h RATOIUL CEL URAT A fost odata o ratd care s-a asezat pe patru oud, ca sd le cloceasca, Venindu-le vremea, oudle crépara unul dupa altul si din trei dintre ele se ivira cdpsoarele si mai apoi trupusoarele pufoase si galbene a trei boboci. Dintr-al patrulea ou in- 8, iesi un boboc mare, cam uratel si cu puf cenusiu, pe care ratoiul nu-l plécu de la bun inceput: —Nu vreau s&-| mai vad pe uratul asta in familia mea! spuse el. Zicand asta, se repezi cu ciocul la el si-I goni din cuibar. Din nefericire pentru bietul boboc, nici celelalte vietuitoare din gospodarie nu-i arataré mai multa bunatate... Si nu sc&pau niciun prilej sd rad& pe seama urateniei lui. Asa c& bobocul cel urat o lua, lipa-lipa, c&tre iazul din apropiere. Se sim- tea nespus de singur si isi petrecu noaptea dormind in iarba inalta de la marginea iazului, Adoua zi, niste boboci rai si obraznici daédura peste el. Se tavaliré de ras la vederea lui, si-i ziserd: — Boboc urat, sd pleci de indata de pe iazul nostru! Ratoiul cel urat o lua din nou din loc, necdjit c& toti jlalungau. Asa ajunse la o cas’ unde locuiau 0 gaing siopisica. ~ 1a Zi, poti sd faci oud? 7l lua la rost gaina. ~ Dar soareci stii s& prinzi? se lud de el si pisica. Si, cum de fiecare dat’ bo- _bocul Tdspunsese ,,nu”, ga- ina si pisica 1 gonira si ele.Bobocul cel urat se simtea tarene- fericit si cduta sa se fereasca din calea celorlalte animale, ascun- zAndu-se in padure. Odata cu ve- nirea ierii si a inghetului, rétoiul se aciua in trunchiul gaunos al u- nui copac. Spre norocul lui, il gasi un copil de tran, care-| lua si! du- se acas’. Vreme de cateva sap- t8méni, r&toiul cel urat se simti in siguranta. Curand insa, feciorului de tran fi c’sund pe el, prinzand — a-|alerga prin gospodarie si a-I chinui mai tot timpul. Asa ca, de indaté ce i se ivi prilejul, ratoiul fugi si de aici, Intre timp sosi prim&vara, iar el isi gsi adapost pe malul unui lac. Si, intr-o bund zi, cand apele lacului se aratau linistite si limpezi, bobocul apuca s&-si vada noua infatisare. Nu mica i-a fost mirarea sé vada cd fa- cuse un gat lung, mladios si acoperit cu pene albe, capatand si doua aripi uriase, tot albe. Iar cand batu din ar prinse de indaté sd zboare! a poi se lsd lin pe apa si nu se mai satura sa se admire in oglinda lacului. Din vazduh coborara lang eltrei pe met Bs ypoese cum Mai vazuse vreodaté, care-i graira: Mai, mai, mai, umoa- sa esti! Haide, vino si tu cu noi! Astfel pricepu c& nu mai era un boboc urat, si in niciun cazde rata, ~ Sunt 0 leb&ida! Mé rog... un lebadoi! strigi el cu Mare bucurie in glas. Tar din ziua aceea nici c3 se mai simti urat, singur sinedorit de nimeni!