Clatite - O reteta simpla

30 martie, 2013 in categoria retete diverse

Probabil unii vor rade, dar azi nu am sa va arat nimic mai mult decat niste clatite. Sincer,
nu as fi avut idee cati oameni nu stiu cum se fac clatitele, sau poate cati nu sunt multumiti de
propria reteta de clatite. Am primit, deci, multe, atat de multe mesaje care imi cereau o reteta
de clatite incat nici nu mai stiu cate au fost si pana la urma am renuntat la ideea ca as fi luata
in deradere daca as pune pe blog ceva atat de modest ca o reteta de aluat de clatite. Pentru
clatite, retete sunt, har domnului, destule: clatite dulci, clatite sarate, clatite de post (care sunt
la fel de bune ca si cele de dulce, de altfel), clatite la cuptor, clatite cu gem, cu ciocolata, cu
branza cate si mai cate. Reteta de clatite pe care ma straduiesc sa v-o prezint azi se refera
nu la aceste specialitati, ci la o modalitate simpla de preparare a aluatului de clatite si la
prajirea propriuzisa a acestora. Nu am aroganta sa sustin ca reteta mea de clatite e cea mai cea
si chiar va rog sa la lasati in comentariile acestui articole propriile voastre variante.

Ads by SmileysWeLoveAd Options

Timp de pregatire: 00:10 ore
Timp de gatire: 00:30 ore
Timp Total: 00:40 ore
Numar portii: 18 bucati
Grad de dificultate: usor
Inainte de a purcede la trebusoara de azi, atat de simpla incat le va reusi chiar si celor mici,
vreau sa spun cateva lucruri interesante despre modestele, dar atat de agreatele clatite:
Cltitele fac parte dintre puinele feluri de mncare de care gurmanzii-efi ai Greciei Antice
ar trebui s fie mndri, pentru c au trecut testul timpului (i nc ce test!), ajungnd s fie
gtite chiar i n buctria secolului XXI.
Dac ar fi s traducem denumirea original (adic greceasc) a cltitei i-am spune
tigit, pentru c i atenienii i spuneau tagenites, teganites sau tagenias (toate
variantele fiind derivate ale cuvntului tegano care desemna tigaia de prjit).
Cronicarul Athenaeus povestete cum era preparat acest desert: plakous-ul (compoziia
format din 500 gr. de fin, 60 ml de vin alb, 60 ml de lapte acru, o jumtate de linguri de
sare) era prjit ntr-o cantitate mic de ulei de msline. Dup ce compoziia ncepea s fac
bici i era rumenit pe ambele fee, se servea cald, dimineaa. Se asezona neaprat cu
miere i semine de susan, uneori i cu brnz.
Rude vechi ale pinii, lipiei i chiar ale blatului de pizza, cltitele s-au rspndit peste tot n
lume, de cele mai multe ori schimbndu-i ba compoziia, ba aspectul. n America, amestecul
pentru cltite conine i praf de copt i e prjit ntr-o form mai pufoas i mai groas, n
Asia grosimea difer de la o zon la alta, dar e umplut cam peste tot cu ingrediente srate
(brnz, carne, legume); n Africa, pe de alt parte, cltitele sunt suport pentru diferitele
sosuri i humus-uri, neamurile germanice le consum deopotriv ca desert i ca blat moale
peste care se pun diverse topping-uri srate, n timp ce europenii de gint latin pstreaz
destinaia, reeta i aspectul cltitelor realizate de greci n Antichitate. (sursa acestor
informatii)
Ingrediente Clatite:

3 oua
300 de grame de faina
300 de ml. de lapte
250-300 de ml. de apa minerala
3 linguri de unt topit (optional)
1 praf de sare
optional: 1-3 (maximum) linguri zahar
arome (numai daca faceti clatite cu umplutura dulce): 1 lingurita extract de vanilie sau
1 plic de zahar vanilat, coaja rasa de lamaie (daca va place)
in plus: aproximativ 50 de ml. de ulei pentru prajit
Preparare Clatite:
Inainte de toate, vreau sa subliniez faptul ca aluatul de clatite e foarte adaptabil: nu aveti
lapte? Nu-i nimic, faceti clatitele doar cu apa minerala, vor iesi poate chiar mai fragede decat
cele cu lapte, diferenta de gust va fi minima, doar ca vor fi ceva mai poroase clatitele, cu o
textura spongioasa. Nu aveti 3 oua? Merge si cu 2 la fel de bine, poate chiar si cu un singur
oua mare sau 1 ou si 1 albus, 1 ou si doua galbenusuri etc. Daca nu aveti apa minerala si
aceea se poate substitui cu apa simpla sau lapte. Un lucru minunat este ca clatitele de post
sunt la fel de bune: renuntati la ou, renuntati la lapte, pastrati doar faina, apa minerala si un
pic de ulei, vor iesi niste clatite bune-bunute care cu un gem bun vor fi un deliciu. In aluat se
poate pune un pic de grasime, care la fel de bine poate fi unt sau ulei (eu am folosit 3 linguri
de unt topit), dar nu e niciun bai daca nu se pune nimic. In fine, clatitele se pot praji intr-un
strop de ulei sau de unt topit, eu prefer un amestec de unt topit si ulei, dar tigaile mioderne cu
strat antiaderent de calitate permit coacerea clatitelor fara pic de grasime.
Prepararea aluatului de clatite:
1. Ouale intregi se sparg intr-un castron si se bat cu sarea (poza 1).
2. Se adauga faina toata deodata, extractul de vanilie, zaharul, daca se foloseste (atentie, nu
puneti mult zahar in compozitie pentru ca veti obtine clatite negricioase, zaharul se
caramelizeaza in tigaie si le inchide la culoare) si se amesteca totul cu telul, cu mixerul sau cu
lingura de lemn (poza 2). Insistati asupra cocoloaselor sa se desfaca bine, cand compozitia
incepe sa fie greu de amestecat, incepeti sa adaugati putin cate putin din lichide.
3. Putin cate putin, se incorporeaza in aluat lichidele si anume laptele, apa minerala si untul
topit dar rece, amestecand insistent si energic (poza 1). Lichidele se adauga treptat, pentru a
adapta consistenta aluatului de clatite.
4. In final, aluatul trebuie sa fie matasos, fara urma de cocoloase, cu o consistenta destul de
lichida daca vreti clatite subtiri sau ceva mai grosut daca le vreti mai groase. Eu prefer
clatitele fine si subtiri, pentru asta adaptez consistenta aluatului pana la una asemenatoare
inghetatei topite (poza 2).

Tineti cont ca aluatul pe masura ce se odihneste are

tendinta de a se ingrosa, una dintre abordarile posibile este sa-l lasati la frigider 1 ora, apoi
sa-l diluati cu apa minerala sau lapte pana la consistenta dorita, o alta este sa incepeti sa
prajiti clatitele imediat, adaugand cate putin lichid de fiecare data cand simtiti ca si-a
schimbat consistenta.
O tigaie buna este importanta pentru pregatirea clatitelor. Tigaia de clatite trebuie sa aiba o
coada lunga, peretii laterali putin inalti si mai ales sa nu aiba tendinta sa prinda. Tigaile
moderne cu suprafata antiaderenta sunt ideale, dar si cele vechi, de tabla neagra, isi fac treaba
nemaipomenit de bine. Diametrul tigaii va dicta dimensiunea clatitelor si evident, a cantitatii
de aluat turnate in tigaie pentru fiecare clatita in parte: daca aveti o tigaita mica, cantitatea de
aluat va fi mai mica, daca tigaia este mare, se va dapta si cantitatea de aluat. Eu prajesc
clatitele intr-o tigaie cu 24 de centimentri diametru, destul de mare, care imi permite sa obtin
clatite marisoare.
Prajirea clatitelor:
1. Incingeti bine tigaia, apoi ungeti suprafata tigaii cu grasime (daca folositi, daca nu, sariti
peste acest pas). Eu ung tigaia cu o pensula, pentru ca nu imi place sa fie prea unsuroase
clatitele (poza 1).
2. Tinand tigaia ridicata de pe foc in mana stanga, turnati cu polonicul sau cu o cana aluatul
de clatite in tigaia bine incinsa (trebuie sa sfaraie) in timp ce cu stanga rotiti tigaia asa incat
aluatul sa alunece pe toata suprafata, formand un strat uniform (poza 2).
3. Nu puneti mai mult aluat decat e nevoie sa se acopere uniform suprafata tigaii (poza 3).
4. Asezati inapoi tigaia deasupra focului, care trebuie sa fie potrivit. Cand suprafata vizibila a
aluatului isi pierde luciul si devine opac iar marginile clatitei incep sa devina aurii, e semn ca
trebuie intoarsa clatita pe partea cealalta (poza 4).
5. Clatitele se intorc de pe o parte pe cealalta cu o spatula de lemn sau se pot arunca in sus cu
tigaia, rasucindu-se in aer, moment pe care nu am reusit sa-l imortalizez in fotografie oricat
am incercat. Incepatorilor nu le recomand, insa, niciun fel de acrobatii cu clatitele, pentru ca
acestea se pot solda cu accidente sau intr-un caz mai putin grav cu clatite distruse si mizerie
in bucatarie, asa ca spatula de lemn ramane sfanta si abordarea cea mai la indemana (poza 5).
6. Dupa ce se intoarce, clatita se mai coace putin, pana cand are usoare urme de rumenire pe
partea expusa la foc (poza 6).
7. Clatitele se scot din tigaie pe masura ce sunt coapte, lasandu-le sa alunece unele peste
celelalte pe o farfurie intinsa.
8. Se continua la fel pana ce aluatul se epuizeaza.

Clatitele obtinute se pot unge cu gem, cu crema de ciocolata, cu

nuca si miere, cu branza si cu o multime de umpluturi dulci sau sarate, se pot rula, impacheta
sau aranja sub forma de tort. Asta e minunat la clatite, se pot adapta foarte usor gusturilor
fiecaruia. :)

Sper ca v-am fost de folos cu aceasta reteta, va doresc spor

la clatite si pofta buna!