Ion

Roman de tip obiesctiv din perioada interbelica

Momentele subiectului

Expozitiunea

Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica , in care locuitorii satului

Pripas se afla la hora in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea.

In centrul adunarii este grupul dansatorilor. Descrierea dansului traditional

somesan este o pagina etnografica prin portul popular, prin pasii specifici,
prin viguarea dansului, prin figurile pitoresti ale lautarilor.

Cercul horei este centrul lumii satului, este o descatusare de energie.

Asezarea privitorilor reflecta relatiile socilale, fruntasii satului, primarul si

chiaburii disculta separat de taranii asezati pe prispa. Fetele ramase
nepoftite la hora privesc, iar mamele si babele mai retrase vorbesc despre
gospodarie. Este prezentata si Savista, oloaga satului, prezentata cu un
portret grotesc.

Sunt prezentati intelectualii satului, preotul Belciug, familia invatatorului

Herendelea care vin sa priveasca fara sa se amestece in joc.

In hora sunt numai fete si flacai. Hotararea lu Ion de o lua pe Ana la joc,
desi o place pe Florica cea saraca constituie inceputl confictului.

Intriga

Venirea lui Vasile Baciu , tatal Anei , de la carciuma la hora si confruntarea

verbala cu Ion pe care-l numeste hot si talhar pentru ca sarantocul umbla
sa-i ia fata promisa unui bogat George Bucluc constitiue intriga romanului.

Rusinea pe care i-o face Vasile Baciu lui Ion la hora in fata satului starneste
dorinta de razbunare a lui Ion care la randul lui il face de rusine pe Baciu
lasand-o insarcinata pe Anapentru al determina sa accepte nunta.

Conflicte

La safarsitul petrecerii flacaii merg la carciuma. Este prezentata bataia

flacailor in aparenta pentru plata lautarilor, dar in fapt pentru a o lua pe
Ana de sotie. Acest lucru constituind victoria lui Ion care il rapune pana la
urma cu parul pe George.

Conflictul central al romanului este lupta taranului pentru pamant.

Drama lui Ion este drama taranului sarac care nu-si accepta conditia si
este pus in situatia de a alege intra iubirealui petru Florica si averea Anei.

Conflictele secundare intre Ion si George Bucluc mai intai pentru Ana si
apoi pentru Florica.

Conflictul tragic este sinuciderea Anei.

Desfasurarea actiunii

Dorind sa obtina pamant mult, Ion ii face curte Anei, o seduce si il

forteaza pe Vasile baciu sa accepte casatoria.

Ion nu cere acte pentru zestre si din acest moment incep bataile si
drumurile de la Ion la Baciu.

Sinuciderea Anei nu constituie pentru ion un act de vinovatie deoarece el

nu vede in Ana si in copilul lor Petrisor decat garantie asupra pamanturilor.
Nici moartea copilului nu-l impiedica pe Ion sa mearga la Florica , ea fiind
maritata cu George.

Deznodamantul

George nu este decat un instrument in mana destinului pentru ca il

omoara pe Ion. Este arestat, florica ramane singura, iar averea revine
Bisericii.

Caracterizare ion
Personajul literar Ion este personajul principal al romanului cu acelasi titlu, surprins in evolutie
datorita ascultarii glasului pamantului si al iubirii. El apartine clasei taranilor saraci, categorie pe care o
considera injositoare, motiv pentru care doreste sa scape de aceasta eticheta si sa ajunga bogat. El
este conditionat cu mediul sau social si recurge la o ironie instinctiva in incercarea de a dobandi avere
prin casatorie, seducand-o pe Ana. Lacomia pentru pamant este scuzabila datorita saracimii, dar
brutalitatea de care demonstreaza il face un personaj memorabil.

El este caracterizat direct de catre narator si alte personaje, avand si o autocaracterizare, dar si
indirect prin limbaj, comportament.

Caracterizarea directa facuta de narator sugereaza prezentarea personajului Ion, la inceput, in scena
horei Avea ceva straniu in privire, parca nedumerire si un viclesug neprefacut, anticipandu-se astfel
comportamentul ulterior. Stiind totul despre el, naratorul ii subliniaza calitatile Era iute si harnic, ca
ma-sa. Unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila. iar pamantul ii era drag ca o ibovnica. Se mai
precizeaza iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil. Comparatia este sugestiva in sublinierea
sentimentului de dragoste pentru pamantul ce i-ar fi adus o pozitie onorabila in ierarhia sociala si
respectul satenilor intr-o comunitate rurala in care el considera averea, o mare cinste. Compararea
pamantului cu mama, femeia ce joaca rol esential in viata fiecarui barbat, astfel pentru el, pamantul i-
ar aduce un sentiment de ocrotire si siguranta.

Caracterizarea directa de alte personaje demonstreaza ca este firesc ca personajul sa fie vazut in
mod diferit de catre acestea, fiecare apreciere sau sanctionare, ducand la intregirea chipului celui care
se afirma si ca personaj exponential, diferit de toti ceilalti tarani din literatura romana. Pentru Vasile
Baciu, Ion este hotul, sarantocul si talharul, pentru Ana este Ionica, norocul meu. Preotul Belciug
il numeste stricat si-un baraus, s-un om de nimic, un obraznic ce trebuie sa primeasca o lectie,
dar dupa ce Ion lasa pamanturile bisericii, este numit mandru crestin. Lipsa de respect ii aduce
adjectivul becisnic.Pentru Titu Herdelea este o canalie. Pana si mama sa il crede proclet si salhui.
Asadar, se contureaza chipul unui barbat dur, violent, egoist si furios pe toata lumea fiindca nu are
pamant.

Autocaracterizarea arata ca atunci cand incearca sa se lamureasca in legatura cu ceea ce isi doreste
si simte, Ion oscileaza intre a se considera prost, in alte situatii destept. Astfel, vorbind cu sine,
rosteste As fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului, acuzandu-se pentru momentele de slabiciune
cand, vazand frumusetea Floricai, ar fi vrut sa fuga cu ea in lume, renuntand la Ana.

Caracterizarea indirecta prin fapte este foarte sugestiva avand in vedere ceea ce face personajul.
Sarac fiind, umilit si batjocorit de cei bogati, realizeaza ca nu poate scapa de sarcie pentru ca nu avea
cum sa mosteneasca de la tatal sau averea si nici nu avea bani sa cumpere pamant, cum faceau altii,
Ion isi fixeaza un tel al existentei sale obtinerea de pamanturi si singurul glas pe care il aude si il
asculta este cel al pamantului. Glasul pamantului patrundea in sufletul sau ca o chemare launtrica.
Faptele desarvasite de taranul obsedat de ideea stapanirii a cat mai mult pamant il face un om ticalos
deoarece o batjocoreste pe Ana si o face de ras. Isi bate nevasta , vrea sa-si loveasca mama si isi
injura tatal.

Caracterizarea indirecta prin comportament ii arata degradarea umana a personajului, dispretul si ura
fata de Ana, supusa si umila pe care o considera vinovata de nefericirea. Isi varsa mania, o face sa-l
iubeasca dandu-i de inteles ca o place, alintand-o.

Caracterizarea prin gesturi si atitudini exista un limbaj gestual care poate fi, uneori, mai expresiv
decat cuvintele, comunicand despre individ mai mult decat acestea. Gesturile de tandrete in prezenta
Floricai surprins un Ion umanizat, capabil sa pastreze in suflet si glasul iubirii, dar invins de glasul
pamantului. Atitudinea in fata pamantului este aceea a unui barbat indragostit ce isi exteriorizeaza
patima prin gesturi fierbinti. Scena in care saruta pamanturile lui Vasile Baciu, depaseste limitele
omenescului in dragostea nutrita pentru pamant. Dupa ce o batjocoreste pe Ana, ea se sinucide, dar
Ion ramane nepasator si indiferent, exprimata gestual, linistit, merge dupa glasul iubirii si incearca sa o
recapete pe Florica, considerand ca nu este fericit daca nu o are alaturi.

Avand in vedere aceste caracteristici, in Ion se regaseste o dorinta arzatoare de a-si schimba statutul
social, dar in acelasi timp vrea sa aiba si femeia iubita alturi. Daca le-ar fi avut pe amandoua, ar fi fost
fericit si poate viata lui ar fi decurs firesc, cele doua glasuri, al iubirii si al pamantului. Dar Ion se
gaseste intr-o situatie limitata, trebuie sa aleaga si opteaza pentru pamant, iar la final isi da seama ca
nu-l face pe deplin fericit.