Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Exista un bine general-uman, ca acord ntre determinatiile reale ale lucrurilor, situatiilor,
nsusirilor, faptelor si aprecierilor si comandamentele umane corespondente. Iata enumerarea
facuta, n acest sens, de Carmen Cozma: "sanatate, liniste, pace, bogatie, placere, multumire,
avantaj, succes, folos, plinatate, bunastare, fericire; ceea ce este prielnic, potrivit, confortabil,
agreabil, convenabil, natural, frumos, apt, fidel, benign, adevarat, corect, drept/ndreptatit
etc. (3, p. 61) Prezenta, n aceasta enumerare, de altfel deosebit de sugestiva, a unor expresii
logice ale binelui, precum si a unor determinatii epistemice, indiferente n raport cu binele, cum
este adevarul tine, credem, de insistenta pe o acceptie a binelui la nivelul simtului comun si nu pe
una riguros stiintifica.
Exista, n fine, un bine moral, care exprima moralitatea dezirabila, ceea ce corespunde
valorilor si normelor specifice unei morale sociale determinate. Este acceptia binelui care face
obiectul de preocupari al eticii si de care ne vom ocupa n cele ce urmeaza.
n "Dictionarul limbii filosofice" - Franta - 1962, Paul Foulqui prezinta una dintre cele
mai complete si mai interesante definitii ale binelui moral:
"Ceea ce este conform normei sau idealului moralitatii si care, prin urmare, merita
aprobarea unei constiinte drepte si trebuie sa fie cautat pentru el nsusi, independent de
utilitatea sa, dar a carui posesiune poate singura procura fericirea veritabila"
.Binele si raul
Raul poate fi interpretat n mai multe feluri: raul generic, raul ca rautate umana, raul
moral.
Raul generic semnifica "tot ceea ce dauneaza, insatisface, creaza suferinta, tulbura ori
frneaza (mpiedica) evolutia normala a vietii si activitatii individuale sau colective a oamenilor"
(2, p. 94)
Raul ca rautate umana este nsusirea omului care uraste. Exista oameni rai din fire si
oameni rai de la natura. Adesea oamenii rai de la natura sunt produsul unor malformatii
psihofiziologice, genetice (criminali, tlhari, violatori, pedofili etc), ei fiind nerecuperabili pe
calea educatiei. Dimpotriva, rautatea "din fire" are, totusi, teoretic lecuire, ea constnd n
recuperare morala pe calea educatiei, drept pentru care rautatea din fire este vinovata.
Raul moral este, dupa Leibnitz, o specie a raului generic, alaturi de raul metafizic si cel
fizic. ("Raul metafizic consta n simpla imperfectiune, raul fizic n suferinta, iar raul moral n
pacat"). (cf. 2, p.95)
Raul moral este expresia opozitiei, n atitudini si fapte, fata de valorile si normele morale
ale unei colectivitati. Ca si binele, raul se manifesta prin trei modalitati:
Sa faci raul
Sa nu faci binele
Punctele de vedere ale moralei religioase au determinat o vie disputa. Ea este legata de cel
putin doua probleme doctrinare religioase:
ntruct problema este una de factura strict religioasa, consideram ca disputa n jurul
acesteia nu intereseaza n mod deosebit scopurile prezentului curs.
Practic, urmarind binele, adesea omul face raul, uneori chiar constient. Explicatia consta
n natura duala a fiintei umane: biologica si morala. Biologicul nu se opune, cu necesitate,
moralului, dar adesea biologicul dicteaza faptele noastre mpotriva binelui. S-au dat mai multe
explicatii asupra antinomiei "ntre constiinta binelui si fapta rea" (2, p. 90).
Ca si binele, raul este gradual. Nu orice rau este rau n mod absolut. Gradualitatea raului
este de aceeasi natura cu gradualitatea binelui, iar dupa unii filosofi, chiar n unitate dialectica cu
binele. Astfel, mai putin binele poate fi interpretat ca rau, dupa cum mai putin raul poate fi
interpretat ca bine, dupa mprejurari.