16. CANTARETUL DIN HAMELIN Hamelin era un ordsel linistit, cand, intr-o zi, agezarea a fost napadita de mii si mii de sobolani. Rozétoarele nu erau numai zgomotoase, ci si lacome, devorand tot ce gaseau de méncare. Iar locuitorii oraselului prinseré a se ingrijora, caci hrana lor se imputina vazand cu ochii. Primarul d&édu de stire cd oferea o rasplaté de o suté de galbeni aceluia care ar fi izbutit s4-i scape de sobolani. Numai c& multi dintre cei care incercara nu fScura mare branza. intr-una din zile, in ordsel aparu un strain tare ciudat la infatisare, care-i zise primarului din Hamelin: Sunt cAnt&ret din fluier si stiu cum s& vascap de sobolani. Primarul fi raspunse bucuros: — Fa numai trebusoara asta si toti ba- niivor fi ai tai! CAnt&retul porni agale spre raul ce trecea pe la marginea oraselului si in- cepu sa sufle in fluierul sau. Pe data, fermecati de melodia aceea, parca ne- paménteana, sobolanii iesira de prin toate cotloanele si se stranser in spa- tele strainului, urmandu-l ca vrdjiti. Ajuns la rau, cantaretul se urc& intr-o barc si conti- nua s& cante. Ademeniti de sunetele acelea minunate, sobolanii se bulucira in apa si se inecara pAna la ultimul! Dupa ce scap orasul de so- bolani, asa cum promisese,cAnt&retul din fluier $© duse sisi ia rasplata cuvenit’. Numai cé Pri- marul, céruia nici prin gand nu-i trecuse il dea strdinului atata ba- net, ispuse zeflemitor: — Pai, dacd tot s-au dus sobolanii aceia, poti s4 te ducisitu de unde ai venit! Furios, cantaretul din fluier jizise primarului cam asa: — Nici nu stiti cat 0 s& va caiti cu totii pentru c& nu ti-ai §- nut cuvantul dat! Si, pe data, se puse iarasi pe suflat in fluierul magic. De data aceasta insé, cei care se bulucira in urma lui, dornici sé-i asculte cantarea, fura copii orase- lului. Rasera, c4ntara si dantuiré, urmandu-| pe misteriosul strain. lar acesta fi scoase incet-incet din Hamelin si-i duse pe un munte din apro- piere. De acolo, copii il urmard pe strain in pantecele unei pesteri. $i, de cum pasiinduntrul ei si ultimul copil, gura pesterii se inchise pe vecie! In zadar fi asteptard parin- tii. Din nefericire, odras- lele lor nu se mai intoar- ser niciodat’! Si trecu- r& multi ani pana s8 se aud din nou, pe stra- dutele tristului ordsel, vocicristaline de copii...