Anesia

Forma a numelui Anisia - la baza acestui prenume sta termenul grecesc de "anisos", "anisa", care are sensul de "fara pereche", "fara egal", "singular", "unicul". Anisia este destul de rar intalnit peste tot in lume, desi in calendarul ortodox este o sarbatoare cu acest nume. Aceasta a fost o aristocrata din Grecia, care a trait in timpul imparatului Maximilian. Ea si-a impartit averea saracilor si a preferat sa traiasca in post si multa rugaciune. A fost somata sa renunte la credinta ei in Dumnezeu si sa duca ofrande la templu si pentru ca a refuzat a fost ucisa in anul 298 d.Hr. Este celebrata pe data de 30 decembrie in biserica orientala. La noi in tara se gasesc atestari vechi ale unor derivate ale acestui prenume, cum ar fi: Anisiica, Anisaia, Anesia, Anasia, Anaisa, Nisica sau Nisioara.

Ioana
Forma feminina a numelui Ioan - prenume specifice romanesti, Ioan si Ioana reproduc un vechi nume ebraic Johanan. Acesta este format din forma scurta de "Jo", abreviere curenta pentru "Jahve" ("Ilie") si verbul "hanan" - "a face o favoare", "a avea mila", "a milui", semnificand "Dumnezeu a avut mila, a facut favoare". La origine este o formula de multumire adresata divinitatii, care a binevoit sa faca posibila nasterea unui copil. Raspandirea numelui se explica, in primul rand, prin faptul ca au existat sfinti care au purtat acest nume, martori de seama la minunile lui Hristos. Sf. Ioan Botezatorul, cel mai insemnat dintre sfintii care au influentat onomastica crestina, are in calendarul ortodox mai multe zile de pomenire. El si-a petrecut viata slujind in pustie si vestind venirea Domnului, predicand necesitatea pocaintei si a botezului cu apa. Sf. Ioan Evanghelistul, numit si "ucenicul iubit al lui Hristos", cel mai tanar dintre ucenicii lui Iisus, a fost cel care nu l-a parasit nicio clipa, fiind martor la toata suferinta pe care a trait-o Mantuitorul pe cruce. "Evanghelia" scrisa de el este cea mai inalta in invataminte din punct de vedere spiritual. In multe locuri din intreaga lume, luna iunie poarta numele "Sfantului Ion" Mes de San Gioan (Franta), San Gioan (Italia), Jehansmand (Germania) sau Szent Janosho (Ungaria). In limba romana, numele Ion-Ioana a patruns in diferite perioade istorice, astfel explicandu-se existenta unor forme prezente, destul de diferite unele de altele. Popularitatea de care se bucura acest nume a facut ca diferitele sale forme sa devina tipice pentru popoarele care le folosesc: Ivan (rus), Janos (maghiar), Ion (roman), (franceza) - Jeanne, Jeannot, Jeannette, Jeanine, (germana) - Johanna, Hanna, Hanseline, (italiana) - Giovanna, Gianna, (maghiara) - Janina, Szanna, Janka, Hanna, (araba) - Hana. Atestari istorice pentru Ion, Ionica, Nenica si Nicuta, apar inca din secolul al XIII-lea. Se regasesc zeci de derivate, dintre care amintim doar o mica parte: Oana, Gianina, Janina, Jana, Ioanina, Ion, Ionica, Ioan(e), Johnny (Gioni), Ioanichie, Ioanid(e), Nuca, Ionuta, Onusca, Santioana, Sanziene, Oneci, Nela, Ionasel, Ionasco, Ionascu, Ionac, Ionea, Nes,

Nesu, Oana (nume purtat de 25 de boieri ai lui Stefan cel Mare), Ioanide, Ionache si multe altele.

Mihai
Forma masculina a numelui Mihaela - prenume universale, Mihai(l) si Mihaela au o veche traditie europeana crestina, transmisa din "Vechiul Testament". Se pare ca la origine, prenumele deriva din ebraicul "Mikel", intalnit in numeroase texte biblice. Raspandirea sa este pusa in legatura cu faptul ca este considerat un arhanghel (cel mai mare dintre Ingeri), asa cum apare in "Cartea lui David", unde este supranumit "mare conducator" si "ocrotitor al copiilor poporului lui Israel". Etimologic, se considera ca prima parte a numelui deriva din ebraicul Mikajah, un alt nume ebraic, unde particula "jah" este prescurtarea numelui divinitatii supreme "Iahve". Cea de a doua parte a numelui "el" deriva dintr-o alta denumire a divinitatii - "Elohim". In cultura europeana a patruns prin intermediul "Septuagintei", unde aceste prenume se fac cunoscute prin forma greceasca "Michael" si prin Biblia "Vulgata" (o versiune a Sfintei Biblii, tradusa in limba latina care include editii variate ale textelor sacre), unde numele are aceeasi forma. Popularitatea lui Mihai si Mihaela devine marcanta in era crestina, astfel incat ajunge ca in Germania numele, fiind atat de populare, au ajuns sa fie folosite ca un simbol pentru taranul german. Arhanghelul Mihail este zugravit in toate Bisericile ortodoxe pe una dintre usile laterale ale Sfantului Altar (de obicei pe cea din stanga). El este considerat un capitan al dreptatii, cu sabia adevarului in mana, mediatorul oamenilor cu divinitatea, cel care scrie in permanenta intr-o carte faptele bune si rele din intreaga lume. Mihail si Gavril sunt praznuiti pe data de 8 noiembrie. In onomastica noastra sunt gasite atestate inca din secolul al XV-lea, iar multitudinea de forme existente sunt o dovada clara a raspandirii lor pe tot perimetrul Romaniei. Dintre numeroase forme ale numelor, amintim: Mihailescu, Mihailas, Mihaica, Mihaita, Mihu, Mihoi, Mihuta, Mihlea, Mihociu etc. Sunt intalnite si in alte limbi europene: Michael (in limba engleza), Michele, Micheline (in limba franceza si italiana), Michel (in limba germana), Miguel (in limba spaniola), Michaela (in limba maghiara), Mihaly (limba rusa) etc. In limba romana apare din secolul al XV-lea sub formele de Mihail, Mihnea, Mihaila, Mihailo, Mihaela.

Serban
Serban este unul dintre cele mai vechi si mai intrebuintate prenume din tara noastra, care este regasit, impreuna cu o serie intreaga de alte derivate, in documente oficiale foarte vechi. Este un nume care a fost facut (re)cunoscut de-a lungul anilor datorita unei puternice traditii autohtone. Serban este considerat ca fiind o creatie exclusiva a onomasticii romanesti, care isi are radacinile in substantivul "serb" (mostenit din limba latina, unde avea forma de "servus"), si care are fie sensul de "sclav", "rob", "sluga", fie

este insotit de supradenumiri religioase, care insotesc anumite determinari - "care apartine lui Dumnezeu", "al lui Hristos". Acesta din urma era un termen cu care se desemna o persoana credincioasa. Acte oficiale din anii 1300-1400, din Tara Romaneasca, atesta existenta a 13 persoane care se numeau Serban sau Sarban si patru care purtau numele de Serb sau Sarb. Cea mai veche atestare a numelui de Serban dateaza din anul 1392. Initial, aceste forme erau folosite doar de familiile de boieri, de aceea se regasesc in istorie trei domni care s-au numit Serban, toti provenind din aceeasi familie: Radu Serban, Constantin Serban si Serban Cantacuzino. In Moldova, numele de Serban este mult mai vechi decat in Transilvania, acolo gasindu-se inscrieri inca din secolul al XIII-lea. Corespondentele feminine ca Serba sau Serbana nu sunt intalnite. Dintre derivatele numelui amintim: Servus, Servius, Servulus, Servilius, Servandus, Servilianus, Serb, Serbea, Serbac, Serbici, Sarbanut sau Serbanila, variante care nu exista decat la romani. In franceza intalnim forma de Servien, iar in spaniola exista cinci derivate Siervo, Servio, Servulo, Servilio sau Servando - care sunt, insa, folosite doar ca nume de familie. In calendarele crestine se gaseste o serie intreaga de sfinti si martiri.

Maria
Forma feminina a numelui Marian - cel mai popular nume feminin din arealul geografic crestin, Maria s-a impus inca din primele decenii ale raspandirii crestinismului. Este comun unui mare numar de limbi si popoare, continuand in onomastica moderna traditia unui vechi nume ebraic. In "Vechiul Testament" numele apartinea unei profetese, sora lui Moise, insa, adevarata raspandire o va cunoaste datorita Fecioarei Maria si cultului care ii este inchinat, incepand cu secolul IV d.Hr. Se pare ca forma de la care a plecat numele este evreescul Myriam, intalnit si astazi in forma sa primara, considerat de specialisti ca o adaptare la limba ebraica a cuvantului aramaic "mar" - "domn", "stapan". Pe langa aceasta ipoteza mai exista aproximativ inca 60 de solutii etimologice ale originii numelui, unele mai realiste, altele mai fanteziste. Unii considera ca numele isi are originea in cuvantul egiptean "mri", tradus prin "a iubi" sau "mrjimn" - "iubit de Amon" (marele rege al zeilor). Sfantul Ieronim a vazut in numele de Maryam un compus din "mar" "picatura" si "-yam" - "mare", sintagma redata prin textul latin "stilla maris" - "stea de mare", o metafora adaugata Maicii Domnului. La romani era destul de intalnit numele de Marius, care avea si o forma feminina, ce se presupune, de unii cercetatori, ca ar fi putut fi numele de Maria. Pe filiera egipteano-evreiasca, numele se impune si se raspandeste in perioada crestina, alaturi de formele grecesti si latine. In romana, primele atestari ale prenumelui apar in secolul al XV-lea, dar se considera ca era folosit cu mult timp inainte. Probabil ca Maria a fost folosit mai intai de populatia romanizata si partial crestinata. Din punctul de vedere al frecventei se poate considera ca este echivalentul feminin al prenumelui masculin Ion. Are o bogata familie de variante, dintre care amintim Mariah, Maia, Mara, Mariana, Marina, Marieta, Marita, Rita, Marica, Marula, Mia, Miti, Mariescu, Mariorita, Maritica, Marula, Masa, Mariuca, Mariuta, Mioara, Mira, Meri etc. Ca si Ion, Maria are si corespondenti masculini, destul de frecventi in limba romana: Marin si Marian. In afara sarbatorilor inchinate Maicii Domnului, in calendarele crestine

se mai intalnesc su alti sfinti sau martiri care au purtat acest nume. Sarbatorile inchinate Fecioarei Maria sunt pe 8 septembrie - "Nasterea Maicii Domnului", 21 noiembrie "Intrarea in biserica a Maicii Domnului", 25 martie - "Buna Vestire", 15 august "Aratarea Maicii Domnului" si pe 1 octombrie - "Acoperamantul Maicii Domnului".

Tudor
Folosit de vechii greci cu multe secole inaintea erei noastre sub forma de Theodoros, el sa pastrat in onomastica tuturor popoarelor europene sub diverse forme, care se bucura de aceeasi populariatte ca si in Antichitate. Tudor se incadreaza intr-o bogata familie compusa cu tema "theos", adica "zeu" (de aici si cuvintele teocratie, teologie, teomahie etc.). Dintre acestea mai cunoscute sunt Theokles, Teocleia, Teocrit, Teodul, Teoctist, Teofan, Teofana, Teofil, Teoharie etc. Multe dintre aceste nume apartin perioadei vechi, pagane, insa exista si unele care apartin epocii crestine si se refera la Dumnezeul crestin. Toate aceste nume exprimau initial sentimentele parintilor fata de divinitate la nasterea copilului lor. Numele de Theodoros se considera ca duce "darurile zeului" asupra persoanei care il purta. Theodoros este format din particula "theos" - "zeu" si "doron", tradusa prin "dar, cadou". Theodoros, al carui corespondent feminin este Theodora, este sinonim perfect din punct de vedere al semnificatie cu numele de Ionatan, Natanel si chiar Bogdan. Datorita aceste semnificatii, numele s-a bucurat si se bucura inca de o mare raspandire printre crestini. In onomastica crestina si in calendare intalnim un numar impresionant de martiri si martire, nu mai putin de 30, care s-au numit Teodor si Teodora. Prin intermediar slav, numele a patruns si la noi initial sub forma de Theodor si Theodora. In Tarea Romaneasca s-a gasit atestatat o forma culta a numelui - Teodor intre anii 1412 si 1500, in randul a cinci persoane. Forma populara a numelui Toader a aparut in anul 1429, iar in calendarul popular apar doua sarbatori cu acest nume - "Caii lui San Toader" si "San Toader". Sub forma actuala a numelui de Tudor, prima atestatre este intalnita in anul 1424, cand este gasita prima oara in documente. Pana in anul 1500 s-au gasit noua persoane care au purat acest nume. In anul 1417 s-a gasit atestat si forma de Tudoran si Tudorana (mai tarziu, din anul 1492). In documente moldovenesti, dinaintea domniei lui Stefan cel Mare, este atestatata o forma foarte veche de Hodor, de la care au aparut si numele de Hodora, Hodoreasca, Hodorasti, Hodorauti, Hodorani, Hodco etc. Initial acest nume a fost interpretat ca avand sensul de "odor", "cadoul miresei" sau "claie de fan", in realitate aceasta forma este specifica urcrainienilor, la care este gasit inca din secolul al XIV-lea (in prezent forma Hodor a fost inlocuita cu Fedor). La noi, numele are foarte multe variante, dintre care amintim: Tader, Tador, Todor, Toda, Todan, Toderica, Dica, Dicu, Todila, Tudorache, Tudorel, Tudorica, Tudorita, Toca, Tudur, Teder si multe altele. In engleza numele se scrie Theodor (cu formele sale de alint Theo, Ted, Teddy), in franceza - Theodore (cu diminutivele Doret, Dorot sau Dorin), italiana - Teodoro, Teodora, maghiara - Tivadar (cu diminutivele Tedi, Tibi, Tiva), bulgara - Todor, Todora, rusa - Feodor, Fedea etc. Tudor Vladimirescu, organizatorul si conducatorul miscarii revolutionare de la 1821 din Tara Romaneasca, pictorii Theodor Aman si Theodor Pallady, scriitorul Theodor Sperantia, poetul Tudor Arghezi, omul de cultura Tudor

Vianu etc. Din istoria si cultura universala amintim pe: Theodoros din Focida - arhitect grec renumit pentru templul circular din Delphie, Teodoric cel Mare - rege al ostrogotilor, Theodora - imparateasa bizantina din secolul al XVI-lea, sotia lui Iustinian, Sfanta Theodora - imparateasa Bizantului, care in anul 843 pune capat lungii dispute a icoanelor; dinastia Tudor, de origine gaelica, cea care a pus capat Razboiului celor doua roze, scriitorul rus Feodor Dostoievski si multi altii.

Virginia
Prenume modern, Virginia este destul de frecvent la noi in tara, unde se pare ca el a ajuns printr-un intermediar roman, cel mai probabil prin forma sa franceza. El reproduce vechiul nume latin Virginia, corespondentul feminin al numelui gentilic Virginius. Conform unei legende romane, frumoasa Virginia, dorita de Appius Claudius este ucisa de tatal ei, Virginius, pentru a o salva de dezonoare. Acest lucru peare ca s-ar fi intamplat in anul 449 i.Hr. si a revoltat la acea data poporul. Virginia este un nume care provine de la adjectivul "virgo, virginis" adica "fecioara". De aici provin si neologismele virgin, virginitate. Virgo este si numele unei constelatii sau al unui semn zodiacal (Constelatia Fecioarei sau zodia Fecioarei). In Antichitate, castitatea era un atribut al zeitelor Diana sau Artemis, Minerva sau Atena, al Muzelor si al vestalelor (adica preotesele zeitei Vesta). Fortuna Virgo era zeita ocrotitoare a legaturilor de dragoste. Prezenta numelui Virginia in onomastica crestina se explica prin inalta consideratie acordata fecrioarei Maria. Totusi, religia nu este singura care a popularizat numele, ci mai ales creatiile literare. Printre operele literare care au contribuit la popularizarea numelui este romanul lui Bernardin de Saint-Pierre care se numeste "Paul si Virginia" sau tragedia lui V. Alfieri "Virginia". In engleza, italiana si spaniola intalnim forma de Virginia, in franceza Virginia, bulgara si rusa - Virghinia etc.

Cecilia
Prenumele isi are originea in numele unei ginti romane - Caecilia, atestata documentar din secolul al III-lea i.Hr, unde era foarte raspandit (s-a gasit atestat intr-o inscriptie din Dacia). Specialistii sustin ca Cecilia este apropiat civilizatiei etrusce, unde ar fi putut avea forma de Caecina sau Caecenninus. Exista pareri, insa, care sustin ca numele este explicat prin adjectivul "caecus" - "orb". In lumea crestina s-a facut cunoscut datorita Sfintei Cecilia, o tanara martirizata la Roma, in jurul anului 230, al carui trup a fost gasit abia in anul 821, intr-o cripta care ii purta numele. Pentru ca nu a vrut sa se dezica de credinta sa in Dumnezeu, ea a fost inchisa intr-o baie de aburi, pentru a muri asfixiata, insa, dupa trei zile, a fost gasita in viata. A sfarsit dramatic, fiind omorata prin taierea capului in piata publica. Biserica romano-catolica si cea orientala o comemoreaza la data de 22 noiembrie. La noi in tara este un nume destul de raspandit, alaturi de care exista si

derivate ca: Cecil, Celia, Cechea, Ceciu, Cech, Ceche, Cecman, Cecon, Ceconiuc, Cecunov etc.