Feminismul contemporan

Feminismul reprezint pledoaria pentru drepturile femeii. Termenul de feminism s-

a rspndit la jumtatea secolului al XIX-lea n Europa. Din punct de vedere istoric
feminismul a debutat ca parte a discursului european iluminist.
Feminismul este de mai multe tipuri: liberal, marxist, radical socialist, n timp ce
feminismul liberal pledeaz pentru drepturi ntre femei i brbai.
n societile vestice, micrile feministe au o vechime de peste 300 ani. Ele s-au
manifestat iniial prin publicarea unor lucrri n care se protesta mpotriva
considerrii femeilor ca o categorie subordonat, ca o minoritate". Ulterior, formele
de protest s-au diversificat, un rol deosebit revenind aspectelor politice.
Diverse micri i denominaii feministe revendic astzi, mai cu seam la nivel
academic i civic-instituional, latura teoretic a doctrinei. La nivel militantist,
organizaii precum Femen s-au aflat, de curnd, n atenia mass-media prin aciunile
lor reprezentnd pop feminismul (v. Legturi externe).
n Romnia, studiile Mihaelei Miroiu i ale Laurei Grunberg sunt printre primele ncercri de
a prezenta publicului ideile i problematica feminismului, ns curentul s-a dezvoltat
semnificativ ncepnd cu precdere din jurul anului 1995. Lucrarea Lexicon feminist1 a
Mihaelei Miroiu i a Otiliei Dragomir, dar i alte lucrri scrise de teoreticienele
feminismului romnesc explic concepte fundamentale pentru curentul feminist,
cum ar fi cele de: putere de gen, etici feministe, etica grijii, etici ginocentrice, etici
materne, empatie, putere simbolic, rol de gen, sociologie feminist, sociologia genului,socializare de
gen, stereotip de gen, stratificare de gen, studii de gen, ovinism masculin i altele.

Anumii observatori occidentali consider c populaiile cretin-ortodoxe, chiar i

cnd e vorba de cele imigrate ntr-o societate occidental, privesc feminismul ca
fiind irelevant pentru etosul ortodox; aceti observatori constat c nu exist o
micare popular, de mas, care s militeze pentru hirotonisirea femeilor pentru
preoie sau episcopat, i chiar timidele cereri pentru dreptul femeilor de a deveni
diaconi - fapt care n-ar face dect s renvie o bine-documentat tradiie a bisericii
bizantine timpurii - evit tonul strident i direct manifestat de micrile pentru
hirotonire n bisericile cretine occidentale. 2

Organizarea concret i afirmarea social ncep cu adevrat odat cu micarea

numit "a sufragetelor", structur militant activ n Statele Unite i n Anglia care-i
propune denunarea formelor de sclavie social i obinerea unor schimbri juridice
concrete. Dreptul femeilor de a vota este statuat n 1918 n Anglia, i n 1920 n Statele
Unite; vor urma revendicri specifice, viznd drepturi salariale, civice .a.m.d.

Astfel, baza ideologiei feministe este aceea ca societatea este organizata intr-un
sistem patriarhal in care barbatii sunt favorizati in detrimentul femeilor. Ca teorie
sociala si miscare politica, feminismul critica inegalitatea de sanse dintre sexe,
promoveaza drepturile si interesele femeilor. Teoriile feministe incearaca sa explice
natura inegalitatii dintre sexe si sa se centreze pe aspectele politice, relatia femeii
cu lumea si sexualitatea. Procuparile feminismului sunt legate de drepturile la
reproducere, violenta domestica, concediile prenatale si postnatale, dreptul la un
salariu egal cu al barbatilor, hartuirea , discriminarea si violenta sexuala.
Subiectele dezbatute de miscarile feministe includ stereotipurile sociale,
transformarea femeii in obiect (cu precadere obiect sexual), oprimare si patriarhat.
 Cele mai timpurii critici la adresa rolului femeii, fara a incrimina faptul ca femeile
ar fi dezavantajate din pricina barbatilor a fost redactata de Mary Wollstonecraft si
este una dintre putinele manifeste existente inainte de secolul lX. Pentru
Wollstonecraft rolul femeii in societate era prea mic, in compartie cu ceea ce ar fi
putut femeia sa faca; ea credea ca ambele sexe sunt vinovate pentru aceasta
situatie si era convinsa de puterea fantastica pe care femeia o are asupra
barbatului.

Feminismul a penetrat domeniul Relatiilor Internationale ca reactie la abordarea

traditionala, de sorginte realista, conform careia Relatiile Internationale sunt o lume
a puterii, a conflictului, a razboiului, unde nu-si au locul femeile si valorile specific
feminine ale emotionalului, esteticului, naturalului, grijii si slabiciunii.

3,.Mihaela Miroiu, Gndul umbrei. Abordri feministe n filosofia contemporan, 1995

4. Mihaela Miroiu, Drumul ctre autonomie. Teorii politice feministe, ed. Polirom, 2004
 Abordarile de gen au devenit parte a Relatiilor Internationale, prin
cercetari precum legatura dintre purtarea razboiului si femei ca victime, dintre
miscarile pacifiste si femei ca opozante, etc.
Teoriile de inspiratie feminista in Relatiile Internationale se grupeaza pe trei
categorii principale.
Prima, de orientare precumpanitorliberala, evidentiaza faptul ca femeile au
existat intotdeauna in Relatiile Internationale, dar au fost ignorate.
Cea de orientare a doua se concentreaza pe critica teoriilor consacrate din
perspectiva evidentierii dimensiunii masculine si masculinizante pe care se
intemeiaza acestea.
A treia si ultima indica transformarile pe care integrarea problematicii de gen le
poate aduce teoriei si practicii Relatiilor Internationale.
In domeniul Relatiilor Internationale exista o pluralitate de teorii
feministe:
- teoria feminismului liberal;
- teoria feminismului marxist;
- teoria feminismului perspectival;
- teoria critica;
- teoria feminismului constructivist;
- teoria feminismului postmodern.
Feminismul liberal constituie primul curent feminist aparut in domeniul Relatiilor
Internationale. Principalele sale preocupari, se concentreaza pe:
- semnalarea necesitatii implicarii femeilor in categoria factorilor de decizie;
- evaluarea masurii in care prevederile existente pe plan
international referitoare la drepturile omului sunt favorabile femeilor;
- promovarea femeilor in lumea relatiilor internationale;
- introducerea sau mentinerea in dezbaterile de politica externa si
internationala a unor probleme ce privesc femeile (problemele imigrantelor,
refugiatelor, muncii la negru, traficului de carne vie, violentei impotriva femeii,
conditiei femeii in timpul conflictelor armate).
In ce priveste acest din urma aspect conditia femeii in timpul conflictelor
armate feminismul liberal si-a adus contributia la elaborarea Conventiei a IV-a de
la Geneva (1949), care a reprezentat primul instrument ce cuprinde dispozitii
referitoare la tratamentul aplicabil persoanelor civile in timpul conflictelor armate
internationale.
Feminismul liberal si-a pus amprenta si asupra statutului Curtii Penale
Internationale, adoptat la Roma la 17 iulie 1998, care prevede printre alte violari
grave ale legilor aplicabile in timpul conflictelor armate internationale, violul, sclavia
sexuala, prostitutia, insarcinarea (graviditatea) sau sterilizarea fortate, precum si
orice alta forma de violenta sexuala.
Feminismul marxist avand drept fundament teza marxista a inegalitatilor de
clasa, abordeaza relatiile de gen din perspectiva inegalitatilor dintre statutul,
drepturile si distributia resurselor intre barbati si femei la scara globala. Contributiile
cele mai semnificative ale acestui curent se focalizeaza pe studierea si interpretarea
relatiilor de putere la scara globala din perspectiva unor realitati asimetrice de tipul:
centru periferie; metropola colonie; Nord Sud; lume dezvoltata lume
subdezvoltata; rasa alba - alte rase.
Feminismul perspectival - s-a impus incepand cu anul 1980. Are in
vedere: identificarea si expunerea diferentelor de gen existente; si considerarea
teoreticienilor ca persoane in masura sa contribuie la scindarea relatiilor dintre sexe
prin intermediul lucrarilor ai caror autori sunt.
Feminismul perspectival porneste de la observatia ca in domeniul Relatiilor
Internationale majoritatea autorilor lucrarilor in domeniu sunt barbati, fara ca
aceasta sa insemne ca domeniul ar fi in intregime rezervat acestora. Acesta este
insa un fapt suficient pentru a genera subiectivitatea ideilor propuse. De aici ar
rezulta o abordare limitata, din perspectiva masculinitatii, a problematicii femeii.
Astfel, de regula in Relatiile Internationale femeia este vazuta ca fiind:
mama sau potentiala mama a soldatilor;
simbolul caminului, pacii, traditiilor;
eroina caritabila;
sotie a diplomatilor, plasata in conul de umbra al lumii inteligibile si accesibile
barbatilor exceptionali care sunt singurii meniti a fi oameni de stat.
Feminismul perspectival propune renuntarea la puterea coercitiva in favoarea
celei coactive, adica transformarea puterii exercitate asupra celuilalt inputerea de a
face impreuna cu celalalt, obiectiv pe care, la nivel statal, si-l propun si relatiile
internationale.
Feminismul teoriei critice este un curent mai recent, apartinand anilor 90.
Influentat de marxism, el critica doctrinele si programele organizatiilor
internationale (Organizatia Internationala pentru Migratie, Organizatia Internationala
a Muncii, Banca Mondiala, diverse ONG-uri internationale), pentru faptul ca prin
prevederile lor privitoare la femei si prin dezinteresul de a aplica putinele prevederi
existente in materie, nu fac altceva decat sa contribuie activ la incurajarea
discriminarilor de gen. Scopul sau principal este constatarea lipsurilor existente in
legislatia actuala si imbunatatirea acesteia.
Feminismul constructivist are in vedere:
modul cum sunt construite rolurile identitatilor nationale si cele specifice
organizatiilor internationale si masura in care politicile internationale abordeaza
problema identitatii;
constructia normelor si institutiilor care sa aiba in vedere problematica
relatiilor de gen;
construirea imaginii razboiului ca un superlativ al masculinitatii;
limbajul ca posibila cheie pentru rezolvarea si echilibrarea relatiilor de gen,
pornind de la premisa ca domeniul Relatiilor Internationale are in vedere, prin
definitie, fapte sociale care propun un limbaj ce le serveste la a fi constituite si
comunicate partilor participante in scopul acceptarii lor.
Importanta feminismului constructivist rezida in aceea ca ajuta la intelegerea
problematicii de gen de catre institutiile nationale si internationale, impunandu-le o
implicare activa in gestionarea relatiilor de gen.
Feminismul postmodern este caracterisic anilor 1990-2000 si are urmatoarele
atribute:
contribuie prin criticile sale la intelegerea politicii mondiale ca discurs masculin
si masculinizant, ce forteaza o realitate complexa in tipare fortate, opresive;
este preocupat de alteritate, diversitate, marginalizare, metanarare;
propune deconstructia tuturor conceptelor care contribuie la accentuarea
diferentelor de gen;
- ajunge sa puna sub semnul intrebarii insasi ideea emanciparii femeilor la scara
globala, de care este impregnat spiritul feminist.
Valurile feminismului sunt:
"valul modern: 1789 (an in care a fost publicata lucrarea "O revendicare a
drepturilor femeii", autor Mary Wolstnecraft) pana in anii '50 ai veacului nostru;
valul contemporan al egalitatii si diferentelor: anii '60- '90 pana in prezent,
dupa altii;
valul avand dominanta ecologist-feminista despre care analistii afirma ca s-ar naste
acum.
Cea mai recent clasificare a feminismului a fost prezentata si clasificata la
Amsterdam, in anul 1994, la conferinta Internationala Six Feminist Waves
Languages of Feminism in Modern History si mentioneaza sase "valuri" ale
feminismului. 5
a) perioada " Querelle de femmes" (1400-1600), dominata de influenta Cristinei de
Pisan care abordeaza problema identitatii femeilor si sansa lor de a-si extinde
puterea si influenta politica;
b) feminismul rationalist (secolul al XVII-lea) influentat de scrierile lui Poulain de la
Barre si Cristian Thomasius care, influentati de cartezianism, promoveaza egalitatea
sexelor si legitimitatea dobandirii statului juridic si moral egalaal femeilor cu
barbatii;

5. Gadei Doina (2003). "Victimizarea femeii in Romania in perioada de tranzitie",

p.10-11, Editura Sitech, Craiova
c) feminismul iluminist (1750-1800) marcat de ideile lui Mary Wollstnecraft precum
si ale lui Locke sau Rousseau. Sunt introduse in discurs concepte precum :femeie,
feminin, virtute, ratiune, forta, sanse egale ori statut de cetatean;
d) feminismul utopic (1820-1920) lansat de gruparea Saint-Simion ce viza elibererea
culturala a femeii prin practicarea unei literaturi numite "parole de femme"-
expresie introdusa de Claire Demar;
e) feminismul liberal (1860-1920) avand la baza ratiunea ca arma principala a
emanciparii.
f) feminismul contemporan (dupa anii '60), a carui aparitie a fost marcata de
publicarea cartii "Al doilea sex" (1949) de Simone de Beauvoir."

Feminismul in cadrul Relaiile Internaionale

Robin Cook. Hubert Vedrine. Klaus Kinkel. Evgheni Primakov. n domeniul
Relaiilor Internaionale brbaii sunt cei care fac legea. Alturi de politic i armat,
acest spaiu asociat cu fora, tensiunea, ameninarea nuclear i disensiunea, este,
prin excelen, arena n care i nfrunt voinele i creierele numai cei considerai
puternici. Adic cei care poart pantaloni. Aceast realitate, pentru prima oar, de
la crearea femeii din costa lui Adam, este, ns, n schimbare. Este de ajuns s
privim spre Vest pentru a sesiza vntul schimbrii. Cel mai puternic om al Statelor
Unite, dup preedintele, a fost o femeie, efa diplomaiei americane, Condoleezza
Rice.
Femeie? Brbat? Dincolo de particularitile anatomice, aceti termeni nu
desemneaz dect nite constructe sociale. Mai degrab un set de categorii social
construite care variaz n spaiu i n timp dect nite aspecte biologice. Un
ansamblu de roluri interiorizate de fiecare dintre genuri n procesul de socializare.
Nu te nati femeie, ci devii femeie. Nu te nati brbat, ci devii brbat. Este un
proces care ncepe n copilrie, cu socializarea primar, continu n adolescen, i
ia final odat cu moartea. Femeie. Brbat. Femeile: sensibile, slabe, nu rezist la
presiune, etc. Brbaii: puternici, raionali, fermi, etc. Nu sunt dect stereotipuri
care, sub pretenia c descriu o realitate obiectiv i universal valid, legitimeaz o
relaie de subordonare. Legitimeaz cordonul ombilical al femeii de spaiul privat i
rolul brbatului n sfera public.
Reprezentantele teoriei feministe propun o completare a realismului i o
redefinire a conceptelor de putere i securitate. Din perspectiva teoriei realiste,
puterea nseamn controlul omului asupra omului. Este un punct de vedere care
exclude, prin definiie, cooperarea. Feministele sesizeaz tocmai acest potenial
pentru cooperare i toate poziiile lor subliniaz caracterul multidimensional al
puterii.
Hannah Arendt definete puterea drept abilitate uman de a aciona n echip
cu alii care mpart preocupri similare (Geta Juverdeanu , O perspectiv feminist
asupra relaiilor internaionale, Revista Cap. Compas, nr. 1, martie 1998). Femeile
au devenit mai apte s se sprijine pe putere ca persuasiune. Jane Jaquette vede
similariti ntre aceste strategii de persuasiune dezvoltate de femei pentru a se
opune argumentelor forei brute utilizate de brbai n cele ale statelor mici, care
acioneaz de pe o poziie slab n sistemul relaiilor internaionale.
Constituirea coaliiilor, cooperarea colectiv - de exemplu, ONU, Uniunea
European, Conferina de Coordonare a Dezvoltrii Sud Africane - sunt mrci ale
acestei viziuni asupra sistemului internaional. Pn n anii 80, rolul genului n
teoria i practica relaiilor internaionale, cu deosebit precdere n domeniul
teoriilor i studiului securitii internaionale, a fost aproape n totalitate ignorat.
Astzi, cercetrile feministe reprezint, ns, o contribuie din ce n ce mai
important n contextul studiilor din acest domeniu.

O serie de opinii, exprimate nc de acum cteva decenii, au vizat complexitatea

sistemului de relaii internaionale, rolul femeilor i al brbailor n conflicte i n
sistemul de pace / securitate internaional.
Opiniile exprimate n ultimii ani arat c feminismul a devenit mult mai deschis, c
s-a dezvoltat ca teorie flexibil i c s-a conectat la alte preri teoretice care
ncearc s-i critice ipotezele fundamentale.
n studiul relaiilor internaionale feminismul aduce o agend teoretic
nou, dar i o agend de cercetare nou, regndind fenomene internaionale mai
vechi pe care le comunic ntr-un limbaj nou. De asemenea, pune accentul pe
realitile internaionale ignorate pn acum n cercetrile tradiionale (acel
mainstream / malestream)
n studiul relaiilor internaionale feminismul aduce o agend teoretic nou, dar
i o agend de cercetare nou, regndind fenomene internaionale mai vechi pe
care le comunic ntr-un limbaj nou. De asemenea, pune accentul pe realitile
internaionale ignorate pn acum n cercetrile tradiionale (acel mainstream /
malestream).
Spike Peterson consider c accentuarea rolului suveranitii statale este una
dintre sursele de insecuritate a femeilor, deoarece limiteaz construcia unei
comuniti politice n raport cu instituiile sau politicile masculine i tradiionale.
Definiia dat de Peterson aduce o generalizare a situaiei de insecuritate a
femeilor, implicnd ideea c nelegerea securitii n relaiile internaionale
presupune nelegerea surselor de insecuritate specifice i pe cele potenial unice
ale procentului de populaie reprezentat de femei n toat lumea (Dana Radle,
Roluri de gen n structurile politice i militare, Respublica Revista Egalitii de
anse, nr. 1, aprilie 2006).

Cercetrile feministe analizeaz constituirea elementelor identificabile ale

conflictului i rzboiului: implicarea n rzboi, rezistena, operaiunile suport care
implic prezena sau viaa femeilor n vreun fel. ncercrile feministe tind s
cerceteze nu numai relaiile de putere dintre femei i brbai, dar i rolurile de gen,
ntr-un context mai larg al relaiilor internaionale. Punctele de vedere post-moderne
pun accentul pe importana social a elementelor de gen. Obiectivul acestei
investigaii este chestionarea i analiza poziiilor pozitiviste care susin c exist o
lume obiectiv.
Feminismul n relaiile internaionale a deschis calea unei ntregi serii de
dezbateri i arii de lucru, de la femeile din diplomaie, la cele implicate n rzboi sau
operaiuni de pace, pentru a ilustra doar cteva din cele mai controversate teme.
n The Curious Feministe, Enloe acord o atenie deosebit efectului globalizrii
asupra raporturilor de munc i a salarizrii femeilor. Aceast carte prezint nu
numai rolurile femeilor pe pieele economice, n cadrul conflictelor mondiale i al
puterii politice, ci arat i interesul special al lui Enloe pentru conectarea acestor
teme la viaa de zi cu zi a femeilor. De asemenea vorbete despre cum a devenit
interesat de feminism i afirm c curiozitatea unei feministe nseamn c viaa
unei femei trebuie s fie mai presus de scopul, de sfera interesului su.
O alt contribuie important a fost adus de J. Ann Tickner, cunoscut pentru
lucrarea sa Genul n relaiile internaionale, n care puncteaz felul n care acest
domeniul susine genul: preponderent, asemenea unei gazde, n ceea ce privete
masculinitatea, i mai mult n sens marginal, atunci cnd e vorba de vocea femeilor.
Tickner susine c realismul este tributar lungii tradiii de gndire care asociaz
conceptul de naiune i cetenie cu cel de serviciu militar, respectiv trsturile
masculine specifice. Conform punctului su de vedere, tradiiile vestice n gndirea
realist, liberal i marxist sunt puternic legate cultural de noiunile de
masculinitate, autonomie, independen i putere. Aceste tradiii au adus anumite
ipoteze privind comportamentul, evoluia i creterea economic, ntr-un fel care a
fcut ca femeile s rmn nite actori invizibili. Important este c ea urmrete s
transcead genul; scopul este nu nlocuirea unei definiii masculine a relaiilor
internaionale, ci diminuarea diferenelor de gen pentru susinerea unor concepte
care s priveasc ambele genuri.
Teoria Politica

Golda Meir a fost prima femeie din Israel care a deinut funcii politice importante
(premier, ministru de externe): "Muli m acuz c a conduce afacerile statului cu
inima i nu cu capul. i ce-i cu asta? Cei care nu stiu s plng din toata inima, nu
tiu nici s se bucure. A zice, aadar, c femeile raioneaz, comunic i
acioneaz ca femeile iar brbaii - ca brbaii. i este foarte bine asa, deoarece
gsesc ca o femeie brbat poate fi tot att de dezagreabil ca i un brbat
efeminizat"
O alt reprezentant cunoscut a micrii feministe, din Germania este Alice
Schwarzer.

Teoria politic feminist este o arie nou n aria feminist aprut la sfritul
anilor 80 i nceputul anilor 90 care susine c statul, politicile i instituiile au un
impact asupra relaiilor de gen.
n perspectiva clasic, teoriile politice s-au concentrat asupra aspectelor normative
ale guvernrii i statului. Politica reprezint puterea i practica guvernrii iar teoria
politic este studiul acestora. A guverna politic (fr recurgere la violen),
nseamn a guverna prin intermediul instituiilor i aranjamentelor publice. O astfel
de nelegere a guvernrii este specific pentru regimurile democratice. n
regimurile autoritare nici politicile feministe nu au cadre de desfurare. Teoria
politic poate mbrca dou aspecte:
Teorie politic prescriptiv, aceasta ocupndu-se cu aspecte normative de
tipul cum ar trebui s, concentrndu-se asupra analizezei conceptelor centrale n
teoria politic, de tipul: egalitate, putere, autoriatate, drepturi, libertate, obligaie,
legitimitatea guvernrii, idealul de guvernare.
Teoria politic descriptiv, aceasta viznd urmtoarele aspecte: cum se
legitimeaz guvernarea, cum se exercit puterea, legea, autoritatea, decizia i se
concentreaz pe felul n care funcioneaz instituiile legislative, executive,
judectoreti, pe partide, faciuni, grupuri de interese (deci, pe cei ce guverneaz
sau sunt n competiie pentru guvernare) (Frazer, 1998). Politica a fost n mare
msur un domeniu-monopol masculin (o afacere masculin) la care femeile nici nu
au participat i nici nu au constituit politici (nu au determinat agenda politicii, nici
sensurile ei, nici alocarea resurselor publice). Implicit sau explicit, marii teoreticieni
ai politicii au produs i teorii ale genului.

Aceste teorii au consacrat distincia ntre polis i gospodrie, ntre lumea public
i politic, pe de-o parte, cea privat, domestic, pe de alt parte (distincia a fost
consacrat de ctre Aristotel i urmat de ctre modernitate (Hegel i Rousseau), ea
perpetundu-se i la gnditori care au susinut drepturile femeilor, cum ar fi
Condorcet i J. Stuart Mill). Indiferent ct au depit barierele timpului lor,
teoreticienii politicului au rmas, n majoritatea lor, conservatori n privina genului,
ei s-au nrolat n simul comun, n prejudecile clasice despre relaiile de gen
(brbaii sunt mai raionali i mai autonomi, deci ei pot fi actori ai sferei publice,
femeile au autonomie limitat, sunt mai emoionale i mai legate de natur, familie,
sfera privat).

Dup 1960, odat cu feminismul valului al doilea, aceast perspectiv teoretic a

fost modificat substanial, n consens cu apariia unor noi provocri teoretice ale
noii stngi i ale feminismului. Politica, la fel ca i teoria ei, capt aspecte multi-
centrice. Lozinca introdus de ctre feminismul acelei perioade: Ceea ce este
personal este politic a produs mutaii semnificative care au condus spre conturarea
unui nou domeniu, cel al teoriei politice feministe. De altfel, nceputurile acestui
domeniu sunt mult mai timpurii. Feminismul a fost o trstur constant a gndirii
moderne. La sfritul secolului XVIII, Mary Wollstonecraft ofer un nceput
substanial prin A Vindication of the Rights of Woman, iar n secolul urmtor, Harriet
Taylor i John Stuart Mill, sunt ei nii teoreticieni feminiti ai politicului.

Dincolo de faptul c lumea Relaiilor Internaionale este o lume a brbailor, vom

aborda de-a lungul lucrrii noastre participarea femeilor n viaa public i n viaa
Relaiilor Internaionale nc din cele mai ndeprtate timpuri din structura fiinei
umane, stnd chiar la baza dezvoltrii i evoluiei acestui domeniu.

Renumite autoare feministe din domeniul Relaiilor Internaionale au artat n

scrierile lor c femeile ca existene concrete nu sunt doar mame, simbol al
cminului, al pcii i al tradiiilor, eroine caritabile, soiile diplomailor sau rareori,
decideni masculinizai ntr-o lume accesibil i inteligibil doar brbailor
excepionali, oameni de stat. Morgot Light i Fred Halliday disting dou categorii
de contribuii feministe n domeniul Relaiilor Internaionale: scrierile care consider
consider femeile o categorie de studiu i cele care iau genul ca reper
epistemologic. O autoare feminist important n studierea Relaiilor Internaionale,
Jacqui True, observ c exist trei modaliti chiar trei etape de integrare a
genului, n studiul relaiilor internaionale: genul ca variabil, genul ca element
constitutiv i genul ca element transformator.
A existat mai nti etapa n care femeile au fost descoperite ca fiind totui
prezente n relaiile internaionale.
A doua etap, aceea a genului ca element constitutiv, are n vedere reliefarea
caracterului distorsionat, masculin i masculinizat, dar aparent neutru i abstract,
pe care teoriile relaiilor internaionale i, n general, ntreaga nelegere a
domeniului internaional se sprijin n mod insesizabil.
A treia etap const n indicarea transformrilor pe care integrarea perspectivei
genului le aduce n modul de definire, studiere i practicare a relaiilor
internaionale.
Concluzie
n concluzie, pot spune ca o femeie poate face carier n politica internaional, dar
totul depinde de ea. Tot ce trebuie este: o porie bun de inteligen, o doz
acceptabil de perseveren i ct se poate de mult voin. Toate uile se pot
deschide doar dac tii s gseti cheia potrivit.
Insa, Feminismul modern este asociat astazi cu patura academica mijlocie. Iar
sctivismul feminin este o atitudine cu care trece barierele de rasa, clasa sau cultura.
Printre activisti nu sunt doar femei, ci si barbati. Probleme particulare ale femeilor
ce traiesc intr-o anumita cultura, sunt tratate in cadrul feminismului ca probleme ce
privesc omenirea.
In acest context, feminismul ar putea parea doar o falsa disputa, un fel de curent
de opozitie contra misoginsmului care se rezuma doar la tachinarea tacita si
neproductiva dintre sexe. Stridenta feminismului in lupta cu misoginismul, un curent
radical si utopic, nu poate fi constructiva, ci doar alimenta extremismul misogin.
Calea de mijloc in rezolvarea razboiului sexelor este respectul de ambele parti.
Cu toate acestea, noi, femeile, ar trebui sa ne amintim ca in secolul XXI, drepturile
noastre nu mai sunt diferite de drepturile omului, datorita feminismului.