Calin (file de poveste) M.

Eminescu (1850-1889)

Clin (file de poveste) a fost publicat in revista Convorbiri literare la 1

noiembrie 1876 si este un poem de dragoste. Are ca izvor de inspiraie basmul versificat
Clin Nebunul i cuprinde tema folcloric a Zburtorului. Acesta este un tnr frumos,
un fel de duh care sdete sentimental iubire n sufletul tinerelor fete, iar aici este un
voinic frumos, capabil de sentimente puternice (Eminescu schimb sensul tradiional al
legendei). In aceast oper, autorul realizeaz descrierea castelului singuratic dintr-un
vrf de munte spre care un tnr urc din greu.
El ajunge n camera fetei de mprat inchis aici de frica zmeilor. Aceasta
doarme zmbind pe un pat presrat de trandafiri. Tnrul se ndrgostete de ea, dar
pleac din nou din lume. Impratul aflnd c fata i-a clcat cuvntul, o alung de la
palat. Aceasta va rtci mai mult vreme prin pduri unde va nate un copil. Plecat de
apte ani si uitnd de soarta mndrei iubitoare fete, Zburtorul, lund chip omenesc, o
va cuta cu nelinite peste tot. ntr-o vale el vede un copil pe care l recunoate a fi al
su.
Ca n basme, suferinele fetei au sfrsit printr-o nunt plin de mreie, nunta la
care particip ntreaga natur.
Compoziional, acest basm cult n versuri este alctuit din opt pri. Cstoria
celor doi tineri constituie finalul fericit al poemului (partea a VIII-a a operei). Aceast
ultim parte poate fi structurat astfel: cadrul feeric, de vis al nunii mprteti, nunta
fetei de mprat, nunta gzelor.
La nceput, ne este prezentat cadrul natural n care are loc nunta, iar ca
modalitate de expresie (ca mod de expunere) se foloeste descrierea.
Elementele cadrului natural sunt: codri de arama, pdurii de argint, izvoara,
iarba pare de omat, flori albastre, vazduhul tamiet, trunchii vecinici, ramuri,
mndrul intuneric, bulgri fluizi, flori de miere pline, roiuri de albine, etc.
Pdurea locul de desfurare al acestor nuni - este prezentat metaforic, fiind,
pe rnd de aram, de argint. Personificarea trunchilor de copaci care poart suflete
sub coaj i suspin amplific participarea codrului la evenimentele prezentate. Codrul
(pdurea), izvorul, floare albastr, vzduhul, prundul, luna, apele, lacul, toate sunt
elemente ale naturii prezente n poezie dedicate naturii i iubirii la M. Eminescu.
Expresivitatea versurilor reiese din numrul mare al figurilor de stil folosite:
metafore (codri de aram, pdurii de argint, cuibar rotind de ape, roiuri de albine),
comparaii (faa-i roie ca mrul, bzit ca de albine), epitete (vzduhul tmiet,
mndrul ntuneric, harnici unde, aer vratic, ropot dulce), inversiuni (cu a glasului
lor vraj, peste flori de miere pline), personificri ( izvorul () suspin-n flori, luna
zace).
Participanii la nunta mprteasc sunt: mprai, mprtese, mireasa, fei-
frumosi cu pr de aur, zmeii cu solzi de oel, cititorii cei de zodii, Clin, soarele si luna.
 M. Eminescu prezint mai nti lacul somnoros n contrast cu tumultul
insectelor. Aici se afl o mas mare-ntins cu fclii prea luminate la care vor lua loc
invitaii, apoi in prim plan este mpratul-socru, nfiat cu duioie i umor.
Este realizat portretul miresei, vizual i auditiv, n plin miscare, sugerndu-i,
rnd pe rnd, gingaia, emoia puternic. Ea apare asemenea unei Ilene Cosnzene a
basmelor noastre populare.
La nunt particip i curtenii, care se aseaz la mas dup rang si dup vrst.
Elemental fabulous se accentueaz, deoarece nuni sunt soarele si luna.
Personajele din lumea gzelor sunt: pienjeniul, furnici, albine, greieri, fluturi,
nari, gndcei, crbui, mireasa. Elementul fantastic crete, nuntaii sunt gzele,
micile vieti ale pdurii. Poetul realizeaz o atmosfer de voioii tipic popular, nunta
gzelor venind s lumineze bucuria celor doi tineri pentru mplinirea iubirii lor. La nunta
gzelor particip intreaga colectivitate, pe cnd la cea mprteasc doar personaje din
basme si curtenii. Daca la prima nunt masa era pregatit, acum la pregatirea mesei
particip toi (fiecare dup pricepere i rostul lui), furnicile, albinele, cariul. Gazele apar
personificate, autorul scotand in evident insusirile lor; ale acestei adevarate comunitati.
Este nfiat apoi alaiul nunii, n centrul ateniei fiind greierele vornicel insotit de
nuntasii veseli; bondarul este prezentat si el prin tinuta sa, sporeste farmecul nuntii.
Urmeaz caleaca tras de lcuste, in care st mirele flutur, simbol al
cochetriei masculine al lipsei de griji. n apropierea acestuia se afl lutarii iar
mulimea gndceilor i a crbuilor prezint norodul curios.
Prezena miresei este nfiat printr-un singur vers i sugereaz gingia,
timiditatea i emoia puternic faa-i roie ca mrul. Poemul se ncheie prin intenia
greierului care cere permisiunea de a porni nunta alturi de cea mprteasc. Nunta
gzelor este tipic trneasc prin organizare i desfurare, prin alai, zarv i veselie,
natura este insufleit prin personificri; umanul invadeaz naturalul, regnurile se unesc,
fabulosul cucerete realul, nunile contemplndu-se reciproc. Nunta este prezentat ca
un eveniment deosebit n ambele lumi, i devine un simbol al mplinirii prin iubire.
La conturarea acestui tablou, Mihai Eminescu folosete elemente variate: vizuale
(codri de aram, pdurii de argint), auditive (farmecul peisajului este sporit de
armoniile musicale n care sunt ordonate zgomotele, ntreaga pdure devenind o
orchestr: mandra glsuire a pdurii de argint, printre ramuri cu a glasului lor vraj,
izvoarele suspin), olfactive si gustative (vzduhul tmiet, ropotul izvoarelor e
dulce, iar florile sunt pline de miere), dar si dinamice (florile tremurnde, coboar n
ropot dulce).
Astfel fragmentul dat se compune din trei prti: n prima parte este realizat un
pastel de o frumusete nemaintlnit n literatura romn; a doua parte a operei
cuprinde nunta mprteasc, desfaurarea ei, obiceiurile i descrierea cadrului n care
are loc i partea a treia (ultima) ni se prezint nunta gzelor pornit n acelai cadru
feeric.
Descrierea ocup un loc primordial fiind realizat prin mpletirea unui numr
mare de figuri de stil si imagini artistice, rima imperecheat sau incrucisat, ritmul
trohaic i masura de 15, 16 silabe.