I.

CURS INTRODUCTIV

I.1.Preliminarii
esena preocuprilor Omileticii o constituie predica, act liturgic de slujire didactic a cuvntului, care se
mpletete armonios cu celelalte dou slujiri sacerdotale din Biseric: sfinitoare i pastoral.
predicatorul rostete predica n numele Tatlui i al Fiului i al Sf. Duh, transmind nvtura Sf. Treimi,
revelat nou prin Evanghelia Mntuitorului Iisus Hristos.
I.2.Definiie , obiective, importan
Omiletica este un obiect de studiu al Teologiei Pastorale, n cadrul cruia se expun principiile teoretice i
modalitile practice de redactare i rostire a predicii
ca obiectiv general, omiletica vizeaz formarea deprinderilor de slujitor al cuvntului, n cadrul cultului divin, iar
ca obiective operaionale practice, are n vedere urmtoarele deziderate la finalul cursului:
- dobndirea de cunotine teoretice SOLIDE!, care s favorizeze abiliti practice de redactare optim a unei
predici
-cunoaterea TEMEINIC! a izvoarelor bibliografice de baz
-dobndirea capacitii de a predica liber, pentru fiecare dintre cele patru genuri de predic [omilie, predic
tematic, panegiric i parenez]
importana omileticii este confirmat de locul i impactul predicii n cadrul cultului divin pe parcursul celor
dou milenii de cretinism. Prin predic Mntuitorul Iisus Hristos a revelat Evanghelia, dup cum nsui a
mrturisit: Trebuie s binevestesc mpria lui Dumnezeu, fiindc pentru aceasta am fost trimis [Lc. 4, 43].
I.3.Terminologie
Etimologic, cuvntul omiletic n sensul de disciplin teologic, i termenul omilie, ca gen al predicii, provin din
verbul grecesc omilein, care nseamn a fi n relaie cu, a se ntlni, a convorbi, iar gr. omilia, ca substantiv se
traduce prin reuniune, adunare, ntreinere familial, dialog; omilos, tot substantiv, nseamn mulime adunare.
Precizri istorice
omilia, ca termen, i are paternitatea la Origen, ca gen al predicii fiind utilizat ns chiar nainte de Hristos,
cretinismul prelund-o de la templul iudaic; termenul de predic a fost consacrat la Lactaniu, preluat din retorica
greco-roman. Apogeul omiliei i al predicii este atins ns de zelul inegalat al Sf. Ioan gur de aur.
La noi ca prim tratat de omiletic este socotit Ritorica sau nvtura i ntocmirea frumoasei cuvntri [Buda,
1798], atribuit lui Ioan Piurariu-Molnar, cunoscut i sub numele de Popa Tunsu.

II.5. TEMEIURI CANONICE

D.p.d.v. canonic, predica i cateheza sunt enumerate ca ndatoriri fr de care episcopul i preoii, dar i diaconii
nu i pot duce la ndeplinire misiunea. Canonul 58 apostolic precizeaz: Episcopul sau prezbiterul artnd
nepsare clerului sau poporului i nenvndu-i pe acetia dreapta credin, s se afuriseasc iar struind n
nepsare sau n lenevie s se cateriseasc
Canonul 19 al sinodului IV ecumenic prevede: nti stttorii bisericilor s nvee n fiecare zi i cu deosebire
n duminici, ntregul cler i popor, cuvintele dreptei credine, culegnd din scriptura dumnezeiasc nelesurile i
judecile adevrurilor i s nu treac hotarele cele ce sunt puse sau predania de Dumnezeu purttorilor prini.
Dar i dac s-ar dezbate vreun cuvnt din Scriptur, pe acesta s nu-l tlcuiasc altfel dect au artat dasclii
bisericilor prin scrierile lor proprii i s se mulumeasc, dect alctuind cuvntri proprii, ca nu cumva s ajung
ca fiind neiscusii pentru aceasta, s se abat de la ceea ce se cuvine.
Canonul 19 al sinodului de la Laodiceea (343), stabilete cel puin pentru aceea perioad, ca predica duminical
s fie rostit la nceputul slujbei adic al Sf. Liturghi: Se cuvine ca dup predica episcopilor, mai nti s se
svreasc i rugciunea catehumenilor dup aceea, prezbiterii vor da episcopului pacea; atunci mirenii s dea
pacea i aa s se svreasc Sfnta Jertf
n general,canoanele fie enun ndatoriri ale clericilor sau mirenilor n Biseric, fie interzic unele practici sau
excese. Can. 33/35 Ap., Can. 2/11/Sardica i Can. 20/IV ecumenic, oprescc pe orice clerici s predice n afara
parohiei lor. Canonul 33 apostolic: Niciunul dintre ep. i prezbiterii strini s nu se primeasc fr scrisori de
ncredinare[..]s fie ispitii de sunt propovduitori ai dreptei credine, iar de nu s nu se primeasc n Biseric.
 Canonul 64 Trulan: ornduim c nu se cuvine ca laicul s in cuvntare sau s nvee n chip obtesc[...] de
ncalc cineva canonul de fa s se afuriseasc 40 de zile.
canonul 70 SINODUL V-VI ECUMENIC: s nu se ngduie femeilor s vorbeasc n timpul sfintei Liturghi.

IV.Elemente semnificative din istoria predicii

IV.1.Predica in Vechiul Testament si valorificarea ei actuala.

IV.1.1.Constatari preliminare.

Una dintre carenele predicii din zilele noastre este cauzata de faptul ca valorifica extrem de putin Vechiul Testament,
ignorand astfel pe cei care pot fi numiti pe drept cuvant propovaduitori ai voii lui Dumnezeu. Toate sursele si izvoarele de
baza ale actului omiletic trebuie consultate desigur, dar fara indoiala un loc prioritar trebuie sa il ocupe Vechiul Testament.
Pericolul aici il gasim in cazul propovaduitorilor eterodocsi care desi au ravna in predicarea Legii Vechi nu au pricepere
iar noi riscam sa pierdem pe cei care sunt insetati de cuvantul Domnului, acestia plecandu-si urechea la predicile
eterodoxe. Din acest motic readucem in discutie acest subiect care trebuie reactualizat iara si iara, concluzia fiind
indreptarea atentiei spre V.T a oamenilor bisericii consacrati in de-ale predicii.

IV.1.2.Atitudinea Mantuitorului fata de Legea Veche.

Este de remarcat ca Insusi Mantuitorul facea deseori referiri la invataturile (Ati auzit ca s-a spus zis celor de demult)
din Legea Veche (fiind aprobativ fata de cele ce urmau sa ramana vesnice si critic fata de cele ce nu mai corespundeau
mesajului Evanghelic). Critic spunem ca era in sensul precizarii unei impliniri a ceea ce s-a spus si s-a scris a fi valabil
pana le El. Tot El ii lamureste pe cei ce il suspectau de stricarea legii prin cuvintele Sa nu socotiti ca am venit sa stric
Legea sau proorocii; n-am venit sa stric ci sa implinesc. Sa implinesc se refera la acele prescriptii cu valabilitate
limitata care s-au implinit prin El si care urmau sa nu mai constituie o povara pentru Legea Harului (jertfele, ziua sambetei
etc.). Celelalte invataturi insa au primit insa confirmare (ex: cele 10 porunci, iubirea etc.) si carora le-a dat un nou sens,
cel al desavarsirii. Mantuitorul deci nu inlatura tezaurul veterotestamentar ci cladeste pe el asemenea unui constructor ce
cladeste o casa. Predica crestina s-a cladit pe stradaniile omiletice ale predicatorilor V.T-ului si insasi omilia ca gen si
termen al predicii este preluata de la Templul Iudaic. Totodata Evangheliile sunt pline de marturii in care Mantuitorul intra
in sinagogi si citea din Scripturi si le talcuia ca unul care are putere, iar nu cum ii invatau carturarii lor (Mt. 7,29).

IV.1.3.Propovaduitorii Vechiului Testament. Privire generala.

Vom redeschide Vechile Scripturi dupa indemnul Mantuitorului: Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata
vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine. pomenind cativa slujitori remarcabili ai cuvantului dumnezeiesc.
Mentionam ca inca de la inceputul istoriei neamului omenesc, in ciuda caderii in pacat Ziditorul a pastrat legatura cu
faptura Sa, existand deci neintrerupt o revelatie a voii Lui prin diferiti oameni alesi. Acesti oameni alesi se pot numi pe
drept predicatori pentru ca au vestit cuvantului lui Dumnezeu pregatind omenirea pentru intruparea Mantuitorului. Intai ne
ducem cu gandul la prooroci, dar sa nu ii uitam pe predecesorii acestora dintre care amintim: Noe (a fost un marturisitor
prin cuvant al dreptatii asa cum l-a numit Sf.Ap.Petru: Caci Dumnezeu nu a crutat pe ingerii care au pacatuit Si n-a
crutat lumea veche, ci a pastrat pe Noe ca al optulea propovaduitor al dreptatii 2 Petru, 2, 4-5). Apoi amintim pe Moise
care a condus un exod si a eliberat pe fratii sai din robia Egiptului, un organizator sub ascultarea nemijlocita a lui
Dumnezeu care desi era zabavnic in grai si incurcat in limba si nu s-a simtit in starea sa vesteasca poporului adevarul
dumnezeiesc a lasat sarcina aceasta lui Aaron. Este totusi unanim recunoscut ca autor al Pentateuhului si propovaduitor
cel putin prin scris dupa cum ne spune cartea Deuteronomul: Apoi a scris Moise legea aceata si a dat-o preotilor, fiilor
levitilor, care purtau chivotul legii Domnului si tuturor batranilor fiilor lui Istrael (Deut. 31,9).

Deasemenea mai amintim un moment relevant. In vremea lui Iosafat, care a domni in Iuda dupa Roboam si Asa, au fost
trimite cinci dintre capeteniile sale, Benhail, Obadia, Zaharia, Natanael si Miheia, ca sa invete poporul prin cetatile lui
Iuda. Impreuna cu ei au trimis si leviti []. Iar dintre preoti, pe Eli ama si Ioran. ei au invatat in Iuda avand cu ei
cartea Legii Domnului; si au cutreierat toate cetatile lui Iuda si au invatat poporul. Acestea sunt cateva repere notabile ale
slujirii invatatoresti in Testamentul cel Vechi.

IV.1.4. Profeii predicatori cu vocatie speciala

Pentru slujirea profetica vocabularul biblic foloseste doi termeni cu acelasi inteles si anume: profet (cel care spune
inainte) si proroc (acelasi inteles), acesti doi termeni aflandu-se concomitent in traducerile romanesti ale Scripturii. Cu
toate ca darul profetiei nu era ereditar, ca cel al preotiei, proorocii s-au apropiat mai mult decat preotii Legii Vechi de
propovaduitorii predicii crestine, fiind invatatorii propriu-zisi ai poporului. Totodata V.T-ul consemneaza scoli unde erau
instruiti tineri intr-un regim de rabdare, saracie etc., ei fiind denumiti fii proorocilor. Scoli propriu-zise ale profetilor se
gaseau in: Ghibeea, Rama, Ghilgal, Betel, Ierihon etc.

Cel mai vechi sens al echivalentului ebraic profet nu reda intelesul de prezicator cat pe cel de cuvantator, orator, interpret.
Profetis din greaca clasica desemneaza persoana care vorbeste pentru altul, adica cineva care se gaseste sub o influenta
superioara, respectiv Dumnezeu. Profetii erau deci oameni din popor iar chemarea lor era facuta direct de Dumnezeu lucru
care le conferea acea autoritate suprema in slujirea cuvantului. Ei spuneau poporului ce necazuri il paste fara sa se teama
(mustrarile lor nu-i crutau nici pe regi) iar predica lor producea adesea cainta (vezi exemplul cetatii Ninive). Profetii se
simteau raspunzatori numai fata de Dumnezeu. In esenta profetul este constiinta lucida si respunsabila a poporului sau
in momentele de criza religioasa si morala (Bartolomeu Anania).

Ca metode predicatoriale odata cu prezicerile in sine, profetii utilizau adesea mustrarile, amenintarile, pedepsele,
sfaturile imperative. Denumirile vechi ale predicii in V.T erau termenii: limmed a invata; hebin a intelepti; higgid a
vesti; dara a explica. La inceput predica era precedata de lectura unei parae (pericopa din Lege) iar mai tarziu si de
citirea unei haftare (pericopa din Profeti). Dreptul de a face lectura ii revenea oricarui membru al comunitatii iar
predicatorul era oricare participant la cult, dar bineinteles predicau cei care stiau mai bine Legea. Dupa lectura urmau
scurte talcuiri a celor citite preocuparea principal a predicii fiind aceea de a convinge pe credinciosi sa ramana statornici
in Lege.

IV.1.5. Tematica prioritara a propovaduirii profetilor.

Tematica propovaduirii se axeaza in general pe doua coordonate: monoteismul si mesianismul; adiacent si combaterea
idolatriei. Astfel: a)Monoteismul este insotit de lupta ferma impotriva idolatriei si pregateste omenirea pentru intruparea
lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Politeismul celorlalte popoare reprezenta o amenintare fata de credinta revelata a
istraelitilor si totodata putea sa compromita stradaniile de mentinere a unitatii etniei. Totodata premisa ca Iahve este
Dumnezeul tuturor neamurilor cuprinde acea forta spirituala capabila sa elimine piedicile dintre etnii si rase. Pentru
mentinerea monoteismului si respingerea idolatriei, profetii intrebuinteaza pe de o parte amenintari iar pe de alta parte
rugaciuni. Astfel la Ieremia 9, 13-16 proorocul zice despre cei care se inchinau lui Baal ca Domnul: Ii va hrani cu pelin si
le va da sa bea apa cu fiere si-i va risipi printre popoarele despre care nici ei nu au auzit ca in final sa ii piarda prin sabie.
Exemple de rugaciune gasim la Profetul Osea: Gasiti rugi de pocainta, intoarceti-va catre Domnul si-I ziceti: Iarta-ne
orice faradelege; totodata si asprul Ilie adreseaza o rugaciune in 3 Regi 18,36 concluzionata cu recunoasterea lui
Dumnezeu cel Unic.

b)Mesianismul este firul rosu al V.T-ului de la un cap la altul. Profetiile mesianice constituie miezul continutului omiletic
veterotestamentar. Amintim cartea Pr.Nicolae Neaga Hristos in Vechiul Testament. Insemnari pe marginea textelor
mesianice.Cartea este structurata in 5 capitole astfel: 1.Profetii mesianice in cartile istorice; 2.Profetii mesianice in cartea
lui Iov; 3.Profetii mesianice in psalmi; 4.Profetii mesianice in cartile profetilor; 5.Profetii mesianice in cartile necanonice.
Bineinteles cel mai mare spatiu este rezervat Profetului Isaia, cunoscut ca Evanghelistul V.T-ului.

c)Teme complementare. Profetii vorbesc necontenit de pedepsirea pacatului si a tuturor ratacirilor, lucru ce nu este nou
sau strain fata de Legea lui Moise insa, acestia adancesc si desavarsesc acest concept. Pe langa aspectul religios al predicii
profetilor semnalam si un aspect social caci ei prevad o anumita ordine sociala superioara instaurata odata cu venirea lui
Mesia, Parintele pacii. Concluzia este ca predica V.T-ului este dovada luptei neincetate pentru randuirea unei lumi
superioare avand valabilitate pt. toate timpurile. De altfel, proorocii ca modele pentru ravna credintei monoteiste pot fi
numiti contemporanii nostri pentru ca idolatria exista si astazi.

IV.1.6. Scurte ilustrari.

Sugestii ca puncte de plecare pentru multe alte predici posibile (le amintesc doar, fara detalii):

1.Panegiricul pentru Sf.Prooroc Ilie (20 iulie) poate fi extras exclusiv din 3 si 4 Regi.

2.Predicile consacrate Nasterii Domnului vor valorifica, prioritar textile mesianice, cu deosebire din Cartea Profetului
Isaia.

3.La panegiricele pentru sarbatorile Maicii Domnului putem invoca lejer prefigurari ale Fecioarei Maria in V.T (ex:
Toiagul lui Aaron etc)

4.La sarbatorile inchinate Sf.Cruci (14 septembrie + duminicile de inainte si dupa) prefigurarea Sf.Cruci in V.T (ex:
Pomul Vietii; Sarpele de arama etc.)

5.Pentru ilustrarea unor virtuti, anumite personaje din V.T pot fi date din nou exemplu. (Credinta lui Avraam, Noe etc.,
smerenia si nadejdea Dreptul Iov; intelepciunea - Solomon)

6.Parabole. Acest gen oratoric este intalnit si in V.T. (ex: Parabola copacilor care isi aleg imparat sub forma fabulei)

7.Sentinte (proverbe). (ex: Pildele lui Solomon, Psalmi, Ecclesiastul)

Mai jos redam o lista ilustrativa aranjata alfabetic si tematic:

a)ascultare Fii grabnic la ascultat si zabavnic la dar raspunsul (Intelepciunea lui Isus Sirah); b)Batrani Inaintea
celui batran sa te ridici; sa cinstesti fata batranului (Levitic 19,32); c)Cersit Fiule, viata cersetoare sa nu traiesti; mai
bine sa mori decat sa ceri (Intelepciunea lui Isus Sirah 40,31); d)Desertaciune Desertaciunea desertaciunilor, toate
sunt desertaciune (Ecclesiastul 1,2); e) Educatie Cine cruta toiagul sau si isi uraste copilul, iar cel care il iubeste il
cearte la vreme (Pildele lui Solomon 13,24); f)Fagaduieli Faceti fagaduinte si le impliniti Domnului Dumnezeului
vostru (Psalmul 75, 11); g)Femeie Femeia virtuoasa este o cununa pentru barbatul ei, iar femeia fara cinste un cariu in
oasele lui (Pildele lui Solomon 12,4); h)Ghicit Ghicitul, talcuirea semnelor si visele desarte sunt ca la aceea care este
gata sa nasca: inima ei aiureaza (Intelepciunea lui Isus Sirah 34,5); i)Hrana Arunca spre Domnul grija ta si El te va
hrani (Psalmul 54,25); (mai sunt o gramada dar nu le voi enumera pe toate din cauza lipsei de timp).

IV.1.7.Concluzii

V.T este pe de o parte un izvor prioritar propovaduirii prin continutul sacru iar pe de alta parte este model sub aspectul
tehnicii oratorice utilizate de profeti. Dupa captivitatea babilonica preotii si levitii citeau Legea in sinagogi neinterpretand -
o, comentariile ce ii urmau erau facultative si puteau fi facute de oricine se simtea pregatit pentru acest lucru, astfel, asa
explicam faptul ca Mantuitorul a intrat in sinagoga din Nazaret sambata explicand testul de la Isaia 61, 1-2, tot asa
procedand si Sf.Ap.Pavel in calatoriile sale. In mod curent, oficiul predicarii in sinagogi il aveau carturarii numiti si
invatatorii de lege.

Concluzionam cu cateva remarci si principii:

a)Remarci concrete privind predica profetilor: 1.Predica profetilor si-a avut descoperirea de Sus in mod direct; 2.Temele
nu vizau doar viata religioasa ci si cea morala si sociala; 3.Genul omiletic predilect era cel parenetic (mustrari, critice)
denuntant alunecarile idolatre, luxu, desfraul etc; 4.Atitudinea critica a profetilor nu a generat pesimism ci a alimentat
nadejdea oamenilor intr-un viitor mai bun, nadejdea mantuirii prin Mesia.
b)Principii omiletice inspirate din V.T, aplicabile astazi: 1.Hirotonia il obliga pe cel investit cu misiunea propovaduirii sa
consacre intreaga energie in oficiul invatatoresc, trecand peste toate obstacolele; 2.Propovaduirea sa fie sprijinita neaparat
de exemplul personal; 3.Propovaduirea sa tina seama si de viata externa, sociala si materiala a ascultatorilor; 4. Predica sa
intervina si in apararea celor oprimati, pentru a fi sprijiniti si material, precum odihinoara procedau profetii, al caror
exemplu este vesnic actual.

IV.2.Predica Mantuitorului Iisus Hristos

IV.2.1. Precizari introductive

Ne propunem deci observarea trasaturilor propovaduirii Mantuitorului, in contextul vremii secolului I al erei crestine dar
si in ecoul lor in contemporaneitate + incercam sa prezentam cheia succesului kerygmei apostolice, cateva dintre
explicatiile reusitei lor. (Ne propunem sa observam mijloacele de cucerire a unei lumi pagane).

IV.2.2. Mantuitorul Iisus Hristos Predicatorul Desavarsit

Considerata d.p.d.v istoric, predica Mantuitorului este modelul prin excelenta al predicii crestine. El este
Invatatorul Unic, dupa propriile Sale cuvinte: Unul este Invatatorul vostru (Matei 23,8). Unul in sensul de revelator
suprem al adevarului. Iisus nu a fost elevul vreunei scoli, nu a studiat nici in vreo scoala iudaica (observam din Evanghelii
chiar ca El a fost in opozitie cu carturarii) ci a staruit in talcuirea Legii si a Proorocilor, acea Lege pe care nu a venit sa o
strice ci sa o implineasca (Matei 5,17). A implinit-o adaugandu-I iubirea universal extinsa de la conationali la toate
neamurile si de la apropiati la vrajmasi, e acea iubire totala dusa pana la jertfa de sine. Asa se explica noutatea poruncii:
Porunca noua va dau voua, sa va iubiti unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi (Ioan 13,34). Noutatea asadar consta
in El, ca model al iubirii jertfelnice. Iisus este Profetul prin Sine iar nu printr-un dar venit din alta parte.

IV.2.3. Forma, tematica, obiectul, scopul, genurile si mijloacele predicii Mantuitorului

a) Forma predicii Mantuitorului a fost variata si a avut in vedere caracterul si limitele ascultatorilor, adaptandu-se tot
timpul puterii lor de receptare. Intr-un fel a vorbit carturarilor, in alt fel oamenilor simpli si umili, ca un cunoscator
desavarsit al sufletului omenesc despre care da marturie Sf.Ev.Ioan: Ii cunostea pe toti si n-avea trebuinta de cineva sa-I
dea marturie despre om, caci El Insusi cunostea ce era in om (Ioan 2, 24-25). Astfel, celor ce aveau sa sufere pentru
Evanghelie le-a vorbit despre slava Imparatiei Cerurilor, pe bolnavi i-a vindecat, pe copii i-a binecuvantat, adevarurile
spiritual pe care le rostea erau infatisate intr-o forma concreta si sugestiva menita sa puna in miscare simtirea si constiinta
celor ce ascultau. Mantuitorul S-a adresat si mintii si inimii celor ce-L ascultau. Adevarurile esentiale, formulate simplu,
limpede, firesc si insufletit iata fondul, forma si forta predicii Sale.

b) Tema centrala a predicii Mantuitorului este Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu. Pe langa aceasta tema central,
Mantuitorul a reliefat in predici trei subiecte principale: Dumnezeu, lumea, omul. In primul rand Hristos ne-a invatat ca
Dumnezeu este Treime a iubirii: intai ne incredinteaza de iubirea Tatalui prin binecunoscutul verset de la Ioan 3,16, apoi
iubirea Sa a dovedit-o prin actul suprem al Jertfei insotit de cuvintele cand se afla rastignit pe Cruce: Parinte, iarta-le lor
ca nu stiu ce fac (Luca 23,34) iar in al treilea rand ne invata despre Duhul Sfant purcezator din Tatal, ne-a invatat ca este
izvor nesecat al harului iubirii si adevarului (Ioan 14, 26; 15, 26).

Lumea este infatisata ca opera a iubirii lui Dumnezeu si mediul de viata al omului. Ea este dar si sacrament asa cum spune
Pr.D.Staniloae.

Omul este vazut ca subiect al propovaduirii Domnului, este un al doilea nume al Lui Insusi (numindu-Se pe Sine, Fiu al
Omului Matei 17,9; 18, 11 etc.). Astfel Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat in lume pentru a relief chipul adevarat al omului
in mijlocul creatiei.
c) Scopul propovaduirii Mantuitorului este desavarsirea: Fiti dar voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc
desavarsit este (Matei 5,48). Desavarsirea = Mantuirea si este posibila doar prin iubirea semenilor dupa modelul Hristos
Precum v-am iubit Eu pe voi asa sa va iubiti si voi unul pe altul (Ioan 13,34). Totodata iubirea semenilor se vadeste prin
slujirea semenilor, semnalata tot prin cuvintele Mantuitorului: Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca El sa
slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi (Matei 20,28).

d) Genurile (formele) sunt doua: omilia si predica tematica. Omilia era in uz la iudei in vremea lui Hristos, atat la
Templul din Ierusalim cat si in sinagogi. Trecem in revista relatarea Sf.Ev.Luca privitoare la inceputurile predicii
Mantuitorului in Nazaret intr-o zi de sambata cand citeste din Cartea Proorocului Isaia: Duhul Domnului este peste Mine;
pentru ca M-a uns sa binevestesc saracilor. Importanta este mentiunea Sf.Ev.Luca ca Iisus a intrat in sinagoga sambata
dupa obiceiul Sau adica, el obisnuia sa vina sambetele in sinagoga si sa talcuiasca Scripturile. Al doilea gen, adica
predica tematica este axata pe subiecte morale dar si pe eshatologie, exemplu: Predica de pe Munte sau cuvantarile de
dinaintea Patimirilor.

e) Mijloacele propovaduirii cunosc o gama larga de procedee stilistice si retorice dintre care amintim: figuri stilistice de
cuvinte (epitetul, comparatia, metafora, metonimia, sinecdoca, alegoria etc.) si figuri stilistice retorice (interogatia
retorica, invocatia retorica, antiteza, eufemismul, corectia, apostroga, ironia fina etc.).

IV.2.4. Parabolele mijloace preferate in predica Mantuitorului

Cu toate ca in multe imprejurari Mantuitorul folosea vorbirea directa (ex: Predica de pe Munte) intrebuinteaza
totodata cu precadere si parabola, o modalitate intalnita la popoarele orientale si intalnita deasemenea si in V.T. Ca termen,
parabola inseamna a aseza lucrurile alaturi, a spune lucrurile in alt mod.

Enumeram acum avantajele utilizarii parabolelor:

a)pentru ascultatorii simpli, istorioarele simple sunt usor de tinut minte; b)prin parabole se pot biciui mai usor pacatele;
c)parabolele solicita gandirea mai mult decat vorbirea directa; d)parabola da posibilitatea de a feri unele adevaruri sfinte
sau taine dumnezeiesti. (ex: Matei 13,13)

Parabolele Mantuitorului reprezinta un material prioritar pentru predicatorii crestini, despre ele avand la indemana
si o vasta literature laica, de buna calitate. Filosoful Andrei Plesu pornind de la versetul amintit (Matei 13,13) a publicat la
randul sau o lucrare interesanta.

Exegetii nominalizeaza in general 33 de parabole, prin care ni se fac cunoscute in mod discret, adevaruri
dogmatice care depasesc puterea obisnuita de intelegere.Totodata ne amintim si principiul pedagogic enuntat de filosoful
britanic Herbert Spencer: Pe cele abstracte le facem sensibile prin cele cunoscute. Mai mentionam pe langa frumusetea
lor stilistica si adancimea mesajului, incredibila actualitate.

IV.2.5. Concluzii

Mantuitorul este Modelul Desavarsit al predicatorului consacrat. Toti recunosc acest lucru, criticul literar Vasile
Florescu noteaza intr-o carte publicata de Academia Romana, chiar in plina perioada comunista: Hristos a fost un
vorbitor cu totul peste nivel, iar parabolele Sale, chiar in traducere, impresioneaza sip e cel mai adanc adversar al
crestinismului. Simion Mehedinti, cel mai mare geograf dar si profund pedagog crestin orthodox spune: Iisus a fost cel
dintai mare educator al omenirii.

In acelasi timp trebuie sa retinem ca Iisus vorbea, dupa marturia Sf.Ev.Matei ca Unul care avea putere deci diferit de
carturari, acea putere izvora din Fiinta dumnezeiasca si din lipsa de pacat. Asadar mai presus de mijloacele stilistice
ramane exemplul Sau personal, de aici deducem cheia principal a reusitei = sfintenia vietii predicatorului. Totodata
Insusi Hristos marturiseste ca pentru a invata a venit in lume: Sa mergem in toate orasele si satele care sunt mai aproape,
ca sa vestim si acolo, caci pentru aceasta am venit (Marcu 1,38).
IV.3. Kerygma apostolica

IV.3.1. Precizari terminologice

Pentru predica sau propovaduirea Sfintilor Apostoli, specialistii folosesc termenul de kerygma care inseamna vestire,
anunt public, predica, coresp. verbului kiristin tradus cu a proclama, a vesti, a predica. Pr. Constantin Preda, face un pas
mai departe si spune ca expresia care acopera propovaduirea apostolica este cea de cuvantari kerygmatico-misionare,
intrucat Sf.Apostoli, propovaduind indeplinesc porunca Mantuitorului Mergand, invatati (Matei 28,19). Aceste
cuvantari se impart in 4: a)kerygmatice (vestirea initiala); b)apologetic (de aparare a crestinilor acuzati pe nedrept);
c)procesuale (de aparare in tribunale/in fata puternicilor zilei); d)bisericesti (predicile/omiliile adresate crestinilor). In
procesul de nastere si consolidare a unei comunitati crestine cunoastem trei pasi: kerygma, cateheza si predica (omilia).
Apostolul, mergea, spunea cine este, in numele cui vorbeste, prezenta pe scurt Evanghelia, adica anunta/vestea ceva,
desfasura activitatea kerygmatica iar daca acea comunitate il primea urma perioada de catehizare urmand ca dupa botezul
noilor crestini, acestia sa asculte si omilia/predica tematica.

IV.3.2. Etapele si prioritatea propovaduirii Sfintilor Apostoli

Predica Sf.Apostoli asa cum ne este infatisata in N.T se desfasoara in patru etape:

1.Predica din Ierusalim (Fapte, 2-8); 2.Predica din Samaria, Damasc si Antiohia (Fapte 8,12); 3.Predica Sfintilor Pavel si
Barnaba in Galatia Meridionala (Fapte 13-14); 4.Extinderea Evangheliei in Europa, prin predica Sf.Ap.Pavel (Fapte 15-
18).

Eusebiu de Cezareea bazat pe cateva informatii de la Origen, scrie un capitol special in a sa Istorie Bisericeasca
intitulat: In ce parti ale lumii au propovaduit Apostolii, capitol din care observam ca ei au colindat toata lumea. Toma
merge in Paria, Andrei in Scitia, Ioan in Asia, Petru in Pont, Galatia, Bitinia, Capadocia si Asia apoi Roma iar Pavel din
Ierusalim si pana in partile Iliricului murind aproape ca martir in timpul lui Nero ne spune Origen.

Prioritatea propovaduirii apostolice fata de savarsirea cultului trebuie vazuta chronologic, astfel, oamenii aveau
nevoie mai intai sa fie convinsi prin viu grau de Taine ca sa poate fii partasi acelor Taine. Dintru inceput Apostolii au
acordat importanta cuvantului sau propovaduirii pentru ca oamenii sa creada, s-au consacrat propovaduirii si au trimis pe
diaconi ca organizatori ai agapelor caci lor le lua prea mult timp aceasta organizare.

IV.3.3. Cuvantari cunoscute ale Sf.Apostoli si cateva trasaturi specific

a)Cuvantari ale Sf.Apostol Petru: la alegerea lui Matia (1, 16-22); ziua pogorarii Sf.Duh (2, 14-40); in pridvorul lui
Solomon(3, 12-26) etc

b)Cuvantari ale Sf.Ap.Pavel: in Antiohia Pisidiei (13, 16-17); in fata Areopagului (17, 22-31); la Efes (20, 18-35); etc.

c)Cuvantarea Sf.Iacov la Sinodul 1 Apostolic (15, 13-31)

d)Cuvantarea Sf.Stefan (7, 2-53)

Analizand d.p.d.v omiletic aceste cuvantari, se desprind trasaturile:

1.Structura (schema) cuvantarilor dupa remarca lui J.Dupont consta in 6 elemente constitutive: a)Un exordiu de
circumstanta ce motiveaza cuvantarea; b)O trimitere la slujirea publica a Mantuitorului; c)Imprejurarile in care El a murit;
d)Proclamarea Invierii Sale; e)Explicarea insemnatatii Invierii; f)Anuntarea iertarii pacatelor celor care accepta mesajul.
Practic ele se rezuma la: mic rezumat al istoriei veterotestamentare cu evidentierea unor profetii mesianice, vestirea
intruparii, activitatii, mortii si Invierii Domnului iar la fina sfaturi si indemnuri morale.

2.Pentru Apostoli predica este mai intai de toate o ascultare a poruncii Domnului (Mergand invatati)
3.Caracterul preponderent al kerygmei este misionar, atat de necesar in Biserica.

4.Locul desfasurarii kerygmei era diferit, ba in Templul din Ierusalim, ba in sinagogi, etc.

5.Sf.Apostoli s-au dovedit buni cunoscatori ai psihologiei ascultatorilor, astfel, ei s-au adaptat de fiecare data in functie de
capacitatea de receptare a publicului.

6.Predica era strans legata de viata harismatica in Iisus Hristos, caci mantuirea nu poate fi dobandita fara Sfintele Taine si
doar prin predica, dovada o avem la Cincizecime, in urma predicii Sf.Petru, multi au crezut drept pentru care s-au botezat
ca la trei mii de suflete.

IV.3.4. Concluzii

Sf.Apostoli nu au fost carturari, ci oameni simpli carora Sf.Duh le-a descoperit stiinta tainelor dumnezeiesti di darul
limbilor. Fiind convinsi de adevarurile divine pe care le predicau, martori ai Domnului, ei au dobandit puterea de a expune
in limbajul propriu aceste adevaruri. Astfel, toti predicatorii crestini trebuie sa-ti contureze bine imaginea adevarului in
minte pentru a-l transmite fara dificultati ascultatorilor. Apostolii si-au insusit cu smerenie darurile primate de sus, tocmai
Sf.Apostol Pavel evidentiaza acest lucru: Iar cuvantul meu si propovaduirea nu stau in dovezile mestesugite ale
intelepciunii omenesti, ci in dovedirea Duhului lui Dumnezeu (2 Cor. 2,4).

IV.4. Predica in Traditia patristica a Bisericii. Prezentare selective.

IV.4.1. Precizari de ordin chronologic.

Impartirea clasica in tratatele de Patrologie apare ca perioada patristica de la Pr.Apostolici pana la Sf.Ioan Damaschin
inclusiv insa, noi vom folosi expresia tradicia patristica a Bisericii astfel incat sa cuprindem pe toti cei care s-au remarcat
de-a lungul anilor in campul omiletic, incepand cu Pr.Apostolici si pana in contemporaneitate.

IV.4.2. Predica Parintilor Apostolici

Denumirea de Parinti apostolici este pusa in circulatie in sec XVII-lea de primul editor al acestori scriitori, Jean Baptiste
Cotelier, teolog francez. Propriu-zis sunt numiti apostolici scriitorii crestini din a doua jumatate a sec I si prima jumatate a
sec II-lea, care au fost ucenici ai apostolilor sau macar i-au cunoscut: Barnaba, Clement Romanul, Ignatie Teoforul,
Policarp, Herma, Papias + scriitorii anonimi ai Epistolei catre Diognet si Didahiei.

Literatura patristica din aceasta perioada este strans legata de V.T si N.T avand un caracter dublu: misionar (pentru
necrestini) si catehetic (pentru crestini). Se mai poate imparti si in trei categorii principale: epistolara, apologetic si
antieretica. Totodata pentru istoria predicii observam doua fapte esentiale ce au loc acum: a)inceteaza inspiratia divina +
urmeaza practica comentariului authentic al cuvantului lui Dumnezeu si b) intra in functie elocinta umana, arta literara,
desigur tot cu ajutorul harului divin. Predica va capata acum o forma cultivata, elocventa.

Oficiul predicatorial apartine prin excelenta episcopului, bineinteles si preotul si diaconii si chiar si laicii in anumite
conditii nu sunt exclusi de la aceasta slujire. Sf.Ap.Pavel ii scrie lui Timotei: Preotii cei ce isi tin bine dregatoria sa se
invredniceasca de indoita cinstire, mai ales cei care se ostenesc in cuvant si in invatatura (1 Timotei 5,17). Clement
Alexandrinul stie si el ca presbiterul are oficiul de popovaduitor de aceea spune: Adevaratul presbiter al Bisericii nu-I
decat acela care face si invata cele ce sunt ale lui Dumnezeu + canonul 58 apostolic spune acelasi lucru. Diaconii
predicau atunci cand preotul sau episcopii lipseau sau erau bolnavi, ei fiind initial implicati in instruirea catehumenilor.
Laicii aveau permisiunea de a predica in Biserica iar aici avem exemplul lui Origen, care a predicat in Cezareea Palestinei
cu incuviintarea lui Teoctist al Cezareei si a lui Alexandru al Ierusalimului.

Pentru denumirea cuvantarilor religioase se foloseau termenii de: predica misionara, predica didactica populara, exegeza
si predica tematica. Predica se rostea in toate zilele, se propovaduia in biserici, episcopal statea jos pe scaunul sau
consacrat iar preotul statea in picioare in fata altarului. Drept exemplu invocam aici scrierea socotita a fi cea mai veche
cuvantare, adica, Epistola a-II-a a Sf.Clement, episcop al Romei. D.p.d.v omiletic cuvantarea se incadreaza in categoria
parenezelor, fiind o grupare de pareneze intrucat este plina de indemnuri la virtute si la pocainta. Cuvantarea are ca scop
principal atentionarea tinerilor care au creat tulburari in Biserica si au alungat pe preotii slujitori, are 20 de paragrafe
[urmeaza fragmente din text pe care nu il copiez pentru ca timp].

Ne putem da seama ca este o predica si nu o epistola, caci in capitolul 1 se vorbeste despre ascultarea cuvantului, termen
ce exprima atitudinea credinciosilor prezenti la slujba apoi in capitolul XVII-lea se spune: Sa ne aratam credinciosi si
ascultatori nu numai acum cand suntem povatuiti de catre preoti, ci si cand mergem acasa.

IV.4.3. Predica din perioada I a literaturii patristice (sec. II-III).

Perioada I a literaturii patristice (sec II-III) ii enumara pe: Clement Alexandrinul, Tertulian, Origen, Sf.Grigorie
Taumaturgul, Sf.Ciprian al Cartaginei, Lactantiu, Ilariu si Sf.Ipolit Romanul.

1.Clement Alexandrinul (aprox. 150-216) ne-a lasat o valoroasa omilie numita Care bogat se va mantui?, aceasta este
axata pe fragmentul Mai lesne este camilei sa treaca prin urechile acului decat bogatului sa intre in Imparatia lui
Dumnezeu (Marcu 10,25). Particularitatea omiliei este ca trateaza pt prima data tema bunurilor material d.p.d.v al
moralei crestine iar in al doilea rand valorifica in expunerea sa argumente teologice dar si puncte de vedere sociale privind
bunurile ca mijloace menite sa lege pe oameni intre ei. Autorul condamna vehement pe cei ce au agonisit bogatie in mod
necinstit dar si pe cei care ii lingusesc pe bogatani: Dupa parerea mea cei ce aduc bogatilor ca daruri cuvinte de lauda
sunt lingusitori si meschini, pt ca cinstesc cu fatarnicie peste masura pe cele care nu merita a fi cinstite, ci si
necredinciosi si vicleni

2.Origen (185-254) cel dintai teolog rasaritean de la care mostenim un nr. mare de predici, el este incepatorul omiliei
propriu-zise, inclusiv ca termen. Incepand cu Origen omilia se individualizeaza ca predica exegetica (analitica), legata
strans de textile scripturistice, de la un capat la altul. Opera sa cuprinde aproape intreaga Sf.Scriptura insa nu toate s-au
pastrat, amintim: Omilii la Facere, Iesire, Numerii, Iosua, etc. Inceputurile educatiei sale se datoreaza tatalui sau Leonid,
insa inalta sa pregatire nu il ingamfa.

Omiliile lui Origen sunt in general scurte, prezentant concentrate invataturile dogmatice, morale si duhovnicesti. Ceea ce
il individualizeaza pe Origen sunt 2 principii: primul izvora din convingerea profunda ca Scriptura repr. Cuvantul lui
Dumnezeu si ca in toate expresiile biblice sunt ascunse intelesuri mai adanci si al doilea principiu era de natura practica,
urmarind prin fiecare omilie asa educarea credinciosilor drept pentru care aborda un limbaj accesibil.

3.Sf.Mucenic Ipolit (aprox. 170-235) episcop al Romei, s-a remarcat prin cultura, elocventa, zel si moralitate. Insuri
Origen il va vizita si va asista la audierea omiliei intitulata Despre lauda Domnului Mantuitor (De laude Domini
Salvatoris). Intre cele mai inseminate lucrari se inscriu operele exegetice: Comentarii la Daniel, Cantarea Cantarilor,
Proverbe, Ecclesiast etc dar si lucrarea Combaterea tuturor ereziilor (Philosophoumena). In sfera omiletica i se atribuie
si lucrarea Cuvant la Sfanta Teofanie (predica la Botezul Domnului).

De la Tertulian (160-240) si Sf.Ciprian (+258) nu s-au pastrat predici dar ne putem da seama din celelalte scrieri de
iscusinta lor in cuvant.

Cateva concluzii asupra predicii post-apostolice:

1.Predica post-apostolica este legata fiintial de predica apostolica, neotestamentara;

2.Nu mai este revelata ca in perioada apostolica, dar nu este nici simpla parafrazare a textelor sacre. Se formeaza acum
constiinta ca predica este si effort personal.

3.Metoda de interpretare folosita cu precadere este cea alegorica, cu scopul de a atrage atentia asupra adancimii
Scripturilor si de a respinge pareri gresite asupra textelor scripturistice;
4.Propovaduitorii remarcabili erau episcopii, iar alaturi de ei, preotii, diaconii si chiar si laicii (Origen).

5.Predica post-apostolica a avut un rol determinant in pregatirea terenului pentru predicatorii din veacul numit de aur
despre care vorbim in cele ce urmeaza.

IV.4.4. Predica din perioada a-II-a a literaturii patristice (perioada de aur)

Aceasta este perioada dintre secolele IV-V, perioada numita de aur pentru ca acum stralucesc cei mai mari si insemnati
predicatori ai Bisericii nedespartite inca, dintre care, in Rasarit: Sf.Macarie Egipteanul, Sf.Efrem Sirul, Sf.Atanasie cel
Mare, Sf.Grigorie de Nyssa, Sf.Grigorie Teologul, Sf.Ioan Gura de Aur; iar in Apus: Sf.Ambrozie, Fer.Ieronim,
Fer.Augustin si Sf.Grigorie Dialogul.

IV.4.4.1. Predicatori insemnati in Rasarit

1.Sf.Macarie Egipteanul (+390) ne-a lasat 50 de omilii duhovnicesti la care se mai adauga inca 7. Paternitatea acestor
omilii este controversata insa majoritatea cercetatorilor atribuie scrierile Sf.Macarie. Adresate initial monahilor, este sunt
de folos tuturor oamenilor caci toti tindem spre desavarsire, omiliile cuprinzand o intreaga gama de trairi omenesti, de la
cadere in pacat pana la indumnezeire. Amintim urmatoarele titluri: Numai Hristos, doctoral cel adevarat al omului celui
dinlauntru, poate sa vindece sufletul si sa-l impodobeasca cu vesmantul harului; Despre paradis si despre legea
duhovniceasca; etc.

2.Sf.Efrem Sirul (+373) mai este numit si lir a Sfantului Duh pentru cuvintul sau vibrant de la el avem si frumoasa
rugaciune pe care o rostim in Postul Mare. Cele mai importante predici sunt: Cuvantarile asupra judecatii viitoare,
Indemnuri la cainta, Cuvantul despre cei repauzati in Hristos si despre ceasul mortii, Indemnuri catre calugari etc. Ed.
BunaVestire a tiparit un volum de Cuvinte si Invataturi ale Sf.Efrem Sirul ce cuprinde peste 50 de predici + cuvinte
folositoare, valorificate la amvon.

3.Sf.Atanasie cel Mare (+373) este numit de Sf.Grigorie Teologul trambita adevarului, stalpul credintei etc., el a lasat
opera apologetice, dogmatice, polemice, istorico-polemice, care prezinta un mare interes pentru Omiletica, indeosebi
cuvintele impotriva arienilor. Are si opera exegetice, cele mai multe la V.T.

4.Sf.Chiril al Ierusalimului (+387) devine celebru in literatura omiletico-catehetica prin Catehezele rostite atat pentru
catehumeni (18) cat si pentru neofiti (5).

5.Sf.Vasile cel Mare (+379) ne-a lasat 22 de omilii si 24 de cuvantari diferite: dogmatice, morale , panegirice,
pedagogice. Din cele 22 de omilii 9 sunt la Hexaemeron si 14 la Psalmi. Interpretarea este literala, Sf.Vasile beneficiind de
un intreit avantaj si anume: cultura teologica solida, cultura filosofica si literara si o buna cunoastere a pastoritilor .
D.p.d.v omiletic discursul sau avea in vedere combaterea ereziilor, implicarea crestinilor in rezolvarea problemelor
sociale, dar si promovarea principiilor crestine in viata de familie dar si in societate. Totodata predicile sale avea un
vedere si viata monahala (Scrie, Reguli monahale mari si mici) dar este preocupat si de tinerii crestini, pentru care
alcatuieste o omilie speciala (Omilia catre tineri); in fine, indemnul Sf.Parinte este ca tinerii sa culeaga ca albine tot ce le
este necesar pentru zidirea caracterului moral-crestin.

6.Sf.Grigorie de Nyssa (+394) a scris in domeniul nostru mai multe cuvantari funebre, omilii la praznice imparatesti si
panegirice: Cuvant funebru la marele Vasile, fratele sau; Lauda Sfantului Parintelui nostrum Efrem etc etc. + beneficiem
de o recenta traducere a catorva omilii la praznice imparatesti.

7.Sf.Grigorie Teologul (+390) are aprox 45 de cuvantari majoritatea avand caracter dogmatic, liturgic si ocazional.
Scrierile sale se grupeaza in: cuvantari dogmatice, cuvantari la sarbatori mari, necrologuri, panegirice si cuvantari
ocazionale. Cele mai valorificate scrieri sunt bineinteles cele cinci cuvantari teologice. Totusi, parerile unanime ale
patrologilor sunt ca Sf.Grigorie Teologul este creatorul acestui gen literar in literatura patristica. Asadar, a rostit discursuri
funebre intru lauda fratelui sau Cezar, al surorii Gorgonia, a tatalui sau Grigorie si in cinstea Sf.Vasile cel Mare. Pr.Ioan
G.Coman semnaleaza ca Sf.Grigorie s-ar fi inspirat din literature pagana, totusi necrologurile Sfantului au dubla calitate a
continutului si a formei: ele au un continut teologic iar forma literara este de o frumusete unica. In ele nu se invoca
fapte/personaje ireale, ci Sfantul aminteste lucrurile positive din viata celor in cauza. Celelalte scrieri ale sale sunt: predici
dogmatice (Cele cinci cuvantari teologice); predici sociale (cele despre pace, despre iubire); predici apologetice
(Cuvantul de aparare pentru fuga in Pont sau Despre preotie); - bineinteles succesul scrierilor se datoreaza in principal
din cunoasterea aprofundata a Sfintei Scripturi + cunostinte vaste asupra realitatilor vietii credinciosilor precum si
sfintenia vietii sale.

8.Sf.Ioan Gura de Aur (+407) numit si Pavel a secolului al IV-lea este recunoscut ca cel mai mare predicator din
perioada patristica + trebuie considerat totodata si theoretician omiletic, prin invataturile referitoare la predica si
predicator din Tratatul despre preotie si Omilia despre predica. El ne-a lasat cel mai insemnat numar de omilii (aprox 700)
la aproape toate cartile Sf.Scripturi + niste predici ocazionale, apologetico-polemice, dogmatice, panegirice. Este admirat
nu numai de noi ortodocsii dar si de cei de alte confesiuni (catolici si protestanti). Secretul succesului sau consta in
utilizarea optima a Sfintei Scripturi, pe care o cunostea in amanunt! In toate predicile apeleaza la Scriptura pentru a
sustine dogmele crestinesti, astfel incat ele se dovedesc a fi o impletire armonioasa intre afirmatii si argumente biblice, pas
cu pas. El insusi spune: necunoasterea Sf.Scripturi este pricina tuturor relelor.

In ceea ce priveste predicatorii, Sfantul Ioan expune sfaturi precum: sa fie bine pregatiti a lupta cu ereticii; sa
dispretuiasca laudele, sa caute sa placa lui Dumnezeu, nu oamenilor; sa fie receptivi la nemultumirile/criticile
ascultatorilor dar sa nu le puna pe toate la suflet; sa fie puternici in cuvant, caci predicatorii slabi aduc multa paguba
pastoritilor. Pe vremea cand era preot in Antiohia, rosteste Omilia despre predica, in care atrage atentia predicatorului ca
nu trebuie sa taie asemenea unui chirurg partea bolnava ci are datoria sa si vindece si sa ingrijeasca ranile respective.
Aceasta omilie merita o atentie sporita caci prin ea Sf.Parinte zugraveste portretul predicatorului constiincios si il
asemuieste cu o santinela gata de aparare a crestinilor. Importanta este si comparatia intre predicator chirurg,
chirurgul nu simte durerea pacientului dar predicatorul simte durerea pastoritilor si totodata se si aseamana caci ambii sunt
nevoiti uneori sa administreze medicamente amare in scopul vindecarii pacientilor. Mare atentie atrage asupra
predicatorului slab, acesta din urma este mai rau decat un ucigas de oameni, ucigasul omoara trupul dar predicatorul slab
poate ucide si sufletul.

9.Sf.Proclu al Constantinopolului (patriarh intre anii 434-446) ucenic al Sf.Ioan Gura de Aur si cunoscut pentru al sau
Tomos (Tomosul lui Proclu), care a pastrat pacea in mijlocul disputelor hristologice dintre episcopii rasariteni ai vremii
sale. Il praznuim la 24 octombrie si la 20 noiembrie. In plan omiletic are cateva omilii la Nasterea Domnului. Omiliile
acorda o atentie prioritara problemei hristologice, fixand cultul marial in temeiuri teologice si hristologice, deasemenea
consacra termenul Theotokos ca atribut essential al Maicii Domnului, impotriva contestarilor iudaizante ale ereticului
Nestorie.

Se cuvine sa mai amintim din Rasarit si pe: Sf.Sofronie al Ierusalimului supranumit scolasticul de la care avem 9
predici; Sf.Gherman al C-polului, panegirist vestit, indeosebi al Maicii Domnului (din 9 cuvantari, 7 sunt consacrate
Maicii Domnului) si Sf.Ioan Damaschin cu 13 omilii (se pare, nu toate autentice).

IV.4.4.2. Predicatori nsemnai n apus

Sf Ambrozie al Mediolanumului (397). De la el s-au pstrat cteva necrologuri: La moartea fratelui Satyrus
(dou), La nmormntarea mprailor Valentinian II i Teodosie . Acestora se adaug i omiliile exegetice
consacrate Evangheliei dup Luca (10 cri), Hexameronul, n ase cri. Amintim i omiliile dedicate Patriarhilor
i Comentarii la 12 Psalmi.

Fericitul Ieronim (420). Opera omiletic a nregistrat 59 omilii la Psalmi, 10 omilii la Evanghelia dup Marcu,
10 omilii la alte texte biblice.
 Fericitul Augustin (420). Este cel mai prolific predicator din Apus, cu aprox. 800 de omilii. Deosebit de
important pentru teoria predicii este lucrarea Despre nvtura cretin (De doctrina Christiana), un tratat n
patru cri, ultima avnd caracter omiletic. Predicile sale sunt scurte i simple (numite de speciali ti vulgare). Se
spune c timp de 40 de ani a predicat n fiecare zi.

Sf. Grigorie cel Mare Dialogul (604) Este ultimul orator apusean remarcabil al perioadei patristice
clasice. Ne-au rmas de la el 62 de omilii. n afar de omilii, pentru slujirea nv toreasc este de mare
importan i Cartea regulei pastorale structurat n patru pri din care ultimile dou con in elemente cu
preponderen omiletic. Descrierile Sfntului Printe sunt ct se poate de acctuale , fapt ce se poate observa
chiar din subtitluri. Spre exemplu, n partea a III-a, cap 1 se intituleaz: Ct varietate trebuie s fie n arta
predicrii, iar cap 40: Despre faptele i cuvintele propovduitorului. Partea IV-a, Calitile i smerenia
predicatorului, atrage atenia asupra celei mai nalte virtui morale, smerenia.

Tot n perioada pastristic clasic se nscriu i urmtorii predicatori apuseni : Sf. Leon cel Mare, pap al Romei (461),
de la care avem 96 de cuvntri la posturi i praznice mprte ti dar i panegirice. Petru Hrisologul (450),
arhiepiscopul Ravennei cu 176 de cuvntri. Beda Venerabilul (735), a lsat dou volume cu cte 25 de omilii fiecare,
adresate monahilor.

IV.4.5. Predica din perioada numit post-patristic

IV.4.5.1. n Rsrit

n rsrit dup perioada patristic, se constat un declin, omilia patristic fiind nlocuit pe alocuri cu predica tematic,
cuvntrile avnd mai multe un caracter retoric. Predica devine o raritate. Istoria Bisericeasc a nregistrat nume
importante de predicatori, dintre care amintim:

Sfntul Fotie patriarh al Constantinopolului (898) Dintre predicile sale, dou sunt mai cunoscute: La
Praznicul Naterii Sfintei Fecioare i La trnosirea paraclisului mprtesc. Ele dovedesc marele talent de
predicator al Sfntului Fotie, cu fraze bogate, limpezi i solemne.

Sf. Simeon Noul Teolog (1022) este unul dintre cei trei sfini ai Ordodoxiei care poart numele de Teolog
(cuvnttor de Dumnezeu). n bibliografia teologic romneasc este cunoscut prin traducerile Printelui Dumitru
Stniloae i mai nou prin traducerile realizate de Arhid. I. Ic jr: Discursuri teologice i etice. Scrieri I; Cateheze
etc. Toate pot constitui izvoare pentru predica de astzi. Recomandm ns n mod special Catehezele.

Sf. Teofilact al Bulgariei (1108) arhiepiscop de Ohrida, este unul dintre cei mai importan i tlcuitori ai Sfintei
Scripturi din Rsrit. Este numit mpotriva lui episcop de Ohrida dar o pstore te cu toat rvna i priceperea timp
de 25 de ani. Opera sa de cpetenie o reprezint Tlcuirea celor patru Evanghelii, continuat cu Tlcuirea
Faptelor Sfinilor Apostoli, a Epistolelor Sf. Apostol Pavel i a Epistolelor Soborniceti. Este recunoscut si pentru
predicile sale, cele mai importante fiind: Asupra celei de-a 11-a Evanghelie a Utreniei; La srbtoarea Intrrii n
Biseric a Maicii Domnului i La cinstirea Sfintei Cruci.

Sf. Grigorie Palama (1359) arhiepiscop al Tesalonicului. Cele mai rspndite scrieri ale Sf Grigorie Palama
au n atenie disputele isihaste iar n literatura de spiritualitate romneasc el este cunoscut mai ales prin
intermediul Filocaliei. Mai puin cunoscut este opera sa omiletic, cu toate c omiliile palamite nu sunt mai
prejos dect tomurile aghioritice isihaste. Notm contribu ia important n valorificarea acestor omilii a Pr Roger
Coresciuc care a elaborat de curnd teza de doctorat: Omiliile Sfntului Grigorie Palama. Analiz omiletic (Sub
ndrumarea Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon). n principal, n teza se face o analiz atent a omiliilor, innd seama de
duminicile si srbtorile n care s-au rostit, temele dezvoltate, etc. Majoritatea omiliilor au ca obiect duminicile i
srbtorile de peste an, dar notm i cteva paranteze speciale ( Omilia 1, Despre pace, la trei zile dup nscunare;
 Omilia a 26-a i a 27-a la vremea seceriului ; Omilia a 33-a, la litie; Omilia a 39-a, la o epidemie; Omilia a 63-
a, pentru cei din felurite necazuri)

Gheorghe Scolarul (1460) cel dinti patriarh sub turci lasa posteritii mai multe predici ntre care se remarc :
Despre Cina cea de Tain i Despre Trupul tainic al Domnului.

Sf Ilie Miniat (1714) este cel mai nsemnat cuvnttor grec din perioada numit post-patristic. A fost
nvtor i predicator al Bisericii celei mari din Constantinopol. Didahiile sale au fost traduse n mai multe
rnduri n limba romn, ultima oar de Pr Dumitru Fecioru. Cele mai recente edi ii sunt din anul 1995 ( Didahii
i Predici) i 1996 (Didahii la Postul Mare). Coninutul ultimului volum este inclus n primul care cuprinde, pe
lng didahiile la Postul mare i didahii la diferite duminici : La Duminicile a II-a, a III-a, a IV-a, a XI-a, etc.
Didahiile la postul Mare, repartizate n patru serii, sunt tematice (dogmatice, morale i liturgice) vorbind despre :
credin, pcat, suflet, moarte, etc.

Nichifor Theotokis (1800) cea mai cunoscut lucrarea a sa n domeniul omiletic este Chiriacodromionul,
care cuprinde tlcuirea tuturor evangheliilor duminicale de peste an. Acest Chiriacodromion, st la baza Cazaniei
folosite n Biserica noastr (ediiile 1960, 1973, 2005, 2014). De re inut este c n Cazaniile romneti se
pstreaz, practic ornduirea din Chiriacodromion: pentru fiecare duminic avem dou predici, una exegetic
(omilia), alta tematic. Mitropolitul Ungrovlahiei, Dositei Filiti a binecuvntat prima traducere a
Chiriacodromionului iar cei doi traductori sunt clugrii Gherontie i Grigorie. Cartea este ntlnit i n
Moldova, unde Sf. Mitropolit Veniamin Costachi binecuvinteaz tiprirea Chiriacodromionului la pericopele
apostolice (Neam, 1811), iar n Ardeal Chiriacodromionul, apare sub binecuvntarea Sf. Mitropolit Andrei
aguna (Sibiu, 1855).

Sf. Filaret al Moscovei (1782-1867) este unul dintre cei mai reprezentativi i predicatori ai Bisericii Ortodoxe
Ruse. n spaiul romnesc este cunoscut mai ales prin Catehismul ortodox. n plan omiletic semnalm mai multe
volume de predici, tiprite la Moscova ncepnd cu anul 1844 (3 volume), la care se adaug i altele, n decursul
timpului. Totalul cuvntrilor pe care le-a elaborat se ridic la aproape 400. Cea mai recent reeditare ruseasc a
lor dateaz din anul 2000, cu titlul: Opere. Cuvinte i Discursuri. n limba romn, din pcate, () sunt traduse
foarte puine, predicile Sfntului Filaret fiind cunoscute mai degreab pe filier francez. Relativ recent, Ed
Sophia a publicat Cuvinte despre Taina Crucii.

Sf. Nicolae Velimirovici (1880-1956) episcopul Ohridei i Jicei, mare printe i nv tor al Bisericii Ortodoxe
Srbe, a fost i unul dintre cei mai mari propovduitori ai Cuvntului lui Dumnezeu n secolul al XX-lea. n
cmpul omiletic notm: Predici la poalele muntelui, Deasupra pcatului i a morii, Omilii i alte multe predici
tematice. A publicat toate genurile de predic ntr-o limb poetic i strlucitoare, plin de metafore, contraste,
parabole i alte multe figuri de stil. n limbajul su retoric de excepie este evident gndirea logic, metoda
critic, apologia etc.

Not special: Prini predicatori apropiai de zilele noastre

- Sf. Serafim al Dimitrovului (1651-1709), Pinea cereasc. Predici despre Sfnta Liturghie.

- Sf Ignatie Briancianinov (1807-1867), Predici.

- Sf Ioan de Kronstadt (1829-1908), Cuvinte la Postul Mare.

- Sf Ioan Maximovici (1896-1966), Predici i ndrumri duhovniceti.

- Sf Iustin Popovici de la Celie (1894-1979), Cuvinte despre venicie. Predici alese.

 - Sf luca, arhiepiscop al Crimeei (1877-1961), Predici.

- Sf Nectarie din Eghina (1846-1920), Zece cuvntri la Postul Mare.

- Cuv. Varsanufie, stareul de la Optina (1845-1913), Omilii duhovniceti.

- Sf Teofan Zvortul (1815-1891), Predici.

- Emilianos Simonopetritul (n. 1934), Viaa n duh. Cateheze i cuvntri.

IV.4.5.2. n Apus

n Apus, ncepnd din secolul al XI-lea, se impun n manifestarea cultural cele trei curente mai cunoscute : scolastica,
mistica i umanismul. Predica medieval a fost i ea influen at de aceste curente, iar n perioada care a precedat
Reforma se constat o degradare a oficiului omiletic (con inut + exprimare) Unii predicatori speculau miraculosul i
faceau apel la exemplificri nepotrivite, iar anumi i clugri incul i i fanatici rspndeau, cu detalii, legende absurde din
chiliile lor. Pe amvon se fceau chiar anumite mascarade insuportabile i farse vulgare ca s-i amuze pe ascultatori si s le
strneasc rsul n hohote. La inceputul sec al XVI-lea , Martin Luther a nteles nevoia urgent de a reforma Amvonul, iar
prin el, Biserica. Reinem cteva nume de predicatori reprezentativi : Petru Damiani (1072), Anselm de Caterburry
(1109), Bernard de Clairvaux (1153).

Trebuie amintii, de asemenea, predicatorii numi i populari: Anton de Padova (1231), Ieronim Savonarola
(1498) i Ioan Capistran (1456).

Ali predicatori: Toma dAquino (1204), alturi de reformatorii John Wycliff (1384), Jan Hus (1415), Martin
Luther (1546), Ulrich Zwingli (1531), Jean Calvin (1564), care i-au propagat ideile reformatoare mai ales prin
predici.

Cel mai mare rsunet pe trm omiletic n predica apusean l au predicatorii francezi din sec XVII-XVIII : Jacques
Benigme Bossuet, (1707) Louis Bourdaloue, (1704) Jean Baptiste Massillion, (1742), Esprit Fenelon (1715).

Cel mai renumit ns dintre toi este Bossuet numit i Vulturul de la Meux. Predicile lui sunt pline de mre ie i for ,
Sfnta Scriptur fiindu-i izvor principal de inspiraie. Predicile care s-au impus cel mai mult n con tiin a posterit ii sunt
necrologurile. Aceste negrologuri sunt foarte lungi ns pentru vremea de acum (ex. 38 de pag). Bossuet utilizeaz din
abunden Sfnta Scriptur, reprezentnd una dintre cheile succesului omiletic.

IV.4.6 Concluzii utile predicii de azi

Socotim utile predicii de azi cteva concluzii i recomandri :

Se recomand extinderea stutdiului omiletic i la ali predicatori

Obiectivul prioritar al predicii ortodoxe este Revelaia dumnezeiasc, tezaurizat n Sfnta Scriptur. Tlcuirea
ei se va face ns numai n duhul i stilul Sfinilor Prin i. Acest principiu ne deosebe te tran ant de protestan i i
neoprotestani,care ignor tezaurul patristic.

Se consider mai potrivit expresia Tradiia Patristic, dect periodizarea clasic, limitat la sec al VIII-lea
astfel intrnd i marii Sfini Prini predicatori plasa i pe nedrept pn acum n a a numita perioad
postpatristic (Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Grigorie Palama, etc.

Predicile Sfinilor Prini ne recomand i cultivarea echilibrului privind maniera redactrii i prezentrii dar i la
armonia dintre exegeza literal-istoric i cea alegoric i propunndu-ne, n acela i timp, dep irea caracterului
didactic, prin motivarea dimensiunii duhovniceti i liturgice a propovduirii. Nu n ultimul rnd, predica
patristic unete mereu teologhisirea nalt cu fapta bun .
 VI. PREDICA N BISERICA ORTODOX ROMN
Sfinii Apostoli Andrei i Filip
Sf. Niceta de Remesiana
predic la sf. sec. III i nceputul celui de-al IV-lea n provincia Dacia Mediterana
Principalul izvor care face cunoscut nvtura i activitatea sfntului sunt poemele XVII i XXVII compuse de
Sf. Paulin de Nolla.
Pr. Ioan G. Coman precizeaz c acurateea gndirii teologice la romni vine n mare msur de la Sf. Niceta.
Vasile Prvan concluzioneaz: a predicat nvtura cretin pe cele dou maluri ale Dunrii fiind apostolul daco-
romnilor din dreapta i din stnga dunrii.
Grigorie amblac
Sec. XV preot al Patriarhiei din Constantinopol, viziteaz de dou ori Moldova n vremea lui Alexandru cel Bun
[1401]
n calitate de prezviter al bisericii celei mari a Moldovei, rostea la 20 decembrie 1401 o predic n biserica
mitropolitan din Suceava; fiind prima mrturie din literatura omiletic ce ni s-a pstrat.
exist i cteva panegirice la sfini [Gheorghe, Ilie, Petru i Pavel etc.] i alte predici care trateaz despre credin,
ascez sau moral cretin
Sfntul Voievod Neagoe Basarab
Domn n ara Romneasc n 1512-1521
i datorm cea mai important oper a literaturii romne prima carte de pedagogie despre cum ar trebui s se
comporte i s conduc un domnitor bun.
ceea ce ne intereseaz n mod deosebit n partea a doua ntiului nostru tratat de dogmatic, de moral i de
spiritualitate cretin este prezena n cuprinsul nvturilor a primei predici cunoscute i pstrate n literatura
noastr omiletic: Cartea lui Neagoe Vod ctre Chir Vldica Macarie i ctr ali egumeni i ieromonahi i
preoi i ctr tot clirosul, cndu au ngropat a doao oar, n mnstire la Arge, oasele mume-sei, Doamna
Neagi, i ale coconilor lui, Petru Voievod i Ioan Voievod, i a Doamnei Anghelini. Cu cuvinte i nvturi de
umilin.
Diaconul Coresi
ocup locul cel mai important n literatura omiletic romneasc
cele mai vechi cazanii n limba romn sunt din secolul al XVI-lea
Diac. Coresi se bucur de aprecierea tuturor filologilor i istoricilor literaturii romne: deschiztor de drumuri,
ctitor pururea pomenit ntre ctitorii de limb i cultur romneasc, nceptorul crii romneti tiprite, printele
limbii romne literare etc.
prima cazanie Tlcul Evangheliilor 1564
ultima Evanghelia cu nvtur sau Cazania II dec. 1580/iunie1581
Sfntul Mitropolit Varlaam al Moldovei 1632-1653
si-a desfurat activitatea n timpul lui Vasile Lupu
cazania din 1643 este socotit drept un monument unic al literaturii noastre
cartea are dou pri: partea I cuprinde 54 de cazanii la duminici din toate cele trei perioade, iar partea a doua are
22 de cazanii la diferite srbtori
Sfntul Ierarh Martir Antim Ivireanul
creaia valoroas i original a Sf. Antim Ivireanul o constituie Didahiile, care, n pofida pasiunii sale de tipograf,
nu au fost tiprite n timpul vieii sale ci ne-au parvenit prin intermediul a trei manuscrise ieite la lumin dup
moartea sa.
Volumele tiprite conin 28 de predici expuse de Sf. Antim pentru duminici ncepnd de la dum. Vameului i a
Fariseului i pentru srbtori anuale mari i mici.
Constatm c mitropolitul Antim a lsat posterittii toate genurile de predici: omilii exegetice i tematice sau
sintetice, pareneze, panegirice
compoziional predica este meditat, chipzuit lucid i cu toat naturaleea i vigoarea ei, relev un caracter
scriptic.
 Samuli Micu
1754-1806 crturar ardelean, primul istoric romn n aceast epoc de tranziie spre epoca modern, este
considerat de Nicolae Iorga nceptor al erudiiei romneti din ardeal i cel dinti care a nvat i pentru alii.
este autorul Propovedaniilor sau nvturilor la ngropciunea oamenilor mori Blaj n 1784
coninutul crii indic tipul acestora: apte propovedanii, Ertciuni la oameni mori, Cuvnt de moarte aparinnd
Sf. Vasile cel Mare i Cuvnt pentru ieirea sufletului al Sf. Chiril al Alexandriei.
ca form, cuvntrile sunt mbrcate ntr-o frumoas hain literar. Autorul a ncercat s fie pe nelesul poporului,
care era lipsit atunci de alte izvoare de nvtur
Petru Maior
1760-1821 un alt frunta al colii ardelene, care desfoar o valoroas activitate pe trmul istoric sau filologic,
neuitnd preocuprile de ordin omiletic.
n timpul pe cnd se afla la Buda, n calitate de cresc revizor a publicat urmtoarele volume: propovedaniile la
ngropciunea oamenilor mori 1809, Didahiile, adic nvturi pentru creterea fiilor la ngropciunea fiilor
mori -1809, i Predichele sau nvturile la toate duminicele i srbtorile anului -1810.
propovedaniile conin 40 de cuvntri i 11 iertciuni, Didahiile 15 cuvntri iar Predichele nsumeaz 63 de
cuvntri bisericeti
Arhimandritul Eufrosin Poteca 1786-1858
este menionat printre primii monahi care cer nvmnt de obte n .R. i primul profesor de filosofie n
coala romneasc de la Sf. Sava.
Arhim. Eufrosin Poteca a publicat volumul de predici Cuvinte panighirice i moralnice [Bucureti-1826]
cuprinznd mai multe cuvntri la diverse mprejurri.
Eufrosin P. a utilizat mai multe genuri omiletice predici la praznice bisericeti i pareneze-, dar i teme
religioase, ca i altele extrase din realitatea imediat, n special cele sociale; una dintre temele importante este cea
a eliberrii robilor.
Sfntul Ierarh Andrei aguna 1808-1873
preocuprile omiletice sunt cele care i desvresc opera. Astfel Circularele sale cuprind un adevrat program de
munc social pedagogic
Tot n acest scop, Sf. Andrei aguna public n 1855 un numr de 58 de predici ale arhiepiscopului Astrahamului,
Nichifor Theotoke, nsoit de un adaos, ce const n 26 de cuvntri personale; pe lng Pastoralele sale s-au mai
pstrat i Predica inut n Catedrala din Carlovi i alte predici tematice la duminici. Mitrop. Andrei aguna a pus
accent nu numai pe coninutul predicii ci i pe calitatea moral a predicatorului.
Pr. Prof. Zaharia Boiu 1834-1903
amintim cu admiraie urmtoarele volume de cuvntri bisericeti: Semine din ogorul lui Hristos: tom. I
cuvntri la duminicile de peste an- 56 de predici; tom. II cuvntri la praznicele i srbtorile de peste an
precum i la casuale bisericeti 50 de predici; tom III. cuvntri bisericeti la nmormntri, parastase i alte
festiviti funebrale 46 de predici
trilogia de cuvntri bisericeti Semine din ogorul lui Hristos a fost premiat de Academia Romn, n anul 1903,
prilej cu care autorul este apreciat drept Fala Amvonului romn de peste Carpai
cuvntrile bisericeti ale lui Z. Boiu impresioneaz prin bogia coninutului lor dogmatic i au ca izvor principal
Revelaia Dumnezeiasc.

VI.2. PREDICA N B.O.R. N SECOLUL AL XX-LEA I NCEPUTUL CELUI DE-AL XXI-LEA

VI. 2.2 Perioada 1900- 1947 S-au remarcat autori straluciti, teologi de mare eruditie si
personalitati de inalta constiinta sub aspect misionar si patriotic. Intelegand semnle
timpului, au prevazut pericolul comunismului ateu si au presarat in predicile lor indemnuri
la pastrarea constiinte nationa-ortodoxe, fapt pentru care au avut mai apoi de suferit
felurite prigoane, inclusiv inchisori.
VI.2.2.1 Pr. Dr. Ioan Lupa (1880- 1967) istoric, profesor si om politic, a fost de fapt,
un distins preot, militant al Marii Uniri a Transilvaniei cu Romania. In literatua omiletica a
 lasa 2 carti: Mangaiati poporul ! Cuvantari bisericesti de dr. I. Lupas si alti preoti ai
Protopopiatului Salistei (Sibiu, 1916) si Cazut-a cununa capului nostru. Cuvantari funebrale
(Sibiu, 1918). In Ardeal era o preocupare deosebita pentru necrologuri, de aceea
cuvantarea Destul a fost, Doamne! Are cateva specificitati: un motto cu un impact
puternic, pentru trezirea receptivitatii, de asemenea, are un caracter pedagogic si unul
mangaietor si incurajator.
VI.2.2.2 Episcopul Grigorie Coma (1889-1935) Enumerarea volumelor de predici:
1.Darurile Duhului Sfant (Arad, 1934); 2. Haina de nunta (Arad, 1935)- 22 de predici
tematice. Se disting prin planul precis al temelor, argumentarea lor cu texte scripturistice
si patristice si limba cursiva si limpede. 3. Veniti la Hristos (Arad, 1926). 4. De la leagan
la mormant (Arad, 1927). 5. Predici pentru toate duminicile de peste an si alte ocazii
(Arad, 1918)- 74 de predici, dintre care 29 apartin preotului Gheorghe Maior. 6. Aprindeti
darul lui Dumnezeu (Arad, 1934)- culegere de meditatii despre rolul preotului ca
propovaduitor al Evangheliei. 7. Predici la sabatorile bisericesti (Arad, 1925). 8. Pastor si
turm (Arad, 1925) . 9. Brazde in ogorul Ortodoxiei (Arad, 1932). 10. Spre zarile vesniciei
(Arad, 1933). 11. Flori din gradina sufletului(Arad, 1934).
Se mai distinge prin doua volume de pilde si istorioare ilustrative: 1. Trei sute cincizeci de
pilde pentru predici si alte cuvantari (Arad, 1928 colaborare cu Arhim. Iustin Suciu) si 2. O
mie de pilde pentru viata crestina (Arad, 1929) si cartea 3. Istoria predicei la romni
(Bucuresti, 1921) antologie tematica de 3030 pg, o sursa- reper in domeniul Teologiei
Practice, fiind o oglinda a gandirii bisericesti medievale si moderne.
VI.2.2.3. Pr. Prof. Dr. Grigore Cristescu (1895-1961) profesor de Omiletica la Fac.
Din Sibiu si Bucuresti. Lucrarile sale, nu cuprind predici, ci meditatii profunde asupra unor
teme de maxima actualitate: 1. La cine ne vom duce? 12 meditatii pastorale (Sibiu, 1925);
2. Propovaduiti Evanghelia. Studii de Teologie practica (Sibiu, 1925) 3. Mai aproape de
Tine, Doamne ! Meditatiile unui inchinator (Sibiu, 1926); 4. Slujba ta fa-o deplin. Scrisori
pastorale (Sibiu, 1926); 5. Vino si vezi ! Meditatii ( Sibiu, 1929) .
In domeniul studiilor de specialitate : 1. Predic si catehez (Sibiu, 1929) capitolele
referitoare la activitatea omiletica, scot in evidenta datoria preotului de a sti cui predica,
predica fiind cel mai admirabil mijloc de convingere si orientare spirituala a omului. O
predica are nevoie de transpozitie sufleteasca, predicatorul sa se puna in contact
spiritual cu ascultatorii, el trebuie sa fie un psiholog experimentat, ca sa stie cui sa predice
Evanghelia si sa o poata astfel predica din plin si cu rod tuturor. Predica citita pierde putin
din farmec. Predica poate fi suportabila sau insuportabila, indiferent de durata. 2. Predica
si predicator in vremea noastra (1950)- un studiu exceptionalcu propuneri privind
misiunea predicii in lumea contemporana: a. Sa constotuie talcuirea si adancirea Sfintei
Scripturi si a Sfintei Liturghii, predica fiind actul permanent al intruparii Logosului,
reprezentand astfel un act soteriologic; b. Accentuarea importantei pe care o are
predicarea adevarurilor fundamentale; c. Datoria de a predica din profunzimile propriei
sale vieti interioare sau din realitatea prezentei si lucrarii in sine a cuvantului lui
Dumnezeu; d. Inspirarea din realitatile vremii in care traiesc si de a vorbi in graiul ei 3.
Omilie mare si omilie mica, sau omilie exegetica si omilie tematica (1958) cea
exegetica are intotdeauna punct de plecare Sfanta Scriptura, iar cea tematica porneste de
la un adevar indeobste cunoscut de credinta sau de morala, de la o experienta general
umana pe care predicatorul isi fundamenteaza predica. Indeamna la o predica mai
scipturistica, ce nu poate fi inlocuita cu retorica sonora a ratiunii noastre trufase. Autorul
clasifica omilia in omilie exegetica cu un caracter analitico-sintetic si in omilie tematica, cu
un caracter sintetico- analitic.
 VI.2.2.4. Patriarhul Miron Cristea (1868-1939) neobosit propovaduitor al Cuvantului
Evangheliei, are urmatoare volume: 1. Cuvantari si predici ale unui teolog, mai tarziu cleric
roman in tara sub stapanire straina ( vol. I, Bucuresti, 1923); 2. Pastorale si cuvantari ale
unu episcop roman in tara sub stapanire straina( Vol II, Bucuresti, 1923); 3. Trei ani de
propovaduire. Pastorale si cuvantari (vol. III, Bucuresti, 1923); 4. Pastorale, predici si
cuvantari (vol. IV, Bucuresti, 1923); 5. Pastorale, predici si cuvantari (vol. 5, Bucuresti,
1938 si vol 6 in acelasi an ).
Primul volum de predici este deosebit, in tratarea predicilor se urmareste intelegerea si
definirea cat mai clara a temei alese, folosind explicatia, argumentarea si ilustratia. Se
vorbeste de Biserica nationala, despre rolul femeii in cadrul familiei si societatii sau despre
menirea scolii si a educatorului. Pe langa aceste volume se mai numara si volumul:
Pastorale, predici si cuvantari tinute de Inalt Prea Sfintia Sa Domn Dr. Miron Cristea,
Patriarh al Romaniei (vol 4, Bucuresti 1938), unde iese in evidenta predica intitulata
Despre ura-mania-razbunare.
VI.2.2.5. Patriarhul Nicodim Munteanu (1864- 1948) in domeniul omiletic ne atrage
atentia cartea: Predici la Postul Mare (Bucuresti, 1909) ce apartine Arhiepiscopului
Inocentiu al Odesei, inspirat prelucrata si talmacita in limba noastra de patr. Nicodim. Ca
trasaturi ale oralitatii predicilor: frecventa formulelor de adresare, exclamatiile si
interogatiile retorice, enumeratiile si repetitiile, spontaneitatea ideilor, interjectii si
constructii expresive cu valoare de superlativ.
VI. 2.2.6. Pr. Dr. Marin C. Ionescu (1891-1965) unul din cei mai straluciti predicatori
ai Capitalei, cu un remarcabil talent oratoric si o temeinica preagatire teologica, dublata
de cea laica. Avand o bogata activitate misionara si nefiind pe placul sistemului va ajunge
in inchisoare. Dintre cartile de predici si studii omiletice, mai importante sunt: 1. Secerisul
este mult si seceratori putini (Bucuresti, 1927) - in cadrul tratarii dezvolta tema anuntata
in introducere, discutand pe larg semnificatiile scripturistice ale intamplarilor descrise si
ale cuvintelor rostite de catre Hristos. 2. Inima si suflet. Omiletica vremurilor noastre
(Bucuresti, 1927), unde se sustine necesitatea stiintei profane pentru predicator, el nu
trebuie sa se izoleze si sa se lase absorbit de studiul sau special, ci sa fie la curent cu tot
ceea ce este nou in domeniul stiintelor Reguli omenesti pentru studiul omiletic: a. Prefera
totdeauna ceea ce este necesar; b. Incepe totdeauna de la ceea ce este simplu si usor si
apoi termina cu ceea ce este compus si dificil. 3. Altarul si amvonul (Bucuresti, 1942)
datorita caracterului liturgic al predicii, apare necesitatea ca predica sa fie o opera
artistica. Stilul Amvonului este stilul Sfintei Liturghii, menit sa sclarifice gandurile mari.
Biblia si SF. Litughie trebuie sa fie adevarate surse ale edificarii noastre omiletice.
VI.2.2.7. Pr. Toman Chiricu (!887-1971) un predicator exceptional, cu studii
teologice si filosofice in strainatate. Volume de predici: Chemari de departe. Predici la
radio (Bucuresti, 1929); Chemari de sus. Predici si omilii (Bucuresti, 1933); Cunosti tu
Calea ? Chemari catre suflet (Bucuresti, 1934); Evanghelia talmacita pentru timpul prezent
(Bucuresti, 1935); Drumul Crucii (Bucuresti, 1938) si Evanghelia talmacita pentru toti
(Bucuresti, 1947). Volumul Anul in predici (Bucuresti, 1996), premiat de Academia
Romana se remarca prin folosirea abundenta a elementelor din literatura profana, in
detrimentul pilelor si istorioarelor pe care le gasim la alti predicatori.
VI.2.2.8. Prof. Dr. Vasile Ispir (1886-1947) erudit dascal de teologie, unul din marii
ecumenisti din perioada interbelica si cu un admirabil talent oratoric. Prin volumul de
predici Biserica Activa. Predici la Radio (Bucuresti, 1941)- doreste promovarea ideeo
misionarismului crestin care viza disciplinarea morala si educatia sufleteasca a maselor.
De altfel pleda pentru propovaduirea idealului crestin: pentru cladirea Bisericii trebuie sa
conlucram cu totii.
 VI.2.2.9. Mitropolitul Nicolae Balan (1882-1955) bun organizator, animator si
stimulator al predicatorilor din timpul pastoririi sale, se dovedeste si un mare cuvantator
bisericesc. Volume de predici: Veniti la Mine.. ! Pilde si invataturi (Sibiu, 1938); Ramaneti in
dragostea mea ! Cuvinte de invatarura la Invierea Domnului (Sibiu, 1940); Mantuieste,
Doamne, poporul Tau (Sibiu, 1945)- se gasesc evenimentele cu care s-a confruntat
societatea romaneasca si principiile clauzitoare pe care le-a oferit mitropolitul poporului si
conducatorilor. De retinut e portretul pe care i-l face poetului Octavian Goga- cantaretul
patimirii noastre.; Biserica si viata (Sibiu, 1947)
VI.2.2.10. Arhim. Dr. Vasile Vasilache (1909- 2003) vestitul predicator al Catedralei
Patriarhale publica mai multe carti de predici: Dumnezeu este lumina. Predici (Bucuresti,
1942); Duminicile primaverii. Predici rostite in Sfanta Patriarhie si transmise prin Radio
(Bucresti, 1943); Prietenii lui Dumnezeu. Sfintii. Predici. (Bucuresti, 1947) plus teza
acestuia de doctorat: Predica in Evul mediu (Iasi, 1938) .
VI.2.2.11. Pr. Prof. Dr. Ilarion Felea (1903-1961) preotul martir, care, la 18 sept.
1961 se stingea din viata intr-o celula a inchisorii din Aiud, la numai 58 de ani, a avut o
frumoasa activitate pastorala si didactica, care s-a implinit armonios in slujirea dreptei
credinte. Doctor in anul 1939 cu lucrarea: Pocainta. Studiu de documentare teologica si
psihologica (Sibiu, 1939) a continuat sa scrie mai ales despre activitatea misionara:
Convertirea crestina (Sibiu, 1939), Catehism crestin ortodox (Arad, 1940), Sfintele Taine
(Sibiu, 1947), Religia culturii(Arad, 1994). O mentiune aparte merita volumul de predici:
Duhul Adevarului. Predici (Arad, 1942), premiat de Academia Romana pentru calitatile
exceptionale si atitudinea ferma contra bolsevismului. Predicile se remarca prin expunerea
sistematica integrala a temei propuse, care este sustinuta de o argumentare biblica
extrem de bogata, ele au si un pronuntat caracter apologetic si misionar.
VI.2.2.12. Pr. Prof. Dr. Mihail Bulacu (1898- 1985) cel mai prolific autor roman in
domeniul Cateheticii s-a preocupat cu pasiune si de campul omiletic, mai ales in callitate
de profesor titular al Catedrei de Omiletica si Catehetica a Fac. Din Bucuresti. Studiul
Omilia despre predica a Sf. Ioan Hrisostom (Bucuresti, 1946) scoate in evidenta :
Omiletica ortodoxa trebuie sa constituie un studiu adanc, sprijinit pe cele mai temeinice
opere omiletice ortodoxe. S-a remarcat si ca predicator de mare audienta prin volumul de
predici Cuvinte din Evanghelie pentru suflet romanesc (Bucresti, 1944), unde in cap 4 si
5 scoate in evidenta valoarea copiilor si a tinerilor in Biserica, spunand in preidica: Din
psihologia religioasa a micilor colindatori ca valoarea unui copil pentru fericirea unei
familii este imensa .
VI.2.2.13. Arhim. Dr. Iuliu Scriban (1878- 1949) a fost un indrumator, calauzitor, un
luptator si un polemist de exceptie. Intelegand rolul si rostul inalt al predicii, a militat si in
afara catedrei, prin diferite articole, pentru a repune predica in rolul de frunte al activitatii
preotesti.
Volumul intitulat Predici pentru popor cuprinde 80 de cuvantari cu o tematica variata:
morala, dogmatica, istorica si misionara. El incearca sa descopere adevaratele cauze ale
decaderii poporului nostru la acea vreme. Privelisti din campul omiletic (Bucuresti, 1929)
se bucura de 2 capitole inedite: Daca am vorbi pe nepregatite, in care se interzice vorba
care nu e precedata de o temeinica meditare si gandire asupra cuvantului ce urmeaza sa
fie rostit si Predica la Radio, unde spune ca predica la radio are mia multi audiotori decat
cea in biserica, de aceea ea trebuie sa aiba o curgere usoara a vorbirii, pentru ca sa fie
inteleasa de toti. Iar, cartea cu valoare de testament a arimandritului este : Datoria
preotului catre limba bisericeasca cu urmatoarele observatii: Preotul este om cu carte, de
aceea se cuvine sa foloseasca limba vechilor cazanii, ca monument al istoriei noastre si al
 identitatii nationale. In limba cartilor bisericesti, avem o comoara pe care trebuie sa o
pretuim si din care sa ne folosim.
VI.2.2.14. Episcop Dr. Vasile Coman (1912-1992) ca protopop de Brasov publica un
volum de cuvantari pentru cununii, Hristos in familie. Cuvantari pentru intarirea vietii
crestine in familie (Brasov, 1945). Un alt studiu este: Slujirea invataroreasca a Bisericii in
zilele noastre si multe predici adunate in volumele: Cuvantari liturgice ( Oradea, 1974) si
Slujind lui Dumnezeu, slujim oamenilor (Oradea, 1980). Din cuvantarea- Bucurati-va! de
la o cununie, retinem ideile: e un moel pentru o astfel de cuvantare, tema e foarte bine
aleasa, o invitatie la bucurie si cuvintele foarte bine alese.

VI.2.3. Perioada 1948-1989. Biserica a fost silita sa se manifeste mai ales sub latura
cultului, fara o activitate sistematica de propovaduire a cuvantului lui Dumnezeu si fara
dreptul de a apara credinta crestina de atacurile, denigrarile si minciuna care se gaseau in
cartile de propaganda ateista. Opresiunea comunista a lasat urme adanci in dimnesiunea
predicatoriala a Bisericii. Formal, predica nu era interzisa, dar era urmarita pana la
subtiere, la anihilare, oricum Biserica a reusit sa rezista adaptand tematica numai asupra
aspectului teologic, evitandu-se omentariile privitoare la reaalitatile sociale, economice si
politice.
VI.2.3.1. Patriarhul Justinian Marina (1901-1977) prin opera pastoral-misionara si a
modului cum a slujit institutia in fruntea careia s-a aflat, dar mai ales prin opera scrisa, ce
reprezinta expresia starilor launtrice, a noianului de traire si de gandire, reprezinta o
adevarata descriere a ceea ce au insemnat epoca si evenimentele din acele vremuri.
Autorul unei vaste opere, in 12 volume denumite Apostolat Social , o cronica a
evenimentelor esentiale din viata BOR din 1948 pana in 1977 si o adevarata calauza
pentru preoti in dificila misiune pastorala. Tot el este si alcatuitorul volumului Talcuirea
Evangheliilor si cazniilor duminicilor de peste an (Bucuresti, 1960), dupa
Kiriacodromionul lui Nichifor Theotoke, pe care il readuce intr-o forma noua printr-o
prelucrare aleasa si prin adaptarea ei la exigentele limbajului actual al credinciosilor.
Revenind la Apostolat Social, acesta reprezinta chintesenta preocuparilor autorului, grija
permanenta de a une la indemana slujitorilor altarului un indrukmator in toate problemele
ridicate de viata societatii in continua transformare si cautare. Printre frazele cerute de
cenzorii acelor vremuri a stiut sa strecoare cu maiestrie adevarate comori ale Traditiei
Bisericesti.
VI.2.3.2. Pr. Dr. tefan Slevoac (1912-1998) se inscrie cu cinste in bibliografia
omiletica romaneasca prin cele 5 volume de predici: Popasuri duhovnicesti. Predici la toate
duminicile de peste an (Craiova, 1945); Predici pentru toate duminicile si sarbatorile anului
bisericesc (Bucuresti, 1979); Faclii pentru dreapta credinta. Preici (Buzau, 1985) si Raze
din lumina lui Hristos. Predici la duminici, praznice si sfinti (Buzau,1996) contine
82 de predici fiind adresate credinciosilor cu o pregatire mai temeinica, forma predicilor
isi alege deseori tema pe care o trateaza din pericopa evanghelica din ziua respectiva,
fara a o mai reproduce in introducere. Interesul pentru racordarea predicilor la problemele
enorioasilor constituie o nota specifica a acestei carti. Dupa dictonul stilul este omul,
parintele autor poate fi recunoscut dupa stilul pe care l-a folosit la intocmirea predicilor.
Predicile sale sunt printre cele mai populare, agreate atat de oamenii simpli, cat si de
intelectuali. Ele cuprind atatea idei si adevaruri mantuitoare de suflet, incat pot constitui
un fel de enciclopedie.
VI. 2.3.3. Pr. Prof. Dr. Ene Branite (1913-1984) consacrat in domeniul Liturgicii,
Pastoralei si Artei crestine, totusi cuvantarile sale au dainuit, publicate in revistele Glasul
Bisericii si Mitropolia Olteniei, ele insumeaza 27 de titluri: o omilie exegetica, 15 predici
 tematice, 8 panegirice si 3 pareneze publicate sub volumul Cuvantari si Predici (Bucresti,
2014). O caracteristica o constituia prezenta colindelor in predicile sale in perioada de
iarna, folosea cu predilectie cartile de cult. Stilul predicii este simplu, limpede, armonios,
pitoresc si concret. In expunerea ideilor porneste de la cunoscut la necunoscut si reuseste
sa concretizeze si sa materializeze devarurile de credinta prin ilustrati, exemple,
asemanari, sau parabole.
VI.2.2.4. Pr. Prof. Dr. Sebastian Chilea (1907-1990) - considerat unul din cei mai
straluciti profesori pe care i-au avut Seminariile Teologice din Craiova si Bucuresti,
predicator cu mare audienta al catedralei din Craiova, doctor in filosofie, se distinge ca un
excelent teoretician al predicii. In Mitropolia Olteniei gasim 4 cuvantari: Material omiletic.
Inaltarea si caderea primului om; Material omiletic. Despre providenta si 2 panegirice la
Nasterea Domnului si Sf. Nicodim, acestea fiind materiale omiletice din care pot rezulta
alte predici.
Ca teoretician al predicii se remarca prin 3 studii: 1. Consideratii omiletice actuale-
face o analiza psihologica de o finete remarcabila, predicatorii de azi trebuie sa caute
actualitatea sufleteasca, atentia ascultatorilor nu poate urmari decat ceva actual,
cunoscut, trait si de inalta valoare pentru ei.2. Predica de succes - este aceea in care
predicatorul condenseaza gandirea, dogmele si intelesurile cele mai subtile ale artelor,
adociindu-le cu marile adevaruri ale vietii. Rolul predicatorului e de a transmite un singur
gand, o idee mare, dar aceasta sa fie limpede gandita in toate articulatiile si ramificatiile
ei, el are datoria de a-si studia predica. 3. Predicatorul - insista pe: datoria
predicatorului de a tine cadenta unui dublu ritm, cel sufletesc propriu si ritmul sufletesc al
ascultatorilor. Cuvantarea trebuie sa fie asemenea unei melodii in care se cuprinde
gandirea, iar cuvintele sa se succeada intr-o ordine muzicala, ptrivit cu legile ritmului,
armoniei si masurii. Ideeile din predica sunt oglinda sufletului.
Orice cuvantare trebuie scrisa, pentru a fi conturata si definita. In predica nu exista
improvizatie, daca exista, ea este rezultatul unei indelungi depozitari intelectuale din care
predicatorul cu experienta scoate cu mestesug ce ii trebuie. Predicatorul se formeaza
scriind. Scrisul fortifica gandirea si reprezinta poate cel mai mare secret al marilor
predicatori.
VI.2.3.5. Arhid. Prof. Dr. Nicolae Balc (1903-1983) titular al catedrei de Omiletica
si Catefetica cu notiuni de pedagogie, teolog cu inalta tinuta academica si erudit filosof
crestin, indemna la predicarea pentru lumea de astazi prin acumularea unei culturi
generale solide, care sa se contrapuna cu caracteristica esentiala a omului de azi si
credinta sa in atotputernicia stiintei pozitive. Ca profesor ofera un curs dactilografiat
intitulat: Manual unic- Omiletica, in care pe parcursul celor 12 prelegeri expune istoria
predicii, el sustine ca predica originala exprima fidel specificul unei epoci, la fel cum
natura fizica se reflecta in natura spirituala a omului.
Cateva conditii de intocmire a predicii: a. Cunoasterea gandirii stintifice a vremii sale; b.
Aplicabilitatea concreta a pericopelor evanghelice la realitatile si nevoile societatii; c.
Modul in care Il exprima pe Hristos; d. In predica trebuie sa pastreze echidistanta fata de
principiul adaptarii, promovand in schimb elementul vesnic si moral.
In Glasul Bisericii publica: 3 panegirice- la Sf. Nicolae, la Bunavestire si la Sf. D. Izvoratorul
de Mir; 5 predici tematice- Crestinul in fata Judecatorului Suprem: Valoarea faptei pentru
estinul sau in vesnicie; Slujirea lui Dumnezeu prin slujirea oamenilor; si o pareneza.
VI.2.3.6. Pr. Prof. Dr. Dumitru Belu (1902-1980) beneficiind de un studiu bine
documentat al pr. Nicolae Dura Activitatea omiletica a pr. Prof. Dr. Dumitru Belu. Volumul
de predici Chemari la slujire- Sibiu,2012, care cuprinde 56 de cuvantari tematice. Cea
mai mare realizare a acestui autor este Cursul universitare de Omiletica, tiparit la ed.
 Andreiana cu titlul: Curs de Omiletica. Momente din istoria predicii (partea 1); Teoria
predicii (partea 2) este cel mai bun si complet din literatura teologica romaneasca.
Din cap. Elaborarea predicii => reusita predicii e direct proportionala cu efortul care se
depune in elaborarea ei. 2 mari etape in elaborarea predicii: departata- pregatirea din
momentul hotararii de a deveni preot, dezvoltare intelectuala, cu o gandire logica prin
lectura sistematica, cultivarea memoriei, care e conditionata si de pastrarea unei reguli de
igiena a vietii- fara bautura, privegheri prelungite sau alte excese si in plus evitarea
greselilor de limba. Cea apropiata tine cont de trei imprejurari: de timp, de persoane si de
loc, importanta e fixarea temei, care nu trebuie sa fie prea excentrica.
Capitolul Sustinerea predicii scoate in evidenta: rostirea si improvizatia- predica trebuie
rostita liber, ea nu e un monolog, ci un intreit dialog (Dumnezeu-enorioasi-sine insusi).
Memorizarea e de 2 feluri: verbala (cuvant cu cuvant) si reala (retinerea ideilor de baza).
Adaptarea in predica se face la propriul mod de a fi, la ascultatori si la genul predicii si a
momentului liturgic. Actiunea in predica vizeaza tinuta exterioara a predicatorului,
expresia fetei, dictia, gesturile. Tinuta in amvon trebuie sa fie in armonie cu indatorirea pe
care el o are de impliniti. Dictia e arta de a rosti limpede si frumos un text, de a folosi cu
maiestrie vocea. Gesticulatia e necesarul complementar al cuvantului, gesturile trebuie sa
fie ordonate si cu masura.
VI.2.3.7. Patriarhul Iustin Moisescu (1910- 1986) stralucit teolog in anul 1977 vine
la carma BOR in contextul unor conditii istorice noi, urmand vrednicilor sai inaintasi. Rodul
celor 30 de ani de slujire arhiereasca sunt cele 60 de Pastorale la Nasterea si Invierea
Domnului, avand puternice radacini in talcuirea biblica si teologica, tine linia imprimata
propovaduirii de Sf. Apostoli si urmata cu staruinta de Sfintii Parinti. Genul omiletic in care
se inscriu pastoralele este cel parenetic, indemnator si indrumator, care in mod deosebit
apartine intaistatorilor eparhiilor. Tematica este variata precumt si aspectele promovate de
patriarh: antropologiem inviere, ragostea lui Dumnezeu pentru oameni, tinand cont de
continut idetificam aspecte: dogmatico-misionare, social-morale si ecumenice. Urmarile
pacatului stramosesc reprezinta tema centrala a unei alte pastorale, in care argumenteaza
necesitatea venirii unui rascumparator care sa coboare catre omul cazut, intrucat acesta,
prin pierderea harului divin, cu propriile puteri numai putea ajunge la asemanarea cu
Dumnezeu. In pastoralele pascale arata importanta Invierii Domnului ca temelie a
credintei si garantie a invierii noastre. Cunoscand situatia din 1977, dupa cutremurul
devastator, Patriarhul Iustin ii indemna pe pastoritii sai la implinirea indatoririlor crestinesti
fata de cei aflati in suferinta. Stilul cuvantarilor sale are un pronuntat caracter de oralitate,
chiar daca ele au fost srise integral.
VI.2.3.8. Pr. Prof. Nicolae Petrescu (1908-2001) unul dintre cei mai cunoscuti
teologi din Oltenia si-a lasat amprenta asupra seminarului teologic de la man. Cosuna-
Bucovat din Craiova. Publica in revista Mitropolia Olteniei din 1973 cateva omilii exegetice,
ca in 1975 sa publice volumul Explicarea Apostolelor duminicale (Bucuresti, 1975). Apoi va
intocmi cele doua manuale de Catehetica (Bucuresti, 1978) si Omiletica (Bucuresti, 1977)
pentru Seminariile Teologice. Acesta fiind cel mai bun manual de Omiletica din mediul
preuniversitar, selectam cateva fragmente : Rostirea predicilor- actiunea inseamna fapt,
act si este cea mai importanta latura a oratoriei. Ea inseamna totalitatea mijloacelor si
procedeelor pe care le foloseste oratorul pentru a reda ascultatorilor ceea ce a gandit si a
scris: memoria, pronuntarea, vocea, gesturile, expresia fetei, mainile, tinuta corpului si
tinuta vestimentara. Memorizarea este un act pe care predicatorul il savarseste in
particular, dar actiunea se savarseste in public. Pronuntarea sa fie: corecta, naturala, bine
articulata, variata si vie. Vocea- varietatea ei consta in inlaturarea monotoniei si
conformarea vocii cu natura subiectului tratat. Gesturile pot exprima, chiar fara vorbe,
 aproape totul. Expresia fetei este oglinda sufletului, elocinta vorbitorului trebuie sa se
arate si prin elocinta fetei. Mainile- in diversitatea atat de mare a vorbirii tuturor oamenilor
gesturile mainilor sunt vorbirea comuna tuturor. Tinuta corpului si cea vestimentara
trebuie sa fie una naturala si in totala armonie cu solemnitatea cu care se rosteste
cuvantul Domnului. Imbracamintea sa arate curatenie, modestie si buna randuiala.
Explicarea Apostolelor duminicale (Bucuresti, 1975) cu subtitlul: Manual pentru Seminariile
Teologice, aratand principala tinta a acestuia. Desi se prezinta sub forma unui manual,
cuprinde 50 de omilii exegetice, care nu sunt altceva decat un material de-a gata,
deosebit de util in valorificarea omiletica a pericopelor apostolice, ignorate in general in
predica. Foloseste o limba ingrijita, un vocabular ales, bogat si variat, reusind sa exprime
clar si convingator ceea ce a gandit si a simtit. Un limbaj accesibil, natural, intr-un cuvant,
liturgic(bisericesc.

Arhim. Veniamin Micle, n. 1939

Duhovnic al Manastirii Bistrita Olteana, fost professor la seminariile din Bucuresti si Craiova,
renarcabil predicator, parintele arhimandrit Veniamin Micle a imbogatit litertatura omiletica romaneasca cu
studii de valoare exceptionala, tiparite in doua carti, Initieri catehetice, Ramnicu Valcea, 1993, si Trepte spre
amvon, Ramnicu Valcea, 1993.

Ne retine atentia in chip deosebit capitolul intitulat Primul tratat de omiletica tiparit in limba
romana. Este vorba de Retorica sau intocmirea frumoasei cuvantari, acum intai izvodita pe limba romaneasca,
impodobita si intemeiata cu pildele vechilor filosofi si dascali bisericesti. La Buda, s-au tiparit, in craiasca
tipografie orientaliceasca a Universitatii Pestii, 1878.

Parintele autor a mai publicat de-a lungul timpului, in revistele Glasul Bisericii si Mitropolia Olteniei
diverse cuvantari tematice.

Pr. Prof. Ioan Bunea 1906- 1990

Fost detinut politic, 1959- 1964, profesor la cateva licee de renume din Cluj si Turda, in ultima parte a
vietii profesor la Seminarul Teologic din Cluj. A publicat foarte multe predici in periodicele bisericesti, si de
asemenea studii omiletice, intre care se remarca, Opera omiletica a lui Samuil Micu. Retinem doua carti de
predici, cu larga raspandire, mai ales prin Ardeal, Predici la duminici si sarbatori, Cluj-Napoca, 1983 si
Cuvinte de invatatura la botez, cununie si inmormantare, Cluj-Napoca 1986, 2013. Ultima carte este unica
de acest fel in a doua jumatate a secolului 20.

Perioada 1989- 2014. Reprezentanti de seama, volume de predici, teme si idei reprezentative, prezentate
selectiv

Un mare dar pe care l-am primit dupa decembrie 1989 a fost Acela al libertatii cuvantului si al
libertatii de actiune, dupa ce mai bine de 40 de ani, o incercare de a face o lucrare sistematica si de anvergura
pentru afirmarea Bisericii si a invataturii sale in societate si in lume fusese stopata, redusa sau de-a dreptul
interzisa, din cauza vigilentei securitatii omniprezente.

Patriarhul Teoctist Arapasu 1915- 2007

Cel de-al cincilea patriarch, al Bisericii Ortodoxe Romane este autorul unei remarcabile opere scrise,
alcatuita de-a lungul a peste cinci decenii. A publicat 18 volume din lucrarea, Pe treptele slujirii crestine si trei
volume cu titlul, Slujind altarul strabun, Bucuresti, 1992, Umblati neincetat in adevar, Bucuresti, 2004, si
constiinta vie a slujirii preotesti, care impreuna insumeaza peste 1500 de titluri, si mai mult de 7000 de
pagini, o fresca a Bisericii noastre, in cei peste 57 de ani de slujire arhiereasca.

Arhim. Cleopa Ilie 1912-1998

Arhim. Cleopa Ilie este unul dintre cei mai cunoscuti duhovnici, pe care i-a avut Romania, autodidact,
staret o vreme la Manastirea Sihastria, Neamt. A suferit prigoane in vremea comunismului, deosebit de ravnitor
in plan misionar duhovnicesc, apreciat mai ales pentru dialogurile vii si substantiale in continut scripturistic si
patristic, cu pelerinii care il cautau fara incetare. Un citat reprezentativ din spusele sale este, Sfintii parinti
numesc rugaciunea de noapte, de aur, pentru ca noaptea, mintea se poate ruga fara ganduri si imaginatii.
In schimb rugaciunea de dimineata o numesc de argint, fiind amestecata cu oarecare griji si ganduri, iar
cea din timpul zilei o numesc de arama pentru multimea gandurilor si grijilor pamantesti care slabesc
mult puterea rugaciunii.

Mitropolitul Antonie Plamadeala 1926- 2005

Inzestrat cu alese insusiri sufletesti, de profund ganditor, cu logica exemplara si cu atitudinea

inteleapta a dreptei socotinte, posedand un bogat potential spiritual nativ si dobandit de-a lungul vremii prin
studio si cercetare, Mitropolitul Antonie Plamadeala s-a facut cunoscut ca un distins predicator al Bisericii
noastre Ortodoxe in demnitatea sa arhiereasca, facand din slujirea liturgica prilej de neincetata propovaduire,
preocupare sfanta care l-a onorat, tocmai pentru ca predica o intelegea ca pe o lucrare si un act de credinta si
cultura. Una dintr-e cele mai importante lucrari ale sale este, Talcuri noi la texte vechi.

Arhid. Prof. Dr. Petru I. David 1938- 2003

Unul dintre dascalii de teologie care au propovaduit cuvinte pline de emotii si au trezit sentimente
alese in sufletele ascultatorilor, prin forta cuvantului si bogatia argumentelor, a fost si parintele profesor dr.
Petre David, recunoscut de majoritatea preotilor si a credinciosilor, dar mai ales de numeroasele serii de studenti
teologi care i-au fost ucenici, ca un harnic slujitor in via Domnului, atat la catedra, cat si la amvon.

In expunerea predicilor parintele apeleaza la Vechiul si Noul Testament, la operele Sfintilor Parinti
Ioan Damaschin, Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur, Ipolit si Epifanie. Din literatura romana, remarcam ca
valorifica pe Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Ion Ghica, Gheorghe Asachi si Tudor Vianu. In privinta litertaturii
universal face trimitere la Sofocle, Dante Alighieri, John Milton, George Gordon Byron, Victor Hugo, Goethe,
Lacordaire, Balzac, Francois Rabelais, W. Shakespeare, Dostoievsky, J.J. Rousseau, Kepler.

Monahul Nicolae Steinhardt 1912- 1989

Inca de tanar, Nicolae Steinhardt, s-a remarcat in cercurile intelectualilor ca scriitor, eseist, critic
literar. Fortat sa sufere detentie pe considerente politice, va ilustra dupa eliberare experientele din inchisoare in
splendidul roman autobiografic Jurnalul Fericirii. In domeniul nostrum are o singura carte, cu dimensiuni
reduse, dar de o valoare exceptionala, Daruind vei dobandi. Cuvinte de credinta, Baia Mare, 1992.

Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, n. 1951

Orator desavarsit si scriitor experimentat, cu usurinta si cursivitate in exprimare, cu o remarcabila

putere de a surprinde mereu esentialul problemelor, cu metoda de argumentare, bazata pe intuitie si izvoare
autentice, cu informatii la zi din domeniul teologic, istoric, literar, filosofic si aghiologic, cu o logica impecabila
si o rara putere de disceranamant, dobandite de-a lungul vremii prin studiu.
 Volumul Foame si sete dupa Dumnezeu- intelesul si folosul postului, are un titlu metaforic sugestiv,
alcatuit din substantive, foame si sete, utilizate cu sensul de traire intensa in credinta a omului, in vederea
innoirii spirituale.

Pr. Boris Raduleanu 1905- 1990

Printre preotii inzestrati cu talent oratoric ce se bucurau de mare prestigiu in randurile credinciosilor si
care prin curajul lor au infruntat opozitia celor patru decenii si jumatate de communism, merita sa amintim si
chipul acestui vrednic slujitor al altarului, caruia viata nu i-a rezervat prea multe bucurii. Pentru articolele sale si
pentru atitudinea anticomunista a fost condamnat la 15 ani de munca silnica din care efectueaza 4 ani.

Din opera omiletica a Parintelui Boris Raduleanu fac parte cele 2 carti de predici Semnificatia
Duminicilor din Postul Mare si Semnificatia marilor sarbatori crestine.

Prof. Dr. Teodor M. Popescu 1893- 1973

Reunind in persoana sa calitatile unui teolog savant si virtutile unui crestin smerit, facandu-se in acest
fel pilda vie tuturor celor care l-au cunoscut, profesorul Teodor M. Popescu reprezinta un exemplu vrednic de
urmat pentru generatiile viitoare de slujitori ai Bisericii. Din scrierile sale fac parte studiile Predica- o
marturisire a preotului si Despre preot, predica si credinciosi.

Arhim. Teofil Paraian 1929- 2009

Arhim. Teofil Paraian a fost renumitul duhovnic al Manastirii Sambata de Sus, jud. Brasov. Orb din
nastere, Parintele Teofil a impresionat prin vasta cultura teologica acumulata, totodata prin ascutimea mintii si
profunzimea raspunsurilor la intrebarile ce I se adresau. De asemenea s-a remarcat si la diferite conferinte
organizate in special de ASCOR, prin claritatea expunerilor si vioiciunea replicilor date in dialogurile de la
finele intalnirilor. Printre volumele publicate de acesta se afla, Lumini de gand, Calea spre bunatate,
Credinta marturisitoare.

Pr. Prof. acad. Dr. Mircea Pacurariu, n. 1932

Cunoscutul profesor de IBOR, a oferit slujitorilor Sfintelor Altare un impresionant volum de predici,
rod al ostenelilor pe taram liturgic, pastoral si misionar. Ne-a dovedit astfel ca este si un preot de vocative, nu
doar un profesor universitar de inalta tinuta stiintifica. Ceea ce ne impresioneaza foarte mult este faptul ca in
acest volum, intitulat, Predici la Duminici si sarbatori, la praznicele imparatesti si ale Maicii Domnului, ale
Sfintilor si la Sfintii Romani; predici ocazionale si la inmormantari, Bucuresti 2000; 2010, sunt cuprinse
predici la toate duminicile si sarbatorile, chiar si la unii sfinti romani mai mici, ceea ce reprezinta un mare
serviciu adus confratilor predicatori.

Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, n. 1948

Titular al Catedrei de Noul Testament de la prestigioasa Facultate de Teologie din Sibiu, Parintele
Profesor ne-a facut o mare si placuta surpriza, prin tiparirea celor doua carti inedite, Predici exegetice la
Duminicile de peste an, si Meditatii la Evangheliile Duminicilor Triodului si Penticostarului.

In ceea ce priveste cuvantarile din primul volum, numite predici exegetice, acestea se incadreaza de fapt in
genul omiliei biblice, cel mai greu de elaborat intrucat presupune, pe langa o buna cunoastere a Sfintei Scripturi
si stapanirea normelor ermineutice.
Mitropolitul Bartolomeu Anania 1921- 2011

S-a afirmat odata cu slujirea pe diferitele trepte eclesiastice, ca poet si scriitor, membru al Uniunii
Scriitorilor din Romania. In ultima parte a vietii, pe langa obligatiile arhieresti, s-a ocupat de tiparirea unei noi
versiuni a Sfintei Scripturi, intr-o diortosire personala, cu note explicative la subsol pentru anumite versete mai
greu de inteles.

Harisma oratorica a Mitropolitului Bartolomeu se vadeste cu pregnanta in cele 36 de pastorale, 18

de Craciun, 18 de Paste, la care se dauga 3 cu un caracter special, una pentru Dumninica Ortodoxiei din anul
2008, asumata de membrii Sfantului Sinod, si doua dedicate aceleiasi Duminici, dar cu destinatie locala, pentru
anii 1997- 98.

Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu 1918- 2003

Ca om de carte si profesor de teologie, Parintele Galeriu a desfasurat si o bogata activitate

stiintifica de cercetare, publicand studii, articole, carti, note, recenzii, insemnari si predici. O parte dintre
cuvantari, cateheze si predici au fost publicate in revistele bisericesti, altele in volume, altele se gasesc
inregistrate audio si video, iar altele au ramas in manuscris. Dintre volume semnalam, Explicarea la
Rugaciunea Domneasca, Bucuresti, 2002, Cartea celor 9 fericiri, Bucuresti, 2004.

Arhim. Sofian Boghiu 1919- 2002

Printre parintii duhovnicesti care au luminat ca niste candele nestinse si au vegheat asupra pastrarii
sufletului romanesc in adevarata credinta, intr-o epoca in care fortele intunericului faceau eforturi diabolice ca
sa-l desparta de Dumnezeu, a fost si Parintele Sofian Boghiu, cel care aproape sase decenii a sustinut viata
duhovniceasca in Manastirea Antim din capital, ca staret, duhovnic, predicator, si slujitor al acestui sfant
asezamant.

Activitatea omiletica a parintelui arhimandrit s-a concretizat in volumul Buchet de cuvantari.

Predici si meditatii, Bucuresti, 2006, care reuneste o parte din predicile si meditatiile sale.