REFERAT ISLAMUL IN ROMANIA SI FRANTA

Cuprins

INTRODUCERE. CORANUL Revelarea Coranului Surele meccane si medineze Forma scrisa a Coranului Conceptele coranice Coranul si traducerea sa Cei cinci piloni ai Islamului MISTICA ISLAMICA Doctrina profetiei Caracterul literal si extatic al revelatiei Cartii ceresti Sufismul si originea lor Revelatia esoterica si Cararea. Lantul de sfinti Cultul sfintilor Stingerea extatica si existenta in Allah. Cele patru faze ale sufismului Structura fratiilor sufite Reamintirea lui Allah: Dhikr TRADITIA ISLAMICA Sunah - completarea Koranului Natura traditiei Cartile Hadith DREPTUL ISLAMIC Legea islamica Shariah Legea lui Dumnezeu Literatura legii Personalul legii Shariah si Fiqh. Cele cinci categorii de fapte Indatoririle fata de Allah si indatoririle fata de oameni Izvoarele jurisprudentei

Cele patru scoli juridice GRUPARILE ISLAMICE Aparitia sunitilor si siitilor ca grupari politice Siismul religios Ismailitii. Patimile si martirajul Criza lumii islamice Renasterea politica si social-culturala a lumii islamice Modernismul religios islamic. Secte moderne Fundamentalismul islamic ISTORIA SI RASPANDIREA ISLAMULUI Islam si musulmani Intinderea islamului pe glob Islamul in Franta Arabia inainte de Mohammed Tribul lui Mohammed Valorile Arabiei pre-islamice CUCERIRILE ISLAMULUI Siria, Palestina, Irak si Egipt Marea expansiune islamica (sec. VII-XV) Pierderea Spaniei. Expansiunea otomana. Islamizarea Africii negre Starea actuala a Islamului Crestinismul si Islamul in Europa de azi Prezenta Islamului in Romania Unele caracteristici juridice ale relatiilor statale romano-islamice CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

Introducere. In anul 622 apare in istorie Islamul, una dintre cele trei mari religii monoteiste ale lumii (alaturi de crestinism si mozaism). Aceasta noua religie, ce la inceput a fost ignorata de catre crestini si nu numai, se va raspandi cu iuteala cu ajutorul sabiei in intreg Orientul Apropiat in mai putin de un secol, ca mai apoi sa devina un real pericol pentru intreaga Europa crestina. Se poate afirma ca Islamul apare ca cel mai neimpacat rival al crestinatatii pana in zilele noastre1, de pe urma caruia crestinismul a avut de suferit enorm. Cuceririle musulmane, atat cele arabe cat si cele turcesti, au paralizat dintr-o data forta Bisericii si expansiunea ei misionara, inceputa din primul secol de existenta. Mase intregi de oameni, ba chiar popoare au trecut la Islamism de groaza persecutiilor islamice. Islamul, dupa 13 secole de rivalitate cu crestinismul, si astazi constituie o statornica amenintare pentru acesta, extinzandu-se cu rapiditate2 in detrimentul crestinismului, care pierde teren. De asemenea se bucura de mari succese misionare printre negrii din Africa3 si in India4. Nici Europa crestina nu este scutita de acest fenomen, stiind bine ca numai Franta numara in ultimul timp peste 4 milioane de musulmani. Acest succes se datoreaza simplitatii invataturii sale si, mai ales, ingaduintelor morale ca poligamia, excesele sexuale si altele ce fac mai accesibila religia islamica decat cea crestina5, asa cum au afirmat diferiti teologi musulmani in discutie cu teologi crestini, la putin timp dupa aparitia Islamului, acuzand religia crestina de rigorism si extremism6. Pe langa aceste aspecte ce determina succesul Islamului in lume, se mai poate adauga si puterea de adaptare in mod progresiv, pe etape, fara sa provoace schimbari violente in viata unei comunitati locale, de aici rezultand caracterul sincretist al religiei musulmane ce consta in coexistenta si amestecul dintre credintele locale si practicile musulmane7.

Arhim. Antim Nica, Misionarismul crestin intre mahomedani in Orientul Apropiat, lucrare de doctorat, Tipografia Eparhiala Balti, 1939, p. 3. 2 Anne-Marie Delcambre, Islamul, editia a III-a, Ed. C.N.A. Coresi S.A., Bucuresti, 1999, p. 5. Astazi Islamul numara peste un miliard de adepti si este in crestere. Vezi si Ali Mrad, Islamul contemporan, trad. Gheorghe Titeica, Ed. Corint, Bucuresti, 2003, p. 107-108. 3 Diac. Prof. Emilian Vasilescu, Probleme ale crestinismului african, in ST, XV (1963), nr. 9-10, p. 539. 4 Idem, Starea actuala a Islamismului, in ST, VIII (1956), nr. 3-4, p. 262. 5 Arhim. Antim Nica, op. cit., p. 4. 6 Paraschiv V. Ion, Despre raportul intre cele trei legi: a lui Moise, a lui Hristos si a lui Mahomed in opera lui Manuel al II-lea Paleologul, in Ortodoxia, XIX (1967), nr. 1, p. 86. 7 Diac. Prof. Emilian Vasilescu, Starea actuala a Islamismului..., p. 539.

Islamul nu este o problema numai din punctul de vedere al numarului mare de credinciosi, ci si al mesajului pe care il propaga impotriva crestinismului, considerandu-l inferior si care, prin venirea lui Mahomed, ca trimisul cel mai important si ultimul al lui Allah, s-a abrogat8. Inca de la aparitia si raspandirea Islamului nu au lipsit reactiile Bisericii crestine, prin Parintii si teologii ei, chiar daca la inceput au fost palide din diferite motive, pe care le vom arata in continutul acestei lucrari. Aceste reactii s-au manifestat prin diferite dialoguri intre cele doua parti, crestine si musulmane, dintre care unele dintre ele s-au fixat in scris. Altele s-au materializat in lucrari apologetice si polemice ale teologilor crestini, in special rasariteni, ce au aparat crestinismul, aratandu-i superioritatea si originea dumnezeiasca si combatand Islamul, caracterizandu-l ca o religie grosolana si falsa, iar pe Mahomed ca pe un pseudo-profet, un sarlatan, un indracit. Intalnirea cu Islamul nu a luat doar formele ciocnirii si confruntarii polemice, ci s-a dezvoltat intr-o tacita coexistenta si convietuire de multe secole9. Acest lucru s-a datorat faptului ca religia islamica s-a nascut foarte aproape de locul geografic unde a inflorit Ortodoxia si mai tarziu a cucerit zone intinse, in care se dezvoltase Crestinismul ortodox: Palestina, Egipt, Siria, Asia Mica, iar crestinii din aceste tinuturi au fost nevoiti sa se supuna unor conditii impuse de legea islamica, conditii ce erau destul de umilitoare, pentru a-si putea pastra credinta si traditiile crestine. Aceasta supunere atragea dupa sine si beneficii, anume protectia din partea legii islamice a oamenilor cartii, cum erau numiti in Coran crestinii si evreii, si garantarea libertatii religioase a acestora, libertate limitata totusi de anumite conditii, desi nu intotdeauna s-a respectat de catre suveranii musulmani aceste prescriptii.

Coranul

8 9

Arhim. Antim Nica, op. cit., p. 4. Anastasios Yannoulatos, Ortodoxia si problemele lumii contemporane, trad. de Drd. Gabriel Mandrila si Pr. prof. dr. Constantin Coman, Ed. Bizantina, Bucuresti, 2003, p. 125.

Cartea sacra a tuturor musulmanilor, Coranul (ar.: al-Qur'n, Citire, Recitare, derivat de la verbul qaraa a citi, a recita cu voce tare) cuprinde revelatiile facute de Dumnezeu (ar.: Allh), prin intermediul ingerului ibrl (Gavril, Gabriel), profetului Muhammad (n. Mecca, cca. 570 m. Medina, 632), direct in limba araba. In acest sens, Coranul este considerat a fi insusi Cuvantul lui Dumnezeu, ce se afla din preeternitate cuprins in 'Umm al-Kitb Maica Scripturii aflata in ceruri pe al-Lawh al-Mahfz Tabla Pastrata, dupa cum se arata chiar intr-un verset coranic: Acesta este un preaslavit Coran de pe Tabla Pastrata! (Coranul, LXXXV, 21-22). Coranul este culegerea scrisa a revelatiilor facute treptat profetului Mahomed printr-un inger, de-a lungul unei perioade de peste 20 de ani. El este, de aceea, documentul religios fundamental pentru islam si o sursa de autoritate inatacabila in toate domeniile doctrinei, practicii si legii. Mahomed (Muhammad sau Mohamed), ce inseamna cel laudat, s-a nascut pe la anul 570 sau 571 d. Hr.10 la Mecca. Parintii sai faceau parte din familia Hasim, care apartinea puternicului trib al coraisitilor. Tatal sau se numea Abdalah si mama sa Amina. A ramas de mic orfan de ambii parintii, fiind crescut cu multe greutati de niste rude sarace ale sale si protejat indeosebi de unchiul sau Abu Talib. In aceasta perioada de viata, care din punct de vedere istoric ne este cu totul necunoscuta, o va fi dus greu, trebuind sa turmele de oi si de capre ale rudelor sale. Aceasta ocupatie, care ii ingaduie celui ce o practica sa-si dea frau liber gandurilor, i-a permis tanarului sa contemple universul si sa intre intr-o relatie mai intima cu Allah11, Dumnezeul suprem al arabilor. Unii sustin, dupa o traditie care poarta caracterul unei legende, ca la varsta de 9 ani il insoteste pe unchiul sau intr-o calatorie comerciala in Siria si acolo un calugar crestin12 i-ar fi profetit marirea sa ulterioara13. De fapt, alte surse descriu ca Mahomed a fost marturisit de un evreu inca dinainte de nastere, intuind rolul insemnat pe care acesta il va juca pe pamant14. La varsta de 24 sau 25 de ani intra in serviciul unei vaduve bogate, numita

Vezi Introducere la Coran, p. 12. Invataturile profetului Mohammed, trad. de Serghei Maniu, Ed. Antet, Filipestii de Targ, Prahova, f. a., p. 4. 12 Numele acestuia era Bahira. Vezi Dan Sandu, Un singur Dumnezeu? Monahismul crestin si sufismul islamic: interferente, Ed. Panfilius, Iasi, 2002, p. 127. 13 Vezi Introducere la Coran, p. 12-13. Dupa altii ar fi intreprins aceasta calatorie la varsta de 12 ani (Invataturile profetului Mohammed, p. 5). 14 Acesta a spus: Astazi s-a ridicat o stea sub care se va naste Ahmad! Citat apud Dan Sandu, op. cit., p. 127.
11

10

Khadija15, care se folosi de el in afacerile sale comerciale, iar mai tarziu se casatori cu ea, desi intre ei era o diferenta de 15 ani (ea avea 40 de ani). Aceasta casatorie a fost foarte fericita pentru Mahomed, dandu-i posibilitati largi de existenta, vaza in societate si timp liber pentru meditatia cu care s-a deprins inca de cand pazea turmele de oi si de capre. Mahomed nu avea nici un fel de educatie scolara, dar avea o inteligenta sclipitoare16 care l-a ajutat sa invete din mers o multime de lucruri, dar care mai tarziu l-au pus in dilema. In aceasta perioada, Mahomed intra in contact cu diferiti oameni care aveau diferite credinte raspandite in vremea aceea in acele tinuturi, cum am aratat mai sus. Cu aceasta ocazie el incepe sa observe atat asemanarile cat si contrastele dintre diferitele credinte, obiceiuri si civilizatii, care ulterior ii vor deschide noi orizonturi, lasandu-i in acelasi timp impresii de nesters17, dar mai ales intra in contact cu politeismul grotesc al compatriotilor sai, care-l scarbeau18. Invata sa cunoasca sufletul arabilor si mai ales nevoile lor. Din casatoria cu Khadija Mahomed a avut mai multi copii, care au murit de timpuriu, supravietuind doar o fata cu numele de Fatima. Pana la moartea sotiei sale, Mahomed a ramas monogam. Dupa aceea contracta o serie de casatorii, incat la moartea sa avea 11 sotii. Pe langa acestea a avut si nenumarate concubine. Este foarte important de amintit faptul ca acceptarea casatoriei lui Mahomed cu Khadija a marcat nasterea Islamului, ea fiind martora primelor revelatii pe care le-a avut Profetul si prima care l-a acceptat ca profet, fiindu-i credincioasa. Deci putem vorbi de prima musulmana19. Calatoriile sale intreprinse pentru afacerile comerciale ale bogatei sale sotii si experientele traite in aceste calatorii l-au facut sa ajunga la constiinta misiunii sale de profet al arabilor. Traditia mahomedana istoriseste o serie de intamplari miraculoase20, inca din copilaria profetului, ce prevesteau marele rol pe care avea sa-l joace mai tarziu21. Unii cercetatori au legat
F. E. Peters, Mahomed si originile Islamului, trad. de Genoveva Bolea, Ed. Arc, Chisinau, 2003, p. 130-134. Invataturile profetului Mohammed, p. 5. 17 Ibidem. 18 Arhim. Antim Nica, Misionarismul crestin intre mahomedani in Orientul Apropiat, lucrare de doctorat, Tipografia Eparhiala Balti, 1939, p. 11. 19 Soheib Bencheikh el Hocine, Prezentarea Islamului, in vol. Marile religii ale lumii, coordonator Philippe Gaudin, trad. Sanda Aronescu, Ed. Orizonturi, Bucuresti, f. a., p. 138. 20 La varsta de 6 ani, Mahomed se pare ca a avut o prima experienta mistica, si anume doi ingeri i-au desfacut pieptul si i-au curatat inima spaland-o cu zapada. In urma acestei purificari, calitatile sale umane au fost amplificate. Vezi la Dan Sandu, op. cit., p. 65. 21 Diac. Prof. Emilian Vasilescu, Marile religii crestine actuale, in ST, XXVI (1974), nr. 1-2, p. 17.
16 15

chemarea lui profetica de firea lui bolnavicioasa si nervoasa a acestuia, supozitii care ulterior vor fi parasite, luandu-se in considerare ca determinante pentru chemarea profetica doar calatoriile sale, mai ales in Siria, unde crestinismul era foarte bine organizat si care l-a influentat. Cu ocazia aceasta isi da seama de inferioritatea religios-morala in care se aflau conationalii sai idolatrii. Este posibil, de asemenea, ca Mahomed sa se fi complacut in societatea hanifilor, cum relateaza traditia mahomedana si sa fi avut mai multi dascali22. Ceea ce este cert este ca era un om inclinat spre religiozitate. Aceasta trasatura a firii sale apare din indelungile sale meditatii prin munti si prin deserturi si din viziunile pe care i le pune pe seama traditia mahomedana. Criza sufleteasca din care Mahomed a iesit incredintat de misiunea sa profetica, s-a dezlantuit pe la 40 de ani23. Acum se manifesta la el o puternica nevoie de singuratate, de liniste si meditatie. Isi facu obiceiul sa se retraga in fiecare an cate o luna in niste caverne ale muntelui Hira din apropiere de Mecca si acolo se deda la practici ascetice severe. Coranul si traditia islamica relateaza ca in acea vreme a avut o serie de viziuni care l-au umplut de groaza si l-au facut sa creada ca a devenit obiectul interventiilor diavolesti24. Din punct de vedere crestin se sustine ca intr-adevar ar fi fost obiectul unor astfel de interventii25, dar musulmanii sustin contrariul, anume ca Allah i-a descoperit revelatiile, prin ingerul Gabriel. Prima astfel de revelatie a avut-o in anul 610, in luna Ramadan, cand arhanghelul Gabriel i-a poruncit de trei ori sa citeasca, rostind catre Mahomed cuvintele continute in primele cinci versuri ale Surei 9626. Arhanghelul i s-a aratat tinand in mana un postav brodat, in care era infasurata o carte, in timp ce Mahomed dormea. Aceasta aratare l-a inspaimantat cumplit, spaima de care a scapat doar la mangaierea sotiei sale, care l-a incredintat de autenticitatea revelatiei27, prin care se dovedeste ca el este alesul lui Dumnezeu, pentru ca prin el poporul arab sa-si aiba scriptura sfanta. Aceasta incredintare este confirmata si de varul ei, Waraqa ibn Nawfal, care a afirmat: Daca ceea ce spui
Ibidem. Arhim. Antim Nica, op. cit., p. 11. 24 Introducere la Coran, p. 15. 25 Parintii Bisericii sustin ca diavolul adesea inseala pe oamenii prin vedenii si visuri. In acest sens Sfantul Apostol Pavel spune: Nu este de mirare, deoarece insusi Satana se preface in inger al luminii (II Cor. 11, 14), iar Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan ne spune ca sa cercetam duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiinca multi prooroci au iesit in lume (I Ioan 4, 1-2). Sfintii Parinti filocalici ne descopera cand un vis este de la Dumneze si cand este de la diavolul. Visurile de la diavol ne tulbura si ne intristeaza, nu de putine ori aducandu-ne in pragul sinuciderii, asa cum s-a intamplat si cu Mahomed. Vezi Pr. Ioan C. Tesu, Vise, vedenii, descoperiri. Criterii duhovnicesti de discernere, Ed. Credinta stramoseasca, Iasi, 2003. 26 Citeste! In numele Domnului tau, care a facut, / A facut pe om din sange inchegat, / Citeste! Caci Domnul tau e prea bun, / El este cel ce (ne-)a invatat (sa purtam) condeiul, / L-a invatat pe om ceea ce n-a stiut. 27 Diac. Prof. Emilian Vasilescu, art. cit., p. 18.
23 22

tu este adevarat, atunci a venit asupra lui namus (legea), care i-a fost data inainte lui Moise si iata, el este profetul poporului sau28. Numele Coran inseamna ceva ce trebuie recitat, povestit si fiecare din revelatiile separate care formeaza cartea existenta in prezent este numita un Coran. Trebuie reamintit ca porunca data de inger lui Mohammed chiar de la prima viziune a fost rosteste (in limba araba recita). Una din revelatii vorbeste despre Mohammed care aduce arabilor un Coran in propria lor limba. Sensul cuvantului Coran pare sa indice ca revelatiile vor fi recitate in legatura cu cultul, intocmai cum crestinii si iudeii recita, citesc, povestesc Scripturile lor cu prilejuri religioase. Coranul29 are parti in care se resimte influenta crestina, mai ales in capitolele privitoare la asteptarea plina de teama a judecatii viitoare30. In alte versete, totusi, numele Coran pare sa indice doctrina islamica a profetiei si scripturii, deoarece Coranul consta din cuvinte recitate sau citite de inger dupa cartea cereasca originala care contine cuvantarea vesnica a lui Dumnezeu. Coranul este aproximativ de aceeasi lungime ca si Noul Testament si este impartit in 114 capitole numite Surah slab sistematizate in ordinea lungimii lor, incepand cu cea mai lunga. Totusi, prima dintre toate este o Surah foarte scurta, numita Fatihah (Deschidere). Ea are forma unei rugaciuni catre Dumnezeu, pentru calauzire. Aceste capitol mic este probabil textul cel mai des citat din Coran, fiindca este folosit atat in rugaciunile zilnice, cat si in multe ocazii religioase de diferite feluri. Fiecare Surah are un nume, un fel de parola preluata dupa un cuvant mentionat in text. Astfel, Surah a 18-a este numita Pestera deoarece cuprinde povestea catorva tineri care s-au adapostit intr-o pestera ca sa scape de persecutie. Fiecare Surah, in afara de una, incepe cu cuvintele Bismillah al-rahman al-rahim (in numele lui Allah cel milostiv, cel indurator). Principalul izvor al Islamului este, fara indoiala, Coranul (in araba, Al-Quran), insemnand lectura, sensul acestui cuvant fiind identic cu cel grecesc de Biblie31. Pentru
Dan Sandu, op. cit., p. 127. In Coran crestinii sunt amintiti de mai multe ori, fie cu numele de nazareni, fie cu numele de oamenii ai cartii (amestecati in aceasta denumire si cu iudeii) sau primesc calificativul de politeisti, care se aplica mai ales paganilor din Arabia preislamica, vizandu-i si pe crestini. Vezi nota 171 la Pr. Dr. Emanoil Babus, Bizant si islam in Evul Mediu, Ed. Sofia, Bucuresti, 2003, p. 140. 30 Informatiile pe care le avea Mahomed despre Crestinism erau eronate. De exemplu, considera Sf. Treime ca fiind compusa din Dumnezeu-Tatal, Sf. Fecioara si Iisus si confunda pe Maica Domnului cu Miriam, sora lui Moise. Sigur aceste informatii au fost obtinute din scrierile apocrife ale N. si V. Testament, precum si de la Aggadah iudaica. Vezi nota 3 la Diac. Prof. Emilian Vasilescu, art. cit., p. 16. 31 Pe langa acesta, mai exista in Islam alte doua mari si foarte importante izvoare, si anume: Hadith, adica istorisire, comunicare (corespunzandu-i in Crestinism Sfanta Traditie) si Igma, insemnand consensul
29 28

musulmani, Coranul nu este doar cartea sacra revelata de catre divinitate, definita ca o suma de concepte in care se crede, o sinteza de precepte etice, o conduita de viata spirituala, un codice civil ce raspunde problemelor vietii cotidiene, ci si o inimitabila simfonie ale carei sunete ii misca pe oameni pana la lacrimi sau ii duce pe culmile extazului, cum spunea Marmaduke Pickthall, in prefata traducerii sale a Coranului in engleza. In acest spirit, Coranul este considerat a fi insusi Cuvantul lui Dumnezeu. Cuvantul Coran este gasit de aproximativ 70 de ori in textele revelate profetului Mahomed, avand diferite intelesuri. Musulmanii considera ca originea acestuia este verbul din limba araba qara`a, ce se traduce prin el a citit sau el a recitat. Coranul este aproximativ de aceasi lungime ca Noul Testament si este impartit in 114 capitole numite Surah. Primul capitol este unul scurt, sub forma unei rugaciuni catre Dumnezeu, fiind rostit atat in rugaciunile zilnice cat si la diferite ocaziii religioase. Pentru musulmani reprezinta autoritea suprema in domeniul credintei, teologiei si chiar al legii. Cel care a alcuit aceasta carte sfanta este Zayd ibn Thabit, un tanar care fusese unul din secretarii lui Mohammed.El a cules relatarile revelatiilor, pe care le-a gasit scrise pe materiale foarte diverse, precum fasii de piele, pietre, panglici din frunze de palmier. Mesajele coborate catre Profetul Mohamed de catre un inger ar fi fost luate dintr-o carte cereasca vesnica, numita Mama cartii, ce ar fi continut vorbirea vesnica a lui

Dumnezeu. Din cand in cand, fragmente din intelepciunea acestei carti au fost transmise oamenilor prin profeti. Astfel, si alte carti sacre precum Psalmii lui David sau Torah ar fi si ele extrase din acesta carte suprema. Cand recita din el, credinciosii au grija sa nu puna niciodata cartea pe pamant sau sa intre in contact cu vreo substanta necurata, pentru a nu atenta la caracterul sacru al acesuia. Se considera un lucru merituos pentru un credicios sa copieze cu mana lui Coranul. Acest exercitiu a dat astfel nastere la multe exemplare ale cartii foarte frumos scrise si decorate.
eruditilor musulmani dintr-o anumita epoca. Vezi Diac. Prof. Emilian Vasilescu, Sfanta Scriptura si literatura sacra a celorlalte religii, in Ortodoxia, VII (1955), nr. 3, p. 377-378.

Cel care reuseste sa memorize intreg textul Coranului se numeste Hafiz, acest cuvant insemnand de fapt gardian. Se crede ca cel care este un Hafiz va fi rasplatit in ziua de Qiyamah (Ziua Judecatii), la fel si parintii sai, avand posibilitatea de a interveni in favoarea a 10 din membrii familiei sale. Profetul Mohamed a fost acuzat ca a obtinut revelatiile sale de la un invatat evreu, care iar fi povestit scripturile iudaismului. Conform cercetarilor, continutul Coranului nu arata o asemanare foarte apropiata cu Biblia. Ca sa sublinieze autenticitatea si originalitatea Coranului, traditia islamica a insistat intotdeauna asupra faptului ca Mohammed era analfabet si deci incapabil sa se foloseasca scripturi precedente. Carturarii musulmani refuza sa acrediteze traducerile Coranului in alte limbi. Refuzul lor este motivat de faptul ca limba in care cuvintele au fost spuse lui Mohammed erau araba, redarea lor in alta limba, oricat de maiestrit, nu este Coran. Singura traducere recunoscuta este cea facuta de un convertit la islam, Marmaduke Pickthall, si intitulata Intelesul gloriosului Coran. Revelarea Coranului Islamul, mai mult decat oricare religie, este o religie a cartii32, bazata pe revelatia coranica, chiar daca a considerat si considera in continuare pe iudei si pe crestini ca popoare ale Cartii. Toate marile religii ale lumii se bazeaza pe carti fondatoare care sunt texte de revelatie in sensul larg al cuvantului. Caracteristic Islamului este de a fi scos in evidenta originalitatea absoluta a unui Dumnezeu care nu se manifesta numai prin minunile lumii create, ci si printr-un cuvant Coranul adresat omului care-i devine astfel apropiat. Conform traditiei islamice, profetul Muhammad a fost ales sa spuna in cea mai pura limba araba asa cum este considerata araba coranica de catre exegetii musulmani atat noul mesaj trimis de Dumnezeu omenirii, precum si ceea ce revelase partial, din aceeasi matrice celesta, Umm al-Kitb (Maica Scripturii), profetilor anteriori, cu precadere, lui Abraham (Ibrhm), Noe (Nh), Iona (Ynus), Moise (Ms) si lui Iisus Hristos (Is al-Mash) care, in viziunea coranica, este doar un mare profet:

32

Drd. Remus Rus, Scrierile sacre ale marilor religii, in Ortodoxia, XXV(1973), nr. 1, p. 70.

Trimisul a crezut in ceea ce a fost pogorat asupra sa de la Domnul sau. El, laolalta cu credinciosii, au crezut in Dumnezeu, in ingerii Sai, in cartile Sale, in trimisii Sai. Noi nu facem deosebire intre trimisii Sai. Si ei au spus: Ascultam si ne supunem! Iertarea Ta, Domnul nostru, caci intru Tine este devenirea! (Coranul, II, 285). Surele meccane si medineze Coranul i-a fost pogorat profetului Muhammed in decursul a douazeci si trei de ani, dintre care treisprezece ani la Mekka, inainte de hijra, si zece ani la Medina. Partea mekkana din Coran este partea care i-a fost revelata inainte de migrarea la Medina, chiar daca nu a fost revelata in intregul sau la Mekka, iar partea medinita este partea care i-a fost revelata dupa migrare (hijra), chiar daca nu a fost revelata in intregul sau la Medina.33 Revelatia coranica se intinde pe o perioada de aproximativ douazeci de ani, 612-632, impartita de anul 622, anul cand profetul Muhammad a parasit Mecca pentru a se stabili la Yathrb Medina (ar.: madna, cuvant derivat de la dn lege, religie, cu sensul de locul legii, locul unde a invins religia islamica) impreuna cu adeptii sai, an care marcheaza, de altfel, inceputul erei islamice, in doua parti: cea meccana in care predomina surele scurte cu caracter vizionar si prevestitor, in proza ritmata sirimata (ar.: sa), cu afirmarea unicitatii lui Dumnezeu (ar.: tawhd), cu profetii asupra Vietii de Apoi (ar.: al-'Ahira) cand oameni vor fi rasplatiti cu raiul si pedepsiti cu iadul, dupa fapte, si perioada medineza, cu sure lungi, mai putin ritmate si rimate, cu multe indrumari legislative pentru comunitatea islamica deja formata, cu condamnarea vehementa a politeismului, cu acuzatii aduseevreilor, si intr-o mai mica masura, crestinilor, cu privire la falsificarea propriilor lor carti sfinte etc.

I. Trasaturile partii mekkane a Coranului34 1. Chemarea la credinta monoteista, adorarea numai a lui Allah, confirmarea misiunii profetului Muhammed, confirmarea invierii si rasplatii, mentionarea Zilei de Apoi si a

Coranul sau Traducerea sensurilor Coranului cel Sfant in limba romana. Ed. a 4-a, rev. Bucuresti, Editura Islam, 2006, p. 25. 34 Coranul, ed. cit., p. 26.

33

grozaviilor ei, a Iadului cu chinurile lui si a Raiului cu placerile lui, disputa cu politeistii pe baza dovezilor rationale si a minunilor din univers. 2. Elaborarea principiilor de baza ale legislatiei si virtutilor morale pe care se intemeiaza existenta societatii, demascarea crimelor politeistilor care varsau sangele, mistuiau pe nedrept bunurile orfanilor, ingropau de vii fiicele nou-nascute si alte obiceiuri rele. 3. Mentionarea istorisirilor despre profeti si despre comunitatile anterioare, cu scopul de a-i mustra pe politeistii de la Mekka, pentru a trage invataminte din soarta de care au avut parte cei care nu au crezut de dinainte de ei si pentru a-l consola pe profetul Muhammed, astfel incat sa suporte ofensa adusa de ei si sa creada in sprijinul lui Allah. 4. Surele si versetele scurte, cuvintele puternice si expresiile concise, care percuteaza urechile si izbesc inimile, sensul fiind subliniat prin repetate juraminte. II. Trasaturile partii medinite a Coranului35 1. Infatiseaza actele de devotiune, relatiile dintre oameni, pedepsele juridice, organizarea familiei, mostenirile, relatiile sociale, relatiile internationale in timp de pace si in timp de razboi, normele carmuirii si problemele legislatiei. 2. Se adreseaza oamenilor Cartii, adica iudeilor si crestinilor, chemandu-i la Islam si scotand in evidenta adevarul cartilor lor. 3. Dezvaluie comportamentul ipocritilor, analizeaza psihologia lor, da in vileag secretele ascunse in sufletele lor si pune in evidenta primejdia pe care ei o reprezinta pentru religie. 4. Frazele si versetele lungi, specifice stilului in care este exprimata legea revelata (saria), cu intentia de a-i face clare obiectivele si telurile.

Forma scrisa a Coranului

35

Ibidem.

Prin faptul ca a fost trimis in limba araba, Coranul a devenit obligatoriu pentru natiunea araba, dar pentru natiunile care nu stiu bine limba araba sau nu o cunosc deloc se impune traducerea sensurilor lui in limbile lor.36 Pentru musulmani, limba araba ca mijloc de expresie a Coranului, Cuvantul lui Dumnezeu, este perfecta ca si Coranul insusi. Cand se vorbeste despre perfectiunea acestei limbi, se scot in evidenta elemente prezente in apologiile tuturor limbilor: muzicalitate, logica, bogatie sinonimica, simbolismul sunetelor, concizie, si mai ales motivarea ce ar exista in relatia forma sonora-continut semantic. Perfectiunea acestei limbi este subliniata permanent in lucrarile autorilormusulmani consacrate inimitabilitatii al-iz (termen tradus si cu miracol sau minune) textului coranic, manifestata atat la nivelul expresiei, cat si al continutului. Factorul declansator al acestei apologii a limbajului coranic se afla chiar in Coran, ca o sfidare aruncata deopotriva oamenilor si ginnilor (spiritelor) de a produce ceva asemanator acestui text: Daca va indoiti de ceea ce am pogorat asupra robului Nostru, aduceti-ne o sura care sa fie deopotriva cu aceasta! Chemati-va martorii, altii decat Dumnezeu, daca spuneti adevarul! Daca nu o faceti si nu o veti face temeti-va de Focul cel mare care mistuie oameni si pietre, gata pregatit pentru cei tagaduitori (Coran, II, 23-24). Revelarea Coranului a durat douazeci si trei de ani. Aceasta este perioada de timp in care s-a definitivat aceasta Carte glorioasa in sensul revelarii versetelor si aranjarii surelor. Cum a fost oranduit in forma sa actuala? A scris cineva tot ceea ce a fost revelat in timpul vietii profetului Muhammed? Hadisurile referitoare la aranjarea si ordonarea materialului in forma sa de astazi sunt de acord asupra faptului ca aceasta ordonare este instituita si ca ea s-a facut fara efortul Profetului sau al vreunuia dintre companionii sai, in timpul vietii lui sau dupa moartea lui37. El a primit revelatiile de la Allah Preainaltul prin intermediul lui Gavriil - pacea asupra lui! - in ordinea in care i-au fost trimise. Coranul canonizat, asa cum este cunoscut astazi, este format din 114 capitole (sure), de lungimi diferite, de la minimum 3 pana la maximum 287 de versete (cat aresura Al-baqara
36 37

Coranul, ed. cit., p. 32. Coranul, ed. cit., p. 26-27.

Vaca), dispuse nu cronologic, ci dupa lungime, in ordine aproximativ descrescatoare, incepand cu cea de-a doua sura. Toate surele, cu exceptia celei de-a IX-a, au in frunte sintagma bi-smillhi-r-rahmni-r-rahmi In numele lui Dumnezeu cel Milos si Milostiv. Istoricii si cercetatorii au fost in unanimitate de acord cu faptul ca profetul Muhammed Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! - a fost analfabet, nestiind sa citeasca si sa scrie. Allah Preainaltul a grait: Si tu nu ai citit mai inainte de ea nici o alta carte si nici nu ai scris-o cu dreapta ta [fiindca era nestiutor de carte]. Atunci s-ar fi indoit cei care tagaduiesc Adevarul (29 : 48). Numai ca profetul Muhammed a incredintat scrierea Coranului care i-a fost pogorat anumitor companioni ai sai, carora li s-a dat numele de copisti ai revelatiei. Cei mai cunoscuti dintre acestia au fost: Abu Bakr, Omar Osman, Ali, Zayd bin-Thabit, Az-Zubayr bin Awwam etc. Ei au consemnat Coranul pe oase, frunze de palmier si table de piatra subtire si alte obiecte asemanatoare lor, potrivite pentru acest scop. Ceea ce scriau era depus in casa profetului Muhammed, iar dupa aceea copiau si pentru ei alte exemplare, pe care le pastrau la ei. Dar ceea ce au facut copistii revelatiei in timpul vietii profetului Muhammed nu a fost un Coran adunat intre doua coperti, ci doar o consemnare a ei in scris, in conformitate cu ordinea surelor si versetelor, dupa cum ele i-au fost revelate Trimisului lui Allah - Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! Au existat printre companioni multi care au urmarit versetele Coranului si ordinea lor si le-au retinut pe de rost, ajungand in felul acesta sa retina pe de rost intregul Coran. Printre cei mai vestiti dintre ei s-au numarat Abd Allah bin Masud, Ubai ben Kab si Zayd ben Thabit. Ceilalti companioni au retinut anumite parti din Coran, in functie de ceea ce au copiat pentru ei sau dupa cum au putut. Un numar mare de companioni a continuat sa se dedice memorarii Coranului. Acesti oameni sunt cunoscuti in istoria islamica sub numele de cititori. Acest lucru este demonstrat si de afirmatia cronicarilor ca in batalia de la Al-Yamama, din vremea primului calif, Abu-Bakr, au pierit si optzeci de companioni dintre aceia care stiau Coranul pe de rost.

Din aceasta afirmatie intelegem ca prima generatie de companioni a memorat Coranul cel nobil si l-a transmis celor care au venit dupa ei pe doua cai38: 1. Copierea de catre anumite persoane carora profetul Muhammed le-a incredintat aceasta misiune; 2. Memorarea lui, preluandu-l de la marii cititori dintre companioni si de la cei care-l stiau pe de rost, preluandu-l de la Trimisul lui Allah - Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! -, stabilindu-le modul de rostire. Este evident din cele prezentate ca, in timpul vietii profetului Muhammed, Coranul nu a fost adunat intr-un singur volum (mushaf), adica intr-o singura carte. Textul coranic nu a fost strans intr-o carte in timpul vietii profetului Muhammad, ci a fost doar memorat de catre insotitorii sai, iar, uneori, anumite versete au fost notate pe foi de palmier, omoplati de camila, bucati de ceramica etc. Coranul a fost revelat, conform traditiei islamice, profetului Muhammad de catre ingerul Gabriel (Gavriil; ar.: ibrl) in numeroase ocazii intre anii 610 si moartea luiMuhammad in 632. Pe langa faptul ca ii memorau revelatiile, unii dintre insotitorii sai le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplati de camila. Schematic, traditiei spune ca dupa moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bakr, primul calif, i-a poruncitt lui Zayd bin Thabit sa stranga si sa noteze toate versetele autentice aleCoranului, dupa cum erau pastrate in forma scrisa sau orala. Exemplarul lui Zayd, pastrat de vaduva profetului Muhammad, Hafsa bint Umar, sta la baza textuluicoranic intocmit in vremea celui de-al treilea calif, Uthman bin Affan, intre anii 650 si 656, care a poruncit alcatuirea unui exemplar model, care sa inlature toate diferentele survenite cu timpul intre versiuni, acest exemplar ramand fundamental pana acum. El a trimis copii ale acestui exemplar in toate provinciile califatului, si a ordonat ca toate celelalte variante sa fie distruse, fiind considerate de atunci ca inexacte. Istoricii Coranului vorbesc insa de un proces mai gradual chiar decat cel prezentat de traditie, Coranul fiind rodul unei munci redactionale ale carturarilor islamici aflati in slujba puterii califale contemporane lor, o munca intinsa pe o perioada de mai bine de un secol. Versiunea lui Uthman (cunoscuta sub numele Mushaf 'Uthmn "Vulgata lui Osman") organizeaza revelatiile in ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura) la inceputul
38

Coranul, ed. cit., p. 27-28.

Coranului si cele mai scurte la sfarsit. In viziunea conservatorilor ordinea capitolelor este stabilita de divinitate. Mai tarziu specialistii au incercat sa aseze capitolele in ordine cronologica, si printre musulmani exista un consens privind impartirea capitolelor in cele revelate la Mecca si cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - Al-Isr) au fost revelate in mai multe locuri, in perioade diferite. Deoarece Coranul a fost scris intr-un sistem grafic ce nota doar consoanele si care nu poseda inca un sistem de puncte diacritice care sa diferentieze literele izomorfe, si deoarece existau traditii diferite ale recitarii, pe masura ce persoane care nu vorbeau limba araba se converteau la islam, exista o neintelegere privind lectura exacta a anumitor versete. Pana la urma s-au dezvoltat forme de scriere care folosesc "puncte" pentru a indica vocalele. Sute de ani dupa Uthman, carturarii musulmani au incercat sa determine aplicarea punctelor si citirea corecta in textul nevocalizat al lui Uthman. In urma cercetarilor, au fost acceptate sapte variante canonice de citire a Coranului (acestea se refera doar la intonare si la decuparea textului - scris fara punctuatie - in propozitii), diferentele dintre acestea fiind considerate minore, fara sa afecteze textul. Coranul, inca de la inceputurile sale, a devenit centrul devotamentului islamic si totodata subiectul controverselor teologice. In secolul al VIII-lea, mu'tazilitii au sustinut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponentii lor, din diferite scoli, au pretins eternitatea si perfectiunea Coranului, existent in ceruri inainte sa fie revelat lui Muhammad. Teologia as'arita (care a devenit predominanta) sustine eternitatea Coranului si, ca atare, increarea lui. Unele miscari moderne din cadrul islamului se apropie insa de pozitia mu'tazilita. Inceputa in secolul al VII-lea, redactarea Coranului se termina abia in anul 1923, cand la initiativa regelui Fuad I al Egiptului, Universitatea-moschee Al-Azhar din Cairo, tipareste exemplarul ramas de la Osman - Vulgata lui Osman - in mii de exemplare pe care le trimite in toata lumea islamica. Tiparirea in masa a Coranului in araba si traducerea in alte limbi sunt considerate facilitati moderne.

Conceptele coranice Conceptele continuu repetate care cristalizeaza esenta mesajului coranic sunt: Despre Dumnezeu care este prezentat prin cele mai frumoase nume (al-'asma' al-husna) ale sale sau cele nouazeci si noua de nume, ce reprezinta chintesenta credintei islamice. Aceste calificative repetate la sfarsitul versetului, puse in valoare astfel prin rima si prin ritm, ajung sa se incrusteze in memorie. Se poate deduce ca un spirit impregnat de Coran va fi, in mod firesc, dispus sa si-l reprezinte pe Dumnezeu pornind de la calificativele sale; pentru un musulman lista numelor divine este ca un rezumat al Coranului, ca un memento. Islamul, ca religie teocentrica, are drept crez afirmareaDumnezeului unic asa cum arata marturia de credinta nu exista [dumne]zeu in afara lui Dumnezeu! -, revelat profetului Muhammad. Problema esentiala, pornind de aici, este de a sti cine este acest Dumnezeu, iar raspunsul cel mai la indemana se afla in atributele coranice prin care se dezvaluie oamenilor, cum ar fi: Unul, Supremul(Coranul: XXXIX, 5)39, Viul (Coranul: II, 256), Stapanul intregii fapturi (Coranul: I,2), Milostivul (Coranul: I,3), Atotputernicul (Coranul: XXIX, 43), Cel care aude si cunoaste totul (Coranul: V,77), Inteleptul (Coranul: XXXIV, 2), Iertatorul (Coranul: XXXIV, 3), Binefacatorul (Coranul: XXVII, 41), Iubitorul (Coranul: XI, 91), Creatorul (Coranul: LIX, 25), Inaltul, Marele (Coranul: II ,256), Sfantul (Coranul: X, 69), Gloriosul (Coranul: XXXI, 13) etc. Pe langa aceste epitete, in Coran exista dese definiri ale divinatii: Spune: Unul este Dumnezeu. Dumnezeu!.. Absolutul! El nu naste si nu se naste, si nimeni nu-I este asemenea (Coranul, CXII). Dumnezeu este lumina cerurilor si a pamantului! Lumina Sa este asemnea unei firide unde se afla o lampa. Lampa se afla intr-o sticla, iar sticla este asemenea uneistele stralucitoare. Ea este aprinsa de la un copac binecuvantat: maslinul care nu este nici de la Rasarit si nici de la Asfintit si al carui ulei aproape ca lumineaza fara ca focul sa-l atinga. Lumina asupra luminii! Dumnezeu calauzeste catre lumina Sa pe cine voieste. Dumnezeu da oamenilor pilde. Dumnezeu este Atotcunoscator(Coranul, XXIV, 35). Dumnezeu! Nu este [dumne]zeu afara de El, Viul, Vesnicul! Nici picoteala, nici somnul nu-L prind vreodata! Ale Lui sunt cele din ceruri si de pe pamant. Cine-ar putea mijloci la El,

Versetele de aici cunt citate dupa Coranul cel Sfant. Traducerea sensurilor si comentarii, Asociatia Studentilor Musulmani din Romania, Ed. Islam, Timisoara, 1998.

39

fara ingaduinta Sa? El cunoaste cele dinaintea lor si cele de dupa ei, iar ei nu cuprind din stiinta Sa decat ceea ce El voieste. Tronul Sau este mai intins decat cerurile si pamantul a caror pazire nu-I este Lui povara, caci El este Inaltul, Marele (Coranul, II, 255). Despre calitatile musulmanului credincios care trebuie: sa creada numai in Dumnezeu, Unul (Coranul: II, 41), sa nu minta (Coranul: IX, 20), sa nu comita adultere (Coranul: XVII, 33), sa nu fure (Coranul: V, 39), sa nu ucida (Coranul: VI, 152), sa nu se lacomeasca (VIII, 28), sa nu fie ipocrit (Coranul: VIII, 59), sa fie desat de zadarniciile lumii (Coranul: XXIII, 3), sa faca eforturi pentru a cunoaste cat mai mult (Coranul: XX, 115), sa fie drept (Coranul: IV, 59), sa fie binevoitor (Coranul: XVI, 91), sa fie neclintit in credinta (Coranul: III, 201), sa nu fie nerecunoscator (Coranul: XXXIX, 67), sa-i determine pe cei din jur sa faca numai fapte bune (Coranul: XVI, 126), sa nu spuna ceea ce nu face (Coranul: LXI, 3), sa nu fie ingamfat (Coranul: IV, 37), sa fie milos (Coranul: XVII, 30), sa fie umil (Coranul: XXV, 64), sa vorbeasca frumos oamenilor (Coranul: II, 84), sa-i ierte pe cei ce gresesc fata de el (Coranul: III, 134), sa raspunda raului cu binele (Coranul: XIII, 23), sa nu barfeasca (Coranul: CIII, 2), sa cheltuie o parte din avere pentru cauza lui Dumnezeu (Coranul: II, 262), pentru saraci si nevoiasi (Coranul: II, 272), sa nu jigneasca si sa porecleasca pe nimeni (Coranul: XLIX, 12), sa manance numai lucruri curate (Coranul: II, 169), sa fie mereu curat (Coranul: II, 223) etc. Despre Ziua Judecatii de Apoi pentru a induce credinciosilor datoria fata de Dumnezeu si de om cand toate faptele, chiar si cele mai mici decat un graunte de nisip, vor fi puse la socoteala (Coranul: XCIX, 8-9), accentuand ca: tot ceea ce exista pe pamant poarta in sine samanta pieirii (Coranul: LV, 27), ca cerurile si pamantul nu au fost zidite intru zadarnicie (Coranul: XXXVIII, 28), caDumnezeu, asa cum a facut sa apara creatia, tot asa o va face sa si dispara (Coranul: XXI, 104), ca sfarsitul nu poate fi evitat nici in ceruri si nici pe pamant (Coranul: VII, 188), ca Cel ce le-a dat viata oamenilor o data, le-o va da si a doua oara (Coranul: XVII, 52), ca El, Cel ce a avut puterea sa creeze cerurile si pamanturile, are si puterea de a-i readuce pe oameni la viata (Coranul: XVII, 100), ca invierea este un fapt ce tine de legea firii (Coranul: XXII, 6), ca oamenii, avand in vedere ca nu pot invinge moartea, sa o considere ca o etapa indispensabila in trecerea lor spre eternitate (Coranul: LVI, 88) etc. Despre statuarea comportamentului credinciosilor: fata de parinti (Coranul: XVII, 24-25), fata de rude, vecini, orfani (Coranul: IV, 37), fata de sotii (Coranul: II, 188), fata de copii

(Coranul: VI, 153), fata de vaduve (Coranul: IV, 20), fata de dusmani (Coranul: V, 9), fata de campaniile duse impotriva necredinciosilor (Coranul: XXIV, 61) etc. Coranul si traducerea sa Traducerea40 Coranului are doua moduri: 1. Traducerea literala, care consta in redarea cuvintelor prin corespondentele lor exacte dintr-o alta limba, cu respectarea ordinii lor intocmai. 2. Traducerea explicativa sau traducerea sensurilor, care consta in redarea sensurilor cuvintelor dintr-o limba intr-o alta limba, fara sa fie obligatorie traducerea prin aceleasi cuvinte si cu respectarea stricta a ordinii acestora. Realitatea este ca expresia araba contine in sine subtilitati ale limbii ce nu pot fi redate cu exactitate deplina intr-o alta limba. Cuvintele nu pot reda toate conotatiile in limba in care se traduce, ca sa nu mai vorbim de imbinari si expresii frazeologice. Coranul cel sfant reprezinta culmea elocventei limbii arabe; el contine expresii foarte specifice, cu numeroase conotatii si subtilitati, precum si celelalte trasaturi care fac stilul sau de neimitat (ijaz). 1. Traducerea literala. Coranul cel sfant nu poate fi tradus, din aceste motive, literal, iar teologii musulmani au interzis o astfel de tentativa. Coranul este cuvantul lui Allah, revelat Trimisului Sau, ale carui cuvinte si sensuri sunt imposibil de imitat, considerat sacru. Nimeni nu mai poate pretinde ca un cuvant care a fost tradus mai este cuvantul lui Allah; traducerea in limbile straine nu mai poate fi numita Coran, iar ceea ce este inimitabil va fi cu atat mai greu de redat intr-o alta limba, caci aceasta face parte din natura revelatiei in limba araba. 2. Traducerea explicativa. Coranul cel sfant, ca si orice alta exprimare araba elocventa, contine pe langa sensurile de baza si o serie de sensuri secundare. Sensurile de baza sunt intelese de oameni, in general, in vreme ce sensurile secundare rezulta din conotatiile particulare si din imbinarile unice care inalta valoarea cuvintelor si tocmai datorita acestor sensuri si conotatii

40

Coranul, Coranul sau Traducerea sensurilor Coranului cel Sfant in limba romana, p. 31.

Coranul a fost o minune (mujiza), inimitabilitatea sa (ijaz) provenind tocmai din aceste imbinari unice si din claritatea si elocventa sa minunata. 41 Discutiile asupra traducerii Coranului, in mediile islamice, au inceput, chiar din timpul vietii profetului Muhammad, continuand, apoi, secole de-a randul, fara sa se ajunga la o hotarare definitiva in acest sens. In ceea ce priveste traducerea substitutiva, cea care ar trebui sa inlocuiasca textul coranic arab, este total interzisa, pe cand traducerea informativa, cea menita doar sa comunice sensurile textului coranic, este aprobata de autoritatile islamice, cu anumite conditii, si care exista in momentul de fata in mai toate limbile lumii, inclusiv in romana. Din punctul de vedere al dreptului canonic, Coranul consta din nazm - "compozitie" si ma'n - "semnificatie". Acestea sunt aspectele esentiale fara de care Coranul nu ar mai putea fi Coran. Adeptii dreptul canonic se concentreaza asupra descrierii compozitiei, si aceasta nu pentru ca nu ar da atentie semnificatiei, ba dimpotriva, ei vor ca semnificatia sa nu fie absolut deloc alterata. Si cum singura cale prin care se poate realiza acest deziderat consta in pastrarea intacta a compozitiei, ca atare, in viziunea lor, ideea traducerii substitutive a Coranului nu este acceptabila, iar cele cateva tentative facute au fost anihilate. In ceea ce priveste traducerea informativa, pozitiile sunt impartite in functie de scolile juridice. Reprezentantii celor patru mari scoli juridice sunnite (hanefita, safeita, malekita, hanbalita) au puncte de vedere diferite si nu de putine ori contradictorii - chiar in cadrul aceleiasi scoli asupra traducerii textului coranic pentru musulmanii nearabofoni. In ceea ce priveste teologia, care face apel nu numai la datele coranice, ci si la argumente rationale, aceasta face o distinctie intre al-kalm al-lafz cuvantul rostit ca forma concreta de manifestare a arhetipului sau, al-kalm al-nafs cuvantul spiritual, cuvantul-esenta aflat din preeternitate in ceruri pe al-Lawh al-Mahfz Tabla Pastrata. Prin revelatia avuta de profetul Muhammad, cuvantul-esenta se materializeaza in cuvantul rostit care este insasi expresia araba a Coranului. Si numai aceasta forma concreta de manifestare, cu sensurile ei exoterice, poate fi tradusa pentru cei ce nu cunoscaraba, ca un prim pas in apropierea lor fata de acest text. Intr-o traditie ramasa de la profetul Muhammad, se spune ca versetele coranice contin nu numai un sens zahir "exoteric", dar si unul batin "ezoteric" care la randul sau are o multitudine
41

Coranul, ed. cit., p. 31-32.

de alte sensuri posibile minimum sapte si maximum saptezeci aflate intr-o perpetua miscare precum valurile marii. Sensul exoteric, de suprafata, este singurul care poate fi exprimat intr-o alta limba, celelalte sensuri, ascunse, ramand legate de textul original. Cei cinci piloni ai Islamului Ca practici rituale si comandamente morale, Mahomed cerea in acea vreme spalari rituale, rugaciuni, recitari din Coran, practicarea dreptatii, milostenia etc. Aceasta invatatura ulterior s-a dezvoltat pe baza Coranului, sintetizandu-se in cei cinci stalpi ai Islamului42 : 1. Marturisirea de credinta (Shahada); (ar.: A-ahda tr. Kelime-i Sehadet), 2. Rugaciunea (As-Salat); (ar.: As-Salt tr. Namaz ), 3. Zakat (Az-Zakat- Dania); (ar.: Az-Zakt tr Zekat) 4. Postul (As-Sawm); (ar.: As-Sawm tr Oruc ), 5. Pelerinajul la Mekka (Al-Hajj); (ar.: Al-Haj tr. Hac ), Sunnitii numesc aceste elemente cei Cinci Stalpi ai Islamului, iar shi'itii le considera doua din Radacinile Religiei si patru din Ramurile Religiei islamice. 1. Marturisirea de credinta (ar.: A-ahda tr. Kelime-i Sehadet) La ilaha illa Allah wa Muhammadan rasulu Allah sau in forma mai lunga Esh-hadu anla ilaha illal-Lahu wa-ash-hadu anna Muhammadan abduhu wa rasuluhu "Nu exista [dumne]zeu in afara de Allah, iar Muhammad este trimisul lui Allah". Este principala modalitate prin care musulmanii isi afirma apartenenta la religia islamica. Marturisirea de credinta este omniprezenta in viata musulmanului.43

Jean Flori, Razboi sfant, Jihad, Cruciada. Violenta si religie in crestinism si islam, trad. din franceza de Felicia Adreca, Ed. Cartier, Chisinau, 2003, p. 65. 43 Patrick Sookhdeo, Ghidul crestinului in religia islamica: ce trebuie sa stie crestinul despre aceasta religie, trad.: Dorin Pantea. Oradea, Faclia, 2003, p. 58.

42

2. Rugaciunea (ar.: As-Salt tr. Namaz ) Rugaciunea este dovada practica a credintei. Musulmanii se roaga de 5 ori pe zi. Rugaciunile se efectueaza in cele 5 momente importante ale zilei si se numesc in functie de acele momente cand ea trebuie efectuata. Rugaciunea se efectueaza in directia Al-Ka'ba (Casa sfanta) aflata in Mecca. Inainte de a se ruga, musulmanul trebuie sa fie curat pe haine si corp, ca si locul unde intentioneaza sa faca rugaciunea. Religia islamica interzice rugaciunea la Muhammmed, la alti profeti sau ingeri. Musulmanul se roaga doar la Allah. In afara celor 5 rugaciuni obligatorii musulmanul poate sa faca si alte rugaciuni optionale. 44 3. Pelerinajul la Mecca (ar.: Al-Haj tr. Hac ) Orice musulman care are posibilitatea financiara si o buna stare de sanatate este obligat sa efectueze macar o data in viata acest pelerinaj. Al-Ka'ba (casa lui Allah) este un monument de forma aproximativ cubica, despre care religia islamica spune ca a fost construita de Adam si reconstruita mai tarziu de catre profetul Ibrahim si fiul sau Ismail. Se spune ca Mahomed ar fi afirmat ca un credincios nu are nevoie sa mearga in acest pelerinaj decat o data in viata; celelalte pelerinaje spre cetatea sfanta sunt voluntare. 45 4. Postul din luna Ramadan (ar.: As-Sawm tr Oruc ) Luna Ramadan, a noua luna a calendarului Islamic, celebreaza luna in care profetul Muhammad a primit revelatia de la Allah. Timp de proximativ 30 de zile, musulmanii adulti trebuie sa posteasca din zori pana dupa apusul soarelui. Aceasta inseamna abstinenta de la mancare, bautura, fumat si relatii sexuale in timpul orelor de post. Postul este definit ca abstinenta de la mancare si bautura, de la parfumuri, de la tutun si de la relatii conjugale, in tot timpul cuprins intre rasaritul si apusul soarelui. Mesele se servesc noaptea. Persoana care doreste sa posteasca spune: O, Doamne, intentionez sa postesc maine de dragul Tau. Iarta-mi pacatele trecute si viitoare." 46 Calatorii, femeile gravide, femeile care alapteaza si bolnavii pot amana postitul, urmand sa-l tina ulterior. In afara de acesta, musulmanii trebuie sa nu minta, sa nu jigneasca, sa nu blesteme. Luna Ramadan este considerata o luna a iertarii si a milei. Religia

44 45

Patrick Sookhdeo, Ghidul crestinului in religia islamica, p. 58. Ibidem, p. 67. 46 Ibidem, p. 64.

islamica stabileste postul ca un mijloc de purificare, un exercitiu de autocontrol si o dovada de credinta. 5. Dania rituala (ar.: Az-Zakt tr Zekat) In limba araba, cuvantul zakat inseamna purificare, curatire. Religia islamica stabileste plata daniei ca modul de a pastra averea curatita de lacomie si avaritie. Conditiile in care zaka poate fi impusa unei anumite persoane sunt ca persoana respectiva sa fie libera, sanatoasa din punct de vedere mintal, adulta si de religie musulmana, si sa posede o anumita avere, in islamul Sunni, procentul impus este de 2,5 % din valoarea veniturilor.47 Dania rituala are o destinatie precisa, cum a mentionat Coranul: "Milosteniile - din danie- sunt numai pentru saraci, pentru sarmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale caror inimi se aduna -intru credinta-, pentru slobozirea robilor, pentru cei indatorati greu, pentru calea lui Allah si pentru calatorul aflat pe drum". Persoana care ofera trebuie sa nu astepte nimic in schimb si sa nu urmareasca laude din partea celorlalti pentru actele sale de caritate. MISTICA ISLAMICA Doctrina profetiei Allah a vestit sfarsitul profetiilor si a mesajelor o data cu profetia lui Muhammed, spunand: Muhammed nu este tata nici unuia dintre barbatii vostri, ci el este Trimisul lui Allah si incheietorul profetilor, si Allah este Atoatestiutor (33 : 40).48 Credinta in profetie este unul din fundamentele autentice ale sistemului religios islamic. Musulmanii cred ca nu a existat niciodata un popor fara profet care sa-i vorbeasca in propria sa limba iar unele autoritati religioase islamice sustin ca au existat de-a lungul istoriei 240.000 de profeti. Revelatiile lui Mohammed repeta povestiri despre profetii anteriori, unii dintre ei bine cunoscuti din Biblie iar altii nu atat de familiari. Printre personajele biblice mentionate sunt Moise, Avraam, Iosif, David si Isus. Koranul asaza limpede pe Mohammed in aceasta traditie a profetiei. Misiunea lui a fost sa reinnoiasca si sa restaureze calauzirea data altora inaintea lui, nu sa intemeieze o noua religie.

47 48

Ibidem, p. 66. Coranul, ed. cit., p. 10.

Mohammed se astepta ca iudeii si crestinii, care aveau cunostinta de profetie, sa-l cunoasca drept o continuare si o reinviere a mostenirii lor religioase vechi. Cand ei nu l-au recunoscut, el a fost foarte dezamagit iar atitudinea sa fata de aceste doua religii s-a inasprit, pe masura ce a imbatranit. Islamul vede totusi o deosebire intre Mohammed si profetii dinaintea lui. El a fost ales sa fie pecetluirea profetilor, adica sfarsitul, confirmarea si punctul culminant al lantului vechi de secole al mesagerilor divini. Inainte de Mohammed, Dumnezeu gasise cu cale de a reinnoi calauzirea pentru oameni ratacitori dar lui Mohammed i-ar fi acordat revelatia integrala. Nu aveau cum sa mai fie profeti dupa Mohammed. Caracterul literal si extatic al revelatiei Cartii ceresti Teologia musulmana socoteste Koranul alcatuit din chiar cuvintele lui Dumnezeu. Este important sa se sublinieze caracterul literal al revelatiei, fiindca multe lucruri se explica prin el, atat in gandirea, cat si in viata musulmanilor. Revelatia facuta lui Mohammed ar fi constat din cuvinte spuse intr-un fel oarecare in urechea lui (traditia spune ca ele semanau cu sunetul unui clopot tare si clar) de catre un mesager ingeresc. Pentru Al-Ghazali, de exemplu, Mahomed a fost mai intai un sufi care urma sa devina profet, pentru ca lumina in care umbla sufistii este aceeasi cu lumina profetiei.49 Mahomed ar fi avut primele revelatii numai dupa destul de lungi perioade de "retragere spirituala" (tahannut) in pesteri sau alte locuri insingurate.50 Nici cuprinsul revelatiei, nici forma ei nu ar fi fost inventate de Mohammed; atat una cat si cealalta ar fi fost data de inger iar sarcina lui Mohammed ar fi fost doar sa repete ceea ce auzea. Cateva afirmatii din Koran subliniaza puternic rolul pasiv al profetului. Intr-un verset el este prevenit sa nu-si grabeasca limba sa spuna cuvinte, adica sa nu ia nici o initiativa incercand sa ajute revelatia, ci sa lase toate lucrurile in mainile puterii ceresti. Revelatiile se adreseaza des si profetului personal, ca sa-l instiinteze, sa-l imbarbateze si chiar sa-l mustre. Alt indicator al caracterului revelatiei cuvantul Qull (Spune) care se intalneste des la inceputul unui verset. Cu

Duncan B. MacDonald, Development of Muslim Theology, Jurisprudence and Constitutional Theory, Darf Publishers Limited, London, 1985, p. 227. 50 Mircea Eliade, Istoria Credintelor si ideilor religioase, vol. III, trad. de Cezar Baltag, Ed. Siintifica, Bucuresti, 1991, p. 66.

49

alte cuvinte, ingerul ar fi inceput lucrarea sa ca un intermediar transmitand la porunca revelatia catre Mohammed, Spune (dupa cum urmeaza). Desi se stie putin despre starile mentale si fizice al lui Mohammed in timpul receptarii revelatiei, pare clar ca i s-ar fi suspendat starea constienta si functiile ei. Revelatia ar fi fost insotita de stari de transa in care uita de anturajul si ambianta lui. Aceste conditii anormale ar fi fost observate clar de ceilalti. Aparent, revelatia ar fi fost o experienta extatica in timpul careia Mohammed ar fi dat dovada din toate punctele de vedere ca ar fi fost sub influenta unei puteri din afara lui care il coplesea si il dobora. Cand parea sa-si revina din aceste stari neobisnuite, adesea serios zguduit si slabit, el ar fi transmis insotitorilor sai ceea ce primise. Limba acestor revelatii nu ar fi fost modul sau obisnuit de exprimare, ci ar fi prezentat semnele inconfundabile ale sursei sale extatice. Mesajele coborate la Mohammed ar fi fost luate dintr-o carte cereasca vesnica, necreata si co-existenta cu Dumnezeu. Cunoscuta ca Tablita bine pastrata sau Mama cartii, aceasta scriere cereasca ar fi continut vorbirea vesnica a lui Dumnezeu. Mama cartii ar fi putut fi privita ca expresia adevarului si vointei imuabile (neschimbatoare) a lui Dumnezeu. Din vreme in vreme, parti din intelepciunea acestei carti au fost distribuite profetilor pentru calauzirea omenirii. Fiecare din cartile date profetilor trecuti, Injil (Evanghelia lui Isus), Zabur (Psalmii lui David), Torah (Legea lui Moise) ar fi fost extrase din acest depozit ceresc al adevarului si de aceea, fiecare din ele in forma sa originala era cu adevarat o revelatie. Toate mesajele divine se intalnesc in ceea ce priveste doctrina care constituie fundamentul pe care se cladeste intreaga structura a religiei, pe care se cladesc conceptiile omului si ideile sale generale despre univers si despre viata.51 Motivul pentru trimiterea inca unei carti consta partial in nevoia arabilor de un profet care sa li se adreseze clar in propria lor limba iar partial in deformarea de catre crestini si iudei a Scripturilor date lor, Mohammed nu a pretins ca revelatiile care formau Koranul epuizasera scriptura din cer, ci numai ca revelatiile se trageau din acea sursa divina. Koranul ar fi fost acea parte din scriptura cereasca pe care Allah a socotit-o suficienta pentru calauzirea oamenilor si pe care a trimis-o pe pamant profetului.

51

Coranul, ed. cit., p. 14.

Sufismul si originea lor In pofida accentului pus pe lege, islamului nu-i lipseste interesul puternic pentru viata spirituala profunda, exprimat printr-o traditie mistica foarte dezvoltata. O istorie a celor timpuri, povestita cu unele diferente de ton in sursele franciscane si nefranciscane, ne relateaza intalnirea dintre Sfantul Francisc si sultanul Al-Kamil52, de altfel confirmata si de o sursa epigrafica araba. Se spune ca sultanul i-a oferit ospitalitatea in cortul sau, ca ar fi schimbat cateva cuvinte cu acel sufi (un om al lui Dumnezeu) si ca i-ar fi oferit unele mici daruri la despartire. Musulmanii Sufi sunt misticii Islamului, ei putand apartine oricarei grupari sau secte, probabil mai putin sectelor Wahabi si Ahmadi, care condamna practica vizitarii mormintelor sfintilor. Adeptii sufismului sunt oameni cu pregatiri intelectuale diferite si care provin din medii sociale diverse. Cel mai cunoscut lider Sufi a fost persanul Al Ghazali (1058-1111).53 Miscarea a inceput cu ascetii care au cautat sa lase in urma lumea si sa traiasca in simplitate, liniste si pasivitate. Saracia si curatia morala erau lucrurile care-i caracterizau cel mai bine. in secolul al optulea, unul dintre acesti asceti a inceput sa poarte o haina de lana, aceasta fiind probabil originea termenului Sufi" (cuvantul arab pentru lana"). Acelasi termen ar putea deriva si din cuvantul safu, care inseamna in limba araba curatie". In centrul sufismului se afla dorinta de a intra intr-o relatie personala de dragoste cu Dumnezeu si de a te simti tot mai aproape de El, care conduce in ultima instanta la unirea cu Dumnezeu. Aceasta dorinta aprinsa este exprimata in numeroase si superbe poezii de dragoste. Metodele utilizate in incercarea de a ajunge la aceasta unire numara printre altele meditatia, contemplatia si repetarea neobosita a diverselor nume ale lui Allah. Aceasta repetare se numeste dhikr [a-ti aminti de Dumnezeu] si are ca scop a induce o stare de transa. Este folosita de asemenea cartea de rugaciuni musulmana [tasbih]. Membrii uneia din fratiile Sufi, Maulawiya,

Franco Cardini, Europa si Islamul. Istoria unei neintelegeri, trad. de Dragos Cojocaru, Ed. Polirom, Iasi, 2002, p. 120. 53 Patrick Sookhdeo, Ghidul crestinului in religia islamica: ce trebuie sa stie crestinul despre aceasta religie, trad.: Dorin Pantea. Oradea, Faclia, 2003, p. 81.

52

care a aparut in Turcia, folosesc un dans rapid in cerc pentru a induce starea de transa; ei sunt numiti uneori dervisii rotitori".54 Sufismul a starnit adeseori controverse. Primii sai adepti au fost deja condamnati de numerosi musulmani din pricina practicilor lor si a imbracamintei care parea sa fie preluata de la calugarii si pustnicii crestini din acea vreme. Faptul ca ei renuntau din cand in cand la anumite interdictii islamice, cum ar fi de exemplu cea cu privire la consumul de alcool, le-a atras de asemenea condamnarea din partea musulmanilor ortodocsi. Sufismul tinde spre eliminarea diferentelor dintre femeie si barbat. Unele femei au fost sanctificate sau au devenit lideri religiosi. in ziua de astazi, multe femei calca pe urmele sfintilor Sufi. Unele devin ucenice ale unui anumit lider spiritual, desi acest privilegiu este rezervat de obicei barbatilor. Numeroase femei participa alaturi de barbati la pelerinajele pe la mormintele sfintilor, mai ales cu ocazia celebrarii nasterii sau mortii sfantului respectiv, ori cu scopul de a-i cere acestuia sanatate si ajutor in probleme de familie. Sufismul a dat Islamului mari misionari care au avut un rol activ in raspandirea acestei religii in Mongolia si in mod special in Asia Centrala. Dorinta musulmanilor Sufi de a-L cunoaste pe Dumnezeu si dragostea Sa in mod personal reprezinta in mod evident un punct bun de pornire pentru orice crestin care doreste sa impartaseasca acestor oameni mesajul Evangheliei. Misticismul a inceput in islam chiar cu experienta spirituala a lui Mohammed insa la inceput nu a afectat vietile musulmanilor obisnuiti, in mare masura. Totusi, in sec. X d.Hr. a existat o miscare mistica de prima importanta care a crescut in influenta pana cand a dominat viata religioasa. Succesul ei in Evul Mediu se poate explica partial prin natura specializata a dreptului islamic si a teologiei Kalam. Amandoua aveau o terminologie greu de inteles si arida si nu ofereau hrana si sprijin spiritual, atat de necesare vietii religioase obisnuite. Fruntasii mistici s-au ingrijit de nevoile religioase pe care dreptul canonic si religia nu le satisfaceau iar cu timpul, chiar carturarii si invatatii au intrat in disciplina si devotiunea mistica.

Patrick Sookhdeo, Ghidul crestinului in religia islamica: ce trebuie sa stie crestinul despre aceasta religie, trad.: Dorin Pantea. Oradea, Faclia, 2003, p. 83.

54

Misticismul islamic se numeste sufism sau tasawwuf, foarte probabil de la cuvantul arab suf - lana. Numele provine de la cel mai vechi obicei al misticilor de a purta robe aspre de lana alba, simbolizand respingerea lumii de catre ei, cat si cucernicia lor deosebita. Sub influenta monahismului crestin si din necesitatea unei vieti spirituale mai inalte a aparut miscarea mistica musulmana a sufistilor.55De fapt, tot crestinismul rasaritean, prin monahii sai, a influentat mult Islamul, mai ales in ce priveste curentul sufist56. S-a argumentat uneori ca sufismul ar fi introdus dinafara in sistemul religios islamic, fiind urmarea contactelor musulmane cu sihastrii si sfintii crestini sau cu forme mistice ale gandirii grecesti. Nu este necesara totusi ipoteza influentei externe pentru a explic puternica tendinta musulmana spre misticism. Lectura Koranului si viata lui Mohammed si a insotitorilor sai au putut oferi musulmanilor intregul material si toti stimulii pentru o experimentare divinului mai profunda si imediata. Numeroase versete din Koran asigura pe credincios de apropierea lui Allah, de ubicuitatea sa (insusirea de a fi pretutindeni in acelasi timp) de initiativa sa in cautarea oamenilor. Alte versete indeamna pe oameni sa se apropie de Dumnezeu, sa-l iubeasca si sa-si aminteasca (Dhikr) de el mereu. Koranul povesteste si calatoria nocturna (Mi Raj) a lui Mohammed in urma careia a ajuns sa converseze cu Allah fata-n fata (Surah XVII). Acest incident a fost o resursa inepuizabila pentru speculatia sufita, ducand la o pietate (evlavie, cucernicie, devotiune) centrata pe imitarea profetului care a aratat calea spre viziunea fetei lui Allah. Ascetismul sufitilor este prefigurat si de vietile austere si umile ale lui Mohammed si succesorilor sai imediati. Revelatia esoterica si Cararea. Lantul de sfinti Obiectivul sufismului ca si al oricarui misticism este sa atinga unirea cu Dumnezeu. Misticismul cauta o experienta imediata a realitatii divine prin suprimarea e-ului propriu (lepadarea de sine). Metoda de a ajunge la aceasta experienta foarte ambitioasa necesita o introspectie intr-un domeniu special si ascuns al cunoasterii. Doctrina sufita pretinde ca, pe langa regulile obisnuite pentru viata religioasa, expuse in revelatie si in Sunna profetica exista si un alt
Pr. Magist. Dumitru Soare, Conceptia despre sfintenie in Islamism si Crestinism, in Ortodoxia, IX(1957), nr. 3, p. 449. 56 Vezi despre aceasta mai pe larg la Dan Sandu, Un singur Dumnezeu? Monahismul crestin si sufismul islamic: interferente, Ed. Panfilius, Iasi, 2002, p. 119-138.
55

nivel mai adanc al sensurilor spirituale, pe care profetul l-a impartasit doar catorva dintre tovarasii sai riguros selectionati. Astfel, revelatia are doua aspecte: unul deschis si evident celalalt vizibil doar pentru cei instruiti in secretele sale. Relatia dintre nivelele exoteric (destinat multimii din afara) si esoteric (destinat initiatilor dinauntru) ale cunoasterii este simbolica, fiecare porunca sau regula a Shariei tintind spre un nivel mai inalt care marcheaza unul din stadiile sau popasurile cararii (Tariqah) spre Allah. Cunoasterea cararii Tariqah a fost transmisa de la profet, printr-un lant neintrerupt Silsilah de sfinti (Walis), fiecare dintre ei alegandu-si succesorul si instruindu-l in cunoasterea secreta a caii de uniune cu Allah. Pentru oamenii obisnuiti nu exista acces la binecuvantarea comuniunii divine imediate, afara de asocierea cu un sfant si supunerea completa la disciplina ascetismului, meditatiei si cresterii spirituale, dupa cum ii dicteaza preceptorul sau. Mitica islamica si cultul sfintilor, care a generat din ea, sunt aparitii contrare spiritului Coranului si de aceea au intampinat adversitatea mutazitilor si mai ales pe aceea a wahhabitilor57. Ele au luat nastere numai datorita religiozitatii populare si tendintei acesteia spre miraculos. Sufitii cred ca exista in orice moment o ierarhie de sfinti la lucru in lume, culminand intro putere spirituala principala numita Qutb, polul sau pivotul universului. Acesti sfinti sunt mijlocitori neintrerupti ai cunoasterii adevarului divin din univers, ferestrele prin care se revarsa lumina divina care da realitate tuturor lucrurilor. Fara sfinti, universul, fara exagerare, nu ar putea exista, fiindca ar fi lipsit de ordine si realitate. Astfel, doctrina sfintilor este o cosmologie si o metafizica, precum si stalpul devotiunii mistice personale. Cultul sfintilor Se crede ca fiecare sfant are puteri speciale, din cauza gradului inalt al cunostintelor lor spirituale. Se atribuie sfantului un fel de capacitate de a aduce binecuvantare numita Baraakah, ale carei beneficii discipolul sufit le poate obtine prin asociere cu persoana sfanta. De altfel, sfintii ar fi in stare sa suspende legile naturii si sa faca minuni (karamat). Totusi, sfantul nu

Wahhabismul este o puternica reforma puritana din sanul Islamului, care urmareste intoarcerea la Islamul primitiv si respectarea stricta a Coranului, prin inlaturarea tuturor inovatilor. (Pr. conf. dr. George Remete, Contributii la studiul Istoriei Bisericii Universale. Vol. I, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2001, p. 133).

57

trebuie sa-si dezvaluie puterile miraculoase, ci trebuie sa le tina secrete si sa le considere fara valoare. Credinta in aceste puteri speciale este raspunzatoare pentru unele din practicile sufismului din veacurile mai recente, de care s-au plans foarte mult modernistii musulmani. Printre oamenii simpli este obiceiul de a vizita mormintele sfintilor, de a le aduce ofrande, de a le oferi aproape orice in semn de inchinare, totul in credinta ca puterea sfantului poate vindeca bolile sau ajuta in dificultatile vietii. Un asemenea cult al sfintilor poate degenera usor in simpla superstitie si din acest motiv reformatorii moderni i s-au opus viguros. Cu toate acestea, in fiecare an, sute de mii de pelerini viziteaza mormintele marilor sfinti, indeosebi cu ocazia comemorarilor anuale numite Urs. Comemorarea lui Seic Muin-al Din Cisti la Ajmer in India, atrage de pilda uriase multimi de fanatici. Stingerea extatica si existenta in Allah. Cele patru faze ale sufismului Scopul calatoriei sufitului de-a lungul cararii Tariqah este realizarea Fanei sau stingerea personalitatii in realitatea divinului. Fana inseamna a intoarce spatele catre lume pentru a-l vedea numai pe Allah. Potrivit lui al Hujwiri, sufitul este cel care n-are nimic in stapanirea lui, nici nu este stapanit de nimic. Aceasta indica esenta anihilarii. Fana este o stare de ektasis (dilatare, lungire) in care insusirile omenesti sunt lasate la o parte si multora le aduce bucuria de a se imbata de dragoste divina. Pentru altii, insa exista un stadiu chiar dincolo de anihilare. Ei cred ca pentru sufit valoarea cea mai mare este sa ajunga la existenta (Baqa) in Allah, subordonand astfel vointa si umanitatea fata de divin, incat trecand dincolo de extaz, persoana respectiva ar trai neintrerupt in si prin Allah.58 Fana poate fi temporar o experienta culminanta de care cineva se poate bucura cel mult de cateva ori in cursul unei vieti omenesti, insa Baqa este o situatie durabila de locuire umana completa in Allah. Aceste obiective nu sunt atinse de toti cei care se straduiesc pe carare, insa pentru cei care le pot atinge ele tot ce poate da mai bun viata umana. In cursul istoriei sale, sufismul a trecut prin cateva faze distincte. Manifestarea sa cea mai veche a fost o miscare ascetica punand mare pret pe mortificarea de sine (zuhd) ca un mijloc de a se pastra liber de stricaciunea lumeasca. Foarte curand s-a adaugat disciplinei ascetismului un element de iubire extatica fata de divinitate iar apoi a urmat faza elaborarii doctrinei sufite care a
Experienta mistica implica, frecvent dar nu obligatoriu, momente de forta exceptionala, care se manifesta prin extaz, rapire, luminozitate, dans, revelatie etc. Cateva exemple la Aim Michel, Metanoia. Fenomene fizice ale misticismului, traducere de Radu I. Petrescu, Nemira, 1994, p. 169-220.
58

produs o mare varietate de opinii sectare. Culminarea acestei a survenit dupa sec. XII d.Hr. prin intemeierea si organizarea fratiilor sufite. Structura fratiilor sufite La originea fiecarei fratii sta un mare sfant care atrage discipolii prin pietatea si puterea sa spirituala. Fratia Gilani, de pilda, izvoraste din Seic al-Qadir Gilani iar fratia Suhrawardi din Abd al-Qadir Suhrawardi si Omar Suhrawardi. Sfantul este fondatorul disciplinei

specifice si doctrinei ordinului, iar continuitatea de invatatura si viata spirituala este asigurata de o serie sau un lant (Silsilah) de succesori spirituali ai fondatorului. Aceste capetenii in viata ale ordinului sunt numite seici, piri, rahbari, muqaddami, etc. Un grup de cautatori ai adevarului numiti murid sau shagird se supune puterii absolute a capeteniei in viata a ordinului. Trasatura caracteristica a fratiilor era viata comunitara a membrilor lor care presupunea adesea existenta unui sediu central Khanqah sau Tekke unde isi avea resedinta seicul si isi aduna discipolii pentru instruire. Cand un murid atingea un nivel spiritual inalt, seicul il socotea capabil sa invete pe altii cararea spirituala si il trimitea adesea sa reprezinte ordinul intr-un loc indepartat si astfel sa-i raspandeasca invatatura. Astfel de sufiti , mai ales cersetorii ratacitori sunt uneori numiti dervisi. Dintre discipolii sai, seicul alegea si pe unul socotit mai inaintat in intelegerea invataturii esoterice (de uz intern) a sufismului pentru a fi desemnat drept Khalifah (succesor) al seicului. In felul acesta, mostenirea spirituala a ordinului se mentinea intacta. Pe la sfarsitul evului mediu exista obiceiul ca fiecare membru musulman sa caute initierea intr-unul din ordinele sufite iar uneori in mai multe deodata. Reamintirea lui Allah: Dhikr Fiecare fratie avea si propriul sau ceremonial de inchinare sau meditatie spirituala numit Dhikr. Acesta era de obicei o formula din cuvinte care trebuia repetata mereu ca un mijloc de reamintire (dhikr) a lui Allah. Adesea consta din numele divin sau dintr-o insusire divina sau o combinatie de insusiri divine. Probabil, cel mai bine cunoscut dhikr sufit este acela al ordinului Mevlevi din Turcia (fondat de poetul mistic persan Halal al-Din al-Rum) care consta dintr-un

dans specific cu invartiri in sunetul instrumentelor muzicale. Sufitii mevlevi se deosebeau si printr-o uniforma formata din fusta larga, maneci falfaitoare si o palarie tuguiata. Pana in sec. XIX, sufismul era prin toate intentiile si scopurile sale practice, intelesul real al islamului pentru majoritatea musulmanilor obisnuiti. Chiar astazi, pentru milioane de oameni din interiorul Anatoliei (Turcia asiatica) si din satele tarilor arabe, Iranului, Indiei, Pakistanului si Bangladeshului, sufismul continua ca o forma vie a devotiunii centrata pe cultul sfintilor. TRADITIA ISLAMICA Sunah - completarea Koranului Prin moartea lui Mohammed, musulmanii au pierdut sursa lor vie de calauzire. Marile cuceriri i-au adus in contact strans cu culturi mai rafinate decat era a lor si i-a confruntat cu toate raspunderile incurcate ale carmuirii unui vast teritoriu. Desi Koranul cuprinde o larga varietate de reguli pentru a randui domenii specifice ale vietii, o carte atat de mica nu putea asigura o calauzire definitiva pentru toate situatiile noi cu care se confrunta comunitatea. Musulmanii au constatat repede ca era necesar sa se completeze Koranul cu alte surse de autoritate care sa raspunda noilor intrebari. Cea mai importanta dintre aceste surse de autoritate complementare a devenit Sunnah sau traditia. In cadrul islamismului se disting doua ramuri principale. Una este ramura sunita, iar cea de a doua este ramura siita. Musulmanii suniti constituie marea majoritate in comunitatea lumii islamice. Termenul sunna" inseamna calea" sau exemplul" si se refera la exemplul profetului Mahomed. Astfel, toate gruparile si sectele islamice considera Sunna (deci pe Mahomed), impreuna cu Qur'an-ul (Coranul), sfintele scripturi ale Islamismului, ca obligatorii. Deoarece inseamna calea", termenul sunna" poate, de asemenea, sa aiba scopul de a face distinctia intre musulmanii suniti si musulmanii siiti, care urmeaza o cale alternativa. Dupa credinta musulmana, profetul Mahomed, prin virtute si ideal, a fost model pentru prima comunitate de musulmani (Suniti). Cand a murit a lasat Koranul drept o sursa primara de

lege, impreuna cu Suna a lui, care a fost trimisa din generatie in generatie sub forma cunoscutelor Hadith. 59 Intorcandu-se la Sunnah sau practica instituita de profet, arabii musulmani timpurii s-au aratat credinciosi unui principiu cinstit de stramosii lor vreme de secole. Arabii au tinut intotdeauna in mare cinste obiceiurile trecutului iar in masura in care ei recunosteau criterii de comportare umana si moralitate, acestea erau extrase din exemplele inaintasilor si din obiceiul instituit (datina) grupului tribal. Aparitia islamului nu a necesitat respingerea principiului autoritatii traditionale ci numai redefinirea izvorului traditiei. Pentru musulmani, ca si pentru arabii dinainte de ei, faptele oamenilor mari ai trecutului si modelul de conduita consfintit de vreme au continuat sa fie normative. Totusi, in locul eroilor arabi si a datinilor tribale,

musulmanii au inceput sa spuna prevestiri despre profet si tovarasii sai si sa-si ia ca model modul de viata al acestei comunitati musulmane foarte timpurii. La momentul potrivit, sprijinirea pe traditie a fost recunoscuta ca un principiu oficial. Recurgerea la autoritatea traditiei nu s-a facut fara probleme. Este evident ca daca musulmanii intotdeauna ar fi actionat sau ar fi crezut in mod strict precum inaintatii lor nu ar fi fost nici o transformare sau dezvoltare in viata comunitatii lor. In realitate dezvoltarea a fost rapida in primele doua secole islamice si a presupus adaptarea la conditiile de neconceput pentru arabii din timpul profetului. A trebuit sa existe, de aceea, o anumita cale de a largi perspectiva si semnificatia traditiei. Cand musulmanii cautau precedente si nu reuseau a gasi ceea ce le trebuia, adesea fabricau traditii care sa le satisfaca nevoile. Nu exista nici un alt mod efectiv de a argumenta un punct de vedere legal sau religios decat citand traditia. Natura traditiei Alta problema care s-a ivit din apelul la traditie a fost aceea de a determina exact ce era traditia. Toti erau de acord ca Sunnah era norma de urmat dar care era Sunnah si cum putea fi determinata? Aceasta chestiune era de importanta extrema pentru juristi, care aveau nevoie sa dispuna de formulari precise si demne de incredere ale obligatiilor si interdictiilor vietii

Pe langa Coran, Islamul mai dispune de un al doilea izvor doctrinar, numit Hadith (comunicare, istorisire), format din diferite relatari traditionale codificate in sec. al II-lea al erei mahomedane.

59

religioase islamice. Doua veacuri intregi de existenta a comunitatii au trecut ca intrebarea sa-si gaseasca un raspuns definitiv. Chestiunea naturii traditiei a fost rezolvata in al III-lea secol islamic (sec. IX d.Hr.) de vestitul jurist al- Shafii. Intr-o serie de scrieri polemice care atacau sarcastic pe cei cu alte puncte de vedere, al-Shafii a argumentat primatul traditiei lui Mohammed. El a sustinut ca traditia (Sunnah) spuselor profetului, actiunilor si aprobarilor sale si numai aceasta Sunnah - era normativa pentru musulmani. Precedentele tuturor celorlalte traditii trebuiau respinse ca inferioare. In cursul timpului, punctul de vedere strict al lui al-Shafii a fost acceptat de marea masa a comunitatii. Astazi, cand se spune ca, dupa Koran, musulmanii urmeaza Sunnah se subintelege ca este vorba de traditia profetului. Al-Shafii a instituit si un al doilea principiu important, sustinand ca Sunnah era cunoscuta pe baza relatarilor orale sau Hadith asupra cuvintelor, actiunilor si aprobarilor tacite ale

profetului. Din timpul lui al-Shafii, cautarea musulmana de traditii profetice a luat forma culegerii si autentificarii de Hadith. Cartile Hadith60 In sec. III islamic (sec. IX d.Hr.), carturarii au alcatuit cateva culegeri sistematice mari de hadithe, recunoscute azi pe locul al doilea in autoritate dupa Koran. Ele sunt cunoscute sub numele de Cele sase carti Sahih (judicioase). Intre ele, cele mai respectate si mai des citate sunt cele doua culegeri ale lui al-Bukhari (decedat 870 d.Hr.) si Moslem (decedat 875 d.Hr.). fiecare din aceste carti a fost alcatuita dupa examinarea in detaliu a unui numar mare de hadithe raspandite indeobste, din care majoritatea au fost respinse ca false sau slabe. Cartile sunt organizate in capitole dupa subiecte, cu toate hadithele care se refera la o anumita tema, stranse impreuna, sub titlul potrivit. Aceasta metoda de organizare demonstreaza relatia stransa dintre colectiile de hadithe si nevoile legiuitorilor islamici, deoarece categoriile organizarii sunt extrase din lege. In adaos fata de aceste sase carti se folosesc si alte culegeri mai putin cunoscute. Insemnatatea istorica a culegerilor de hadithe este controversata. Musulmanii conservatori accepta cartile hadith ca relatari exacte si demne de incredere ale spuselor,
Despre cele mai insemnate hadith, ca si semnificatia si rolul lor in religia islamica, a se vedea Muhammad Azizullah, Glimpses of the Hadith, The Crescent Publications, f.l., 1972.
60

actiunilor si aprobarilor profetului, intocmite printr-o discernere stiintifica atenta a binelui de rau. In afara de aceasta, exista un element de credinta in atitudinea lor fata de hadithe care face ca orice indoiala asupra autenticitatii lor sa para un atac contra islamului. Totusi, invatatii moderni releva contradictiile, anacronismele si elementele tendentioase cuprinse chiar in Cele sase carti insesi, contestand existenta unor informatii vrednice de incredere despre profet in culegerile de hadithe. Dupa parerea lor, culegerile de hadithe reprezinta consensul comunitatii musulmane asupra marilor probleme juridice si teologice ale istoriei ei, probleme care se pusesera in vremea cand au fost alcatuite Cele sase carti judicioase. De aceea, insemnatatea culegerilor de hadithe consta in ce ne spun ele despre mentalitatea musulmana mai ales in mediul carturarilor din sec. III de la Hegira (sec. IX d.Hr.) iar nu in ceea ce relateaza ele despre Mohammed. Foarte recent, ca un aspect al modernismului islamic, unii musulmani au atacat rolul normativ al traditiei din trecutul comunitatii. Ca sa se elibereze de atitudinile medievale, despre care ei cred ca au impiedicat progresul societatilor islamice, ei resping hadithele si apeleaza in schimb la autoritatea exclusiva a Koranului. Astfel de oameni reprezinta insa doar tendintele liberale extreme printre musulmanii actuali. DREPTUL ISLAMIC Legea islamica Shariah Legea lui Dumnezeu: Invatatura islamica deriva nu numai din Coran, ci si din hadith, adica din traditiile cu privire la cuvintele si faptele lui Mahomed. Importanta acestor traditii este depasita doar de cea a Coranului, ele oferindu-i credinciosului musulman numeroase porunci amanuntite referitoare la practica si viata sa religioasa de zi cu zi, pe baza modelului vietii lui Mahomed. Atunci cand Coranul si traditia nu se pronunta asupra unui anumit subiect, regulile necesare sunt obtinute prin acordul general al liderilor religiosi [ijma] si prin analogii [qiyas]. Combinatia intre Coran, hadith, ijma si qiyas a fost folosita de carturarii Islamului pentru a crea setul extraordinar de amanuntit de legi si porunci cunoscut sub numele de Shariah, adica legea islamica.61

Patrick Sookhdeo, Ghidul crestinului in religia islamica: ce trebuie sa stie crestinul despre aceasta religie, trad.: Dorin Pantea. Oradea, Faclia, 2003, p. 22.

61

Cuvantul arab shariah se refera, intr-un context islamic, cateodata la Islam ca la u nsistem total de religie, dar, mai frecvent, la legile care guverneaza comportamentul individului si a comunitatii. Descoperirea si expresia legii a fost o indatorire a oamenilor, de obicei numita fiqh si purtata mai departe de un jurist (faqih). Shariahul poate fi atribuit numai lui Dumnezeu, Profetului sau comunitatii. Shariahul evoca loialitate si dedicare fata de Islam. Grupurile de rezistenta si opozitie folosesc de asemnea termenul pentru a exprima un ideal a unui sistem bun si pentru a sublina lacunele unui sistem folosit. Primele expresii ale legii islamice au fost descoperite in testele atribuite unor invatati din secolele al VIII-lea si al IX-lea. Cele mai importante nume sunt Abu Hanifa, Malik, Shafii si Ahmad Ibn Hanbal. Acestia sunt cei patru fondatori ai comunitatii Sunitilor, fiecare fiind intemeietorul unei scoli judiciare (madhab). Aceste scoli, impreuna cu legea traditionala a Shiahului, reprezinta cele cinci traditii majore din Islam. Dupa credinta musulmana, profetul Mahomed, prin virtute si ideal, a fost model pentru aceasta comunitate (Suniti). Cand a murit a lasat Koranul drept o sursa primara de lege, impreuna cu Suna a lui, care a fost trimisa din generatie in generatie sub forma de anecdote (Hadith). Intre timp, hadithul a dat nastere la discutii, dispute si in final la munca celor patru amintiti mai inainte. Imaginea formarii legii islamice a fost pusa sub indoiala de invatatul secolului XX, Joseph Schracht. El a propus ca cele mai timpurii lucrari ale legii islamice reprezinta traditia trairii a unor comunitati locale, ca de exemplu Damasc, Medina. Aceasta traditie s-a bazat, in principal, pe practici locale si a fost legata in mod deluzoriu profetului Sunna. Rezultatul disputei a fost ca aparitia legii trebuie sa fie justificata prin referire la Hadith. Dupa spusele lui Schacht, ShafiI a fost primul care a formulat acest principiu, intr-o maniera sistematica. Literatura legii: Exista doua parti majore ale literaturii judiciare: furu al-fiqh si usul al-fiqh. Primul dintre acestea (numit si ramurile legii) este o reprezentare a regulilor organizata pe capitole. Intotdeauna prima regula din furu este venerarea (ibadat), credinta, rugaciunea si pelerinajul (cateodata si razboiul sfant). Capitolele ramase includ ideile normale ale legislatiei (cum este mariajul, divortul, mostenirea, uciderea, furtul, contracte de vanzare) si cateva care au mai mult aspect privat (reguli de imbracaminte, igiena, mod de a manca). Furu a avut multe functii: in educatie, estetica, teologie. Acestea nu au fost coduri ale legii, ci mai degraba discutii ale legii.

Lucrarile lui usul (radacinile) se bazeaza pe o metodologie de interpretare; ele identifica sursele legii si elaboreaza o teorie de autoritate (bazata pe conceptul de jihad). Personalul legii: Pazirea legii divine a unei comunitati depinde de trei functionari, fiecare indeplinind o indatorire a comunitatii: judecatorul (qadi), juristul care raspunde (mufti) si juristul care preda. Qadi este numit de guvernator. Scopul sau a fost sa inabuse disputele si sa supravegheze unele din afacerile comunitatii (cum este proprietatea orfanilor). Foarte practic si nelipsit social, postul sau a fost necesar, dar deschis spre corupere si o amenintare posibila spre salvarea personala. Mufti se afla la un nivel mai inalt. Scopul sau a fost sa rezolve probleme judiciare in concordanta cu cerintele poporului. Regulile sale erau autorative, dar nu se intersectau cu cele ale judecatorului. El acoperea o suprafta mai intinsa a legii decat un judecator, dar, median intre Dumnezeu si om, indatorirea sa era periculoasa. La mare onoare si rang a fost juritul care innvata. Scopul sau a fost sa exploreze legea in privinta revelatiei si a traditiei scolare. Desi putea introduce preferinte, el nu declara legea. Observatorii vestici au gasit acestea destul de ametitor si au caracterizat cateodata legea islamica spre ineficienta legislativa. Dreptul Islamic este o creatie a Doctrinei Islamice in sfera raporturilor juridice. In ciuda parerilor contrare, care confera Dreptului Musulman un statut "sui-generis", considerandu-l o "teologie morala", un "sistem de norme juridice deontologice" sau, pur si simplu, un "sistem teoretic de obligatii religioase", acesta nu este insa nici un drept canonic, in adevaratul sens al cuvantului. Dreptul Musulman, la a carui puritate vegheaza mai ales teologii, reglementeaza cu precadere relatii laice, raporturi sociale foarte importante pentru viata unui individ sau a comunitatii: casatoria, divortul, devolutiunea succesorala etc, specifice Dreptului Civil, in oricare sistem juridic modern. In prezent, in multe tari ale lumii, "Sharya Islamica" constituie dreptul pozitiv, cel putin in ceea ce priveste "Statutul Personal": Dreptul Islamic a receptat, modificat, prelucrat si adaptat in mod ingenios influentele venite din sanul comunitatilor etnice si religioase cu care arabii au venit in contact.

Din punct de vedere scolastic, istoricii Dreptului Musulman au identificat doua categorii principale de izvoare: I. Surse materiale (reprezentate de fondul cutumiar mesopotamian, sirian si

hidjazian, precum si fondul preislamic, inclusiv recepte talmudice, sasanide sau ale Dreptului Roman.) II. Surse formale (Coranul, Sunna, Idjma' -consensus omnium-, Idjtihad-

jurisprudenta- si Legea.) Diferentele de ordin teologic, in special in ceea ce priveste partea doctrinara a "Sharyei Islamice", si-au lasat amprenta si in sfera Dreptului, fapt care a condus la cristalizarea unor veritabile Scoli de Drept, dintre care cele mai cunoscute sunt urmatoarele: a. Scoala Hanefita (fondata de Abou Hanifa, jurist originar din Kufa). Adeptii

acestui rit se bazeaza, in mod preponderent, pe textele coranice si, partial, pe preceptele Sunnei. Este un rit considerat rationalist. b. Scoala Malekita (creata de Malik Ibn Inab) a preluat cutuma juridica din Medina,

fapt care ii confera acestui curent un caracter traditionalist. c. Scoala Safeita si Scoala Hanbalita sunt considerate curente traditionaliste,

eclectice si fundamentaliste, expresie a unor orientari islamice cu caracter "ortodox". La randul lor, curentele religioase regionale au avut o influenta specifica asupra scolilor de drept enumerate mai sus, diferentele provenind din modul particular de interpretare a traditiei, de respectare a ceremonialului cutumiar etc. Legea islamica reprezinta un sistem judiciar complex bazat in principal pe sfantul Coran, (Coranul stabileste principii de baza pentru comportamentul uman, dar nu cuprinde un cod judiciar propriu-zis), invataturile profetului Mahomed cat si din interpretari ulterioare ale acestor invataturi. Legea Sharia a continuat sa fie reinterpretata si adaptata la noi circumstante sociale. Dupa moartea profetului, Califii din dinastia Ummayazilor au completat legea Sharia si au adaptat-o la noile circumstante din imperiul islamic. Deoarece acest imperiu ajunsese sa cuprinda

teritorii vaste in afara peninsulei arabice, elemente din legea greaca, iudaica, crestina si persana sunt incorporate in Sharia. In timpul dinastiei Abbasidilor se formeaza doua grupuri. Unii considera ca Sharia trebuie sa fie formata doar de invataturile profetului si Coran. Celalat grup considera ca Sharia poate include invataturile unor judecatori si invatati de seama. In cele din urma sistemul adoptat in lumea islamica are urmatoarea forma: un judecator incercand sa rezolve un caz trebuie sa consulte intai Coranul, apoi invataturile lui Mahomed. Daca raspunsul nu se gaseste in acestea, el urmeaza opinia generala a judecatorilor Musulmani sau daca este un caz cu totul nou, il rezolva prin analogie cu cel mai apropiat caz cunoscut. Legea Sharia ajunge la forma clasica (traditionala) in jurul anului 900, desi continua sa se dezvolte si in urmatorii 1000 de ani. Legea Sharia traditionala cuprinde printre altele: pentru adulter - pedeapsa cu moartea; pentru furt - taiarea mainii drepte; pentru consumul de alcool - 80 de lovituri de bici. Crima sau ranirea grava se pedepseste 'ochipentru ochi'. Spre exemplu, daca o persoana ataca o alta persoana si cea de a doua persoana isi pierde ochiul in atac, iar prima este gasita vinovata de un judecator, cea de a doua persoana are dreptul sa ii scoata acelasi ochi primei persoane. Daca insa a doua persoana raneste mai mult pe prima persoana, ea este aspru pedepsita. Aceasta regula descurajeaza victimele de la a retalia in acest fel si de obicei se ajungea la o intelegere, acceptandu-se bani sau obiecte de valoare in schimb. Pentru alte crime mai putin serioase, criminalul trebuie sa plateasca o suma de bani victimei, sa primeasca lovituri de bici sau sa fie inchis o perioada de timp. Shari'a (sari'a "calea cea buna", avea in preislam sensul de "carare ce duce la o oaza", asadar singura carare care-i garanta viata celui ce-o urma) este legea islamica ce cuprinde totalitatea poruncilor lui Dumnezeu asa cum au fost ele pastrate in Coran si in Sunna (Cutuma, bazata pe had/th-uri) sau deduse, uneori, prin alte mijloace (vezi mai jos "Ramurile islamului"). Eruditii musulmani au elaborat o stiinta numita fiqh (jurisprudenta islamica) referitoare la Sharia prin care se incearca gasirea unor raspunsuri la toate problemele vietii, de la cele mai simple si banale, legate de cotidian, pana la cele mai complicate, legate de doctrina. Legea se refera la cei "Cinci Stalpi" ai islamului, la dogma, la dreptul privat, la dreptul penal, la viata sociala, familiala, la interdictii alimentare, la impunerea unei anumite vestimentatii (mai ales in cazul femeilor) etc.

Legea islamica se bazeaza pe cinci postulate care guverneaza intreaga viata a unui musulman: datoria obligatorie (fard) care trebuie indeplinita intocmai, asa cum a fost prescrisa. fara nici o abatere. Cel ce incalca o datorie obligatorie este supus pedepsei lui Dumnezeu in Viata de Apoi si pedepsei legiuitorului in aceasta viata; indatorirea (wagib) sau ceea ce este de dorit a fi indeplinit avand ca model faptele profetului Muhammad. Daca musulmanul indeplineste indatorirea va fi rasplatit, daca nu o indeplineste nu va fi pedepsit, ci va fi considerat doar neglijent; lucrul ingaduit (halal), ceva ce este permis, licit (in orice domeniu: alimentar, vestimentar, social etc.); lucrul nerecomandabil (makruh, "detestabil", "scarbos"), un lucru pe care Legea l-a interzis, insa fara sa insiste asupra acestei interziceri. lucrul interzis (haram), un lucru oprit total de catre Legiutor, iar savarvirea lui atrage dupa sine atat pedeapsa in Lumea de Apoi, cat si o pedeapsa in lumea aceasta. Cercetatorii Legii islamice Clasice (fiqh), au studiat cele trei sectiuni principale ale legii islamice, si anume: cultul , relatiile si dreptul penal . 1. Cult: cultul in Islam, la modul general, desemneaza totalitatea actiunilor care il

pot multumi pe Dumnezeu. In mod particular, au fost specificate versuri si conditiile de cult ce trebuiesc sa fie aplicate: rugaciune, post, pelerinaj, pomana si sacrificiul. Acestea sunt numai cateva exemple ce pot fi date. 2. Relatii: In acest capitol sunt cuprinse relatiile interumane, economice, comerciale

si toate relatiile sociale, precum si relatiile dintre persoana si stat, dar si cele dintre state. Religia islamica a adus dispozitiile necesare societatii de la nastere pana la moarte cu privire la casatorie, divort, pensie alimentara, custodie, procura, tutela, mostenire si toate cele necesare intr-o societate, dar si dispozitii cu privire la dreptul international. Legea Sharia descrie si modul in care se desfasoara procesul. Reclamantul sau o ruda a sa depun plangere. Paratul se considera nevinovat pana la dovedirea contrariului, are dreptul sa nu spuna nimic pana la proces si sa fie reprezentat de un avocat. Un sistem de apeluri permite transferarea cazului la curti superioare sau in cele din urma la conducatorul tarii.

Marturia unei femei valoreaza jumatate din cea a unui barbat, motivul principal fiind ca femeile din acea perioada erau mult mai putin educate decat barbatii. Incepand cu secolul al XlX-lea, Sharia este influentata puternic de sistemul legal occidental. Unele tari (Turcia) abandoneaza complet Sharia, pe cand altele o adapteaza (interzicand poligamia spre exemplu) 62. Majoritatea specialistilor in Sharia cred ca aceasta poate fi adaptata conditiilor lumii moderne fara a abandona spiritul legii islamice. Astfel de sisteme judiciare moderne bazate pe Sharia sunt folosite spre exemplu in Arabia Saudita si Iran. Un numar mic de autoritati locale in Africa continua inca sa aplice Sharia traditionala. Conceptul de "drept islamic" nu presupune un ansamblu sistematic organizat de legi si de practici juridice; sfera sa este mult mai larga, extinzandu-se si in domeniul prescriptiilor etice, de comportare sociala, de igiena chiar, si bineinteles, de ritual religios. Sharia nu este legea reala, ci legea ideala; "semnificatia cuvantului nu se limiteaza la lege, la drept, ci adeseori este mai ampla, apropiindu-se de sensul de "revelatie". Ca atare, acest ansamblu de norme, de prescriptii, este stabilit in primul rand in textul Coranului; a fost completat pe baza traditiilor hadit, iar in perioada secolelor VIII-XIII a fost amplu dezvoltat si enuntat in principiile de jurisprudenta ale diferitelor scoli de drept (azi aceste scoli sunt in numar de patru). Fara a avea la baza o conceptie juridica organica, fara o riguroasa sistematizare si fara a fi in mod uniform in toate tarile Imperiului, dreptul islamic avea un caracter empiric: prezenta probleme, enunturi si prevederi in materie penala, de organizare a vietii de familie, a dreptului de proprietate si a tranzactiilor comerciale. Codul penal nu avea la baza o conceptie de ansamblu, ci cuprindea fie reglementari bazate pe texte coranice sau pe hadit, fie legi noi date de califi, empiric si in functie de imprejurari. De pilda, rebeliunea si orice act care tulbura ordinea publica puteau fi pedepsite in mod cu totul arbitrar. Pedepsele pentru delictele minore erau lasate la aprecierea judecatorului, a prefectului politiei sau a muhtasibului. Omuciderea sau ranirea voluntara dadeau familiei victimei dreptul la razbunare, conform "legii talionului" (dintotdeauna functionand in Arabia si admisa de Coran, II, 173), dar - spre deosebire de obiceiul consacrat in societatea araba preislamica - vendeta putea lovi numai pe cel vinovat, nu si pe orice membru al familiei sau
62

Nadia Anghelescu, Introducere in Islam, Editura Enciclopedica, 1993, p. 98-100.

tribului sau. Pe de alta parte, actul de razbunare putea fi executat numai sub controlul cadiului. De obicei, dreptul islamic cauta sa inlocuiasca vendeta prin plata unui pret de rascumparare (diya) - dar numai pentru primul omor, nu si in cazul de recidiva; caci Coranul recomanda sa faci binele in locul raului (XXIII, 98; XLI, 34), promitand celui ce iarta fericirea raiului (II, 128). Dreptul de proprietate era recunoscut tuturor (cu exceptia sclavilor), - barbati sau femei, musulmani sau nemusulmani. O serie de prescriptii insa ii limitau exercitarea efectiva. Astfel erau dispozitiile formulate extrem de minutios care reglementau conditiile mostenirii si care vizau in mod special protejarea femeilor si a anumitor categorii de mostenitori. In orice caz, testatorul nu putea dispune liber prin testament decat de cel mult o treime din cuantumul succesiunii; restul era supus, inderogabil, unor foarte precise si detaliate partajari. Orice testament - si orice act de proprietate - trebuia sa fie incheiat in prezenta a doi martori. O prevedere, probabil de origine persana: furtul se pedepsea cu taierea mainii drepte; iar talharia, cu moartea (Coran, V, 42). Imprumutul cu dobanda este interzis expres, in repetate randuri, de prescriptiile coranice (II, 276). O inovatie juridica cu totul originala o constituia recomandarea de constituire (printr-un act scris, irevocabil) a unui fond de bunuri imobiliare, inalienabile (waqf) care sa serveasca drept sursa de intretinere a unei fundatii pioase, filantropice, fie cu caracter religios, fie de utilitate publica, administrata de cadiu, - si ale carei venituri ramaneau, pentru un timp, unor membri ai familiei fondatorului. Si tranzactiile comerciale erau foarte riguros reglementate, caci prescriptiile religioase islamice impuneau o corectitudine desavarsita. Astfel, in actul de vanzare-cumparare trebuiau specificate, clar si exact, natura si starea obiectului vandut. Legea islamica nu intervenea direct in viata economica, in stabilirea sau in controlul preturilor, - dar interzicea acapararea marfurilor in scop de specula. Legea islamica la nivel de guvernare si justitie sociala se aplica doar acolo unde la conducere se afla un guvern islamic. Exista scoli diferite si miscari in cadrul Islamului care permit flexibilitate. Mai mult, islamul este o religie foarte diversa pe masura ce multe culturi l-au adoptat. In acelasi timp totusi, se pot decela anumite constante ale gandirii juridice islamice, care traverseaza atat timpul cat si

spatiul/frontierele de stat. Explicatia acestui fenomen unificator sta in unicitatea sursei (Coranul, Traditia) care sta la baza viziunii juridice a shariei, si desi aceasta din urma este interpretabila si modernizabila, cum s-a precizat mai sus, ea comporta totusi anumite linii directoare greu de adus la zi, o dovada fiind si dificultatile majore cu care se confrunta toate statele islamice in procesul lor de modernizare si democratizare. Dificultatile provin din faptul ca textul coranic a aparut intrun context tribal, iar societatea care a zamislit civilizatia islamica a fost mult timp (si mai este si azi in parte) puternic conditionata de refelexele sociale tribale. O buna ilustrare a faptului ca exista si se impune un filon ireductibil unic care alimenteaza legislatia din toate tarile de religie islamica, este, de exemplu, documentul numit Declaratia de la Cairo, adoptata in august 1990 de catre reprezentantii oficiali ai tuturor statelor musulmane ale lumii, grupati in organismul numit "Organizatiei Conferintei Islamice". Scriitorul german de origine turca Necla Kelek explica ca acest document reprezinta o pozitie comuna a tuturor statelor islamice ale globului nefiind deci vorba despre o pozitie marginala sau "extremista", ci de opinia comuna a tuturor statelor musulmane. Ori analiza lui arata ca pozitia lumii musulmane referitoare la drepturilor fundamentale ale omului este una de respingere. Astfel articolul 24 al documentului spune: "Toate drepturile si libertatile stipulate in aceasta declaratie sunt subordonate legii islamice shariah. " Articolul 25 adauga: "Legea islamica shariah este unica sursa de referinta pentru interpretarea sau clarificarea oricarui articol al acestei declaratii." Practic, aceasta este o respingere a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, caci se recunoaste existenta si garantarea acestor drepturi doar atat timp cat ele sunt recunoscute de dreptul coranic insusi (shariah). Ori acesta, nu este un secret pentru nimeni, comporta o serie de prevederi discriminatorii, incepand cu statutul juridic inferior al femeii si terminand cu statutul inferior al nemusulmanului din interiorul statului musulman (dhimmi-ul). Acest document (al Declaratiei de la Cairo) anexat Declaratiei Universale de catre statele membre ale Organizatiei Conferintei Islamice aduce aminte de maniera de lucru pe scena internationla a Uniunii Sovietice de alta data, care recunostea drepturile omului, anexandu-le insa seria ei de "prevederi specifice" care in realitate le anula. Asa cum arata preambulul declaratiei comune a statelor musulmane, juristii musulmani au ratat sa inteleaga natura fundamental privata, individuala, a drepturilor omului. Se remarca in aceeasi portiune din document "accesul de modestie" al redactorilor lui,

caci preambulul suna asa: "Membrii Organizatiei Conferintei Islamice reafirma rolul istoric si civilizator al comunitatii credinciosilor musulmani ("ummah") pe care Alah a facut-o cea mai buna dintre natiuni si care a daruit umanitatii o civilizatie universala si cumpanita." Articolul 19 prevede: "Nu poate exista crima si astfel nici pedeapsa, decat in masura in care este prevazuta de shariah." Ori Coranul ne spune, de exemplu (surata 17, verset 33), ca rudele unei victime inocente au dreptul sa ucida autorul crimei. Intr-un stat modern asa ceva nu este admisibil, asta insemnand ca shariah trebuie ori interpretata modernizator, ori pur si simplu abolita, caci in forma actuala ea NU este compatibila cu drepturile omului, dar mai important, NU este compatibila cu statul de drept. Ea reia practic "legea talionului", acel "dinte pentru dinte" din Vechiul Testament, abolit de Iisus Hristos si abandonat de toate statele moderne. Prin semnarea Declaratiei de la Cairo, minisrii de externe ai tarilor musulmane practic afirma ca norma juridica actualmente relevanta, binecunoscutul "drept al razbunarii sangelui". In materie de egalitatea sexelor, articolul 6 al declaratiei prevede ca: "femeia este egala barbatului in termeni de demnitate umana." Totusi, Coranul proclama superioritatea fizica a barbatului asupra femeii, superioritate pe care femeile nu au nici un interes sa o nege. 63 Se recunoaste asadar o egalitate "in demnitate" intre sexe, insa nu si in drepturi, si asta nu intamplator, caci Coranul prevede in surata 4 verset 34 ca femeile au datoria sa fie supuse barbatilor lor, iar acestia din urma au dreptul, in caz de comportament necorespunzator, sa le bata., iar surata coranica 2 verset 222 spune textual ca barbatul are un ascendent in materie de drepturi in ochii lui Alah, in comparatie cu femeia. Este evident astfel ca atat timp cat musulmanii insisi vor citi si interpreta literal textul juridic la care ei adera azi, si cat timp nu vor adapta sistemele lor juridice la ceea ce azi pe glob reprezinta norma (ori aceasta este un sistem a carei origine se recunoaste a fi recenta si umana), nu vor putea aplica drepturile omului, si acest fapt se constata simplu fie si numai din faptul ca intreaga lume islamica nu contine nici macar un singur stat democratic si respectuos in materie de drepturi umane, dar contine prea multe dintre cele mai retrograde regimuri ale planetei.

63

Nadia Anghelescu, Introducere in Islam, p. 110-111.

Singurele state ale lumii in care mai functioneaza sisteme legale religioase sunt toate musulmane. In aceeasi anexa islamica la Declaratia Universala a Drepturilor Omului analizata succint mai sus, gasim si afirmatia, pesemne relevanta si pertinenta in ochii juristilor musulmani intr-un document ce se refera la drepturile omului, ca "islamul este unica religie adevarata", si ca "in principiu nimeni n-are dreptul sa suspende sau sa-i ignore poruncile, intrucat ele sunt porunci divine obligatorii, continute in cartile revelate ale lui Alah si trimise noua prin ultimul sau profet." Asa cum spune Kelek si ne demonstreaza documentul discutat mai sus, islamul este o realitate sociala care in ciuda tuturor diferentelor sale de detaliu la nivel de interpretare a scrierilor sale juridice, constituie o viziune inchegata despre omenire si lume. Islamul porneste de la faptul ca dreptul existent a venit de la Allah care intr-un anumit moment al istoriei l-a descoperit omului prin prorocul sau Muhamed. Acest drept este dat omenirii odata si pentru totdeauna, de aceea societatea trebuie sa se conduca de el si sa nu creeze altul sub influenta conditiilor sociale ce se schimba. Este adevarat ca teoria dreptului musulman recunoaste faptul ca revelatia divina necesita explicatie, interpretare pentru care au trecut veacuri de munca asidua a juristilor musulmani. Insa aceste eforturi n-au fost indreptate spre crearea unui drept nou, ci doar pentru a adapta dreptul dat la o intrebuintare practica. Deoarece dreptul musulman reflecta vointa lui Allah, el cuprinde toate sferele vietii sociale, dar nu numai acele care de regula intra sub incidenta dreptului. Dreptul musulman in sensul larg determina motivele, pe care trebuie sa le stie un musulman, posturile care trebuie respectate, pomana care trebuie data. In acest sens el este un sistem islamic unitar de reglementare social-normativa, care cuprinde atit norme juridice, cit si nejuridice religioase si obiceiuri. Sistemul musulman este bazat pe postulate incontestabile ce acorda sistemului statornicie. Juristii musulmani condamna tot ce este intimplator si nedeterminat. Motivele si intentiile persoanei niciodata nu se iau in consideratie. La examinarea dosarului judecatorul nu apeleaza la cartile religioase, ci la autorul care lea interpretat, autoritatea caruia este unanim recunoscuta.

Dreptul ca o totalitate de norme anumite s-a format in primele doua secole ale existentei islamului. Secolele urmatoare practic nu au admis nimic nou. In cadrul dreptului musulman lipseste divizarea clasica in dreptul public si drept privat; din numarul principalelor ramuri ale lui fac parte dreptul penal, dreptul judiciar si dreptul familiei. Dreptul musuman care a suportat numeroase influente straine, ramine o familie juridica independenta, care actioneaza asupra milionelor de oameni. In cadrul unei imaginare geografii a marilor sisteme juridice contemoporane, Dreptul Islamic ocupa un loc mai putin privilegiat, in special ca urmare a interesului scazut, manifestat de catre specialisti in cunoasterea acestei veritabile "Terra Incognita". Dintre cauzele care au condus la aceasta stare de relativa obscuritate evocam, in linii generale, pe cele mai importante: O buna parte a teoreticienilor ( juristi sau istorici) au exprimat serioase reticente in privinta caracterului pur juridic al Dreptului Islamic, la fel de cunoscut sub denumirea consacrata de "SHARYA ISLAMICA". Ei considera o adevarata utopie a considera "Sharya" ca fiind un sistem de drept, potrivit conceptiiilor clasice. Ca urmare, interesul stiintific al laicilor nonmusulmani fata de acest pasionant subiect a fost, o buna bucata de timp, extrem de redus. Accesul la izvoarele primare de cunoastere, la documentele originare, redactate in limba araba, o limba aproape inaccesibila juristilor europeni, a constituit un prim obstacol. Sursele de mana a doua, respectiv compilatiile si comentariile de data recenta, in ciuda faptului ca sunt redactate intr-o limba de circulatie internationala, pacatuiesc prin aceea ca altereaza sensurile primare, autentice, ale conceptelor juridice si termenilor religiosi, multi dintre ei neavand nici macar un corespondent in terminologia stiintifica moderna. Conceptele si institutiile juridice fundamentale ale Dreptului Musulman nu pot fi bine intelese de juristii contemporani fara o profunda cunoastere a filosofiei, moralei si sistemului teologic musulman. Din acest motiv, in buna parte obiectiv, s-a nascut o anumita retinere din partea multor specialisti, care evita acest domeniu de cercetare.

In pofida acestor impedimente, exista, din fericire, motivatii mult mai puternice, care determina depasirea barierelor evocate mai sus. In prezent, asistam la un interes crescut, venit din partea cercetatorilor din lumea intreaga, pentru cunoasterea valorilor si constantelor universale ale dreptului, mai ales ale sistemului de Drept Islamic, atat de familiar unui numar de aproape un miliard de credinciosi musulmani. Cercetatorii au observat un interesant fenomen de laicizare a conceptelor specifice Dreptului Musulman, in special prin numeroasele abordari de ordin didactic, dar mai ales prin studiile cu caracter istoric sau socio-juridic. In plan teoretic, se considera ca "Sharya Islamica" reprezinta o sursa de cunoastere extrem de valoroasa, din nefericire nu indeajuns de bine exploatata, atat pentru orientalisti, cat si pentru specialistii in Drept Comparat. Multi dintre cercetatorii mai noi au abandonat tezele anterioare, care considerau Dreptul Musulman ca fiind un sistem juridic "exotic", vetust, o relicva anacronica, plina de curiozitati , ce poate fi ignorat, fara pierderi prea mari in planul cunoasterii umane. Din punct de vedere practic, existenta celor un miliard de musulmani, traind atat in Orient cat si in Occident, prezenta a numeroase state ce isi proclama o identitate islamica precis conturata, ori o ascendenta spirituala ce isi are radacinile in istoria culturala islamica, toate aceste argumente sunt suficiente pentru a justifica cunoasterea conceptelor religioase, juridice sau morale, specifice culturii si civilizatiei islamice. In sfarsit, pentru politologii si analistii occidentali, confruntati cu insolitele teorii ale adeptilor "Revolutiei Islamice", identificrea resorturilor launtrice, originare, ale acestui fenomen de amploare in istoria contemporana , nu ar fi posibila fara o buna cunoastere a aspectelor religioase, doctrinare, ale ideologiei musulmane. In acest context al interesului major, generat de motive atat de pragmatice, trebuiesc subliniate urmatoarele idei: "SHARYA ISLAMICA" reprezinta unul dintre rarele sisteme juridice ale lumii contemporane in care relatia drept-religie formeaza un binom atat de armonios, sincretic. Avand incontestabile radacini teologice, dar nu exclusive, Dreptul Musulman poate fi analizat atat din unghiul trecutului istoric, dar si sub aspectul unui viitor fertil. Imbracand

preceptele moralei religioase intr-o haina juridica, concordanta cu exigentele unui anumit moment istoric, "Sharya Islamica" a conferit "Legii", notiunii de "Dreptate" in general, o profunda autoritate morala, acel suport ideal care inoculeaza aderentilor musulmani ideea de a respecta "legea" dintr-o chemare launtrica, din pura convingere si mai putin din constrangere. Pentru musulmani, orice incalcare a legii islamice este considerata, in acelasi timp, nu numai o infractiune ci, mai ales, o profanare religioasa. In perspectiva evolutiei viitoare a acestui sistem de drept, suportul moral religios capata o valoare si mai accentuata, morala religioasa devenind o motivatie solida a intregului sistem de drept. Pentru cercetatorii romani, studiile ce abordeaza diferite domenii ale "Sharyei Islamice" contribuie la mai buna cunoastere a specificului relatiilor politice, economice, diplomatice, culturale, religioase dintre Tarile Romane (state crestine, cu vocatie europeana) si Sublima Poarta, un mare imperiu islamic, ce si-a intins candva puterea absoluta pe aproape trei continente. Acest eseu isi propune sa arunce o raza de lumina asupra raporturilor statale romanoislamice, sugerand cercetatorilor reluarea unor analize ce pareau, in trecut, imuabile din punct de vedere stiintific, si asezarea judecatilor de valoare pe baza unor determinari concrete, izvorate din specificul principiilor si normelor de Drept Musulman. O mai intelegere a naturii juridice a raporturilor amintite presupune o prezentare preliminara, sintetica, a sistemului juridic musulman, inclusiv a fundamentelor sale religioase. Shariah si Fiqh. Cele cinci categorii de fapte S-a spus adesea ca islamul este o religie a legii. Printre toate expresiile pietatii islamice, cea mai caracteristica este legea. Locul central al legii in gandirea si in viata religioasa islamica provine din natura fundamentala a experientei islamice insesi. Probabil, cel mai important cuvant din intregul vocabular religios al musulmanilor este calauzire. Calauzirea este ceea ce Koranul a adus de sus si calauzirea este ceea ce a elaborat si stabilit exemplul profetului si traditia comunitatii islamice. Calauzirea este deasupra tuturor lucrurilor pe care musulmanul le asteapta

de la religie, o serie de indrumari concrete pentru conduita vietii, astfel incat in nici o situatie sa nu fie vreun dubiu asupra caii corecte de urmat. Exista doua cuvinte pentru lege folosite de musulmani. Primul dintre ele este shariah care inseamna la origine, carare, calea pe care oamenii trebuie sa mearga pentru a placea lui Dumnezeu. Shariah este, astfel, o denumire pentru modelul (tiparul) etern pe care Allah l-a decretat pentru univers, un fel de ideal cosmic care intruchipeaza vointa divina. Celalalt cuvant fiqh constituie coloana vertebrala a studiilor religioase traditionale musulmane. Printre caracteristicile Shariei este si caracterul ei cuprinzator. Ea cauta sa asigure un regulament atotcuprinzator pentru conduita omeneasca. Nici o actiune omeneasca, fara nici o exceptie, nu cade in afara prevederilor legii, ca si cum ar apartine unui alt domeniu, ci viata in intregul ei este judecata din punctul de vedere al tiparului (modelului) divin. Toate actiunile cad intr-una din cele cinci categorii: 1. obligatorii - Fard; 2. meritorii sau recomandate - Mandub; 3. ingaduite - Mubah, adica nici bune, nici rele, ci neutre; 4. blamabile - Makruh dar nepedepsite; 5. absolut interzise - Haram, supuse pedepsei; Rezultatul acestei scheme este ca aduce toate aspectele vietii, atat cele individuale, cat si cele sociale, intr-o ordine morala. Indatoririle fata de Allah si indatoririle fata de oameni Shariah, prin urmare, cuprinde mult din ceea ce pentru lumea moderna nu are nimic de a face cu dreptul. De pilda, reglementeaza tot ceea ce priveste religia, atat in materie de credinta, cat si de ritual. Astfel, Teologia este o parte din Shariah, desi s-a dezvoltat ca o stiinta religioasa semi-independenta. Teologia ar fi numai aspectul moral al credintei. Legea mai spune unui musulman cand si cum sa-si faca rugaciunile, cum sa tina postul ramadanului, cat sa dea ca milostenie saracilor si cum sa-si indeplineasca alte indatoriri religioase.

In domeniul vietii pamantesti, Shariah prescrie alimentele pe care are voie un musulman sa le consume, modul in care sa se imbrace si chiar formele de politete in societate. Exista o mare parte din Shariah pe care omul modern ar cuprinde-o in sfera dreptului civil, ca de pilda regulile privind casatoria, divortul, mostenirea, relatii contractuale, comertul, etc. In mod traditional, musulmanii impart continutul legii in doua parti, amandoua derivate din decretele divine si nici una mai mare sau mai putin obligatorie sau mai putin importanta decat alta: 1) indatoririle fata de Dumnezeu sau Ibadat (de la cuvantul Abd-rob); 2) indatoririle fata de oameni -Mumalat); Izvoarele jurisprudentei Problemele de jurisprudenta au fost printre cele mai vechi preocupari ale comunitatii islamice. A fost necesar sa se defineasca precis indatoririle unui musulman insa lipsea o metoda universal acceptata pentru aplicarea, extinderea si detalierea calauzirii oferite de Koran si de viata profetului. In sec. I-II islamice (sec. VII-VIII d.Hr.), s-au ivit scoli juridice, fiecare cu propriul ei punct de vedere distinct si fiecare in disputa cu celelalte. Aceasta controversa generalizata asupra principiilor care trebuie folosite aplicand regulile specifice ale legii a luat sfarsit prin lucrarea lui al-Shafii (decedat 820 d.Hr.), general acceptata ca teorie a jurisprudentei si respectata inca de musulmanii de azi. Al-Shafii a elaborat teoria radacinilor sau izvoarelor legii Usul al-Fiqh. Intai ar fi fost Koranul, cuvantul lui Allah ale carui porunci clare au precadere fata de oricare altele. In al doilea rand, Sunah autentica a profetului, transmisa prin hadithe valabile. Sunah poate completa sau modifica prevederile Koranului dar nu le poate inlatura, cum sustinea unii ganditori. Daca primele doua izvoare (Usul) nu ofera raspunsul, juristul (Faqih) poate recurge la consensul comunitatii (Ijma) din trecut. Potrivit principiului formulat intr-o Hadith vestita: "comunitatea mea nu va fi niciodata de acord cu o eroare", acordul oamenilor invatati si cucernici din trecut si incuviintarea comunitatii exprimata indeosebi in practica sunt o calauza suficienta pentru a intemeia hotararea judecatoreasca traditionalista a islamului si a avut o insemnatate uriasa in viata comunitatii.

Al patrulea izvor, rationamentul analogic (Qiyas), trebuia folosit cu mare prudenta si numai cand problema nu-si gasea solutia in celelalte trei surse. Qiyas era limitat de reguli foarte stricte si trebuia sa le fie intotdeauna supus celor trei principii precedente. In termeni hotarati, Qiyas nu era un mijloc pentru a introduce in problemele juridice nimic altceva decat pareri (Ray) sau speculatii personale. Al-Shafii, de fapt, si-a consacrat efortul major al vietii lui pentru a elibera dreptul islamic de arbitrariul preferintelor personale. Cele patru scoli juridice In sec. VII-VIII d.Hr., au aparut scoli juridice care au inflorit o vreme iar apoi cea mai mare parte dintre ele au disparut. Patru din aceste scoli (Madhahib) au atras, totusi, multi discipoli si au supravietuit pana in prezent. Formarea celor patru scoli a avut loc in sec. IX d.Hr., cand marile controverse din sec. VII-VIII d.Hr. isi pierdusera ascutisul si cand a inceput sa se formeze un consens larg asupra problemelor majore ale comunitatii. Acesta a fost si timpul in care au fost alcatuite Cele sase carti Hadith si cand s-a fixat structura teologiei lui Ashari. Fiecare din cele patru Madhahib este asociata cu numele unui jurist de frunte, ale carui invataturi le-a adoptat. Al-Shafii a fost unul din acestia. Doctrinele lui sunt respectate de musulmanii din Egipt, Indonesia, Africa de Est si Syria. De departe cel mai mare numar de adepti il are scoala lui Abu Hanifah (decedat 767 d.Hr.) un jurist irakian ai carui discipoli provin din India, Pakistan, Bangladesh, Turcia, Afganistan si Turkestan. Malik ibn Anas, traditionalistul din Medina, a fondat a treia scoala iar jurisprudenta are autoritate pentru majoritatea musulmanilor din Africa de Nord si Vest. Cea mai mica si mai stricta dintre Madhahib este cea a lui Ahmed ibn Hanbal care in prezent se limiteaza la Arabia, unde traditionalismul ei fara compromisuri este apreciat de secta puritana Wahhabi. Cu exceptia chestiunilor de amanunt, deosebirea dintre scolile juridice este mica si toate patru sunt socotite acceptabile de musulmanii sunniti. Se cere totusi ca persoanele individuale sa adere la una din cele patru scoli si sa urmeze exclusiv invataturile acesteia. In imprejurari speciale este uneori permis juristului dintr-o scoala sa adopte o regula dintr-alta insa aceasta practica este in general privita cu ochi rai. Siitii, adica musulmanii din ramura Shiah a islamului nu urmeaza una din cele patru scoli recunoscute de suniti, ci au dreptul lor islamic, propriu, care difera insa si el doar in detaliu de dreptul islamic sunnit.

Recent, multe tari musulmane au adoptat coduri de legi moderne, bazate pe modele franceze, elvetiene si britanice. Ca urmare, spatiul de afectiune al Shariei s-a restrans la domeniul dreptului civil cu privire la casatorie, divort, mostenire si cu alte materii similare. Insa dreptul comercial, dreptul penal plus intregul domeniu al dreptului public islamic sunt in general in suspensie, intr-o situatie neclara. Doar in peninsula Arabia se incearca aplicarea stricta a Shariei si chiar acolo presiunea conditiilor moderne produce schimbari. Shariah ramane totusi un ideal pentru toti musulmanii de pretutindeni si este cu siguranta una din sursele unitatii lor. SECTARISMUL ISLAMIC Aparitia sunitilor si siitilor ca grupari politice In cursul istoriei sale, islamul a fost extraordinar de bogat in diversitatea credintei si practicii sale religioase. Fara exagerare, mii de grupuri sectare si-au facut aparitia intre musulmani; unele din ele au disparut repede insa altele au durat si au lasat o urma trainica in istorie. Ele sunt prea numeroase si complexe pentru a le putea trata complet aici. Islamul se imparte in doua ramuri principale: Sunni si Shiah. Musulmanii Sunni formeaza majoritatea (cam 90%), iar aceasta carte a descris in mod deosebit crezul si practicile Sunni. Musulmanii Shiah reprezinta majoritatea doar in Iran. in celelalte tari, ei se afla in minoritate si sunt uneori persecutati de Sunni.64 Totusi, o diviziune importanta trebuie descrisa. In linii generale, comunitatea islamica este scindata in doua mari ramuri: Shiah, (siitii) si sunnitii care pot fi comparati cu protestantii si catolicii. Comparatia insa este nepotrivita, fiindca protestatarii siiti nu s-au rupt de un model de credinta si practica religioasa indelung stabilit si universal acceptat iar sunitii nu au reprezentat un astfel de model. Mai degraba ar putea fi comparati cu catolicii si ortodocsii. Din punct de vedere istoric, ramura shiah a islamului apartine chiar celei mai vechi perioade a istoriei islamice iar caracteristicile lor religioase specifice s-au dezvoltat tot asa de devreme, daca nu chiar mai devreme decat cele ale sunnitilor. In plus, in islam nu exista clar,
Patrick Sookhdeo, Ghidul crestinului in religia islamica: ce trebuie sa stie crestinul despre aceasta religie, trad.: Dorin Pantea. Oradea, Faclia, 2003, p. 77.
64

ierarhie sau alt fel de factor pe care musulmanii sa-l recunoasca in scopul de a defini corect doctrina si practica. Nu exista ortodoxie sau dreapta-credinta in sensul folosit de crestini. Originea ambelor grupuri se afla in controversele asupra conducerii comunitatii care a urmat dupa moartea lui Mohammed. Abu Bekr a fost proclamat calif, adica loctiitor al profetului, de catre unii din insotitorii lui Mohammed, dornici sa evite razboiul civil. Cand a murit, peste ceva mai putin de doi ani, a fost proclamat in chip asemanator califul Omar, iar dupa acesta, califul Othman. Islamul sunit a acceptat valabilitatea domniei acestor primi trei califi, impreuna cu principiul dupa care, califatul era o slujba electiva, cei alesi trebuind sa fie koreisiti. Insa de la inceput a fost si o grupare care nu era de acord nici cu modul specific de alegere a califatului, nici cu principiul alegerii. Ei sustineau, in schimb, ca domnia apartinea familiei profetului. Sprijinul lor il avea Ali ibn Abu Talib care, in calitate de var si ginere al lui Mohammed era cea mai apropiata ruda de parte barbateasca a profetului. Din acest motiv, gruparea numita Shiah Ali sau partida lui Ali. Din punctul de vedere siit, domnia primilor trei califi a fost nelegitima si nedreapta si prin urmare nu a existat un calif adevarat in islam inainte ca Ali sa devina calif. Siitii au multe traditii dupa care Mohammed ar fi desemnat pe Ali ca succesor al sau in termenii cei mai clari. Ei indica si versete din Koran care, in opinia lor, au acelasi inteles. Tot acest material, pretind ei, a fost suprimat de oponentii lor sunniti ca sa sprijine cauza nedreapta a ponegritorilor lui Ali. A existat un obicei al multor siiti, de-a lungul veacurilor, sa rosteasca blesteme contra primilor trei califi, fiindca au uzurpat inalta slujba cuvenita lui Ali. Cand in fine, Ali a deventi calif, realizarea ambitiilor sale si ale sprijinitorilor sai a fost doar partiala. Ali nu a fost niciodata recunoscut pe deplin drept calif iar curand dupa infrangerea sa diplomatica de catre Moaviah care a urmat dupa batalia de la Siffin, Ali a cazut victima spadei otravite a unui fanatic din secta Khawarij. Sperantele partidei lui Ali Shiah Ali au trecut atunci asupra celor doi fii ai lui Ali:Hasan si Husein. Primul nu era capabil sa duca o astfel de lupta si a renuntat la pretentiile de a fi calif. Husein a murit ca martir, ucis de trupele califatului Omeiad la Karbala, in Irak la 10 octombrie 680 d.Hr. sau dupa calendarul musulman, 10 muharram anul 61 de la Hegira data de importanta capitala pentru devotiunea siita de mai tarziu.

Siismul religios Fiind frustrati in domeniul politic, siitii s-au concentrat asupra inaltarii religioase a lui Ali si a familiei sale. Rezultatul a fost o doctrina religioasa specifica, intemeiata pe credinta ca Mohammed a ales pe Ali sa fie destinatarul laturii esoterice a invataturii islamice, fiindca nimeni altul nu e in stare s-o inteleaga. Aceasta invatatura profunda a trecut apoi din tata in fiu si toti cei care vor sa fie mantuiti trebuie s-o invete de la urmasii lui Ali. Printr-un proces subtil de transformare, aceasta convingere a devenit, cu timpul, o doctrina foarte asemanatoare cu intruparea. In forma sa extrema, aceasta credinta sustine ca lumina divina s-a incarnat pe deplin in Ali si s-a transferat, dupa moartea lui, in descendentii sai. Astfel, lui Ali i s-a atribuit o pozitie chiar deasupra celei profetului, ca o adevarata fiinta divina in aceasta lume. O pozitie mai moderata sustine ca Ali si urmasii sai au fost muritori dar ca o scanteie divina s-a transmis de la unul la altul prin metempsihoza (mutatia sufletelor), astfel incat sa existe neintrerupt o sursa vie de calauzire. Ali si spita urmasilor sai au fost numiti imami (conducatori) din cauza misiunii lor de purtatori ai intelepciunii si calauzirii divine. Nu numai ca domnia apartine de drept imamului dintr-o anumita epoca, ci el ar fi si singura sursa a adevarului. Pentru siiti, nu exista speranta de viata dreapta sau de rasplata dupa moarte, decat prin devotiunea fata de imam. Diferite grupari de siiti difera in privinta numarului de iamami pe care ii recunosc. Gruparea cea mai mare recunoaste 12 imami si de aceea este numita Secta celor cu 12. ultimul dintre imami ar fi inca in viata, desi a preferat sa dispara din vazul oamenilor (Ghaybah), ca sa se intoarca in viitor sub numele de Imam Mahdi (Imamul calauzit in chip drept) pentru a initia evenimentele care vor duce la ziua de apoi. Desi acum ar fi ascuns, continua sa fie sursa vie a intelepciunii divine in lume, prin oamenii invatati ai comunitatii siite, numiti Mujtahid, prin care acest imam comunica adevarul oamenilor. Siismul cu 12 imami este religia oficiala a Iranului de la ridicarea dinastiei Safawi in sec. XVI d.Hr. si exista de asemenea numerosi siiti de acest fel in Irak, India, Pakistan si Bangladesh.

Ismailitii. Patimile si martirajul Alt grup de siiti recunoaste doar sapte imami si pentru acest motiv sunt numiti septarii sau ismailitii (dupa Muhammed ibn Ismail, ultimul imam din serie). Ismailitii au fost in general, mult mai radicali in doctrinele lor decat alti siiti, iar intr-o mare parte a istoriei lor pot fi socotiti revolutionari, fiindca si-au propovaduit invataturile in secret si au luptat ca sa rastoarne ordinea politica existenta. Ismailismul si-a gasit cea mai puternica expresie politica in califatul Fatimid din Egipt, ai carui conducatori si-au legitimat pretentia de a domni, ca imami si succesori ai lui Muhammad ibn Ismail. Domnia fatimizilor (sec. X-XI d.Hr.) a fost una din cele mai stralucite perioade din istoria Egiptului iar monumentele arhitectonice de atunci inca mai impodobesc si azi capitala Egiptului Cairo. Vestita secta a asasinilor (bautori de hasis), care au terorizat tarile musulmane in sec. XII-XIII, erau ismailiti, ca si druzii actuali din Liban, Siria si Israel, ca si discipolii lui Agha Khan. Una din particularitatile siismului este accentuarea patimilor. Originea sa se afla in martirajul imamului Husein pe campul de la Karbala care este aniversat an de an in ziua Doliului Ashura. In acea zi si inaintea ei, siitii flutura steaguri negre si tin adunari la care predicatorii spun povestea jalnica a mortii tragice multimilor de credinciosi inlacrimati. In ziua de 10 muharam (Ashura) exista obiceiul de a face procesiuni care etaleaza simbolurile eroului lor ucis. Participantii la procesiuni isi exprima jalea batandu-se in piept cu pumnii inclestati, taindu-se cu cutite si prin alte forme de auto-chinuire. Motivul patimilor nu se restrange insa la imam Husein. Siitii cred ca multi imami au suferit martirajul in mainile vrajmasilor lor, chiar daca dovezile istorice sunt greu de gasit in unele cazuri. Astfel, istoria fiecarui imam ar fi una a unui om drept si bun care sufera pentru neprihanirea sa in mainile vrajmasilor nemilosi. Aceasta lunga serie a jertfei in sine eroice este onorata in religia populara prin drame foarte lungi numite Taziyah. Termenii siiti si suniti pot fi auziti frecvent in buletinele de stiri referitoare la conflictele interne din Irak si in generale cu referire la lumea musulmana. Religia influenteaza fiecare aspect al vietii musulmanului, iar intelegerea diferentelor dintre siiti si suniti este importanta pentru o mai buna intelegere a lucrurilor care se petrec in Orientul Mijlociu.

Separarea dintre siiti si suniti a inceput in anii de dupa moartea lui Mahomed, fondatorul credintei musulmane sau a Islamului. La moartea lui, in anul 632 dH, s-a iscat o neintelegere privind succesorul lui Mahomed ca si conducator politic si religios al lumii musulmane. Un grup de musulmani l-au ales pe Abu Bakr, tovaras al lui Mahomed, sa fie calif (conducator). Totusi, un grup restrans a considerat ca succesor se cade sa fie Ali ibn Abu Talib, var si ginere al lui Mahomed. Musulmanii care au crezut si cred ca Abu Bakr trebuia sa fie succesorul lui Mahomed au devenit cunoscuti ca suniti, in timp ce sustinatorii lui Ali au primit numele de siiti. Abu Bakr a fost primul calif, desi siitii l-au considerat a fi un uzurpator. El a fost urmat de Umar ibn al-Khattab si Uthman ibn Affan. In anul 656 dH, la 24 de ani de la moartea lui Mahomed, Uthman a fost asasinat, iar Ali, favoritul siitilor, a fost ales in cele din urma calif. Ali a avut de infruntat opozitia nevestei lui Mahomed, Aisa, fiica lui Abu Bakr. Aisa ii contesta autoritatea si il critica pentru lipsa lui de interes in pedepsirea ucigasilor lui Uthman. Mai mult, Aisa a reusit chiar sa stranga o armata impotriva lui Ali, actiune ceea ce a condus la prima fitna (razboi civil islamic). Ali a invins-o pe Aisa in batalia de la Bassora, ramasa in istorie sub numele de "batalia camilei". Domnia lui Ali a fost una tulbure, el fiind asasinat de altfel in 661 dH. Sub conducerea primilor patru califi (Abu Bakr, Umar, Uthman si Ali) au fost intarite institutiile politice, sociale si religioase ale Islamului. Noua credinta s-a raspandit mult dincolo de peninsula arabia, spre rasarit in Imperiul Persan, spre nord in cel Bizantin si spre apus in nordul Africii. Totusi, dupa moartea lui Ali, unitatea Islamului a cedat. Sunitii au continuat cu dinastia Umayazilor si cu alte dinastii care au condus la formarea imperiilor Otoman si Mogul intre secolele 15 si 20. Pentru siiti, conducerea s-a transmis prin intermediul imamilor, despre care se credea ca sunt numiti in mod divin din familia lui Mahomed. Al doisprezecelea si ultimul imam siit a murit la sfarsitul veacului al noualea. Dupa cateva sute de ani s-a intrunit un consiliu care a ales un Ayatollah, liderul religios suprem al siitilor. Separarea dintre musulmanii siiti si cei suniti a inceput a una politica, dar a condus in cele din urma la anumite diferente religioase si teologice. Departarea dintre cele doua ramuri a crescut odata cu timpul. Siitii si sunitii nu cad de acord asupra identitatii lui Mahdi, mantuitorul musulman care urmeaza sa vina. De asemenea, ei disputa si interpretarea mai multe pasaje cheie din Coran si din hadith. Coranul este cartea sfanta a Islamului - cuvantul lui Allah, in timp de

hadith sunt invataturile si traditiile mostenite de la Mahomed incoace - fara inspiratie divina, dar foarte importante. Desi exista diferente de credinta, atat siitii, cat si sunitii impartasesc aceleasi articole de credinta - "cei cinci stalpi ai Islamului" - care sunt marturisirea de credinta, rugaciunea, milostenia, postul si pelerinajul la Mecca. Siitii si sunitii reprezinta cele doua ramuri principale ale Islamului. Exista insa si alte secte, precum si diviziuni in interiorul celor doua mari grupuri. Sunitii constituie majoritatea, aproximativ 85% din lumea musulmana, si sunt raspanditi din Africa de Nord pana in Asia. Singura tara in care siitii sunt majoritari este Iranul (care subventioneaza comunitatile siite din afara tarii). De asemenea, exista populatii numeroase de siiti in Irak, Arabia Saudita, Pakistan, Afghanistan si India. Islamul este religia cu cea mai mare crestere, fiind a doua dupa Crestinism, dar dumnezeul Islamului si Dumnezeul crestinilor nu este acelasi. Allah este prezentat ca imposibil de cunoscut si capricios, fiind derivat din antica zeitate pagana a Lunii. Dumnezeu lui Avraam, Isaac si Iacov este un Dumnezeu care face juraminte si le implineste. Iisus Hristos a concentrat intreaga Lege a lui Moise in doua porunci: Sa iubesti pe Dumnezeu cu din toata inima, sufletul, puterea si mintea ta, si Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Asa ceva nu exista nicaieri in Coran. Desi exista multi musulmani iubitori de pace, cercetarea religiei musulmane ne arata ca adevaratul Islam este orice altceva, dar nu o religie a pacii. Islamul cere uciderea tuturor crestinilor, evreilor si in general a celor care refuza convertirea la credinta lui Mahomed. Este un cod de razboi care le cere musulmanilor sa traiasca si sa moara prin sabie. Criza lumii islamice Trasatura de frunte a istoriei recente a islamului este o renastere care a cuprins lumea musulmana. In sec. XVIII-XIX, islamul a dat inapoi din punct de vedere politic si militar iar vitalitatea sa culturala si intelectuala a scazut. Cele trei mai puteri musulmane din sec. XVII, Imperiul Otoman, Imperiul Marilor Moguli din India si Imperiul Persan au cazut in sec. XIX sub dominatia statelor europene. Marea expansiune a influentei, bogatiei si puterii europene care a urmat Renasterii si Reformei protestante, marile descoperiri geografice si mai tarziu revolutia industriala au permis statelor europene sa domine politic direct spatii largi ale lumii islamice. Ultimul imparat al Indiei

din dinastiile Marilor Moguli a fost trimis in exil in 1857, dupa care India a devenit oficial o parte a Imperiului Britanic. In Egipt si Africa de Nord, britanicii si francezii au ocupat teritorii vaste de la Imperiul Otoman in destramare iar Iranul, desi nu a devenit colonie europeana, a fost supus neincetat presiunii rusesti si britanice, mentinandu-si cu greu independenta. Ca sa asigure drumul spre India, britanicii s-au instalat pe tarmul de sud al Arabiei si in Golful Persic. Mai departe spre est, Indonesia devenea colonie olandeza iar Malaesia si Singapore intrau sub stapanire britanica. Cresterea dominatiei europene asupra lumii musulmane a continuat chiar si dupa primul razboi mondial, cand sistemul protectoratelor a incredintat provinciile arabe ale Imperiului Otoman sub mandatul Marii Britanii, Frantei si Italiei. Aceasta decadere a lumii islamice s-a manifestat si printr-o criza a gandirii si credintei musulmane care a zguduit din temelii civilizatia islamului. Rezultatul a fost o abordare reinnoita a mostenirii islamice, atat din punct de vedere politic, cat si religios. Renasterea politica si social-culturala a lumii islamice Din punct de vedere politic, renasterea musulmana s-a exprimat in miscari pentru inlaturarea dominatiei straine si independenta nationala. Aceste miscari au luat proportii in ultimul sfert al sec. XIX. Cel mai vechi erou al acestei renasteri a fost un musulman energic, de origine controversata, numit Jamal al-Din iar uneori supranumit al-Afghani. Acesta a calatorit prin lumea islamica, indemnand pe musulmani sa respinga dominatia straina si sa-si ia din nou destinul in propriile maini, prin mijloace revolutionare. Jamal al-Din a pricinuit probleme britanicilor in India si Egipt. A fost un factor in afacerea Concesiunii Tutunului si in asasinarea sahului persan Nasir al-Din Qajar. A petrecut catva timp in Europa, publicand ziare revolutionare si si-a sfarsit viata in Turcia, in 1899, unde sultanul Abd-al Hamid, de teama influentei l-a tinut in arest bland. Un efort serios de a stavili decaderea interna a comunitatii a fost lansat in India de Shah Waliullah din Delhi la sfarsitul sec. XVIII si a fost continuat de urmasii si discipolii sai in primele decenii ale sec. XIX.

Inceputul unei tendinte cu adevarat moderne a fost opera lui Sir Sayyid Ahmad Khan (decedat 1898) care, dupa dezastrul Marii Rascoale a sipailor (1857-1859), a organizat o miscare de redresare a musulmanilor din punct de vedere educational si social, intemeind un colegiu la Aligarh in 1857. Sir Sayyid si-a indemnat coreligionarii sa se reconcilieze cu stapanirea britanica si sa profite de stiinta si scolile occidentale. Desi miscarea sa nu a indemnat la lupta pentru independenta, a produs o desteptare a musulmanilor indieni pentru a-si reinnoi constiinta identitatii si intereselor specifice de comunitate. Curand, musulmanii aveau sa participe la Congresul National Indian iar in 1906 a fost intemeiata Liga Musulmana. In timpul Miscarilor Khilafat si pentru Rezistenta Pasiva din 1919-1921, musulmanii au escaladat treptele luptei contra stapanirii britanice in India. In perioada interbelica (1919-1939) au crescut presiunile din lumea islamica pentru a se pune capat dominatiei straine. Tarile arabe, in care nationalismul fusese starnit in sec. XIX si-au castigat independenta fata de Imperiul Otoman in urma primului razboi mondial, doar ca sa intre sub sistemul mandatelor de protectorat europene. Totusi, dupa al doilea razboi mondial, tara dupa tara si-a castigat independenta ca stat national suveran pana cand, in prezent, sistemul colonial a fost inlaturat din lumea islamica iar o intoarcere la dominatia straina este de neconceput. Modernismul religios islamic. Secte moderne Din punct de vedere religios, trezirea musulmana se caracterizeaza printr-o credinta ca Islamul isi pastreaza semnificatia in conditiile schimbate ale vietii moderne. Departe de a abandona vechea lor mostenire religioasa, musulmanii au vazut in reafirmarea ei cheia puterii si succesului in viitor. Principalul discipol al lui Jamad al-Din al-Afghani, savantul egiptean Mohammed Abduh (decedat 1905) a sustinut, de pilda o reforma a educatiei religioase traditionale si a formulat o interpretare a islamului prin care spera sa deschida portile pentru progres si viata noua. El a atacat principiul Taqlid, chichitele si sicanele juristilor medievali. Abduh a sustinut ca invatatura islamica este mai presus de toate, rationala in esenta ei, ca islamul aproba si chiar indeamna sa se exercite facultatile intelectuale ale omului, astfel incat religia si stiinta nu pot fi niciodata in conflict. El dorea o renastere a islamului din propria lui tarie, prin intoarcerea la caracterul sau original. Opera sa a fost motivata si de nevoia de a apara islamul

impotriva criticilor implicite si explicite ale Occidentului. Ea a avut astfel, un continut apologetic. Inviorarea religioasa actuala a islamului este si ea remarcabila prin dinamismul ei. Ganditorii modernisti cred ca islamul, cand este inteles corect, reprezinta actiune imperativa si determinata. Trasatura caracteristica a modernismului nu este nicaieri mai vie decat in opera poetica in limbile persana si urdu a lui Sir Mohammed Iqbal (decedat 1937) care a inflacarat o intreaga generatie de tineri indieni musulmani, ca sa lupte contra hinduistilor si britanicilor. In perioada moderna au aparut si cateva grupari sectare distincte printre musulmani. In Iran s-au separat de siismul dominant doua secte numite babi si bahai. Bahai a renuntat la specificul islamic si a devenit o noua religie de importanta internationala, profesand idealuri umanitare largi. In India, un musulman din Punjab, Mirza Ghulam Ahmad (decedat 1908) din Qadian s-a proclamat Mahdi (cel asteptat), strangand in jurul sau o grupare numita Ahmadiyah. Ei isi au centrul comunitatii lor separate in Pakistan unde se bucura de o prosperitate considerabila si etaleaza un mare entuziasm fata de islam. Comunitatea s-a intins larg in lumea islamica si este remarcabila pentru activitatile ei educationale si misionare. Fundamentalismul islamic Contrarie modernismului si occidentalizarii sustinute de intelectualii musulmani, reactia pentru o interpretare traditionala si fundamentalista a islamului a crescut in importanta intre 1970-1990. Sahul Iranului a incercat sa faca din tara sa Japonia Orientului mijlociu insa cu pretul reprimarii disidentilor si mai ales a fruntasilor religiosi numiti de adeptii lor Ayatollahi (semne ale lui Dumnezeu). Ayatollahul Khomeini a fugit la Paris dar s-a intors in triumf in Iran in 1979, aclamat de milioane de entuziasti si declarand ca Islamul este religia luptatorilor pentru libertate care au ales o republica islamica. Voi toti trebuie sa fiti de acord sau sa fiti nimiciti. Un regim mai represiv decat cel al sahului a fost impus cu nenumarate executii si schingiuiri ale oponentilor. Mai ales Bahai-i au avut de suferit, cu peste o suta de conducatori executati in 1981 si mii de credinciosi siliti sa se exileze.

Iranul si Ayatollahul Khomeini erau in centrul siismului care avusese intotdeauna un cult al martirajului mai mare decat sunitii dar reactii fundamentaliste asemanatoare s-au produs si in lumea sunita. In Egipt Fratia musulmana s-a opus reformelor si reconcilierii cu Israelul, asasinand pe presedintele Sadat in 1981. In Pakistan au avut loc miscari pentru intemeierea unei republici islamice potrivit dreptului islamic Shariah. Studiile islamice au devenit obligatorii pentru toti studentii, femeile au fost silite sa poarte val, iar judecatorii si functionarii civili sa poarte imbracaminte islamica. Interzicerea traditionala islamica a dobanzii pentru banii imprumutati a dus la introducerea activitatii bancare fara dobanzi iar taxa Zakat pentru milostenii a fost impusa pe depozitele bancare si pe ceremonii. Miscari reactionare s-au produs in toata lumea islamica, in timp ce in conferinte ale fruntasilor politici si culturali indemnau pe un ton mai pasnic sa fie practicate principiile islamului si sa fie desfiintate toate sistemele neislamice, legi si obiceiuri care au patruns in societatea musulmana. ISTORIA SI RASPANDIREA ISLAMULUI Islam si musulmani Ceea ce ne propunem in ceea ce urmeaza este sa oferim un tablou mai bogat, mai nuantat si, daca se poate, mai aplicat referitor la aceasta lume. Pentru ca este vorba despre un spatiu care include 46 de tari si aproape o cincime din populatia globului. La inceputul sec. VII d.Hr., neobservata de restul lumii, s-a nascut o miscare religioasa in interiorul Arabiei. Intr-un timp uimitor de scurt ceva mai putin de 20 de ani- s-a dezvoltat impetuos si a absorbit turbulentele populatii tribale ale Peninsulei Arabia. Revarsandu-se in afara Arabiei, ea si-a extins rapid dominatia politica asupra regiunilor inconjuratoare, si-a consolidat stapanirea in anii care au urmat iar in al treilea veac al existentei sale (sec. IX d.Hr.) a dezvoltat o cultura stralucita si foarte creativa. Ridicarea acestei miscari religioase a schimbat cursul istoriei si a imbogatit patrimoniul istoriei universale cu o civilizatei ilustra. Aceasta miscare religioasa continua sa fie si azi ancora si calauza spirituala a peste un miliard de oameni. Aceasta miscare religioasa a fost numita islam de intemeietorul ei, profetul Mohammed. Islam este un cuvant arab care inseamna: acceptare, predare, supunere, legamant si exprima atitudinea cea mai adanca a celor care au ascultat propovaduirea lui Mohammed. Musulmanii (nume care inseamna literal, cei care adopta islamul), ca adepti ai miscarii islamice, marturisesc

prin chiar numele lor ca s-au incredintat in mainile unui suveran divin a carui vointa urmaresc so implineasca in orice aspect al vietii. In alt sens, islam este si numele unei comunitati religioase dar intr-un mod mai profund desemneaza o atitudine interioara de recunoastere umila a obligatiei omenesti de a implini scopul creatorului maret si puternic. Relatia corecta a unei persoane cu Dumnezeu este numita islam si aduce cu sine atat implinirea vietii umane aici pe pamant, cat si rasplata in viata de dincolo. Uneori se foloseste si numele de mahommedanism pentru a desemna credinta musulmanilor dar acest nume pare sa sugereze ca musulmanii s-ar inchina lui Mohammed cam in felul in care crestinii se inchina lui Hristos. Este vorba mai degraba de atitudinea pe care credinciosii religiei mosaice o au fata de profetul Moise sau lutheranii fata de Luther. Intinderea islamului pe glob. In prezent, peste un miliard de oameni sunt musulmani. Desi musulmanii se gasesc mai mult sau mai putin pretutindeni, majoritatea sunt concentrati intr-un sir de tari de amandoua partile ecuatorului care se intind din Maroc pana in Insulele Filipine. Aceste tari ocupa un teritoriu de mare insemnatate istorica si strategica, intrucat ele sunt asezate de-a curmezisul celor mai importante cai de comert si comunicatie intre Lumea veche (Eurasia si Africa de nord) si Lumea Noua (America). Principalele grupuri musulmane sunt formate de popoarele de limba araba, turca si persana din Orientul Apropiat si de majoritatea populatiei arhipelagului Indonesia. Perceptia obisnuita despre tarile musulmane este saraca si neclara. Un prim element in aceasta privinta il constituie confuzia dintre stale arabe si cele musulmane. Lumea musulmana nu se reduce la statele arabe. Acestea din urma se intind in nordul si nord estul Africii - Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt si Sudan - si in Peninsula Arabia: Siria, Irak, Iordania, Kuweit, Arabia Saudita, Yemen, Emiratele Arabe Unite, Oman, Quatar si Bahrein (harta 9). De fapt, cei mai multi musulmani nu sunt arabi. Cele mai mari tari musulmane sunt: Indonezia, unde 87 la suta din populatia de 206 milioane este musulmana, Pakistan, Bangladesh si Iran, dar nici una

dintre acestea nu este araba. Numai unul din patru musulmani este arab.65 Originile Islamismului sunt arabice, dar comunitatea lumii musulmane este foarte diversa din punct de vedere istoric, politic, social, cultural. Ea cuprinde, de pilda, Iranul, mostenitorul unei culturi stravechi, care a stralucit inaintea aparitiei Islamului. Sau tari din sudul Asiei, aflate multa vreme sub influenta culturii hinduse. Prin urmare, lumea musulmana nu este si nu poate fi privita ca un tot omogen. Ea are, fara indoiala, in comun credinta religioasa si o serie de atitudini, elemente de comportament, de judecata si evaluare pe care le pre-determina aceasta credinta (am vazut ca, spre deosebire de crestinism, Islamismul reglementeaza practic toata viata credinciosului). Exista, dupa opinia lui H. Lentner, trei mari concentrari musulmane in lumea de azi: nordul Africii, Orientul Mijlociu si Asia de sud, fiecare cu particularitati evidente.66 Tarile musulmane din nordul Africii sunt cunoscute sub denumirea generica de Maghreb, considerat a fi Occidentul lumii islamice. Maghreb inseamna in limba araba "Soare-apune" si el cuprinde Tunisia, Algeria si Marocul. "Africa Minor", cum a mai fost denumita regiunea aceasta de nord a continentului, este virtual o insula. In cadrul sau domina Algeria, ocupata de francezi la 1830, ca un gen de consolare dupa infrangerea suferita de Franta la incheierea perioade napoleoniene. De altfel, aceasta tara a fost considerata multa vreme o a doua Franta. In acest stat arab se vorbea numai franceza pana la inceputul deceniului 8 al acestui secol. In acea perioada a inceput un program national de arabizare. Cateva ore pe zi, la televiziunea nationala era un program special in araba, in rest toate emisiunile erau in franceza. La scoala, de asemenea, incepea sa se invete in araba, pentru ca pana atunci limba de predare era franceza. Pe strada se vorbea in franceza si foarte putini tineri stiau araba. Programul de care am amintit urmarea readucerea tarii in matca traditionala a evolutiei sale culturale. Marocul, ne spune Henri de La Bastide, "este, intr-un fel, Bretania Islamului".67 Se poate spune ca desertul izoleaza mai mult tarile Maghrebului de Africa Tropicala decat le izoleaza Mediterana de Europa.68 Constiinta acestei situatii oarecum privilegiate se regaseste si la nivel psihologic: "Noi suntem mediteraneenii care vorbim araba" este o vorba des intalnita printre conducatorii tunisieni.
J. T. Rourke, "International Politics on the World Stage ", Seventh Edition, edition Duskin/Mc Grow-Hill, 1999, p. 174. 66 11. Lentner, H.H., "International Politics. Theory and Practice", West Publishing Company, 1997. 67 Bastide, Henri de La, "Patru calatorii in inima civilizatiilor", Meridiane, Bucuresti, 1994, p. 49. 68 A. J. Toynbee, "Studiu asupra istoriei. Sinteza a volumelor VII-X de DC Somervell", Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 261.
65

Intr-un mod particular se cere privita si lumea musulmana din sudul Asiei. O lume aflata intr-o crestere demografica impresionanta, care se invecineaza, insa, cu alte aglomerari umane foarte importante. De pilda, Pakistanul si India au, probabil, cele mari ritmuri demografice din lume. Pakistanul avea, in 1990, 123 de milioane si urmeaza sa aiba, in 2025, 276 de milioane de locuitori. India, exact in acelasi interval urmeaza sa creasca de la 850 de milioane la 1,45 miliarde.69 Ambele state au un procent insemnat de tineri, care, prin numar si pondere in ansamblul populatiei, nu pot sa nu produca prefaceri interne masive si sa nu conduca chiar la o serie de convulsii. In Pakistan, 46% din populatie este formata din tineri sub 15 ani, iar in India, 35%.70 Cea mai mare concentrare de musulmani se gaseste in subcontinentul indian, unde populatia musulmana din Pakistan, Bangladesh si India totalizeaza mai mult de 250 milioane de locuitori si creste in fiecare zi. Atat Indonesia cat si Pakistan (inainte ca Bangladesh sa devina stat separat) au pretins ca au cea mai mare populatie musulmana intre statele lumii, fiecare din cele doua cu peste 100 milioane de musulmani dar statistici precise sunt greu de obtinut. Astfel, centrul de greutate islamic se situeaza la est si la sud de granitele Pakistanului, in pofida prejudecatii obisnuite ca tarile arabe si Iranul ar fi inima lumii islamice. In sfarsit, in ambele tari exista puternice orientari fundamentaliste si radicale, numai ca unele sunt de natura musulmana, altele hindusa. Este de asteptat ca aceste pasiuni sa genereze conflicte, iar daca avem in vedere si numarul absolut impresionant de tineri, putem conchide ca aceasta zona va fi marcata in urmatoarele decenii de conflicte si stari prelungite de instabilitate. In Europa, populatia musulmana se gaseste aproape exclusiv in Turcia si statele balcanice dar in Evul Mediu au fost multi musulmani in Spania, Sicilia si Italia. In Comunitatea statelor independente (fosta URSS) au populatie musulmana republicile de limba turca din Azerbaigean si Turkestan la vest si la est de Marea Caspica. Musulmani se mai gasesc in China de vest si sud, precum si in Africa neagra, la sud de Sahara si de-a lungul tarmului continentului, mai ales pe cele de est, unde s-au asezat imigranti arabi si indieni. Musulmanii din America provin din imigranti si sunt destul de putini.
Chase, R., Emily Hill, Paul Kennedy, "Pivotal States and US Strategy", in "Foreign Affairs", January February, Vol. 75, No 1, 1996, p. 48. 70 Ibidem.
69

Pentru majoritatea dintre crestini, adesea se confunda notiunea de arab cu cea de musulman. Pentru ei toti arabii sunt musulmani si viceversa71, lucru deosebit de grav, tinand cont, din punct de vedere istoric, de faptul ca religia islamica s-a nascut foarte aproape de locul geografic unde s-a nascut Crestinismul. Inainte de aparitia Islamului, Crestinismul avea peste cinci veacuri de existenta, iar tinuturile ocupate ulterior de musulmani reprezentau inima Crestinatatii. Asadar, nu numai ca unii arabi sunt crestini, dar lumea musulmana numarand peste un miliard de credinciosi, e departe de a fi alcatuita majoritar din arabi, acestia din urma nedepasind 180 de milioane72 (reprezentand cca. 17% din totalul lor). Cele mai mari state musulmane nu sunt arabe ci: Indonezia, Pakistan, Banglades si India. In ce priveste raspandirea Islamului in lume, putem considera Africa de Nord complet islamizata, afara de Abisinia crestina si de coptii din Egipt73, care formeaza cca. 6% din populatia tarii. Marocul este islamizat in proportie de 93%. Cam la fel stau lucrurile in Tunisia, Algeria si Libia. In restul Africii sunt regiunii complet islamizate, ca Somalia si Insulele Comore, altele cam pe jumatate, ca Sudanul si Africa Occidentala Franceza74. In Asia sunt musulmane: Turcia asiatica (98% musulmani), Siria, Palestina, Iordania, Libanul, in ultimele patru convietuind si foarte multi crestin; apoi Arabia Saudita, Yemenul, Iranul, Irakul, Afganistanul, Pakistanul, Casmirul indian. In subcontinentul indian proportia musulmanilor pare sa se ridice la 12%, existand comunitati musulmane puternice in Federatia Indoneziana, in China si in Republicile fost sovietice75. In Europa apartin Islamului marea majoritate a populatiei din Turcia europeana, 68% din populatia Albaniei, puternice grupuri din Bulgaria de Sud (Rumelia), din Dobrogea, din Bosnia, tatarii din Crimeea si din bazinul mediu si inferior al Volgai, mici unitati din Polonia, Lituania si Finlanda. In Franta, Germania, Marea Britanie, Austria etc., precum si in intreaga lume, numarul musulmanilor este in crestere alarmanta in detrimentul crestinismului care pierde teren datorita secularizarii si industrializarii. Cauzele acestei cresterii sunt, pe de o parte, explozia demografica
Anne-Marie Delcambre, op. cit., p. 5. Ibidem. 73 Pr. Conf. Stefan C. Alexe, Situatia actula a crestinismului egiptean, in Ortodoxia, XXV(1973), nr. 2, p. 314320. 74 Diac. Prof. Emilian Vasilescu, Starea actuala a Islamismului, in ST, VIII (1956), nr. 3-4, p. 261. 75 Date actuale despre numarul musulmanilor din lume vezi la Ali Mrad, Islamul contemporan, trad. Gheorghe Titeica, Ed. Corint, Bucuresti, 2003, p. 106-108.
72 71

in cadrul populatiilor islamice din aceste tari, emigrarile din tarile asiatice foarte sarace spre aceste puteri economice ale lumii, dar si convertirilor, mai ales in Africa si China datorate moralei musulmane extrem de laxa76. Islamul in Franta Ma adresez cetatenilor mei muslulmani pentru a le spune ca ii voi face sa simta ca sunt cetateni ca toti altii, ca se bucura de aceleasi drepturi la fel ca toti ceilalti in trairea si maniefstarea credintei si in practica religiei lor cu aceeasi libertate si demnitate. Voi combate orice forma de discriminare. Dar vreau de asemenea sa le spun ca in tara noastra, unde civilizatia crestina a lasat o atat de adanca urmaorice ar putea fi luat ca o provocare la valorile ei inascute va avea ca efecte necesitatea de a inaugura islamul francez. afirma presedintele Sarkozy intr-un discurs adresat musulmanilor francezi. Pe de o parte se doreste toleranta si integrare din partea francezilor, iar pe de alta parte este exprimata dorinta ca musulmanii sa imbratiseze istoria europenilor si sa renunte la manifestarile ostine sau provocatoare in practica religiei lor . Se sugereaza modelararea unei minoritati religioase si se se pare ca se reuseste acest lucru. Islamul este in Franta a doua religie practicata dupa crestinism si dateaza in Franta inca de la inceputuri din secolul 8, musulmanii ajungand aici prin Spania. Cei mai multi musulmani au venit, insa, din fostele teritorii coloniale in perioada de dupa al doilea razboi mondial, ajungand la un numar de 5 pana la 6 milioane. Musulmani practicanti sunt in jur de 3.7 milioane Ca o ironie a sortii, dupa ce in trecut au practicat, ca si colonizatori, o impunere a culturii si religiei lor, se intampla acelasi lucru in propria tara cu cei care au astazi statut de minoritate. In al doilea rand trebuie precizat faptul ca exista o diferenta atat intre conceptele islam si islamismdar mai ales intre musulmani din vest si musulmanii atat de rau mediatizati in urma actelor teroriste in special dupa 11 septembrie. Tendinta de modelare a unei religii minoritare isi are asadar, origine in intelegerea gresita a modului de expunere religios musulman sau din asocierea gresita intre islamul moderat din Franta cu cel extremist ale miscarilor teroriste care ucid in masa drept jertfa lui Alah. Aceasta dorinta -de a modela islamul intr-o versiune francezaprovine dintro fobie aparuta odata cu cresterea numarului de musulmani si a ideii de terorism,

76

Nadia Anghelescu, Introducere in Islam, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1993, p. 133.

simpla revendicare a unor drepturi precum construire de biserrici, necesitatea unui cimitir, infrastructura modernizata (si exemplele pot continua) este luata drept un abuz. Islamul in Franta pare sa fie diferit in special in ce-a de-a doua generatie de musulmani care tind sau faca o selectie intre dogmele islamului, ce legi sa respecte, pe care la nu le respecte. Tinerii par a avea o noua conceptie despre despre identitatea islamica. Unii accepta valorile si principiile Frantei: libertate, democratie, modernitate si trec peste istoria in care parintii lor au avut de suferit si chiar au opinii care contrasteaza opinia generala a musulmanilor traditionalisti. Fiind intervievati de revista Lexpress batranii musulmani, proveniti din fostele colonii (unde au indurat opresiuni, unde erau pusi de catre colonisti sa lupte unul impotriva altuia pentru suprematia imperiului colonial Francez de atunci) au afirmat ca pastreaza inca vie amintirea acelor vremuri si inca traiesc cu speranta de a se intoarce pentru totdeauna in tara lor.( Batranii continua sa traiasca in spiritul islam care le cere ca in zilnic sa faca distinctia intre haram si halal nepermis respectiv permis de exemplu dieta zilnica, separarea barbati femei, ordinea in mosquei etc. noi musulmani considera islamul o rama cultural-etica de referinta, fara ca viata religioasa sa fie un ideal. Acest lucru se datoareaza educatiei formale si informale primita de la institutiile statului. De asemenea, masurile luate au legatura se pare cu diferitele raspunsuri date la intrebarea: ideologia islamica este compatibila cu liberalismul democratic? In mod subtil autoritaile regiunilor franceze dar si-a guvernului au luat masuri pentru mentinerea sub control a fenomenului musulman. Fie ca nu au permis construirea moscheelor decat cu in cateva exceptii (Paris, Mantes-la-Jolie, Evry, Lille, and Lyon). Petitiile de construire de mosquee (loc simbolic, loc in care isi educa copii, loc unde se iau decizii importante, locul unde isi obtin sustinere financiara) au fost refuzate. Au sustinut indirect ideea de separare a islamului in functie de nationalitate, asa incat desi in genere au aceleasi ritualuri acest sentiment de etnie diversa nu le da voie musulmanilor sa se unifice intro singura minoritate coerenta. Sistemul de laicite specific francezilor nu permite afisarea de simboluri religioase fapt pentru care a aparut controversata problema cu purtatul hijabului de catre fete in public dar mai ales la scoala. Au existat chiar si exmatriculari in cazul fetelor care nu doreau sa nu poarte hijabulpe de o parte, iar de cealalta parte proteste vehemente impotriva acestori politici. Doi reporteri francezi au fost luati ostatici, amenintati cu moartea in

scopul anularii legii impotriva hijabului. Cei doi au scapat nevatamati dar argumentele impotriva acelui simbol islamic au fost reluate de presedintele Sarkozy. El explica clar ca intreaga acoperire a corpului este un simbol al inferioritatii, al supunerii identitatii femeilor si le transforma in prizoniere in spatele unui ecran de protectie. Spiritele sau calmat am putea spune dar cum totul se intampla pentru un motiv este posibil ca Franta, prin masurile ei, pe langa o dorinta de modelare a unei minoritati, se foloseste de aceasta ca de un sistem de aparare impotriva islamului extremist iar aparentele de acorduri sau relatii inbunatatite graviteaza in jurul acestei intentii. Musulmanii nu au in continuare un reprezentant in parlament, in cuida numarului lor mare, nu au acces la functii administrale si nici militare iar aceste lucruri arata statutul pe care inca il au in Franta. Asadar in Franta este prezent un exemplu evident de modelare a unei minoritati religioase fie pe motive sociale fie economico politice si de securitate. Ceea ce nu poate fi schimbat este amintirea batranilor musulmani care nu considera Franta o tara a lor si care nu vor renunta la sentimentul lor religios. Oricat de diferiti ar fi musulmanii, etnic vorbind, doua lucruri principale le au in comun: traditia taierii imprejur si interzicerea casatoriilor femeilor cu barbati aprtinand altei religii. Numarul total al musulmanilor la scara mondiala a fost estimat in anul 2001 la 1595 milioane77. Desi, dupa numar, religia islamica se claseaza pe locul II dupa Crestinism, totusi ca religie practicanta si devotata crezului ei, Islamul se afla pe primul loc. Datorita pozitiei geografice si a proximitatii fata de regiunile bogate in petrol, Egiptul a jucat un rol important de-a lungul istoriei atat in dezvoltarea zonei, cat si in dinamica relatiilor dintre marile puteri (lucru de care Statele Unite sunt perfect constiente, dovada fiind ca, la momentul publicarii articolului, Egiptul beneficia de cel mai mare ajutor extern din partea SUA, dupa Israel). Un exemplu convingator este importanta Egiptului pentru evolutia procesului de pace din Orientul Mijlociu. De asemenea, Egiptul este esential pentru sustinea planului american de a izola statele fundamentaliste din zona, ostile Occidentului, deci de a mentine un echilibru intre elementele moderate si cele radicale din lumea islamica. Schimbarea orientarii moderate si

77

Ali Mrad, op. cit., p. 107.

a celei pro-occidentale ar incuraja manifestarile extremiste in toate tarile apropiate, de la Algeria pana la Turcia. Indonezia este una dintre cele mai dens populate zone ale lumii. Este un nod comercial important deoarece detine controlul asupra unor rute de navigatie esentiale pentru comertul din zona, iar resursele sale de petrol prezinta interes deosebit pentru Japonia si Statele Unite. O Indonezie instabila ar destabiliza, economic si politic, intreaga Asie de sud-est. Un rol de mentinere a echilibrului intre moderati si radicali in lumea islamica joaca si Algeria. In acest sens, Egiptul ar avea putine sanse de supravietuire, in orientarea sa moderata si pro-occidentala, daca Algeria, Marocul, Tunisia si Libia si-ar uni eforturile in vederea implinirii unor obiective fundamentaliste. Prin proximitate, Algeria constituie o preocupare permanenta pentru Spania si Franta, primele care s-ar confrunta cu valurile de emigranti dinspre aceasta tara si care ar suporta consecintele deteriorarii mediului inconjurator. Mai mult, situatia Algeriei influenteaza, in mod esential, securitatea tarmurilor mediteraneene si a pietelor de petrol si de gaze naturale. Importanta strategica a Turciei78 e chiar mai mare decat cea a Algeriei. Situata la o rascruce de civilizatii, religii si rute comerciale, Turcia influenteaza situatia din tari aflate la mii de kilometri departare de Bosfor. Cu atat mai importante devin problemele interne cu care se confrunta, precum presiunile demografice, rivalitatile etnice, renasterea fundamentalismului islamic, dar mai ales problemele externe. Dintre acestea, cele mai importante sunt: rivalitatea cu Grecia, nascuta din problema controlului asupra Ciprului, cu Macedonia, controversele cu Siria referitoare la navigatia pe raul Eufrat, conflictele cu Irakul, alimentate de problema kurda, relatiile delicate cu statele musulmane din Asia Centrala. Pakistanul este incadrat in randul statelor-pivot, in primul rand datorita exploziei demografice care il face sa ocupe unul dintre primele locuri in ierarhia mondiala a populatiei, in al doilea rand, datorita pozitiei geografice critice in Asia de Sud. Oricand este posibil ca divergentele de natura etnica si religioasa cu India sa scape de sub control si sa se transforme intr-un conflict cu atat mai periculos cu cat ambele state dispun de potential nuclear. Conflictul s-

Prot. univ. dr. Paul DOBRESCU Asistent univ. drd. Alina BARGAUANU, GEOPOLITICA, Bucuresti 2001, p. 108.

78

ar raspandi cu usurinta din Casmir in Afganistan si inca mai departe, implicand, prin sprijinul acordat Pakistanului, intreaga lume musulmana. Fireste ca lista statelor pivot nu este exhaustiva iar selectia operata nu e una definitiva. Mai important este efortul de a face un asemenea demers, de a intelege si de a explica de ce, pentru o anumita perioada, din punct de vedere geopolitic, unele state sunt mai importante decat altele. Arabia inainte de Mohammed Inainte de a vorbi despre religia mahomedana, trebuie sa subliniem cauzele aparitiei ei. Islamul s-a nascut intr-una din cele mai pustii regiuni de pe suprafata pamantului Peninsula Arabia. Aceasta zona este formata din deserturi inaccesibile, stepe aride si munti golasi, impreuna cu cateva oaze si tarmuri maritime favorizate, unde apa este suficienta ca sa permita agricultura si o viata sedentara. Desi cateva culturi inaintate, cu orase mici, au inflorit in antichitate in tinuturile binecuvantate de la marginile Arabiei, in cea mai mare parte a istorie ei, Peninsula a fost domeniul triburilor nomade ratacitoare care numai ele singure aveau priceperea si rezistenta necesare pentru a supravietui asprimii conditiilor naturale. Aceste populatii tribale o duceau de azi pe maine, ratacind din loc in loc cu turmele si cirezile in cautarea apei de baut si a pasunilor. In primavara fiecarui an se aventurau in desert, unde ploaia facea pentru scurta vreme sa infloreasca plantele. Apoi, nomazii se intorceau pe inaltul platou central si acolo fiecare grup ingradea cate o parte din teritoriu pentru folosinta propriilor turme si cirezi. Cheia acestei vieti aspre era prezenta camilei care asigura o mare parte din necesitatile de hrana, transport si imbracaminte ale nomazilor. Erau crescute si turme de oi si capre iar uneori vestitii cai arabi dar acestia serveau doar la ridicarea prestigiului stapanilor lor sau pentru razboi si erau adesea mai mult o povara decat un patrimoniu in conditiile vietii din desert. Din cauza conditiilor naturale, viata in Arabia s-a desfasurat multe secole in acelasi chip. Deserturile fara drumuri si muntii formidabili puneau o stavila care descuraja aventurierii razboinici din afara iar intr-o anumita masura ii facea pe cei din interior sa traiasca la fel ca intr-o insula. De-a lungul istoriei antice nici unul din marii cuceritori nu a fost in stare sa exercite

controlul asupra peninsulei si nici arabii insisi nu au fost in stare sa se uneasca indeajuns pentru a forma un stat al lor propriu. Cu toate acestea, a existat intotdeauna o anumita masura de contact intre arabii de la granitele nordice ale peninsulei si alte civilizatii iar ca urmare a inflorit comertul. Idei si influente ale culturilor mai dezvoltate si-au croit si ele drum, pe aceasta cale, in interiorul peninsulei. In cele relatate mai sus se poate intrezari atmosfera si cadrul general in care a aparut Islamul. Se stie faptul ca orice doctrina, orice filozofie sau orice meditatie ia nastere ca reactie fata de anumite conditii de viata sau fata de anumite moduri de a gandi sau de a actiona. Religia nu face exceptie de la aceasta regula79. Cauzele pot fi de ordin politic, economic, social, dar mai ales religios-moral. Sub raport politic, cum am amintit mai sus, arabii erau impartiti in triburi, clanuri. Aceasta grupare se baza doar pe inrudirea de sange, legatura de rudenie si filiatia ramanand notiuni sacre. Legatura de sange constituia intotdeauna liantul intangibil al clanului, de aceea el aparea ca un organism, ca o singura fiinta. Clanurile erau in continue lupte intre ele, orice ofensa adusa membrilor unui trib, fiind razbunata de intregul sau trib. Adesea triburi intregi se exterminau in razboaie sangeroase, razbunand uciderea vreunui membru al tribului. O astfel de organizare politica nu era nicidecum de natura sa puna poporul arab la adapost de eventualele atacuri din partea puternicilor sai vecini: Imperiul bizantin si Imperiul sasanid sau persan80. Arabii se imparteau in doua mari categorii: cei din sud, care erau mai civilizati si cei din nord, mai putin civilizati, dar care se mandreau cu puritatea rasei lor semite, ca descendenti din Avraam, prin Ismael, fiul sclavei egiptence Agar, izgonita de Sarra (Facere, Cap. 16). Sub raport social, arabii traiau potrivit unor vechi traditii caracteristice popoarelor nomade, de unde si numele de arab81, traditii care le ingaduiau sa fie in acelasi timp foarte ospitalieri si foarte lipsiti de scrupule cand era vorba de jefuit calatori sau de pradat un alt trib. De asemenea pretuiau foarte mult cuvantul dat, dar erau in stare si de cele mai lase tradari; in

Soheib Bencheikh el Hocine, Prezentarea Islamului, in vol. Marile religii ale lumii, coordonator Philippe Gaudin, trad. Sanda Aronescu, Ed. Orizonturi, Bucuresti, f. a., p. 128. 80 Diac. Prof. Emilian Vasilescu, Marile religii crestine actuale, in ST, XXVI (1974), nr. 1-2, p. 13. 81 Dominique Sourdel, Istoria arabilor, trad. Ioana Cojocariu, Ed. Corint, Bucuresti, 2001, p. 5.

79

general, arabii erau patrunsi de spirit razboinic82. Se poate vorbi chiar de o etica a razboiului83, obligand barbatul sa-si ocroteasca armele, femeile si memoria stramosilor si mai ales sa nu accepte niciodata insulta si dispretul, preferand mai degraba moartea in onoare decat sa-si pastreze viata in dezordine. Sub aspect moral, arabii practicau poligamia intr-un mod exagerat, desi era la moda in acea vreme, in Orient si nu numai; concubinajul, de asemenea. Situatia femeii era foarte rea. Femeile intr-un clan reprezentau punctul slab. Ele erau considerate simple bunuri ce puteau fi mostenite. Asupra lor barbatul avea drept de viata si de moarte. Nasterea fetelor era considerata un blestem si adesea acestea erau ingropate de vii. In plus, ele putea fi o sursa de dezonoare, ori onoarea era cu adevarat sacra pentru arabi, caci tinea loc de religie84. Nici un fel de jena sau lege nu oprea pe cei bogati sa se desfete in betii, cantece desfranate, jocuri de noroc, in vreme ce saracii cerseau pe la portile lor. Sub raport economic, Arabia, in preajma aparitiei lui Mahomed se afla intr-o stare jalnica, dezastruoasa. Prabusirea Imperiului Roman de Apus (476)85 rapise Arabiei principalul debuseu comercial: tamaia si parfumurile. De asemenea, transporturile comerciale dintre India si China, care foloseau caravanele arabe aducatoare de importante venituri, stagnau acum. De asemenea, agricultura sa era o ruina86 datorita faptului ca multe triburi arabe au preferat sa renunte la viata sedentara pentru a se intoarce la traiul nomad din stepa. Putem vorbi de faptul ca pe la mijlocul secolului al VI-lea Arabia era in plin proces de beduinizare87. Sub raportul religios, cum am afirmat mai sus, caracteristic arabilor era politeismul (mai bine zis, polidemonismul) si animismul. De fapt nu era vorba de un politeism adevarat, ci de un henoteism88, pentru ca adeptii acestui cult recunosteau un Dumnezeu mai presus decat toate divinitatile adorate pe care il numeau Allah, Creator al tuturor. Totusi ei sustineau faptul ca El nu domneste singur asupra universului ci are asociati, divinitati, care au o putere autonoma in raport

82 83

Diac. Prof. Emilian Vasilescu, art. cit., p. 13-14. Soheib Bencheikh el Hocine, op. cit., p. 129-130. 84 Anne-Marie Delcambre, op. cit., p. 8. 85 Vezi Jean Flori, op. cit., p. 44-46. 86 F.E.Peters, op. cit., p. 96. 87 Ibidem. 88 Diac. Prof. Emilian Vasilescu, art. cit., p. 14.

cu Dumnezeu Creator. In Coran acest cult este numit shirk, tradus prin asociationism89. In felul acesta, fiecare trib, sau aproape fiecare trib, avea propriul sau dumnezeu-asociat, reprezentat de o statuie lucrata in argila sau sculptata in argila sau in piatra. Cu toate acestea, paradoxal este faptul ca toate aceste asociatiuni aveau un sanctuar comun, si anume Kaaba, la Mecca, un loc al unor mari pelerinaje. Acest loc a devenit se o vitala importanta, ulterior Islamului insusi. Kaaba reprezenta pentru arabi un centru cultural si ceremonial. Aici s-a incetatenit o traditie, si anume ca fiecare trib sa aseze in acest loc o copie a divinitatii sale. Cronicarii relateaza ca erau peste trei sute saizeci si cinci de idoli in jurul Kaabei90, care era pe punctul de a deveni panteonul national al arabilor91. Se pare ca acestor idoli se adauga, cu o specifica putere de adaptare, o icoana a Fecioarei cu Pruncul adusa din Etiopia92. Pelerinajele la acest centru unificator, precum si cinstirea comuna a pietrei sacre, dar mai ales cinstirea unui Dumnezeu suprem, a dus la aparitia unor asceti arabi, numiti hanifi93, ce credeau, in mod confuz, intr-un singur Dumnezeu. Multi sustin ca acestia au fost influentati de crestinii ce convietuiau aici. Toate aceste elemente prezentate mai sus din punct de vedere religios, pe langa faptul ca au oferit un puternic impuls spre unitate etnica si au insufletit viata nationala si culturala a arabilor, ele au usurat calea spre monoteismul de tip mahomedan94. Tribul lui Mohammed Ca toti arabii, Mohammed a fost si el membrul unui trib numit Quraysh sau tribul Koreisitilor iar conditiile vietii tribale formeaza unul din elementele importante, atat ale mediului sau personal, cat si ale mediului in care a rasarit islamul. Cu catva timp inainte de nasterea lui Mohammed, koreisitii au intrat in stapanirea vaii aride Mecca, a puturilor si locurilor ei sfinte si s-au stabilit acolo. Ei au constituit curand o comunitate prospera care inflorea datorita comertului si a crescut repede de la situatia anterioara neinsemnata la nivelul unuia din cele mai puternice grupuri tribale de pe peninsula.

Soheib Bencheikh el Hocine, op. cit., p.132. Ibidem, p. 133. 91 Raymond Le Coz, in Jean Damascne, Hrsie 100. LIslam, in crits sur lIslam, prsentation, commentaires et traduction par Raymond Le Coz, in col. Sources Chrtiennes, No 383, p. 94. 92 Peter Brown, Intemeierea crestinismului occidental, trad. de Hans Neumann, Ed. Polirom, Iasi, 2002, p. 172. 93 Anne-Marie Delacambre, op. cit., p. 8. 94 Diac. Prof. Emilian Vasilescu, art. cit., p. 15.
90

89

Desi koreisitii traiau intr-o cetate si cu toate ca insusi Mohammed se nascuse intr-o cetate, legaturile cu viata anterioara din desert erau inca foarte puternice. Ca sa mentina legatura cu viata din desert, obisnuiau sa-si trimita copiii sa traiasca o vreme intr-un grup nomad. Mohammed a petrecut o parte din copilaria lui intr-un asemenea grup. Valorile Arabiei pre-islamice Arabii beduini nu erau deosebiti de cucernici insa aveau anumite obiceiuri si idei religioase. In general, puteau fi numiti animisti, deoarece credeau in puteri supranaturale, spirite si demoni pe care incercau sa si-i faca favorabili. Duhurile asociate cu stanci, izvoare si copaci aveau o importanta deosebita. Beduinii erau influentati si de religia astrala a popoarelor semite antice, de la care preluasera cultul unor divinitati asociate cu corpurile ceresti. Pe locul intai erau zeitele, dintre care cele mai importante erau al-Lat, al-Uzzan si al-Manat. Aveau si un zeu superior numit Allah dar functiile lui erau vagi si nu era puternic conturat in gandirea si practica lor religioasa. Cu toate acestea, Allah era cunoscut de arabi iar proclamarea de catre Mohammed a puterii suverane unice a acestei divinitati nu presupunea introducerea unui zeu cu totul nou. Arabii faceau si pelerinaj la locurile sfinte aflate in diferite zone ale peninsulei. Exista un sanctuar la al-Manat, nu departe, la nord de Mecca, unde se tinea un balci annual, pe muntele sfant. Totusi, cel mai important centru de pelerinaj era cladirea dreptunghiulara din valea Mecca langa putul Zam-Zam, cunoscuta sub numele de Kaaba. In timpurile pre-islamice zeul principal al Kaabei era Hubal dar mai erau si altii asociati cu sanctuarul. Cand tribul koreisitilor a luat in stapanire Mecca fiecare ginta si-a instalat propriul ei idol in incinta sacra a sanctuarului. Aproape primul lucru facut de Mohammed dupa ce a cucerit Mecca a fost distrugerea acestor idoli pagani si purificare Kaabei de aceste simboluri pagane. Pelerinajul la Kaaba si riturile indeplinite acolo cuprindea o mare parte din practicile islamice actuale. Pelerinajul avea loc intr-o anumita luna considerata sacra a calendarului lunar, luna in care orice conflict armat era interzis. Renuntarea la ostilitati permitea populatiilor tribale de departe si din apropiere sa se adune nu doar in scopuri comerciale, ci si pentru intreceri poetice si alte activitati asemanatoare care desfatau pe arabi. Indatorirea islamica a pelerinajului

la Mecca s-a intemeiat pe aceasta traditie a vechii Arabii insa i-a transformat intelesul, reinterpretandu-l intr-un mod mai profund religios. Exista marturii despre o intensa insatisfactie religioasa in Arabia cu putin timp inainte de aparitia islamului. O grupare numita hanifii care pretindeau ca sunt descendenti spirituali ai lui Avraam erau cunoscuti pentru virtutea si religiozitatea lor profunda. Mohammed pretindea ca este un hanif si considera noua dispensatiune pe care o predica drept o continuare a invataturii hanifilor. Se cunoaste putin despre hanifi, chiar intelesul acestui nume este neclar, insa gandirea lor religioasa se indrepta spre monoteism si spre asezarea vietii spirituale pe temelii mai sigure. O marturie in plus a cautarilor religioase din Arabia era patrunderea celor doua mari religii monoteiste, crestinismul si iudaismul. Existau acolo comunitati de crestini si iudei. In sudul Arabiei, cu mai mult de un secol inainte de aparitia islamului, fusese un regat iudeu care fusese distrus de navalitorii crestini etiopieni, veniti sa razbune persecutarea crestinilor in zona respectiva. Existau, larg raspandite si triburi de limba araba trecute la iudaism, mai ales in oaza Yathrib, unde avea sa se stabileasca Mohammed, cand nu a mai putut locui la Mecca. Crestini erau, poate, mai putini insa exista o comunitate crestina bine cunoscuta la Najran, la sud-est de Mecca. Pe langa aceasta, arabilor li se ofereau multe prilejuri de a face cunostinta cu iudaismul si crestinismul din cauza relatiilor comerciale cu regiunile dinspre nord. Cunoasterea acestor doua religii a fost importanta, fiindca a pregatit pe cei ce intrasera in contact cu ele sa primeasca invataturile strans inrudite ale lui Mohammed si astfel au contribuit fundamental la aparitia si dezvoltarea efectiva a islamului. In afara de perspectiva tribala, conditiile care prevalau la Mecca au influentat semnificativ pe Mohammed si aparitia islamului. Contrar unei prejudecati obisnuite, islamul s-a nascut intr-un oras, nu in desert. Cu catva timp inainte de nasterea lui Mohammed, Mecca devenise un centru comercial prosper, iar cetatenii ei, koreisitii castigasera atat bogatie, cat si prestigiu. Dezvoltarea Meccai a fost rezultatul conditiilor politice din vremea aceea. Dusmania de lunga durata dintre Persia Sassanida si Imperiul Romano-Bizantin distrusese comertul de-a lungul rutei interioare de la Marea Mediterana la capatul apusean al golfului Persic. De aceea, a fost cautata o noua cale comerciala pentru bunurile aduse din rasarit,

iar aceasta noua ruta a urmat campia litorala a Arabiei, de la porturile maritime ale Yemenului de unde circulau corabiile atat spre India, cat si spre Africa. Mecca era situata pe campia litorala, intr-un punct unde ruta de nord-sud intersecta alta cale comerciala majora care ducea spre est si spre centrele comerciale din Irak. Mecca era astfel asezata ideal pentru a servi drept centru al unui comert bogat. CUCERIRILE ISLAMULUI Siria, Palestina, Irak si Egipt Moartea neasteptata a profetului in 632 d.Hr. a declansat o criza a islamului iar prioritatea absoluta a fost sa se gaseasca un succesor al profetului care sa preia conducerea comunitatii. Intre mandrele si geloasele grupari tribale ameninta sa izbucneasca un razboi civil, cand, intr-un act de disperare, unii dintre cei mai apropiati insotitori ai lui Mohammed au reusit sa proclame pe varstnicul Abu Bekr drept calif, adica loctiitor al profetului. Atunci, un numar de triburi beduine au inceput sa se retraga din islam. Cum arata Koranul, beduinii nu fusesera niciodata convertiti in sensul ideologic, ci socotisera legaturile lor cu comunitatea musulmana ca aliante personale cu conducatorul ei. Cand a murit Mohammed, ei au considerat natural ca dizolvata legatura cu islamul. Desprinderea lor de islam s-a manifestat prin refuzul de a plati zakat sau milostenie, una din indatoririle religioase musulmane fundamentale, care fusese simbolul supunerii lor fata de dominatia islamica. Abu Bekr s-a luptat sa aduca inapoi in comunitate pe acesti recalcitranti, printr-o serie de campanii cunoscute ca Razboaiele apostaziei (Riddah). Totusi, aceste razboaie nu au fost atat de mult o lupta pentru inabusirea unei rebeliuni, ci mai degraba pasi mai departe in consolidarea unei comunitati a carei natura beduinii inca nu o intelesesera deplin. Primele expeditii in Syria si Palestina au fost in principal cu scopuri de jaf, dupa obiceiul secular. In 634 d.Hr. cel mai vestit dintre generalii arabi, Khalid ibn al-Walid a pradat Damascul iar apoi a disparut cu trupele sale in desert. Batalia decisiva care a adus Syria sub dominatie araba a fost Batalia de pe raul Yarmuk din 636 d.Hr., in care bizantinii au suferit o infrangere zdrobitoare iar fratele imparatului a fost ucis. Dupa aceea, de fapt, Palestina si Syria au fost sub stapanirea islamului, cu exceptia catorva cetati deosebit de puternic fortificate, precum Ierusalimul. A fost nevoie de inca vreo cativa ani pentru a le supune.

Musulmanii incepusera sa faca navaliri in Irak aproape simultan cu operatiunile lor din Syria dar acolo inamicii erau persii sassanizi, care nu s-au dovedit mai puternici decat bizantinii. In 637 d.Hr. o mica oaste araba a invins o armata sassanida la Qadisiyah, a cucerit capitala sassanida Ctesiphon si a adus toata Mesopotamia sau Irakul sub stapanire musulmana. Egiptul era o provincie bizantina, desi intrucatva instrainata de carmuirea Imperiului Bizantin din cauza conflictului religios dintre bastinasii copti de credinta crestina monofizita si centrul Imperiului ortodox. Egiptul a fost invadat de arabi in 639 d.Hr. si in numai doi ani intreaga tara, cu exceptia Alexandriei a cazut sub stapanirea islamului. Alexandria a mai rezistat scurta vreme si curand ultimele ramasite ale teritoriului bizantin in Egipt au fost cucerite de arabi. Astfel, intr-o perioada de numai 10 ani, arabii au supus si au luat in stapanire permanenta bogatele provincii de la granitele lor. Marea expansiune islamica (sec. VII-XV) Muntii Zagros dintre Mesopotamia (Irak) si Iran au fost un obstacol care a intarziat cucerirea Iranului de arabi. Totusi, marea batalie de la Nihavand (641 d.Hr.), la nord de actualul Hamadan a dus la cucerirea completa a Persiei sassanide de musulmani. Aceasta cucerire a deschis drumul spre Khorasan (Horezan) in Turkestan care a devenit unul din centrele intelectuale ale islamului clasic sub califii abasizi si urmasii lor. Armatele arabe au atins si au trecut devreme fluviul Oxus dar n-au cucerit Asia centrala decat dupa 705 d.Hr. In apus, puterea militara islamica s-a extins incet in toata Africa de nord iar in 711 d.Hr. o armata mixta arabo-berbera condusa de sclavul Tarik (de la care vine numele Gibraltar, stanca lui Tarik, Jabal al-Tarik) a trecut din Maroc in Spania. Expansiunea araba s-a intins din Peninsula iberica in Franta, care a oprit cucerirea araba a Europei de apus prin victoria majordomului Carol Martel la Tours in 732 d.Hr. Cu exceptia Spaniei si Siciliei, toate teritoriile cucerite in primul val al expansiunii islamice au ramas in stapanirea musulmanilor pana azi. Nici unul din multele eforturi facute pentru a-i disloca pe musulmani din aceste teritorii cucerite initial nu a reusit. Turkestanul rusesc s-a eliberat dupa prabusirea URSS in 1991 iar Turkestanul chinez (Xinjiang) lupta pentru independenta.

In 712, in perioada califilor omeiazi de la Damasc, arabii au intemeiat un stat islamic in Sind (India de vest). La inceputul sec. XI sultanul turc musulman din Afganistan, Mahmud din Ghazna a anexat o mica parte din nordul Punjabului, in India de nord-vest. Alt sultan din Ghazna, Mohammed din Ghuri cucereste India de nord care, dupa moartea lui in 1206, devine sultanatul islamic independent de la Delhi. Islamul a castigat pe cale pasnica Indonezia. De foarte timpuriu, negustorii arabi au ajuns in insulele Sumatra si Jawa si au intemeiat colonii pe litoral, aducandu-si religia cu ei. Influenta negustorilor a fost intarita de prezenta a numerosi mistici sufiti si predicatori islamici, precum si de tendinta arabilor de a-si lua pretutindeni sotii localnice. In sec. XV, existau deja sultanate islamice in Indonezia care au influentat treptat raspandirea islamului ca religie majoritara in cele 3000 de insule indoneziene. Pierderea Spaniei. Expansiunea otomana. Islamizarea Africii negre Desi in sec. XV islamul a pierdut ultimele regiuni din Spania, a castigat alte teritorii in Europa de est. Imperiul turcilor otomani a cucerit Constantinopolul in 1453, luand locul Imperiului Bizantin si a cucerit peninsula Balcanica in sec. XIV-XVI. Europa de est a facut eforturi constante ca sa-i opreasca pe otomani, care au facut ultima mare incercare de a patrunde in Europa centrala la asediul Vienei din 1683. populatiile musulmane din Albania, BosniaHertegovina si Bulgaria dateaza din vremea dominatiei otomane. In prezent obtine castiguri noi insemnate pe cai pasnice. In Africa are loc o intindere treptata a islamului la sud de Sahara datorita activitatii unor grupuri misionare si al convertirii la islam a unor conducatori politici. Daca in Africa de nord islamul s-a intins in dauna crestinismului, la tropice, atat islamul cat si crestinismul profita de declinul religiilor tribale favorizat de transformarile politice si culturale. Starea actuala a Islamului. In ceea ce priveste adeptii Islamului, musulmanii, in urma studiului literaturii de specialitate, opinia pe care ne-am format-o a fost aceea ca nu exista, inca, harti definitive si competente ale distributiei comunitatilor musulmane in Europa sau sisteme care sa garanteze numarul precis al acestora95.

95

Mihai-Stefan DINU, op. cit., p. 21.

In cazul in care ar fi posibila o cartografiere exacta a comunitatilor, aceasta este extrem de greoaie din cauza diversitatii atitudinilor privind afilierea la Islam; care variaza de la atitudini negative, de genul refuzului de declarare a religiei sau indiferenta fata de aceasta, pana la atitudini culturaliste. In anii 90 au existat incercari de a propune tipologii96 cat mai exacte, un bun exemplu fiind acela al lui o Dassetto si Nonneman97, din anul 1996, care identificasera urmatoarele tipuri de afiliere98: tipuri care nu apartin unor forme organizate de islam; tipuri care manifesta atitudini mai mult sau mai putin pregnante de utilitarism, vizavi

de formele organizate ale islamului sau de figurile reprezentative din cadrul acestora; tipuri care imbratiseaza forme misionare sau militante ale islamului.

In ceea ce priveste aceasta diversitate a caracteristicilor comunitatilor musulmane din Europa si relationarea ei cu apartenenta la diverse state gazda europene, Amiraux99 remarca studiind contextele nationale ale Frantei si Germaniei, ca exista diferente remarcabile cu privire la atitudinea academica si politica asupra comunitatilor de musulmani stabilite pe teritoriul acestor state. Dupa numarul de oameni cele mai mari state musulmane sunt : Indonezia, Pakistan, Banglades si India. In ce priveste raspandirea Islamului in lume, putem considera Africa de Nord complet islamizata, afara de Abisinia crestina si de coptii din Egipt, care formeaza cca. 6% din populatia tarii. Marocul este islamizat in proportie de 93%. Cam la fel stau lucrurile in Tunisia, Algeria si Libia. In restul Africii sunt regiunii complet islamizate, ca Somalia si Insulele Comore, altele cam pe jumatate, ca Sudanul si Africa Occidentala Franceza.
W. A. R. Shadid, P. S. van Koningsveld, Religious Freedom and the Position of Islam in Western Europe: Opportunities and Obstacles in the Acquisition of Equal Rights (with an Extensive Bibliography), Peeters Publishers, 1995, p.3. 97 Dassetto Felice & G. Nonneman Islam in Belgium and the Netherlands. Towards a typology of transplanted Islam, in Gerd Nonneman, Timothy Niblokc & Bogdan Szajkowski (EDS), Muslim Communities in the New Europe, Ithica Press 1996, pp.187-218. 98 Mihai-Stefan DINU, Rolul religiei in constructia viitoarei Europe, Editura Universitatii Nationale de Aparare Carol I Bucuresti, 2009, p. 22. 99 Amiraux, Valerie Restructuring political islam:transnational belonging and Muslims in France and Germany, in Transnational political Islam: religion, ideology and power, editor Karam A, Pluto Press, Londra, 2004, pp 28-57
96

In Asia sunt musulmane: Turcia asiatica (98% musulmani), Siria, Palestina, Iordania, Libanul, in ultimele patru convietuind si foarte multi crestin; apoi Arabia Saudita, Yemenul, Iranul, Irakul, Afganistanul, Pakistanul, Casmirul indian. In subcontinentul indian proportia musulmanilor pare sa se ridice la 12%, existand comunitati musulmane puternice in Federatia Indoneziana, in China si in Republicile fost sovietice. In Europa apartin Islamului marea majoritate a populatiei din Turcia europeana, 68% din populatia Albaniei, puternice grupuri din Bulgaria de Sud (Rumelia), din Dobrogea, din Bosnia, tatarii din Crimeea si din bazinul mediu si inferior al Volgai, mici unitati din Polonia, Lituania si Finlanda. In Franta, Germania, Marea Britanie, Austria etc., precum si in intreaga lume, numarul musulmanilor este in crestere alarmanta in detrimentul crestinismului care pierde teren datorita secularizarii si industrializarii. Cauzele acestei cresterii sunt, pe de o parte, explozia demografica in cadrul populatiilor islamice din aceste tari, emigrarile din tarile asiatice foarte sarace spre aceste puteri economice ale lumii, dar si convertirilor, mai ales in Africa si China datorate moralei musulmane. Numarul total al musulmanilor la scara mondiala a fost estimat in anul 2001 la 1595 milioane. Desi, dupa numar, religia islamica se claseaza pe locul II dupa Crestinism, totusi ca religie practicanta si devotata crezului ei, Islamul se afla pe primul loc. Crestinismul si Islamul in Europa de azi. Astazi, cand nu mai putin de 12,2-15 milioane de musulmani traiesc in spatiul Uniunii Europene, aspectele relationate islamului nu mai sunt doar o problema de politica externa, ci au devenit probleme de solutionat pe agenda de politica interna100 atat a UE, cat si a majoritatii statelor europene.

La 10 ianuarie 2008, ca parte a evenimentelor cuprinse in initiativa2008, anul european al dialogului intercultural, 400 de grupuri musulmane au semnat o Carta cuprinzand drepturile si responsabilitatile societatii europene. Carta, care poate fi consultata, in limba engleza, la adresa www.flwi.ugent.be/cie/documenten/muslim_charter.pdf, contine 26 de puncte, printre care si unele ce tintesc spre clarificarea aspectelor legate de Islam si violenta, precum si clarificari ale termenului de Jihad. Redactarea Cartei a fost coordonata de catre Federatia Organizatiilor Islamice din Europa, dorind ca aceasta sa constituie nu doar un mesaj pentru factorii de decizie si restul societatii, ci si pentru musulmanii din Europa. In aceeasi sfera a promovarii dialogului intercultural, includem si initiativa Alianta Civilizatiilor, sprijinita de Turcia si adoptata de ONU in anul 2005 la propunerea prim ministrului spaniol Jose Luis Rodriguez Zapatero, la putin timp dupa atentatele teroriste ce au avut loc in anul 2004, la Madrid, www.euractiv.com/en/culture/conflict-cultures-islamic-leader-tellseu-parliament/article-169562

100

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania101, sustine ca se fac astazi confuzii grave si uneori voite dar de cele mai multe ori nedorite intre termeni ce definesc sau vor sa caracterizeze cele doua religii : Crestinismul si Islamul. Astfel, pe de o parte, faptul ca occidentalul nu face deosebire intre comunisti si ortodocsi sau intre teroristi si musulmani nu e politic corect. Tocmai aceasta ipocrizie sau tabu de neinteles face confuza dezbaterea privind integrarea turcilor in UE. Islamismul, denumit in literatura de specialitate si Islam politic, este o teologie politica, o analiza si o critica a aranjamentelor politice din perspectiva religioasa102. Poate fi, de asemenea, definit si ca interpretare si folosire a religiei in scopuri politice, insa indiferent de definirea adoptata, islamismul, desi are conexiuni cu Islamul, este diferit de acesta, principala diferenta constand in faptul ca islamismul este o ideologie politica, pe cand Islamul este o religie. Daca islamismul poate fi caracterizat ca fiind centrat pe aspectele pamantesti ale vietii, Islamul cuprinde in principal invataturi religioase ce apartin transcendentalului. Dar, nu-i asa, orice experienta spirituala, transcendentala, ar fi lipsita de sens daca nu ar putea fi exploatata prin actiune, ceea ce presupune, evident, interactiuni cu alti indivizi sau alte grupuri. Din acest punct de vedere fiecare religie reprezinta o reflectie critica asupra politicului103. Islamismul este doar o interpretare particulara a Islamului si suntem de parere ca ar constitui o eroare considerarea religiei per se drept o problema majora comparabila cu terorismul, de exemplu. Islamul nu inseamna terorism, numai din simplul motiv ca terorismul este o tactica, nu o credinta, ci o ideologie, sau mai bine spus, un rezultat al acesteia. In 2005 au inceput tratativele de integrarea Turciei in UE. La Istambul, dupa acest mare succes, Erdogan a fost sarbatorit de partidul lui islamic ca un Cuceritor al Europei. El vrea sa aduca in UE inca 15-20 milioane de turci. Politicienii apuseni stiu ca aderarea va avea loc in cel mai bun caz dupa un deceniu si spera ca daca musulmanii vor implementa acquis-ul, legislatia UE, codul canonic romano-catolic modernizat si actualizat de 81.000 de pagini, teoretic rezultatul nu poate fi altul decat o populatie a Asiei Mici cu un comportament care nu se va deosebi de cel a crestinilor, chiar fara botez.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania, Islamizarea europei sau crestinarea turcilor?, Revista Agero, Stutgart, 9 Ianuarie, 2011. 102 William T. Cavannaugh, Peter Scott, The Blackwell Companion Political Theology, Blackwell, Malden and Oxford, 2007, p. 2. 103 Ibidem, p. 3.
101

La Vatican elanul turco-musulman si calculul fara Dumnezeu a politicienilor UE sunt privite cu scepticism. Prima navala musulmana asupra Europei a fost oprita la Poitiers in 732. Totusi Papa Leo IV (847-855) ridica ziduri de aparare la Roma, impunatoare si azi, impotriva musulmanilor, dupa un atac al sarazinilor, care au incendiat biserica Petru si Paul si au pradat lacase crestine. Pe Capitol, unde in 1957 s-au pus bazele si apoi s-a semnat tratatul privind Constitutia UE, plafonul bisericii Santa Maria in Aracoeli infatiseaza victoria flotei crestine 1571 in lupta cu turcii la Lepanto. In 1983 Papa Ioan Paul II a sarbatorit la Viena trei sute de ani de la respingerea atacului Sultanului turc asupra Europei de catre compatriotul sau Jan Sobieski. Intre politicienii UE si Sfantul Scaun exista desigur o unanimitate de pareri privind colaborarea si diverse forme de asociere intre crestini si musulmani. In schimb integrarea Turciei in Europa inca e privita cu rezerva la Roma. Pe de alta parte, in ultima perioada, organizatiile care apara drepturile omului incearca sa se implice intr-un dialog cu autoritatile islamice pentru eliminarea acelor pedepse prevazute de legea islamica, pedepse ce aduc o grava atingere drepturilor fundamentale ale omului. Astfel de dialoguri se afla inca la inceput, rezultatele nefiind inca vizibile. Prezenta Islamului in Romania Cunoasterea de catre cercetatorii romani a "Sharyei Islamice" poate fi utila sub dublu aspect: in primul rand, specificul culturii materiale si spirituale a populatiilor de rit mahomedan, stabilite pe teritoriul Romaniei, nu poate fi pus in valoare, cu nuantele si detaliile necesare, facand abstractie de fenomenul religios, factor esential care a contribuit la mentinerea identitatii etnice si spirituale a populatiei musulmane din Romania. In al doilea rand, redimensionarea realista a relatiilor romano-musulmane, calificarea unor aspecte de ordin juridic, politic, economic si financiar nu se pot realiza decat prin raportarea acestora la conceptele religioase si la normele Dreptului Islamic. In acest mod, se pot defini mai exact caracteristicile suveranitatii exercitate de puterea otomana asupra entitatilor statale romanesti. Totodata, se pot enunta in termeni juridici adecvati limitele autonomiei politico-administrative de care s-au bucurat totusi Tarile Romane in timpul Evului Mediu. Primele valuri de populatie musulmana, stabilite pe teritoriul romanesc, dateaza din secolul al XIII-lea, epoca in care imparatul bizantin Mihail al VIII-lea permite stabilirea unui

numar de 10-12 mii de colonisti turco-selgiucizi, condusi de SARU SALTIK DEDE (12621264), in jurul localitatii BABADAG, pentru a asigura paza Imperiului Bizantin, la hotarul de nord. Ca urmare a cuceririi capitalei bizantine de catre Sultanul MAHOMED al II-lea, intregul bazin al Marii Negre intra sub influenta musulmana, provinciile aflate candva in Imperiul Roman de Rasarit devenind tarmurile unei "MARE NOSTRUM ISLAMICA". Prezenta islamica la Dunarea de Jos, devenita "limes" al celor doua civilizatii, Crestina si Islamica, a fost materializata in colonizari de populatie, inclusiv in regiunea Dobrogea. In aceasta zona, unde prezenta religioasa si spirituala islamica a fost mai marcata, a existat o convietuire pasnica cu populatia crestina autohtona. Aici, unde se afla leaganul crestinismului primitiv al romanilor, s-a manifestat si o alta credinta, nascuta in Orient: religia islamica. Temporar, prezenta islamica a acoperit si alte teritorii romanesti, aflate vremelnic sub jurisdictie otomana. Aceasta prezenta nu a condus la modificarea echilibrului etnic sau religios, a proportiei constante dintre populatia autohtona si populatiile de religie musulmana. In aceste zone ale Romaniei au existat, dupa cum se vede, o oarecare prezenta otomana: Arad (15521686); Timisoara (1552-1716); Caransebes (1658-1716); Turnu-Severin (1524-1829); Lipova (1552-1690); Giurgiu (1417-1829); Tulcea (1420-1878) etc. Teritoriile limitrofe Tarilor Romane, iesite formal de sub autoritatea domnilor romani, erau conduse pe baza unor reguli de organizare pur militara. Resedintele unitatilor administrative coincideau cu centrele de dizlocare ale unitatilor militare, trimise sa apere granitele Imperiului Musulman. Termenii administrativi utilizati sunt evocatori: Pasalic (guvernorat sau provincie , condusa de un Pasa); Sangeac (subdiviziune a pasalicului); Raia ( teritoriu administrativ, condus direct de autoritati militare, in cadrulcaruia exista o populatie majoritar crestina). In conformitate cu acest sistem administrativ, Dobrogea forma un sangeac cu resedinta la Silistra, condus de un sangeac-bey. Aceasta unitate administrativ-teritoriala, cu caracter militar, se subordona pe linie ierarhica pasalicului Rumeliei.

In aceste zone s-a aplicat efectiv legislatia islamica de catre Cadii (judecatori care aplicau legislatia islamica). Acestia aveau o competentea teritoriala bine definita, regiunile asupra carora isi exercitau autoritatea lor, pe linie juridica, se numeau CAZA. Un fapt caracteristic in privinta regiunilor romanesti, aflate temporar sub autoritate islamica, este acela ca ele se bucurau de un statut privilegiat, in raport cu teritorii similare. In aceste zone de granita, populatia avea o structura etnica si religioasa eterogena: aici, crestinii se bucurau de protectia unor norme cu caracter religios, respectate in general de puterea islamica. Potrivit principiilor coranice, obligatiile si normele de conduita islamica nu erau aplicabile supusilor crestini . Aceasta situatie , care a permis o convietuire pasnica a populatiei romanesti cu populatia de religie islamica, este rezultatul existentei si aplicarii preceptelor ritului sunithanefit, considerat mai bland, mai permisiv, in raport cu curentele traditionaliste sau fundamentaliste. Acest rit a avut aplicabilitate in raialele Turnu, Giurgiu, Braila, Cetatea-Alba si Tighina, devenite cu timpul bastioane ale Islamului la hotarul cel mai inaintat cu lumea crestina. Putem sublinia faptul ca prevederile "Sharyei Islamice" vor influenta si raporturile statale ale Sublimei Porti cu Tarile Romane. Unele caracteristici juridice ale relatiilor statale romano-islamice Dupa caderea Constantinopolului in mainile Sultanului Mahomed al II-lea, acesta a inteles ca se poate substitui in intregime imparatului bizantin, preluand sub autoritatea sa acele provincii care, anterior, gravitau in sfera de influenta a Bizantului. Ocupand Bulgaria, Albania, Serbia, Bosnia si Hertegovina, musulmanii au intentionat sa puna stapanire si asupra teritoriilor aflate pe malul stang al Dunarii. Scopul lor era acela de a le transforma in puncte strategice de sprijin, in cazul unor conflicte cu alte state crestine de pe continentul european, in consens cu strategia expansionista promovata de turci. Un al doilea obiectiv, de data acesta economic, a fost avut in vedere de catre Sublima Poarta, care a realizat ca este mai profitabil pentru Imperiul Islamic sa exploateze sistematic bogatiile Tarilor Romane, surse ideale si aproape inepuizabile de aprovizionare pentru nevoile Tarigradului.

Aceste intentii au imbracat forme juridice specifice, care au creat un statut diferit teritoriilor romanesti, in comparatie cu statutul avut de statele balcanice, cazute sub dominatie musulmana, sau chiar de Unagaria, transformata in pasalic. Tarile Romane erau considerate ca facand parte din randul teritoriilor "Dar Al-Ahd" (state cu care puterea islamica avea relatii reglementate prin tratate de protectie, in baza intereselor speciale ale Portii Otomane fata de potentialul strategic si economic al acestor teritorii.) Alte zone faceau parte din spatiul intitulat "Dar Al-Harb" ( "Casa a Razboiului"), cu un statut de beligeranta foarte pronuntat, in timp ce teritoriile in care populatia a aderat la Islam au devenit "Dar Al -Islam" sau "Dar Al -Salam" ("Casa a Islamului" sau "Casa a Pacii"). Prin tratatele de pace ("Capitulatii"), semnate de domnii romani cu Sublima Poarta, musulmanii recunosteau faptul ca Tarile Romane sunt subiecte de Drept International, bucurandu-se de un statut special si sub protectie islamica. In aceasta calitate, domnii romani isi manifestau prerogativele ce decurgeau din statutul lor de independenta: dreptul de a avea armata proprie, de a bate moneda nationala, de a stabili propriile taxe fiscale si vamale, de a emite autorizatii de comert, de libera trecere, de a avea reprezentare internationala (solii si ambasadori), de a incheia sau ratifica tratate cu alte state crestine etc. Conform acestor principii juridice, domnul avea drept de viata si de moarte asupra supusilor sai, precum si asupra strainilor prezenti temporar pe pamant romanesc, dar care incalcau grav legea . Prin tratatele incheiate cu Tarile Romane, acte ce contineau clauze contractuale foarte precise, puterea islamica recunostea acestora autonomie interna, de ordin administrativ, militar, religios si cultural. In schimb, Inalta Poarta isi rezerva dreptul de interventie in treburile interne ale Tarilor Romane, in doua situatii bine definite: 1. Atunci cand, fara a exista o motivatie plauzibila, domnii romani refuzau plata tributului. 2. In baza unor denunturi la Poarta, se considera ca domnitorul administreaza abuziv sau cu rea credinta Tarile Romane. In aceste doua situatii, existau urmatoarele posibilitati: inlocuirea

din functie a domnitorului sau, in cazuri limita, condamnarea lui la moarte, pentru inalta tradare. Neplata intentionata a tributului era considerata o tradare grava. Avand in vedere rolul important jucat de institutia tributului in definirea raporturilor de vasalitate dintre Tarile Romane si puterea islamica, este necesar a se stabili natura juridica a acestei institutii. Prin urmare, trebuie sa clarificam semnificatia acordata de teologii si juristii musulmani acestei institutii de Drept Islamic. In conformitate cu principiile "Sharyei Islamice", pamantul este proprietatea statului, reprezentat de persoana Sultanului. In consecinta, juristii musulmani au dedus ca Sultanului ii revine, de drept, beneficiul uzufructual al domeniului fiscal, precum si o parte insemnata din bunuri. Un teritoriu crestin, aflat sub protectia unui conducator islamic, este considerat "Dar AlAman". Pentru pastrarea acestui statut de securitate, locuitorii trebuie sa achite o taxa de folosinta a terenului, numita "GIZIA" (daca este platita de crestinii aflati in interiorul granitelor statului islamic) sau "HARACI" ( in araba "KHARAJ"), in cazul in care este datorata de crestini apartinand unor state independente, legate de Inalta Poarta printr-un "SULH NAME" (Tratat de Pace) sau "SURUT NAME" (Clauze de Pace). Cetatenii crestini ce achitau capitatia (HARACIUL) purtau denumirea de "ZIMMI" (cei ocrotiti, protejati de religia islamica), de unde si expresia "AHL AL-ZIMI", denumire atribuita, in general, populatiei crestine. Initial, conform Dreptului Islamic, termenul KHARAJ, desemna o "taxa asupra pamantului", cu valoare juridica de "impozit funciar", platita de nemusulmani. Cuvantul a fost preluat in vocabularul limbii turce, sub o forma apropiata: HARAC, dar cu sensul de "tribut". Observam, asadar, ca tributul platit de Tarile Romane Inaltei Porti isi are obarsia in preceptele Dreptului Islamic. Acceptand plata tributului, domnii romani sau pretendentii la domnie, dadeau dovada ca ei cunosteau semnificatia juridica si religioasa a acestuia. Cuantumul Haraciului , achitat in bani si in natura, se stabilea in functie de numarul de locuitori (contribuabili), de bogatia tarii, insa pornindu-se de la un element de referinta, preluat din Coran.

Suma ce era datorata de catre crestinii din Imperiul Otoman, denumita "ispence" semnifica " pretul iertarii si al libertatii". Acest pret era de aproximativ 25 de aspri, respectiv o cincime din pretul unui rob, a carui valoare era fixata la 125 de aspri. Pornindu-se, prin analogie, de la aceasta suma de referinta, teoreticienii Dreptului Musulman au considerat ca Haraciul indeplineste o dubla functie: a) mijloc de rascumparare a pacii si a libertatii; b) taxa de folosinta asupra pamantului apartinand statelor vasale. Cuantumul Haraciului datorat de romani Sublimei Porti diferea de la o epoca la alta, de la o tara la cealalta, de la un domnitor la altul. Se constata ca acest tribut era direct proportional cu gradul de dependenta al Tarilor Romane fata de puterea islamica. Astfel, Bogdan cel Chior negociaza cuantumul tributului, obligandu-se sa plateasca turcilor cate 4.000 de galbeni, 4o de cai si 24 de soimi, in fiecare an. Totodata, in caz de razboi, domnul Moldovei trebuia sa acorde sprijin militar, participand, de partea Sultanului, cu o oaste formata din minim 4.000 de soldati. Pentru comparatie, in anul 1456, Haraciul Moldovei era de numai 2.000 de galbeni, pentru a se stabili la 6.000 in a doua jumatate a secolului al XV-lea, la 30.000 pe la mijlocul veacului al XVI-lea si la 65.000 de galbeni in ultimul deceniu al aceluasi secol. In schimb, tributul Transilvaniei era de 10.000 de galbeni in anul 1541 (cand turcii infiintasera Pasalicul de la Buda), sporit la 15.000 in anul 1575. In general, Haraciul datorat de principii transilvaneni Semilunii a fost in permanenta mai mic decat acela al Tarilor Romane. Tara Romaneasca platea, anual, cate 3.000 de galbeni, pentru ca aceasta suma sa ajunga la 10.000 de galbeni, pe la mijlocul secolului al XV-lea. Peste un veac, suma se va ridica la 50.000 de galbeni, iar in ultimul deceniu al secolului al XVI-lea a atins un nivel de 150.000 de galbeni, anual. In ceea ce priveste modul de percepere al tributului, aici actiona principiul repartizarii obligatiilor, in raport de teritoriu, populatie, bogatii, pozitie geografica etc., principiu redat prin expresia" Sulus ve Sulusan" ("o treime si doua treimi"), ceea ce insemna faptul ca sarcinile erau repartizate astfel: 1/3 Moldovei iar restul de 2/3, Tarii Romanesti.

Meticulozitatea si profesionalismul dovedit de functionarii "Beilik"-ului (visteria statului) in ceea ce priveste colectarea taxelor si impozitelor fiscale -"Miria"- mergeau pana acolo incat, pentru evitarea producerii unor calcule eronate sau a unor eventuale abuzuri in perceperea obligatiilor domnilor maziliti ori a celor nou instalati in functie, la stabilirea cotelor de tribut se luau in consideratie chiar si fractiuni de zile de domnie ("Kist El -Ywm Hesabi"). Acest sistem de percepere a taxelor si impozitelor datorate statului musulman era extrem de bine pus la punct, el prevazand cuantumul, data scadenta, precum si conditiile necesare pentru ca un supus sa fie considerat contribuabil. Aceste conditii stipulau urmatoarele: platitorul capitatiei sa fie de religie crestina, de sex masculin, sa aibe varsta majoratului si sa fie apt de munca. In domeniul culegerii taxelor si impozitelor datorate de locuitorii asezati pe teritoriul Tarilor Romane, statul islamic nu facea nici un fel de discriminare intre credinciosii crestini sau cei musulmani. Ca urmare, triburile de tatari, salasuind pe pamant romanesc, erau obligate sa achite o dare care purta numele de "Hanane Akcesi" ("aspri pentru familie") sau "Alin", care reprezenta o taxa pentru pasunatul oilor pe teritoriul Moldovei. Impozitele platite de Tarile Romane erau cu caracter fix, obisnuit si stabil ("Avaiet"), sau cu caracter exceptional ("Avariz"). Acestea din urma devenisera o practica curenta, in timp ce darile obisnuite, constituiau exceptia. Un capitol aparte al contributiilor avute de Tarile Romane la bugetul statului islamic il constituie "darurile cu caracter cutumiar"("Tekalif-I-Orfiyye"). Acestea erau oferite unor inalti demnitari ai curtii turcesti, cu ocazia unor sarbatori musulmane rituale: "bairamlik". Aceasta obligatie anuala, prezentata de domnii romani cu prilejul sarbatorilor denumite "ramazan bayram" si "kurban bayram", corespundea de fapt cu traditionalele sarbatori musulmane, cunoscute sub numele de "Ayd Al- fitr" si "Ayd El-Adha", de unde provine si numele turcesc " iidie", sub care sunt cunoscute aceste obligatii. Darurile cu caracter cutumiar se plateau, la inceput, anual, ca supliment al tributului insa, odata cu trecerea timpului, cuanumul acestora se va apropia sensibil de suma datorata sub forma de Haraci, fiind prezentate cu ocazia RAMADANULUI.

Un loc important in cadrul obligatiilor ce reveneau Tarilor Romane fata de Sublima Poarta il aveau " contributiile cu caracter ocazional", reprezentate de peschesuri. Acestea se plateau pentru: mentinerea la domnie ("ibkaiye"); pentru confirmarea scaunului domnesc ("mukarer", avand aceeasi natura cu taxa de mentinere a tronului); pentru tranzitarea teritoriului romanesc de catre inalti demnitari otomani ("cudumie"). In cazul in care peschesul era destinat coruperii unor inalte persoane din anturajul Sultanului, sau pentru ceea ce s-ar numi in limbajul actual "actiuni de lobby", "atentia" purta numele de " rusvet". De mentionat faptul ca institutia peschesului nu este mentionata in CORAN, si nici statuata de Dreptul Islamic, desi aceste daruri erau oferite cu ocazia sarbatorilor islamice traditionale. Proliferarea peschesului este manifestarea evidenta a starii de coruptie existenta la Inalta Poarta, coruptie institutionalizata sub forma acestor "daruri ocazionale". Atat de folosita era institutia peschesului incat, nu de putine ori, scaunul domnesc a fost obtinut de diversi pretendenti bogati, prin oferirea unor sume de bani fabuloase, platite ilicit dregatorilor influenti de la curtea otomana. Astfel, documentele de epoca amintesc de faptul ca, la 1541, tronul Moldovei a fost ocupat de Petru Rares, in schimbul sumei de 150.000 de taleri. La sfarsitul secolului al XVI-lea, peschesurile ajung la sume colosale pentru acele timpuri, de ordinul milioanelor de galbeni. Pentru a ne face o imagine asupra acestor obligatii cutumiare, datorate de Tarile Romane puterii musulmane, ilustram cu date preluate din opera lui Dimitrie Cantemir, "Descriptio Moldaviae": 1. Dar trimis Sultanului (12. 500 taleri), plus doua blanuri , din care una de samur

(minim 1.500 de taleri) si cealalta de ras. 2. 3. 4. 5. Pesches trimis mamei Sultanului -"Walide" (5.000 de taleri) si o blana de ras. Ceara de lumanari pentru palatul Sultanului (6.000 de taleri). Seu de trebuinta pentru unsul corabiilor de razboi (12.000 de taleri). Pesches (2.500 de taleri), plus o blana de samur, pentru mai marele eunucilor.

6.

Pesches (2.500 de taleri), plus o blana de samur, pentru "Chehaia" (reprezentanul

diplomatic al domnului roman pe langa Poarta.) 7. 8. 9. Pesches (1.000 de taleri), plus o blana de samur, pentru ministrul de finante. Pesches (5.000 de taleri), inclusiv o blana de samur, pentru Marele Vizir. Postavuri, matasuri si blanuri (depaseau suma de 40.000 de taleri) pentru "atentii"

acordate si altor demnitari musulmani. Cu ocazia numirii lor in scaunul domnesc, voievozii romani ofereau unor persoane influente diferite "GIAIZELE" (daruri) . In deceniul al cincilea al veacului al XVIII-lea, Tarile Romane vor fi obligate sa plateasca o noua dare, numita "GEAIGEA", care era de doua ori mai scumpa decat Haraciul traditional. Astfel, la 1722, obligatiile Tarii Romanesti fata de Poarta se ridicau la suma de 650.000 de taleri, dar vor fi sensibil diminuate, dupa anul 1774, cand, de pilda, Haraciul datorat de Muntenia era de 309.000 paistri, iar cel al Moldovei se ridica la suma de 67.945 piastri. In schimb, peschesurile ocazionate de Bayram erau egale pentru ambele tari romane: 90.000 piastri. Se mentinea diferentiat doar peschesul oferit de Anul Nou: Tara Romaneasca 45.000 de piastri; Moldova - 25.000 piastri. Toate aceste obligatii banesti sau materiale se rasfrangeau asupra locuitorilor din Tarile Romane, a caror existenta devenea din ce in ce mai grea. In fapt, inmultirea obligatiilor financiare ale statelor romanesti catre puterea islamica, incetatenirea unor peschesuri exorbitante pentru dobandirea sau mentinerea scaunului domnesc, reflecta, printre altele, cresterea presiunilor exercitate de catre puterile straine asupra Tarilor Romane care, pentru a-si mentine identitatea lor nationala, existenta statala, au acceptat plata unor sume de bani din ce in ce mai mari, pentru a obtine, in schimb, protectia Portii. Totodata, aceste servituti financiare sau materiale au fost si rezultatul erodarii si slabirii puterii avute de domnii romani in raport cu statul islamic suzeran, urmate de o diminuare a autoritatii lor interne, in conditiile tendintelor expansioniste ale tarilor vecine.

Subordonarea Tarilor Romane fata de puterea islamica nu a fost totala si nici continua. Istoria a consemnat numeroase tentative ale unor domni munteni, moldoveni sau transilvaneni de a elimina servitutile de ordin material si banesc catre Sublima Poarta. Aceeste incercari s-au soldat cu conflicte armate, multe dintre ele incheiate cu victorii de partea Tarilor Romane. Luptele eroice ale romanilor au contribuit la mentinerea "statu-quo"-ului politic al acestor state crestine. Confruntarile lor cu puterea islamica nu a imbracat, insa, niciodata, forma unor razboaie religioase. Indiferent de rezultatul acestor conflicte, puterea otomana nu a dus la nordul Dunarii o politica de islamizare, asemanatoare aceleia promovate in raporturile cu unele state crestine din Peninsula Balcanica. Domnii romani, ctitori de biserici si manastiri, nu si-au vazut lacasurile de cult distruse, chiar daca unii dintre ei au fost maziliti sau judecati pentru tradare si executati. Chiar dupa inlaturarea lor din scaun, ei se bucurau inca, in buna parte, de statutul special avut pe perioada domniei. Acest statut special consta in acordarea unor privilegii ("imtiyazat"), destinate exclusiv domnilor romani, ceea ce constituia o conduita cu caracter derogator de la normele "Sharyei Islamice". Domnii romani se bucurau, pe timpul prezentei lor la Curtea Sultanului, de un protocol de investire in functie mai fastuos decat acela rezervat unor inalti demnitari musulmani. Aceste privilegii neobisnuite se acordau si membrilor lor de familie, atat in timpul exercitarii functiei supreme, cat si dupa incetarea acesteia. Domnii romani si membrii familiilor lor puteau sa detina, in proprietate, la Constantinopol, una sau mai multe locuinte; puteau pastra garda personala , avand chiar posibilitatea de a intretine legaturi diplomatice cu trimisii europeni aflati in capitala Imperiului Otoman. Chiar daca era mazilit, domnul crestin roman avea rezervat un loc in strana domneasca de la Patriarhia din Constantinopol, in virtutea calitatii de "ctitor de biserici", calitate de care se tinea cont in mentalitatea religioasa a musulmanilor.

Domnul si membrii sai de familie se bucurau de imunitate fiscala, fiind scutiti de plata unor taxe si impozite . Acestia puteau sa posede bauturi alcoolice, sa manance carne de porc, fara a putea face, insa, negot cu aceasta. In final, domnii romani aveau posibilitatea de a imbraca haine de orice culoare, inclusiv de culoare verde, respectiv incaltari de culoare galbena, culori considerate "tabu" penntru non musulmanii aflati pe teritoriul Imperiului Islamic Otoman. Toate aceste particularitati de regim juridic, aplicabile raporturilor romano-islamice, au la baza principiile de Drept Islamic privind modul de reglementare a capacitatii juridice a persoanelor. Conform preceptelor islamice, toti resortisantii aflati pe un teritoriu islamic se bucura de capacitate juridica deplina, indiferent de religie sau rasa. Prin urmare, ei pot exercita liber aceasta capacitate la incheierea actelor juridice, cu o singura conditie: actele juridice incheiate de acestia sa se conformeze prescriptiilor propriilor lor religii. In acest fel, de exemplu, actele incheiate de crestini si evrei, in materie matrimoniala, sunt valabile pentru orice musulman, daca ele au fost indeplinite cu respectarea stricta a prescriptiilor stipulate de religiile acestora, chiar daca, formal, vin in contradictie cu prevederile "Sharyiei Islamice". De asemenea, contractele interzise de legea islamica devin valabile daca sunt efectuate in conformitate cu normele stabilite de religia crestina sau mozaica. Cu titlu de exceptie, se considera nule toate actele juridice incheiate de catre parti, cand una dintre ele este de religie islamica, iar obiectul acestora il constituie obligatii ce ar izvori din contracte cu caracter aleator, jocuri de noroc sau alte asemenea acte juridice interzise de CORAN, cum ar fi vanzarea de vin, alcool, carne de porc etc. Cercetatorii au observat faptul ca, in tara noastra, cu exceptia Dobrogii, nu exista suficiente urme istorice, lasate in domeniul toponimic, comparativ cu nenumaratele cuvinte de origine arabo-turca, intrate in limbajul uzual al romanilor. Oare, pe durata celor 4-5 secole de contacte romano-islamice, sa nu se fi pastrat urme ale civilizatiei materiale si dincolo de granitele formale dintre lumea crestina si cea islamica ? Raspunsul la aceasta intrebare trebuie cautat tot in regulile Dreptului Musulman, mai ales cele care reglementeaza regimul proprietatii.

Astfel, potrivit Dreptului Islamic, se acorda intaietate proprietatii publice si nu celei private. De altfel, una dintre cele cinci conditii obligatorii ale crdiintei islamice este "ZEKAT"ul, respectiv obligatia de a imparti paturilor sarace ale populatiei 1/40 din averea detinuta. Totodata, un bun musulman este considerat acela care face donatii unor fundatii cu caracter pios. Tot Dreptul Islamic interzice musulmanilor, cu desavarsire , detinerea in proprietate a unor averi funciare sau imobiliare, pe un teritoriu crestin ori chiar cultivarea unor terenuri sau administrarea unor imobile aflate pe pamant crestin. De aceea, orice act de vanzare-cumparare, de comert, incheiat pe pamant romanesc era considerat valabil si era permis numai daca comerciantul musulman obtinea acordul domnitorului crestin. Resortisantii musulmani nu puteau deveni proprietari de bunuri aflate pe teritorii romanesti, nici macar prin devolutiune succesorala. Capacitatea sucesorala se conforma normelor specifice "Statutului Personal" al fiecarui subiect in parte, respectiv depiundea de normele in materie, caracteristice fiecarei religii. In ceea ce priveste competenta judecatoreasca, in raporturile juridice romano-islamice a fost respectat urmatorul principiu: orice diferend dintre un crestin si un musulman va fi judecat de catre o instanta de judecata romana (Divanul Domnesc), daca diferendul s-a petrecut pe teritoriu crestin, sau de catre o instanta juridica islamica, daca diferendul a avut loc pe un teritoriu islamic. In materia dovezilor probatorii, cu precadere in domeniul testimonial, se observa existenta unei flagante discriminari, in sensul ca marturia depusa de un musulman in fata cadiului (judecatorului), prevaleaza in fata declaratiilor similare ale unui crestin. Totusi, marturiile depuse de un crestin sunt admise si avute in vedere in rezolvarea cauzei, daca depozitiile contribuie la stabilirea drepturilor succesorale ale unei persoane decedate sau la reconstituirea drepturilor patrimoniale ale celor care isi disputa pe cale judecatoreasca o mostenire sau o avere, partile fiind de religii diferite. Toate aceste particularitati ale regimului juridic aplicat in raporturile romano-musulmane decurg atat din normele generale ale Dreptului Musulman, cat si din specificul scolii de drept hanefite, careia ii apartineau turcii.

CONCLUZII. Musulmanii sunt in general oamenii cei mai refractari fata de Evanghelie. Se pot distinge trei motive pentru aceasta. Mai intai, constrangerea sociala, familiala si politica ameninta adesea cu moartea pe cei ce se leapada de islam. Apoi, fiindca islamul este mai recent decat crestinismul si se considera superior, musulmanului ii este teama ca da inapoi daca se converteste, pe cand, pentru un animist, primirea Evangheliei pare sa fie o inaintare. In fine, amintirea conflictelor vechi sau recente dintre musulmani si crestini are si ea un efect negativ, fara sa mai fie amintita atitudinea neprietenoasa a vest-europenilor fata de lucratorii imigranti din tari adesea musulmane. Convertirile individuale sunt rare si inca si mai rara intemeierea de comunitati evanghelice in tarile musulmane. Indonezia este in aceasta privinta o exceptie fericita. Si totusi ar exista factori care sa favorizeze evanghelizare musulmanilor. Coranul vorbeste de Isus in mod elogios, chiar daca ii face o prezentare foarte insuficienta. Totusi, cand se vorbeste despre Isus, aceasta nu declanseaza dintr-odata ostilitatea unui musulman, cum se poate intampla in cazul unui credincios al iudaismului actual. In plus, mesajul Vechiului Testament si Noului Testament este privit cu respect de musulmani. Se intampla rar ca un musulman caruia i se da un fragment de Evanghelie sa-l arunce sau sa-l distruga. Mai ales credinta destul de puternica in judecata de apoi este insotita la musulmani de o mare nesiguranta cu privire la izbavirea sau pierzania personala. Mesajul mantuirii asigurate prin harul lui Hristos ar trebui sa aiba, deci, un ecou in inimile lor. Musulmanii cred in minunile infaptuite de Isus, chiar si in cele care ii sunt atribuite de evangheliile apocrife. Ei nu cred ca Isus a fost fiul lui Dumnezeu insa Coranul il prezinta pe Isus fara nici o pata. Despre moartea si invierea lui Isus Coranul pretinde: Ei nu l-au omorat pe Isus. Dumnezeu l-a rapit la El. totusi, alte pasaje par sa afirme moartea si invierea lui Isus care ar fi declarat, dupa Koran Pacea mi-a fost data in ziua nasterii mele. Ea va insoti moartea si invierea Mea (Surah 19:34). Alt verset este interpretat de multi in sensul ca, la sfarsitul veacurilor, Isus va reveni pe pamant si atunci va muri si va invia: Toti evreii si crestinii vor crede in El inaintea mortii sale. In ziua invierii sale, va fi martor contra lor. Mohammed este identificat cu Mangaietorul sau Paracletul promis de Isus, deoarece parakletos are aceleasi consoane cu periklutos care inseamna laudat, in araba Mohammed.

Desi se refera la persoana lui Adam, Coranul si doctrina musulmana in general nu recunosc stricaciunea naturii umane, nici izbavirea prin ispasirea pacatelor. Allah nu da oamenilor decat revelatia profetica iar oamenii nu-i aduc decat ascultarea. Pacatele nu pot fi anulate niciodata dar musulmanii cred ca faptele lor bune ar putea fi mai numeroase, asigurandule mantuirea. Totusi, un musulman credincios spunea ca simte povara pacatelor sale si simte cum aceasta povara creste zi de zi, ingrozindu-se fiindca pacatele nu pot fi desfiintate ci doar compensate iluzoriu prin faptele bune. Unui asemenea om si altora ca el, mesajul ispasirii si rascumpararii prin Hristos le poate spune o veste buna.

Bibliografie.

CORAN, Editura ISLAM, Editia IV, Bucuresti, 2006. Coranul cel Sfant. Traducerea sensurilor si comentarii, Asociatia Studentilor Musulmani din Romania, Ed. Islam, Timisoara, 1998. Coranul sau Traducerea sensurilor Coranului cel Sfant in limba romana. Ed. a 4-a, rev. Bucuresti, Editura Islam, 2006. Alexe, Pr. Conf. Stefan C., Situatia actula a crestinismului egiptean, in Ortodoxia, XXV (1973), nr. 2. Amiraux, Valerie, Restructuring political islam:transnational belonging and Muslims in France and Germany, in Transnational political Islam: religion, ideology and power, editor Karam A, Pluto Press, Londra, 2004. Anghelescu, Nadia, Introducere in Islam, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1993. Babus, Pr. Dr. Emanoil, Bizant si islam in Evul Mediu, Ed. Sofia, Bucuresti, 2003. Bara, Maria, Relatii interetnice dintre crestinii ortodocsi si musulmani in Dobrogea. Studiu de caz: Medgidia si Cobadin, Interculturalia, 2011. (Philologica Jassyensia, An II, Nr. 1, 2006, p. 93-104) Bastide, Henri de La, "Patru calatorii in inima civilizatiilor", Meridiane, Bucuresti, 1994. Brown. Peter, Intemeierea crestinismului occidental, trad. de Hans Neumann, Ed. Polirom, Iasi, 2002. Cardini, Franco, Europa si Islamul. Istoria unei neintelegeri, trad. de Dragos Cojocaru, Ed. Polirom, Iasi, 2002. Cavannaugh, William T., Peter Scott, The Blackwell Companion Political Theology, Blackwell, Malden and Oxford, 2007. Chase, R., Emily Hill, Paul Kennedy, "Pivotal States and US Strategy", in "Foreign Affairs", January February, Vol. 75, No 1, 1996. Dassetto Felice & G. Nonneman, Islam in Belgium and the Netherlands. Towards a typology of transplanted Islam, in Gerd Nonneman, Timothy Niblokc & Bogdan Szajkowski (EDS), Muslim Communities in the New Europe, Ithica Press 1996, pp.187-218. Delcambre, Anne-Marie, Islamul, editia a III-a, Ed. C.N.A. Coresi S.A., Bucuresti, 1999. Dinu, Mihai-Stefan, Rolul religiei in constructia viitoarei Europe, Editura Universitatii Nationale de Aparare Carol I Bucuresti, 2009. Dobrescu, Prot. univ. dr. Paul Asistent univ. drd. Alina Bargauanu, Geopolitica, Bucuresti 2001. Duncan, B. MacDonald, Development of Muslim Theology, Jurisprudence and Constitutional Theory, Darf Publishers Limited, London, 1985. Eliade, Mircea, Istoria Credintelor si ideilor religioase, vol. III, trad. de Cezar Baltag, Ed. Siintifica, Bucuresti, 1991. Invataturile profetului Mohammed, trad. de Serghei Maniu, Ed. Antet, Filipestii de Targ, Prahova, f. a. Jean, Flori, Razboi sfant, Jihad, Cruciada. Violenta si religie in crestinism si islam, trad. din franceza de Felicia Adreca, Ed. Cartier, Chisinau, 2003. Lentner, H.H., "International Politics. Theory and Practice", West Publishing Company, 1997. Mrad, Ali, Islamul contemporan, trad. Gheorghe Titeica, Ed. Corint, Bucuresti, 2003.

Michel Aim, Metanoia. Fenomene fizice ale misticismului, traducere de Radu I. Petrescu, Nemira, 1994. Mihai-Stefan Dinu, Rolul religiei in constructia viitoarei Europe, Editura Universitatii Nationale de Aparare Carol I Bucuresti, 2009. Muhammad Azizullah, Glimpses of the Hadith, The Crescent Publications, f.l., 1972. Nica, Arhim. Antim, Misionarismul crestin intre mahomedani in Orientul Apropiat, lucrare de doctorat, Tipografia Eparhiala Balti, 1939. Nuredin, Prof. Univ. Dr. Ibram, Comunitatea musulman din Dobrogea. Repere de via spiritual. Viata religioas i nvmnt n limba matern. Edit. Ex Ponto. 1998 Nuredin, Prof. Univ. Dr. Ibram, Musulmanii din Romnia, Edit. Golden, Constana, 2007. Nuredin, Prof. Univ. Dr. Ibram, Tradiii i obiceiuri ale turcilor din Romnia, / Romanya Turklerinin adetleri ve gelenekleri, (ediie biligv, romn i turc), Edit. Ex Ponto, Constana, 2003 Peters, F. E., Mahomed si originile Islamului, trad. de Genoveva Bolea, Ed. Arc, Chisinau, 2003. Raymond Le Coz, in Jean Damascne, Hrsie 100. LIslam, in crits sur lIslam, prsentation, commentaires et traduction par Raymond Le Coz, in col. Sources Chrtiennes, No 383. Remete, Pr. conf. dr. George, Contributii la studiul Istoriei Bisericii Universale. Vol. I, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2001. Roman, Prof. dr. Viorel, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania, Islamizarea europei sau crestinarea turcilor?, Revista Agero, Stutgart, 9 Ianuarie, 2011. Rourke, J. T., "International Politics on the World Stage ", Seventh Edition, edition Duskin/Mc Grow-Hill, 1999. Rus, Drd. Remus, Scrierile sacre ale marilor religii, in Ortodoxia, XXV(1973), nr. 1. Sandu, Dan, Un singur Dumnezeu? Monahismul crestin si sufismul islamic: interferente, Ed. Panfilius, Iasi, 2002. Shadid, W. A. R., P. S. van Koningsveld, Religious Freedom and the Position of Islam in Western Europe: Opportunities and Obstacles in the Acquisition of Equal Rights (with an Extensive Bibliography), Peeters Publishers, 1995. Soare, Pr. Magist. Dumitru, Conceptia despre sfintenie in Islamism si Crestinism, in Ortodoxia, IX(1957), nr. 3. Soheib Bencheikh el Hocine, Prezentarea Islamului, in vol. Marile religii ale lumii, coordonator Philippe Gaudin, trad. Sanda Aronescu, Ed. Orizonturi, Bucuresti, f. a. Sookhdeo, Patrick, Ghidul crestinului in religia islamica: ce trebuie sa stie crestinul despre aceasta religie, trad.: Dorin Pantea. Oradea, Faclia, 2003, p. 58. Sourdel, Dominique, Istoria arabilor, trad. Ioana Cojocariu, Ed. Corint, Bucuresti, 2001. Tesu, Pr. Ioan C., Vise, vedenii, descoperiri. Criterii duhovnicesti de discernere, Ed. Credinta stramoseasca, Iasi, 2003. Toynbee, A. J., "Studiu asupra istoriei. Sinteza a volumelor VII-X de DC Somervell", Humanitas, Bucuresti, 1997. Vasilescu, Diac. Prof. Emilian, Marile religii crestine actuale, in ST, XXVI (1974), nr. 1-2. Vasilescu, Diac. Prof. Emilian, Sfanta Scriptura si literatura sacra a celorlalte religii, in Ortodoxia, VII (1955), nr. 3. Vasilescu, Diac. Prof. Emilian, Starea actuala a Islamismului, in ST, VIII (1956), nr. 3-4, p. 261.