Sunteți pe pagina 1din 1

Panteonul (piateta din fata este cel mai ~roman~ loc roman, autentic !

), fontanta di
Trevi (stiu, dar pana si Anita si Marcello au trecut pe-acolo..) Piazza di Spagna(a sta,
macar o data, pe treptele ei inseamna sa intri-n mitologie). Apusul ma prinde de
regula ceva mai sus, in:

Villa Borghese (care, n-as sti sa spun de ce, este ai placuta dupa-amiaza decat in
restul zilei).. Acolo ma tolanesc pur si simplu, pe o pajiste-caci bancile, in villa
Borghese, sunt un obicei mic-burghez.

La Roma- in Italia, in genere -tu simti, definitiv, ca Natura a devenit Cultura, si


invers, iar aceasta cultura nu are nimic mistic, ci e ( asa cum se cuvine sa fie orice
cultura) o rutina.. Roma este cel mai incredibil exemplu de imbinare Naturii cu
Arhitectura; placute ochiului nu sunt numai ruinele, monumentele, vilele si palazzi,
sunt si pinii, palmierii si edificiiile de vegetatie vesnic vie. Palmierii sunt versi
coloane corintice, iar pinii- aceste rauri cu izvoarele-n cer- sunt contributia Romei la
un stil de arhitectura ce-i apartine in exclusivitate. Roma este cetatea eterna nu
fiinca este veche, ci pentru ca-asa cum glumea Woody Allen-eternitatea este
lunga. Mai ales spre final.. iar finalul Romei este inspre Parco degli Aquedotti, cu
vechiile sale vestigii omane strabatute de trenuri, peste drum de care se afla
Cinecitta si dincolo de care se inalta Castelli Roani. DE fapt, Roma nu se termina,
asta-i eternitatea ei.