea unui
turism mai respnsabil din punct de vedere social si cultural.

Principalul motiv al acestor eforturi investitionae consta in potentialul turismului


international receptor de a duce un aport substantial de valuta. Turismul ocupa unul din primele 5
locuri in exportul a aproximativ 30% din tarile lumii si este o sursa principala de valuta pentru
cel putin 38% din tari. Conform statisticilor OMT la nivelul anului 2006 sosirile de turisti au
reprezentat 6% din exportul de bunuri si servicii si 40% din exporturile de servicii.

Pentru masurarea importantei turismului receptor ca furnizor de valuta, se calculeaza


procentul acestuia in totalul comertului vizibil sin invizibil. Intre tarile OECD, procente ridicate
inregistreaza Spania, Grecia, Portugalia, Austria, in timp ce tari turistice spectaculoare precum
Franta, Italia, SUA sau Canada au procente de 5%, fapt ce denota si existena altor ramuri
puternic exportatoare.

Pentru a determina durabilitatea serviciilor turistice trebuie analizat daca aceste servicii
au mai multe efecte pozitive decat negative in mod special economice.

Aportul de valuta este atat de important, deoarece poate contrbui la echilibrarea balantei
de plati sau la excedentul acesteia. Potentialul turismului de a contrui la echilibrarea balantei de
plati este larg recunoscut iar mai multe tari dezvoltate ar fi fost deficitare la balanta de plati fara
aportul turismului.

Pe de alta parte turismul emitator reprezinta un debit in balanta de plati. Este importanta
compararea contributiei valutare din tursimul receptor cu pierderilor valutare ale tursmului
emitator Aceasta se realizeaza prin balanta turismului care compara incasarile valutare ale
turismului cu iesirile de valuta ale turismului emitor.

Un efect economic importanta care trebuie maximizat prin politile turistice este
contributia turismului la crearea efectului intern brut. Aceasta ne ofera o imagine a importantei
turismului in raport cu celelealte sectoare a unei economii nationale. Aportul turismului la PIB
difera sensibil intre statele lumii in functie de nivelul acestuia si de dezvoltare si de structura
economiei tarilor respective. O tara care depinde in mod hotarator de incasarile din turism va
avea un procent semnificativ al acetuia in PIB. In acest caz exista pericolul independentei fata de
aceasta industrie. Ceea ce pune guvernul in fata unei decizii de diversificare a unei structure de
diversificare a economiei pentru reducerea vulnerabilitaii determinate de caderea cererii cauzata
de factorii interni si externi (modificari ale preferintelor consumatorilor, instabilitate politica,
calamitati naturale, fluctuatii economice sau ale ratei de schimb).

Analiza faptelor care determina contributia turismului la creeare PIB este importanta prin
conceperea politilor macroeconomice deoarece actionanad asupra celor care pot fi modificati se
pot obtine efectele macroeconomice scontate.

Au fost identificati 5 factori care afecteaza contributia turismului la PIB:

-resursele existente - resurse naturale, infrastructura, resursele umane si financiare sunt conditii
esentiale pentru succesul dezvoltarii turismului;

-nivelul dezvoltarii tehnologice in general veniturilor din turism vor fi mai ridicate in acele tari
in care gradul de aplicare al tehnologiilor inalte este mai ridicat;

- stabilitatea sociala si politica - problemele de acest tip, fie ca sunt reale, fie ca sunt doar astfel
percepute din opinia publica vor avea un efect nefavorabil asupra numarului di vizitatori si
implicit asupra incasarilor;

- atitudinile si obiceiurile parerea comunitatilor locale despre turisti, precum si inclinatia


individuala de a calatori, influenteaza indirect dezvoltarea turismului;

-investitiile -fie ca sunt guvernamentale sau private, referitoare la elemente de capial sau la alte
aspect cum ar fi promovarea, pregatirea fortei de munca, sprijinirea afacerilor, afecteaza structura
si rata de crestere a turismului.

Turismul participa si la formarea veniturilor bugetului statului prin contributii directe si


indirect. Contributiile directe sunt generate prin impozitele asupra salariilor lucratorilor din
turism si prin impozitarea profiturilor obtinute in turism si prin tae directe aplicate turisitilor.
Contibutiile indirect provin din taxele si impozitelor aplicate bunurilor si serviciior furnizate
turstilor.

O alta trasatura care determina un impact benefic al industriei turimului in economie


este capacitatea de a crea locuri de munca pentru un numar mare de persoane in diferite meserii
si pentru diferite niveluri de calificare. Aceasta deoarece turismul este o ramura intensiva in
munca, adica depinde intr-o masura mare de efortul uman in opozitie cu tehnologizarea si
mecanizarea-automatizarea. Aceasta face sa fie mut mai ieftina crearea locurilor de munca in
turism decat cum ar fi cele industrial.
In Anglia este in mod general acceptata ca a creea un loc de munca in turism presupune
o investiei de 2/3 din investiai medie pe economie. Avand in vedere aceste considerente cat si
evolutia circulatiei turstice numarul celor angajati al acestor angajati a inregistrat cresteri
semnificative transformand turismul intr-un instrument de lupta contra somajului. In plus
turismul are si un puternic efect de antrenare asupra unui numai mare de sectoare care sunt legate
de el si a caror cifra de afaceri cresc sub impactul lui: transportul aerian si feroviar, agricultura,
constructii , comert, stabilimente cultural etc.

Prin numarul de persoane implicate in mod direct si indirect in turism prin procentul in
totalul populatiei angajate, prin numarul de someri absorbiti in activitatea economica sau prin
cheltuielile efectuale de angajatii din turism.

Tot in categoria efectelor positive ale turismului mai pot fi incadrate:

-contributia la creeare valorii adaugate;

-mijloc de diversificare a stucturii economiei, o cale de valorificare superioara a tuturor


categoriilor de resurse;

-parghie de atenuare a dezechiibrelor inter-regional;

-asigurarea unei circulatii banesti echilibrate.

Insa dezvoltarea turismului aduce cu ea si o multitudine de efecte negative, care pot fi


contracarate prin intermediul unor efecte politice bine fundamentate si corect implementate.

Dezavantaje care afecteaza personalul angajat in turism:

- nivelul de calificare este considerat relative modest iar numarul cadrelor cu pregatire superioara
este redus;

-nivelul salariilor este inferior mediilor pe economie. OMM raporteaza ca lucratorii din turism
castiga in medie cu 20% mai putin decat cei din alte sectoare economice. Atractia exercitata se
explica prin avantajele monetare neincluse in salariu sau prin unele avantaje de petrecere a
vacantelor:

-nesiguranta locurilor de munca determinata de caracterul sezonier al activitatii turistice;

-caracterul inegal al perioadelor de activitate ( weekend fata de restul saptamanii in hotel, prima
parte a zilei fata de seara in restaurant etc.) ;

-insecuritatea globala sau recesiunea exconomica ce afecteaza in primul rand turismul (atacturile
teroriste din septembrie 2001 SUA) ;

- in tarile in dezvoltare localnicii ocupa slujbele prost platite, cu putine oportunitati de calificare,
unele nu satisfac nici standardele international privitoare la conditiile de munca. Intre 13-19
milioane de copii sub 18 ani lucreaza acum in turism, iar circa 2 milioane sunt atrase in industria
turismului sexual din ASIA de sud-est si America Latina;

Principalele amenintari la adresa devoltarii durabile deriva din exisenta si mentinerea


unor tehnologii de productie invechite, a unor modele de folosire a terenurilor si investitilor
infrastructura greu de inlocuit intr-un timp rezolnabil.

Amenintarile la adresa mediului, in special emisiile de dioxid de carbon, impun


implicarea sectorului turismului in costientizarea si educarea turistilor in ceea ce priveste
problemele de mediu, precum si in procesul elaborarii politicii de mediu.

Referitor la dezvoltarea durabila a serviciilor in domeniul turismului in Romania, desi


beneficiaza de o capacitate de cazare-masa extinsa, trebuie sa subliniem insa faptul ca absenta
oricaror standard nationale de calitate afecteaza calitatea globala a produsului turistic romanesc.

Prin urmare pentru a-si putea spori nivelul de competitivitate, Romania trebuie sa
acorde prioritate modernizarii unitatilor existente si implementarii standardelor nationale.

In primele patru luni ale anului 2006, numarul de turisti internationali a fost de 236
milioane, depasind cu 10 milioane de dolari incasarile turistice ale aceleiasi perioade a anului
2005 si depasind rata de crestere prevazuta de 4,5%. Aceste fluxuri masive, la care se adauga si
turismul national interactioneaza atat pozitiv cat si negative cu mediul economic al zonelor de
destinatie.

Potrivit studiilor elaborate in 2005 de WTTC Romania ocupa locul 4 dintr-un numar
de 174 de tari din punc de vedere al cresterii cererii din sectorul turismului.

Dinamica inregistrata in calatoriile internationale la frontierele Romaniei evidentiaza o


crestere mai accentual in sectorul plecarilor comparative cu sectorul sosirilor.

In mod traditional, piata interna este cea care a dinamizat industria turismului si a
calatoriilor in Romania, continuand sa reprezinte un sector important al acestei industrii. O
tendinta extreme de importanta o reprezinta insa competitia crescanda intampinata din partea
unor tari precum sunt Grecia si Turcia si chiar Snpania, care practica preturi de transport si
pachete turistice comparativ mai avantajoase, atragand un numar tot mai mare de turisti spre
aceste destinatii turistice in dezavantajul pietei interne. Aceast provocare se reflecta in scaderi ale
cresterii procentuale a activitatii turistice pe piata interna, desi in volum absolute aceasta
continua sa creasca.

Perspectivele dezvoltarii turismului in Romania depend in egala masura de conditiile


interne ale sectorului, de functionarea si dinamica elementelor sale component si de interactiunea
acestora cu mediul extern, de influentele economice si sociale, de factorii contextuali nationali si
internationali.
Strategia pentru dezvoltarea turismului in Romania, elaborate de Autoritatea Nationala
pentru Turism in 2006, include urmatoarele 4 mari directii de actiune: dezvoltarea si
modernizarea produselor turistice, cresterea calitatii serviciilor si diversificarea acestora,
promovarea turismului si imbunatatirea mediului de afaceri.

Implementarea strategiei trebuie realizata printr-un parteneriat active intre stat (guvern,
ministerul de resort, organele locale ale acestora), agenti economici si investitori private romani
si straini, cu implicarea federeatiei patronale din sector si a asociatiilor profesionale.

In Romania au fost puse in aplicare masuri serioase de curatare, ingrijire si protejare a


mediullui natural. In prezent se impune ca planurile de dezvoltare a turismului sa fie integrate in
sistemele de management al mediului si invers. In acelasi mod, conservarea mostenirii cultural ar
trebui sa mearga mana in mana cu dezvoltarea turismului. In ambele cazuri, este necesara o
monitorizare atenta pentru a se asigura mentinerea unor standard inalte de conservare. Mai mult,
dezvoltarea industriei turismului si calatoriilor poate contribui la dezvoltarea rurala, component
esentiala pentru atenuarea decalajelor regionale, pentru progresul intregii tari.

Un aspect important pentru dezvoltarea sustenabila a turismului in Romania, pe care il


consideram chiar prioritar, il reprezinta formarea profesionala, pregatirea unui personal
specializat pentru turism, concomiten cu o mai mare motivare a acestuia, e natura sa contribuie
substantial la imbunatatirea calitatii serviciilor. Se poate vorbi, pe buna dreptate, de dezvoltarea
unei cariere in turism.

Un rol important in sprijinirea procesului de eliminare a decalajului fata de UE revine


fondurilor europene. Dupa data aderarii, in calitate de stat membru, Romania beneficiaza de
asistenta financiara nerambursabila de la Uniunea Europeana, prin fondurile structural (FEDR,
FSE) si fondul de coeziune si fonduri complementare (FONDUL Eurpean pentru Agricultura si
Dezvoltare si Fondul European pentru Pescuit). Obictivul principal al acestor fonduri il
reprezinta reducerea disparitiilor de dezvoltare intre regiunile statelor member (criteriu de
alocare: PIB/locuitor fata de media UE). Suma totala pentru toate cele 7 programe operationale
ale Romaniei este de circa 17 miliarde euro pentru perioada 2007-2013. Doua dintre cele 6
principii ale accesarii instrumentelor structural sunt: alocarea pe programe multianuale (7ani) si
manangementul descentralizat (national) al fondurilor.
Concluzii

Dezvoltarea unui turism durabil reprezinta o cerinta vitala pentru integrarea industriei
turismului in strategia unei dezvoltari armonioase, sanatoase a Romaniei.

Pentru a asigura o dezvoltare durabila a turismului, este necesar sa se respecte


urmatoarele cerinte:

-politicile aplicate in acest domeniu trebuie sa se bazeze pe criteria economic-sociale rationale,


riguros fundamentate precum sip e cerintele protejarii mediului;

-dezvoltarea se va realize cu angajarea si cooperarea sectorului public si a sectorului privat si cu


participarea societatii civile si a comunitatilor locale.

Statului ii revine un rol important in asigurarea dezvoltarii durabile a turismului.


Sectorul privat poate si este chemat sa contribuie la dezvoltarea unui turism durabil, prin
integrarea criteriilor economice, sociale, cultural si ecologice in deciziile lor privind investitiile,
gestiunea, marketingul si resursele umane.

Pe de alta parte, asociatiile profesionale si organizatiile nonguvernamentale,


comunitatile locale, intreaga societate civila sunt chemate sa aplice aceste criteria.

Un aspect important pentru dezvoltarea sustenabila a turismului in Romania, pe care


il consideram chiar prioritar, il reprezinta formarea profesionala, pregatirea unui personal
specializat pentru turism, concomitant cu o mai mare motivare a acestuia, de natura sa contribuie
substantial la imbunatatirea calitatii serviciilor. Astfel se poate pune problema de dezvoltarea
unei cariere in turism.
Bibliografie

Cristureanu Cristiana Strategii si tranzactii in urismul international, editura C.H.Beck, 2006.

Buruiana Geanina (2008) Politicile macroeconomice in turism editura Uranus, Bucuresti

Articol Simpozionul International: Performanta, tendinte si riscuri in turismul mondial