Sunteți pe pagina 1din 165

Imunoprofilaxia pasiva si activa

Seruri si imunoglobuline Generalitati privind vaccinurile

Conf.dr. Daniela Pitigoi Disciplina Epidemiologie

Definitii

Imunitate = rezistența organismului față de acțiunea agentilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora

Imunitate activa = tip de imunitate care se produce in urma interactiunii sistemului imun cu un antigen

Imunitate pasiva = tip de imunitate obtinuta prin administrare / transfer de anticorpi preformati

Definitii

Ambele tipuri de imunitate pot fi induse

natural - activ = infectie sau boala - pasiv = transfer de la mama la fat (transplacentar, alaptare)

sau

artificial - activ = administrare de vaccinuri - pasiv = administrare de produse care contin anticorpi de origine animala (seruri), de origine umana (imunoglobuline) sau anticorpi monoclonali.

Imunoprofilaxia pasiva

Seruri : solutii de anticorpi care se obtin din serul animalelor imunizate (cai) cu antigene specifice.

– Serul obtinut de la animal este purificat si concentrat prin metode fizice si chimice.

Imunoglobuline: solutii de anticorpi care se obtin din plasma umana, prin fractionare la rece cu etanol (metoda Cohn).

Seruri-clasificare

• Seruri antitoxice:

Imunoprofilaxia pasiva

- ser antidifteric, antitetanic, antibotulinic

• Seruri antivirale

- ser antirabic

• Seruri antibacteriene

- ser antistreptococic

• Seruri mixte (antitoxice si antibacteriene)

- ser antigangrenos, anticarbunos

• Seruri antiveninoase

- ser antiviperin

Seruri

Mod de prezentare:

Imunoprofilaxia pasiva

- lichid limpede, usor opalescent, galben citrin sau galben rozat

Cale de administrare:

– intramuscular, la nivelul deltoidului sau cvadricepsului

Pastrare: la temperatura de 4-8 °C

Doza:

– variabila in functie de greutatea corporala, varsta, forma clinica a bolii, scop (profilactic sau terapeutic).

Imunoprofilaxia pasiva

Seruri: Avantaje / limite

Avantaje

– Protectie rapida

– Cost redus

Limite:

– Protectia este de scurta durata (2-3 saptamani)

– Serurile nu pot neutraliza decat toxinele sau virusurile circulante, nu si pe cele fixate in celule.

• trebuie administrate cat mai rapid dupa momentul presupus infectant sau dupa debutul simptomelor

- Risc crescut de reactii adverse

Reactii serice

Imunoprofilaxia pasiva

• cauzate de proteinele straine speciei umane ce se comporta ca alergene, determinand fenomene de sensibilizare, in special la persoanele cu teren predispus la hipersensibilitate.

• riscul este mai mare la persoanele care au mai primit anterior seruri heterologe.

• pot fi : -imediate -tardive

Imunoprofilaxia pasiva

Reactii serice imediate

reactie generala nespecifica

– apare in prima ora de la administrare si se manifesta cu febra, frison, agitatie, durere la locul de inoculare – cu evolutie favorabila dupa administrare de simptomatice (antitermice, comprese locale)

soc anafilactic

– apare imediat dupa administrarea serului, mai frecvent la persoane cu teren atopic sau la cele sensibilizate prin administrari anterioare de ser;

– se manifesta prin dispnee, cianoza, eruptii urticariene, edem glotic, insuficienta respiratorie si semne de soc (hipotensiune, puls filiform etc);

– necesita interventie de urgenta (garou la radacina membrului unde s-a administrat, adrenalina, antihistaminice, hemisuccinat de hidrocortizon)

Reactii serice tardive

Imunoprofilaxia pasiva

Locale – fenomen Arthus – apare la 4-5 zile de la administrarea serului si se manifesta printr-o reactie inflamatorie la locul de administrare necroza gangrena (complexe imune circulante);

Generale – boala serului – apare la 6-12 zile de la administrarea serului si se manifesta cu subfebrilitate, eruptii, edeme, artralgii (complexe imune care se depun in peretii vaselor mici). Necesita tratament antihistaminic, in formele severe preparate cortizonice.

Imunoprofilaxia pasiva

Testarea sensibilitatii

• Administrarea unui ser se practica:

– NUMAI in conditii de spitalizare

– Dupa testarea sensibilitatii fata de ser

• Test intradermic- cel mai uitilizat

• Test cutanat

• Test conjuctival

– Sub protectia unei doze de antihistaminic

– In prezenta trusei de urgenta antisoc

Anamneza

• teren alergic (urticarie, astm, alergii alimentare, rinite etc)

• administrari anterioare de ser (anticorpi antiser)

Desensibilizare (I)

Imunoprofilaxia pasiva

Schema minima (anamneza, teste negative)

– se injecteaza subcutanat 0,25 ml ser dilutie 1/10 - se asteapta 30 de minute

– daca nu apare nici o reactie locala sau generala se injecteaza subcutanat 0,25 ml ser nediluat si se asteapta 30 de minute.

– daca nu apare nici o reactie locala sau generala se injecteaza subcutanat 1 ml ser nediluat si se asteapta 30 de minute

– daca nu apare nici o reactie locala sau generala se injecteaza restul cantitatii intramuscular.

– daca apare o reactie locala sau generala dupa una dintre administrari, se trece la schema de desensibilizare treptata.

Desensibilizare (II)

Imunoprofilaxia pasiva

Schema lenta tip BESREDKA se practica atunci cand :

– testul de sensibilitate a fost pozitiv

– anamneza sugestiva pentru teren alergic

– reactie (locala / generala) aparuta in timpul schemei minime de desensibilizare

Dilutie

Cantitate (ml)

Cale de administrare

Interval intre injectii (min)

1/100

0.2

sc

30

1/100

0.4

sc

30

1/100

0.6

sc

30

1/10

0.2

sc

30

1/10

0.4

sc

30

1/10

0.6

sc

30

nediluat

0.2

sc

30

nediluat

0.4

sc

30

nediluat

0.6

sc

30

nediluat

1

sc

30

nediluat

Restul

im

 

cantitatii

14

Imunoglobulinele

Imunoprofilaxia pasiva

Sunt produse biologice purificate, debarasate de alte proteine

imunoglobuline normale/totale

• obtinute din amestecuri de plasma prelevate de la persoane sanatoase, donatori adulti

• contin anticorpi de tip Ig G care reflecta spectrul de infectii si imunizari prin care au trecut persoanele donatoare.

imunoglobuline specifice

• obtinute de la persoane imunizate anterior activ sau prin trecere prin infectia naturala

• contin anticorpi specifici acelui antigen (antitetanice, antirabice, antihepatita B, antiherpetice)

Imunoprofilaxia pasiva

Imunoglobulinele: Avantaje/ limite

Avantaje:

– Nu determina reactii anafilactice, inlocuind cu succes serurile specifice in profilaxia si terapia unor boli infectioase.

– Pot fi administrate repetat, fara risc de sensibilizare

– Nu prezinta risc de transmitere a virusurilor HIV, HCV, HBV datorita metodelor de obtinere si a testarii donatorilor (studii efectuate in SUA nu au pus in evidenta niciun caz de hepatita sau infectie HIV dupa administrare de Ig).

Limite:

– Eficacitatea imunoglobulinelor este dependenta de precocitatea administrarii lor, in primele zile dupa contactul infectant.

– Durata scurta a protectiei (cateva luni)

Imunoglobulinele

Imunoprofilaxia pasiva

Cale de administrare: – intramusculara (cu exceptia celor de administrare iv)

Doza: este variabila in functie de greutatea corporala

Reactii adverse:

– rar reactii locale usoare la locul de inoculare sau febra usoara

Imunoprofilaxia pasiva

Tipuri de imunoglobuline

Imunoglobuline totale pentru :

• profilaxia rujeolei

• profilaxia hepatitei A

Imunoglobuline specifice pentru:

• profilaxia hepatitei B

• profilaxia rabiei (postexpunere)

• profilaxia varicelei /infectiei cu virusul varicelo–zosterian

• profilaxia si tratamentul tetanosului

• profilaxia si tratamentul infectiilor cu virus sincitial respirator (VSR)

Imunoprofilaxia activa

Generalitati privind vaccinurile

Vaccin = produs biologic care conţine suspensii (antigene) de virusuri sau bacterii vii atenuate, inactivate (omorâte) sau fracţiuni din acestea şi care se administrează cu scopul de a induce un răspuns imun protector specific.

– Denumirea de vaccin aminteste originea primului profilactic (E. Jenner, 1798) utilizat in prevenţia variolei.

Vaccinarea se defineste ca fiind manevra prin care se administrează un vaccin

Imunizarea este procesul prin care se induce imunitate activa (adica rezistenţă faţă de un agent infecţios) prin administrarea unor vaccinuri (antigene).

Imunoprofilaxia activa

Beneficiile vaccinării

Beneficii la nivel de individ

• protecţie faţă de infecţie

• protecţie faţă de boala manifestă clinic

• prevenirea complicaţiilor

• prevenirea decesului Beneficii la nivel de societate

• asigurarea imunităţii de grup

• prevenirea epidemiilor

• scăderea costurilor de îngrijire

Imunoprofilaxia activa

Compozitia vaccinurilor

Antigenul vaccinal (vezi tipuri de vaccinuri)

Adjuvanţi - sunt substanţe încorporate în vaccin pentru a creşte capacitatea imunogenă a antigenului vaccinal (ex: compusi de aluminiu).

Prezervanţi - reduc riscul de contaminare, în special când vaccinul este condiţionat în flacoane multidoză.

Antibiotice - utilizate în procesul de producţie al unor vaccinuri virale pentru a împiedica multiplicarea bacteriană. Sunt recomandate antibiotice de tip kanamicină şi neomicină (de ex. neomicina pentru vaccinul rujeolic). Nu se utilizeaza penicilina şi alte beta lactamine.

Stabilizatori - măresc rezistenţa antigenului la temperaturi crescute

Indicatori de culoare (de exemplu fenol, la vaccinul polio oral)

Diferite substanţe rezultate din procesul de producţie

– substanţe din mediul de creştere - drojdie de bere (ex. vaccin hep B), proteine de ou - pentru vaccinurile preparate pe ouă embrionate (ex. Vaccin gripal), tiomersal – (ex. vaccinurile hepatita B, gripale)

Conţinutul unui vaccin poate diferi de la un producător la altul, de aceea este foarte important a se citi prospectul care însoţeşte vaccinul şi în care sunt precizate de asemenea, şi reacţiile care pot apare după administrarea vaccinului respectiv

Tipuri de vaccinuri

Vaccinuri virale

– Corpusculare

Imunoprofilaxia activa

• cu virusuri vii atenuate (vaccin polio oral, rotaviral, rujeolic, rubeolic, urlian, varicelos, amaril)

• cu virusuri inactivate sau omorâte (vaccin polio inactivat, rabic, hepatita A)

– Fracţiuni antigenice sau subunităţi virale (vaccin hepatita B, vaccin gripal)

Vaccinuri bacteriene

– Corpusculare (complete)

• cu germeni vii atenuaţi (BCG)

• cu germeni omorâţi (pertussis)

– Subunitare

• proteice purificate – pertussis acelular

• polizaharidice - vaccin meningococic, pneumococic

– Anatoxine – difterica, tetanica

Imunoprofilaxia activa

Tipuri de vaccinuri

Vaccinuri vii

- se obţin prin cutivarea agentului microbian pe medii mai puţin favorabile, ceea ce duce la atenuarea virulenţei, fără a se modifica capacitatea imunogenă.

- determină o imunitate asemănătoare cu cea naturală, obţinută după boală sau infecţie. Vaccinurile inactivate

- agentul bacterian sau viral este inactivat prin tratare cu formaldehidă sau propionolactonă, în aşa fel încât să-şi păstreze proprietăţile imunogene.

- sunt mult mai sigure, lipsite practic de orice risc de a produce infecţie sau boală.

- eficacitatea lor depinde în mare măsura de cantitatea de antigen pe care o conţin, de aceea sunt necesare doze repetate pentru a se obţine un răspuns imun adecvat.

Imunoprofilaxia activa

Tipuri de vaccinuri: Vaccinuri virale vii

Beneficii:

– Induc titruri ridicate de anticorpi

– Tipuri diferite de anticorpi (Ig A, Ig G)

– Induc imunitate de lunga durata

Riscuri

– Recastigarea virulentei (si aparitia bolii postvaccinale - ex. poliomielita, rujeola, rubeola postvaccinala)

– Excretia virusului si posibilitatea transmiterii la contacti (ex. poliomielita postvaccinala la contactii persoanei vaccinate cu vaccin polio oral)

Limite

– Nu se administreaza la persoane imunocompromise si in sarcina

– Stabilitate scazuta la temperatura camerei

– Anticorpii specifici pot interfera cu replicarea virusului vaccinal, de aceea trebuie pastrat un interval intre administrarea unui vaccin viu si a imunoglobulinelor sau a transfuziilor de sange / produse de sange

Imunoprofilaxia activa

Tipuri de vaccinuri: Vaccinuri inactivate

Beneficii

• Nu determina boala postvaccinala

• Se pot administra la persoane imunocompromise si in sarcina

• Au stabilitate crescuta la temperatura camerei

• Nu se excreta in mediu

• Antigenul vaccinal nu este afectat de prezenta anticorpilor specifici circulanti, de aceea poate fi administrate in acelasi timp, inainte sau dupa administrarea de imunoglobuline (ex. hepatita B, rabie, tetanos)

Limite

• Durata limitata a protectiei; necesita doze repetate

• Induc anticorpi de tip umoral (Ig G)

• Nu induc imunitate mediata celular

Imunoprofilaxia activa

Tipuri de vaccinuri: Anatoxine (toxoizii)

• Sunt preparate biologice derivate din toxine (difterică, tetanică) cu proprietăţi imunogene, inactivate sub acţiunea căldurii si a diferitelor substanţe chimice.

• Pentru a le creste capacitatea imunogena, anatoxinele sunt adsorbite pe un suport mineral (săruri de aluminiu) care are rol de adjuvant.

• Dupa administrare, anatoxinele induc apariţia anticorpilor antitoxici circulanţi specifici (antidifterici, antitetanici).

Imunoprofilaxia activa

Tipuri de vaccinuri

Monovaccinuri (monovalente/polivalente) - antigenul provine de la o singură specie microbiană

• monovalente - conţin o singură componentă ex. vaccin rujeolic, vaccin hepatita B

• polivalente - conţin mai multe componente (tipuri) ale aceleiaşi specii ex. vaccin polio (conţine toate cele trei serotipuri ale virusului polio), vaccin gripal, vaccin pneumococic;

Vaccinuri asociate sau combinate - conţin amestecuri antigenice.

• bivaccinuri - DT, dT, Hep A - Hep B

• trivaccinuri - DTP, DTPa, ROR, dT-VPI

• tetravaccinuri - DTP-VPI, DTP-Hep B, RORV

• pentavaccinuri - DTP-VPI -Hib

• hexavaccinuri: DTP- Hib -VPI -HepB

Imunoprofilaxia activa

Administrarea vaccinurilor (I)

Pentru obţinerea unui răspuns optim vaccinurile ar trebui să fie administrate la vârsta şi la intervalele recomandate. Atunci când acestea nu pot fi respectate se va ţine seama de următoarele aspecte:

- Un vaccin inactivat poate fi administrat simultan sau în orice moment, înainte sau după administrarea unui alt vaccin inactivat sau viu

Între dozele succesive ale aceluiaşi vaccin sau între vaccinuri diferite se vor respecta intervalele minime recomandate

Antigen

2 sau mai multe vacc inactivate

un vaccin viu şi inactivat

2 sau mai multe vacc vii

Interval minim recomandat între doze nici unul, pot fi administrate simultan sau la orice interval între doze nici unul, pot fi administrate simultan sau la orice interval între doze* 4 săptămâni, dacă nu sunt administrate simultan

Imunoprofilaxia activa

Administrarea vaccinurilor (II)

• Întreruperea schemei de vaccinare, nu impune reluarea întregii serii de administrări sau administrarea unor doze suplimentare.

• Un interval mai lung între doze nu reduce concentraţia finală de anticorpi, dar protecţia optimă se obţine după ce se administrează numărul total de doze recomandate (tabel intervale).

• Un interval mai scurt intre dozele de vaccin poate influenta raspunsul imun cu scaderea nivelului de protectie.

Imunoprofilaxia activa

Calea de administrare a vaccinurilor

• Este recomandată de producător. Administrarea în alt loc poate determina o scădere a eficacităţii vaccinului sau poate creşte riscul de reacţii adverse.

• Vaccinurile se pot administra:

– oral (vaccin polio oral, vaccin rotaviral etc),

– intradermic (BCG, vaccin gripal),

– subcutanat (rujeolic ),

– intramuscular (vaccin polio inactivat, vaccin hepatita B, DTPa, etc).

• Vaccinurile nu se administrează niciodată intravenos

Imunoprofilaxia activa

Calea de administrare a vaccinurilor

Imunoprofilaxia activa Calea de administrare a vaccinurilor 31
Imunoprofilaxia activa Calea de administrare a vaccinurilor 31

Imunoprofilaxia activa

Vaccinuri: Contraindicatii

Contraindicatia - este determinata de existenta unei afectiuni / conditii pe care o are persoana care se prezinta la vaccinare si care creste semnificativ sansa aparitiei unei reactii adverse postvaccinale severe.

– Vaccinul nu trebuie administrat cand exista o contraindicatie

Contraindicaţiile absolute, permanente sunt rare si sunt reprezentate de:

– reacţii alergice severe cunoscute la un vaccin sau la una dintre componentele vaccinului (exemplu reactie alergica la ou, la neomicina)

– encefalopatia aparuta in primele 7 zile de la vaccinarea cu pertussis celular (DTP)

Contraindicaţiile temporare sunt cele mai numeroase.

– reprezinta o amanare a vaccinarii

– vaccinul se poate administra ulterior, cand conditia / afectiunea care a impus contraindicatia a fost rezolvata.

– Ex. vaccinurile vii sunt contraindicate la gravide si la persoanele cu imunodepresie

32

Imunoprofilaxia activa

Vaccinuri: Precautii

Precautia - este determinata de o afectiune / conditie pe care o are persoana care se prezinta la vaccinare si care poate creste sansa aparitiei unei reactii adverse postvaccinale sau a unui raspuns imun neprotector.

– In general, daca o precautie este prezenta vaccinul nu ar trebui administrat.

– Daca exista risc de imbolnavire, vaccinul se poate administra, dar numai dupa o evaluare atenta facuta de medic si atunci cand beneficiile vaccinarii depasesc riscurile de reactii adverse.

• persoana vaccinata se supravegheaza pentru a putea identifica din timp si trata o eventuala reactie adversa

– Cele mai numeroase precautii sunt temporare

• de ex. administrarea vaccinului rujeolic la o persoana care tocmai a primit o transfuzie

Imunoprofilaxia activa

Vaccinuri: False contraindicaţii

• Reacţii locale uşoare sau moderate după o administrare anterioară

• Febră uşoara după o administrare anterioară

• Tratament antimicrobian curent

• Convalescenţa după o boala infecţioasă

• Născut prematur

• Expunere recentă la o boală infecţioasă

• Alimentaţia naturală (alăptarea)

• Antecedente familiale de sindrom de moarte subită

• Antecedente familiale de convulsii

Imunoprofilaxia activa

Vaccinuri: Reactii adverse

• Administrarea unui vaccin poate fi urmată, la unii recipienţi, de apariţia unor reacţii postvaccinale.

• Aceste reacţii pot fi: -locale, -sistemice, -alergice

• Pot fi determinate de: -vaccin, -reactivitatea individuala la vaccin, - erori în modul de administrare -alte cauze coincidente care nu au nici o legatură cu vaccinul sau cu vaccinarea.

• Orice reacţie postvaccinală trebuie consemnată în documentele medicale şi în carnetul de vaccinări al copilului.

35

Imunoprofilaxia activa

Vaccinuri: Reactiile locale

• Sunt cele mai frecvente, dar mai putin severe.

– Ex: durere, edem, roseata la locul de administrare.

• In general, apar la cateva ore de la administrare si sunt de obicei autolimitate.

• Pot apare pana la 80% din dozele de vaccin, in functie de tipul vaccinului:

– Sunt mai des intalnite la vaccinurile inactivate, mai ales la cele care contin adjuvanti (ex. vaccinul diftero- tetano-pertussis).

Imunoprofilaxia activa

Vaccinuri: Reactiile de tip sistemic

• Sunt manifestari generalizate care includ febra, mialgii, cefalee, artralgii, stare de rau etc.

• Pot apare dupa administrarea vaccinurilor vii atenuate si sunt determinate de replicarea virala. Sunt similare unei forme usoare a bolii naturale.

– Erau relativ frecvente dupa administrarea vaccinului DTP, datorita componentei pertussis (celulare).

Imunoprofilaxia activa

Vaccinuri: Reactiile alergice

• Sunt cel mai putin frecvente (< 1 caz la 1 milion de doze), dar cele mai severe; pot pune in pericol viata.

• Pot fi cauzate de antigenul vaccinal sau de o alta componenta a vaccinului (antibiotic, conservant, stabilizatori, substante din mediul de cultura celulara, etc).

Şocul anafilactic este una dintre cele mai grave reacţii care pot apare după o vaccinare, de aceea trebuie recunoscut şi intervenit imediat.

• La fiecare punct de vaccinare trebuie sa existe protocolul de management al socului anafilactic si trusa de urgenta.

– Supravegherea vaccinatului 15 minute

Imunoprofilaxia activa

Vaccinuri: Supravegherea reacţiilor adverse

• Supravegherea reacţiilor adverse postvaccinale indezirabile (RAPI) este o activitate care face parte din programul naţional de imunizări şi se deruleaza conform metodologiei elaborate de INSP- CNSCBT.

• Este o activitate deosebit de importantă care trebuie cunoscută şi respectată de către fiecare medic care efectuează vaccinări, deoarece furnizează informaţii valoroase despre:

• reactogenitatea unui anumit tip de vaccin sau a unui lot de vaccin,

• calitatea seringilor şi a acelor utilizate pentru administrarea vaccinului,

• cunoştiinţele cadrelor medicale privind tehnicile de administrare, condiţiile de păstrare şi manipulare a vaccinului.

Indicatiile vaccinarii

Vaccinare de rutina

Imunoprofilaxia activa

- vaccinurile din programele nationale de vaccinari

Vaccinare selectiva

- in anumite situatii epidemiologice

- la anumite categorii / grupuri populationale cu risc crescut de imbolnavire

Vaccinare optionala

- la indicatie / cerere, cu plata

Imunoprofilaxia activa Vaccinarea de rutina - Calendarul de vaccinari

• Vaccinarea de rutina se face conform calendarului de vaccinari.

• Fiecare ţară îşi alcătuieşte un calendar al vaccinărilor care este un program oficial recomandat pentru administrarea vaccinurilor tuturor persoanelor eligibile, în funcţie de vârstă.

• Calendarul de vaccinări se stabileste in functie de:

-situatia epidemiologica a bolii prevenibile prin vaccinare -factorii care influenţează răspunsul imun postvaccinal -disponibilitatea si eficacitatea vaccinului

• Calendarul de vaccinări se revizuieste periodic in functie de :

-evolutia epidemiologica a bolii -experienta acumulata in domeniu, -elaborarea unor vaccinuri noi -bugetul disponibil

Imunoprofilaxia activa

Vaccinarea de rutina - Indicatiile vaccinarii in Romania

Prin Programul National de Imunizari sunt vaccinati copiii fata de urmatoarele boli infectioase, considerate prioritati pentru sanatatea publica din Romania:

- poliomielita

- difterie

- tetanos

- tuse convulsiva

- rujeola

- rubeola

- oreion

- hepatita B

- infectia cu Haemophillus influenzae tip b

- tuberculoza

Imunoprofilaxia activa Înregistrarea şi raportarea vaccinărilor

• Efectuarea vaccinării se înregistrează în:

- documentele medicale de la nivelul cabinetului medicului de familie,

- documentele maternităţii pentru vaccinurile efectuate imediat după naştere

- documentele oricărei alte unităţi medicale/medic care a efectuat vaccinarea,

- registrul electronic de vaccinari

- carnetul de vaccinări care se înmânează mamei la externarea din maternitate.

• Mama trebuie informată despre importanţa păstrării carnetului de vaccinare şi despre faptul că trebuie să-l prezinte medicului la orice vizită medicală.

• Vor fi consemnate în carnetul de vaccinări, eventualele reacţii adverse postvaccinale.

• Medicul de familie are obligaţia să raporteze lunar la Direcţia de Sănătate Publică judeţeană numărul de copii care au fost vaccinaţi, pe tipuri de vaccinuri precum şi reacţiile adverse înregistrate (OG 53 aprobata prin Legea Nr. 649 din 20 noiembrie 2001).

Imunoprofilaxia activa

Vaccinarea selectiva- Indicatiile vaccinarii in Romania

• Recomandata unor anumite persoane /grupuri populationale sau in anumite situatii epidemiologice cu risc crescut de imbolnavire sau complicatii:

Persoanele considerate la risc crescut de imbolnavire sau complicatii:

ex: Vaccin rubeolic – adolescente Vaccin gripal - persoane cu boli cronice etc

Persoanele din colectivitati si/sau in situatii speciale:

ex: Vaccin hepatita A - inundatii, deficiente in aprovizionarea cu apa potabila etc

Persoane care calatoresc in zone cu risc:

ex: Vaccin impotriva febrei galbene

Persoane expuse ocupational:

ex: Vaccin Hepatita B – personal medico-sanitar Vaccin rabic - veterinari, persoane care lucreaza cu virusul rabic in laborator Vaccin meningococic – personal medico–sanitar (laboratoare, spitale de boli infectioase)

Imunoprofilaxia activa

Vaccinarea optionala- Indicatiile vaccinarii in Romania

• Sunt vaccinări pentru profilaxia bolilor pentru care există vaccin specific, dar care nu este inclus în programele de imunizare.

• Se efectuează în completarea vaccinărilor obligatorii, costul fiind suportat de cel vaccinat.

• Există variaţii de la o ţară la alta: unele vaccinări, care sunt recomandate în unele ţări, pot fi opţionale în alte ţări.

– ex.Vaccinul rotavirus Vaccinul varicelos Vaccinul pneumococic

Imunoprofilaxia activa

Vaccinuri disponibile in Romania, 2014

1. Vaccin BCG

2. Vaccin hepatita B

– pediatric (0-15 ani)

– adult (>15 ani)

3. Vaccin hepatita A

– adult (>18 ani)

– pediatric (1 an – 18 ani)

4. Vaccin hepatita A+B

5. Vaccin HPV (de la varsta de 9 ani)

6. Vaccin impotriva infectiei cu rotavirusuri (6 sapt – 16 sapt)

7. Vaccin varicelos (de la varsta de 12 luni)

8. Vaccin rujeola-rubeola-oreion - de la 12 luni - de la 7 luni in epidemii de rujeola

9. Vaccin pneumococic conjugat

– 7 serotipuri (6 sapt – 2 ani)

– 10 seroptipuri (6 sapt – 2 ani)

– 13 serotipuri (6 sapt – 5 ani)

10. Vaccin pneumococic (de la varsta de 2 ani)

11. Vaccin meningococic A+C

12. Vaccin tetanic adsorbit (VTA)

13. Vaccin diftero-tetanic (dT)

14. Vaccin diftero-tetano-pertussis (DTP)

– DTPw (celular)

– DTPa (acelular)

15. Vaccin polio inactivat (VPI)

16. Vaccin haemophilus influenza tip b

17. Vaccin diftero-tetano–polio inactivat (dT-VPI)

18. Vaccin diftero-tetano–pertussis - polio inactivat (DTPa-VPI)

19. Vaccin diftero-tetano–pertussis-hepatita B (DTPa- hepB)

20. Vaccin diftero-tetano–pertussis – Haemophilus influenzae tip b - polio inactivat (DTPa-VPI-Hib)

21. Vaccin diftero-tetano–pertussis – Haemophilus influenzae tip b - polio inactivat – hepatitaB (DTPa-VPI-Hib-HepB)

22. Vaccin gripal

23. Vaccin amaril (impotriva febrei galbene)

24. Vaccin tifoidic

25. Vaccin rabic

26. Vaccin impotriva encefalitei de capuse

27. Vaccin holeric

28. Vaccin diftero-tetanic-pertussis (dTpa)

29, Vaccin rujeola –rubeola-oreion - varicela

Calendarul vaccinărilor în România 2015

Calendarul vaccin ă rilor în România 2015 Sursa: Ministerul Sanatatii; Ord 386/2015 Norme tehnice de realizare

Sursa: Ministerul Sanatatii; Ord 386/2015 Norme tehnice de realizare a programelor nationale de sanatate publica pentru anii 2015- 2016 (Anexa 2)

Calendarul de vaccinari - Romania

 

Vârsta

1995

2006

2014

recomandată

Primele 24 h 4-7 zile

Hep B

Hep B

Hep B

BCG

BCG

BCG

2

luni

DTP, VPO, Hep B

DTP-HepB, VPO

DTPa-VPI-Hib-HepB, VPC

4

luni

DTP, VPO

DTP, VPO

DTPa-VPI-Hib, VPC

6

luni

DTP, VPO, Hep B

DTP-HepB, VPO

DTPa-VPI-Hib-HepB

9-11 luni

Ruj

   
 

12

luni

DTP, VPO

DTP, VPO

DTPa-VPI-Hib, ROR

12-15 luni

 

RRO

 
 

14

luni

   

VPC

30-35 luni

DTP

DTP

 

4

ani

   

DTPa

6

ani

   

DTPa-VPI (2015)

6

si 8 ani

   

VPI (2014)

7

ani (cls I-a)

DT, Ruj

DT, RRO

RRO

9

ani (cls III-a)

VPO

VPO,

 
 

14

ani (cls VIII-a)

DT, BCG

DT, Rub*

dT

 

18

ani (cls. XII-a)

 

Hep B

48

Imunoprofilaxia activa

Vaccinarea selectiva - Riscul ocupational

• Personal medical

• Vaccin Hepatita B

• Vaccin gripal

• Vaccin ROR

• Vaccin meningococic – personal medico –sanitar (laboratoare, spitale de boli infectioase)

• Personal veterinar

– Vaccin rabic - veterinari, persoane care lucreaza cu virusul rabic in laborator etc

Imunoprofilaxia activa Boli prevenibile prin vaccinare prioritare pentru personalul medical

• Gripa

• Hepatita B

• Rujeola

• Rubeola

• Oreion

• Varicela

• Tetanos

• Difteria

• Tuse convulsiva

Hepatita B • Rujeola • Rubeola • Oreion • Varicela • Tetanos • Difteria • Tuse
Hepatita B • Rujeola • Rubeola • Oreion • Varicela • Tetanos • Difteria • Tuse
Hepatita B • Rujeola • Rubeola • Oreion • Varicela • Tetanos • Difteria • Tuse

ROR-

Var

dTpa

Precautiuni universale Accidentul prin expunere la sange (AES)

Conf.dr. Daniela Pitigoi As.univ.dr. Maria Dorina Craciun

Precautiuni universale/standard -

Definitie

=măsurile care se aplică in vederea prevenirii transmiterii HIV, HBV, HCV şi a altor alţi agenţi patogeni cu cale de transmitere sanguină, in timpul actului medical

Precauţiuni universale - reguli de bază

Se consideră :

• Toţi pacienţii sunt potenţial infectaţi

• Sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV, HBV, HCV

• Acele şi alte obiecte folosite in practica medicală sunt contaminate după utilizare

Precautiuni universale/standard

• Se refera la:

-utilizarea echipamentului de protectie adecvat, corect si complet -spalarea mainilor -prevenirea accidentelor si altor tipuri de expunere profesionala

Echipamentul personal de protectie

• Bariera intre personalul medico-sanitar si sursa de infectie reprezentata de persoanele ingrijite

Manusi

Halate

Sorturi, bluze impermeabile

Masca

Protectoarele faciale ( ochelari, ecran protector)

Bonete simple sau impermeabile

Cizme de cauciuc

Secventa/ordinea de echipare

1.

Halatul

2.

Masca

3.

Ochelarii de protectie/ protectoarele faciale

4.

Manusile

Echiparea cu halat protector

• Se selecteaza masura adecvata

• Se imbraca halatul

• Se leaga la gat si la spate

Echiparea cu halat protector • Se selecteaza masura adecvata • Se imbraca halatul • Se leaga
Echiparea cu halat protector • Se selecteaza masura adecvata • Se imbraca halatul • Se leaga

7

Echiparea cu masca

• Se pune masca peste nas, gura si barbie

• Se fixeaza prin legare sau cu elastic

• Se potriveste /ajusteaza ca marime

Se pune masca peste nas, gura si barbie • Se fixeaza prin legare sau cu elastic

Echiparea cu masca respiratorie

(N95, N99)

• Se pune masca peste nas gura si barbie

• Se ajusteaza piesa de nas flexibila

• Se fixeaza pe cap cu banda elastica

• Se ajusteaza

• Se face verificarea etanseitatii inainte de a intra in zona contaminata

• Inspir – masca tebuie sa se stranga in jurul fetei

• Expir – se verifica etansietatea in jurul fetei

9

Echiparea cu ochelari de protectie/ protectoare faciale

• Se pozitioneaza ochelarii si se fixeaza

• Se pozitioneaza viziera/protectorul facial si se fixeaza

• Se ajusteaza masura

ochelarii si se fixeaza • Se pozitioneaza viziera/protectorul facial si se fixeaza • Se ajusteaza masura
ochelarii si se fixeaza • Se pozitioneaza viziera/protectorul facial si se fixeaza • Se ajusteaza masura

Echiparea cu manusi de protectie

• Manusile se pun ultimele

• Se selecteaza masura si tipul potrivit

• Se introduc pe rand mainile in interior

• Se extind peste manseta halatului protector

masura si tipul potrivit • Se introduc pe rand mainile in interior • Se extind peste

11

Utilizarea a 2 perechi de manusi

• Diminueaza riscul perforarii de la 15% la 5%

• Diminueaza prezenta sangelui pe maini la sfarsitul interventiei ( de la 26 % la 1% )

• In cazul unui accident percutan cu ac chirurgical efectul de stergere mecanica oferit de cele 2 manusi e superior ( diminueaza inocularea de cu 50- 80%)

Echipamentul utilizat

• Partea contaminata

• exteriorul care a venit in contact cu pacientul, suprafete si obiecte contaminate din mediu

• Partea curata:

• in interiorul echipamentului,

• legaturile de la gat si de la cap- zone ce sunt mai putin probabil contaminate/ de a fi venit in contact cu suprafetele de mediu

Secvente de scoatere a echipamentului de protectie

1. Manusile

2. Ochelarii /protectoarele faciale

3. Halatul

4. Masca

Scoaterea manusilor

• Se prind dinspre partea interioara;

• Se scoat tragand fiecare manusa fara sa se atinga exteriorul;

• Se pun in recipientul de deseu infectios

• Se scoat tragand fiecare manusa fara sa se atinga exteriorul; • Se pun in recipientul
• Se scoat tragand fiecare manusa fara sa se atinga exteriorul; • Se pun in recipientul
• Se scoat tragand fiecare manusa fara sa se atinga exteriorul; • Se pun in recipientul

15

Indepartarea ochelarilor/protectoarelor faciale

• Se indeparteaza cu mainile fara manusi

• Se departeaza de fata

• Se pun in recipientul de deseu infectios sau in recipientul pentru decontaminare

manusi • Se departeaza de fata • Se pun in recipientul de deseu infectios sau in
manusi • Se departeaza de fata • Se pun in recipientul de deseu infectios sau in

16

Scoaterea halatului protector

• Se dezleaga legaturile

• Se scoate incepand de la gat si umeri

• Se impatureste cu partea contaminata spre interior

• Se pune in recipentul de deseu infectios

de la gat si umeri • Se impatureste cu partea contaminata spre interior • Se pune
de la gat si umeri • Se impatureste cu partea contaminata spre interior • Se pune
de la gat si umeri • Se impatureste cu partea contaminata spre interior • Se pune

Scoaterea mastii

• Se dezleaga legaturile de la spate

• Se indeparteaza de pe fata

• Se pune in recipientul de deseu infectios

• S e dezleaga legaturile de la spate • Se indeparteaza de pe fata • Se
• S e dezleaga legaturile de la spate • Se indeparteaza de pe fata • Se

18

Unde se indeparteaza echipamentul de protectie

• In salon/anticamera salonului (inainte de iesirea din salonul pacientului)

• Masca se scoate dupa parasirea salonului, dupa inchiderea usii

• Se practica igiena mainilor cu solutii antiseptice alcoolice inainte de iesirea din salon

Colectarea adecvata a deseurilor infectioase

Colectarea adecvata a deseurilor infectioase 20
Colectarea adecvata a deseurilor infectioase 20

20

Cum se utilizeaza in conditii de siguranta echipamentul de protectie?

• Nu se atinge fata cu mainile imbracate cu manusi

• Se evita ajustarea altor echipamente de protectie cu manusi

• Dupa indepartarea manusilor se spala/ dezinfecteaza mainile

• Nu se ating alte suprafete cu manusile

Dupa indepartarea echipamentului

Igiena mainilor - imediat dupa indeparatrea echipamentului de protectie

– Daca mainile devin vizibil murdare se practica igiena mainilor si se continua scoaterea echipamentului

23

23

24

24

Igiena mainilor in unitatile sanitare

• Importanta:

Cel mai obisnuit mod de transmitere a patogenilor este prin intermediul mainilor!

• Infectii nozocomiale

• Raspandirea rezistentei antimicrobiene

Definitii

Igiena mainilor- este un termen general si se refera la :

– Efectuarea spalarii simple, a spalarii antiseptice , dezinfectarii cu solutie antiseptica , spalarea chirurgicala si antisepsia manilor

Spalarea mainilor

– Spalarea cu apa simpla si sapun obisnuit

Spalarea antiseptica/dezinfectia igienica a mainilor prin spalare

– Spalarea mainilor cu apa si sapun sau alti detergenti care contin o substanta antiseptica

Dezinfectia mainilor prin aplicarea antisepticului pe baza de alcooli/dezinfectie igienica a mainilor prin frecare

– Frecarea manilor cu un preparat pe baza de alcooli

Spalarea si antisepsia chirurgicala a manilor/ dezionfectia chirurgicala a mianilor

– Spalarea mainilor si utilizarea unui dezinfectnt pe baza de alcooli inaintea interventiilor chirurgicale

Guideline for Hand Hygiene in Health-care Settings. MMWR 2002; vol. 51, no. RR-16.

26

Flora bacteriana normala a pielii

Pielea normala este colonizata cu bacterii

Arii diferite ale corpului au un numar diferit de bacterii

Flora bacteriana a manilor:

Flora tranzitorie

colonizeaza straturile superficiale ale pielii dobandita prin contacul cu pacientul sau suprafete contaminate sunt cel mai frecvent incriminate in IN se indeparateaza prin spalarea de rutina

Flora rezidenta/proprie

Atasata de straturile profunde ale pielii Staf coagulaza negativi sau diferomorfi Mult mai rezistenta la indeparatare

Guideline for Hand Hygiene in Health-care Settings. MMWR 2002; vol. 51, no. RR-16.

27

PROCEDURI RECOMANDATE PENTRU IGIENA MAINILOR, IN FUNCTIE DE NIVELUL DE RISC

NIVEL DE RISC

PROCEDURI

 

INDICATII

   

Cand mainile sunt vizibil murdare La inceputul si la sfarsitul programului de lucru Inainte si dupa scoaterea manusilor (sterile sau nesterile) Inainte si dupa activitatile de curatare Inainte si dupa contactul cu pacientii Dupa utilizarea grupului sanitar

MINIM

Spalarea mainilor

 

sau

Dezinfectia igienica a mainilor prin frecare

   

Inainte de realizarea unei proceduri invazive Inainte de contactul cu un pacient izolat profilactic Inaintea realizarii unei punctii lombare, abdominale, articulare Inaintea manipularii dispozitivelor intravasculare, a tuburilor de dren pleurale, altor drenuri In cazul manevrelor contaminante efectuate succesiv aceluiasi pacient Inainte si dupa ingrijirea plagilor Dupa contactul cu un pacient izolat septic Dupa contactul cu un pacient infectat si/sau cu mediul in care sta Dupa contactul accidental cu singele sau cu alte lichide biologice Dupa toate manevrele potential contaminante

INTERMEDIAR

Dezinfectia igienica a mainilor prin frecare

 

sau

 

Dezinfectia igienica a mainilor prin spalare

 

)

 

   

Inainte de toate interventiile chirurgicale Inaintea tuturor manevrelor care necesita asepsie: montarea cateterelor, efectuarea de punctii rahidiene, etc

INALT

Dezinfectia chirurgicala a mainilor prin frecare sau Dezinfectia chirurgicala a mainilor prin spalare

SURSA : Ord MSP 261/2007 _ Norme privind curatarea, dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare

Indicatii pentru igiena mainilor

Cand mainile sunt vizibil murdare, contaminate , spalare cu sapun simplu sau antibaterian si apa.

Daca manile nu sunt vizibil murdare se utilizeaza dezinfectantul de maini pe baza de alcooli pentru reducerea numarului de bacterii.

Guideline for Hand Hygiene in Health-care Settings. MMWR 2002; vol. 51, no. RR-16.

29

Tehnici recomandate de igiena mainilor

• Dezinfectante pe baza de alcool

– Se aplica in palma unei maini, se feaca mainile pentru a se acoperii intreaga suprafata a minilor , pana la uscare

– Cantitatea necesara : functie de producator

– Aplicarea este cheia : Lasati sa se usuce!

• Spalarea mainilor

– Umeziti mainile cu apa , se aplica sapunul , se freaca mainile pe toate suprafetele

– Clatire si uscare cu prosop de unica utilizare

– Utilizati hartia prosop pentru a inchide robinetul

Guideline for Hand Hygiene in Health-care Settings. MMWR 2002; vol. 51, no. RR-16.

30

Spalarea manilor

• Cea mai importanta procedura de prevenire a infectiilor

• Spalarea simpla este definita ca fiind

– Frecarea viguroasa a mainilor una de alta pe toate suprafetele , dupa o prealabila umezire si sapunire

– Se efectueaza cu apa curenta si sapun simplu

32

32

33

Ingrijirea pielii

• Creme si lotiuni pentru maini

• Atentie la efectul pe care lotiunile de maini , cremele, sau dezinfectantul pe baza de alcool le pot avea asupra eficacitatii sapunurilor antimicrobiene- informatii de la producator

Guideline for Hand Hygiene in Health-care Settings. MMWR 2002; vol. 51, no. RR-16.

34

Unghiile

• Lungimea unghiilor este importanta- numar mare de bacterii conditionat patogene in spatiile subunghiale ( staf.coag neg, pseudomonas, levuri )

• Unghii naturale – lungime max admisa de 0,6 cm

• Unghii artificiale sunt interzise

Guideline for Hand Hygiene in Health-care Settings. MMWR 2002; vol. 51, no. RR-16.

35

36
36

5 MOMENTE IMPORTANTE PENTRU IGIENA MAINILOR

5 MOMENTE IMPORTANTE PENTRU IGIENA MAINILOR 37
5 MOMENTE IMPORTANTE PENTRU IGIENA MAINILOR 37

Accidentul prin expunere la sange (AES)

• Definitii, agenti patogeni, riscuri

• Profilaxia primara

• Precautiuni universale

• Spalarea mainilor

• Echipamentul personal de protectie

• Prevenirea inteparii accidentale

• Profilaxia secundara

• Masuri imediate

• Profilaxie post-expunere functie de riscul identificat

• Supravegherea AES in Romania

AES: Definitii

AES = orice expunere accidentala la:

Sange Fluide ale organismului care pot sa contina agenti patogeni transmisibili prin sange Lichid biologic contaminat cu sange

AES se produce prin :

Lezarea tegumentelor prin intepare, taiere (expunere percutanata)

Stropire/ proiectare pe mucoasa nazala, bucala, oculara (expunerea mucoaselor)

Contacul tegumentului cu sange/ fluide biologice sau tesuturi (expunerea cutanata)

Trebuie considerat la risc

• Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu:

– Sânge

– Lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial, lichid cefalo-rahidian

– Sperma, secreţii vaginale

– Tesuturi

– Orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge

Agenti patogeni transmisi prin sange

peste 50 identificati:

Principalii :

Virusul hepatitei B (VHB)

Virusul hepatitei C (VHC) Virusul imunodeficientei umane (HIV)

Alti agenti :

Plasmodium ( malarie, falciparum, vivax) Mycobacterium tuberculosis Treponema spp, Leptospire, Brucella, Rikettsii Toxoplasma gondii Citomegalvirus, herpesvirus Stafilococ auriu, criptococcus neoformans Virusul Ebola

Sursa : WHO best practices for injections and related procedures toolkit March 2010

Sursa : WHO best practices for injections and related procedures toolkit March 2010 http://www.who.int/injection_safety/toolbox/en/

Riscul de infectie in AES percutan

Virus

Evolutie

Riscul dupa accident percutan*

 

cronica

Vaccin

HIV

100%

0.3%

Nu

HBV

10%

30%

Da

HCV

60-80%

3%

Nu

*) Prüss-Üstün A, Rapiti E, Hutin Y. Estimation of the global burden of disease attributable to contaminated sharps injuries among health-care workers.

American Journal of Industrial Medicine, 2005, 48(6):482–490. http://www.who.int/quantifying_ehimpacts/global/7sharps.pdf

43

Factori de gravitate AES

Legat de accident

Inoculare profunda Cantitatea de sange inoculata Aplicarea unor masuri imediate

Legat de pacientul sursa

Stadiul evolutiv clinic Nivelul viremiei Existenta terapiei specifice si eficienta acesteia

Legat de persona expusa

Utilizarea manusilor Receptivitate/imunitate specifica Aplicarea adecvata a profilaxiei post- expunere

Activitati cu risc crescut de AES

• Prelevare probelor biologie ( 25 % din AES)

• Efectuare injectiilor ( 15 % din AES)

• Eliminare materilelor contaminate /manipularea deseurilor (15 % din AES)

• Alte situatii :

– Interventiile sub camera implantabila

– Prelevarile din artera

– Montarea/ indepartarea perfuziilor

– Hemoculturile

– Prelevarile din vena

– Injectiile ( subcutane, im)

– Prelevarile capilare

• 60 % din AES survin la terminarea procedurii

• 20 % din AES sunt direct legate de nerespectarea precautiilor universale/ standard

Profilaxia primara AES

– Aplicarea precautiunilor universale (standard)

– Spalarea mainilor

– Portul manusilor si al echipamentului de protectie complet, corect

– Prevenirea accidentelor şi expunerii profesionale:

– Atentie sporita la manipularea instrumentelor ascutite

– Eliminarea imediata a deseurilor intepatoare in recipiente sigure

– Nerecapisonarea acelor

– Decontaminarea imediata a suprafetelor care au venit in contact cu sangele sau produse biologice ( cu substante clorigene sau alt dezinfectant eficient)

– Respectarea regulilor privind curatenia, dezinfectia, sterilizarea

Vaccinarea impotriva hepatitei B

− Cea mai importanta metoda de profilaxie a infectiei cu VHB

− Schema de baza : 3 doze de vaccin 0, 1, 6 luni

− Schema de urgenta : 0,1,2 si rapel la 12 luni

− Titru de Ac protectori >10 m UI/ml , la 2 luni de la ultima doza

Profilaxia secundara/ managementul cazului de AES

• Atitudinea fata de caz:

• Atitudinea in cazul AES cu risc de transmitere VHB

• Atitudinea in cazul AES cu risc de transmitere VHC

• Atitudinea in cazul AES cu risc de transmitere HIV

Atitudinea in caz de AES

• Intreruperea activitatii, cu asigurarea securitatii pacientului

• Anuntarea cadrului medical superior sau responsabilul CSPCIN

• Asigurarea ingrijirilor de urgenta

• Investigarea persoanei asistate si a persoanei accidentate pentru HIV, HVB, HCV si adoptarea unei atitudini corespunzatoare

Asigurarea ingrijirilor de urgenta

In caz de expunere cutanata

Spalarea locului cu apa si sapun

Utilizarea unui antiseptic timp de contact 5 minute :

» Solutie clorigena diluata 1/10

» Compus iodat in solutie dermica

» Alcool 70 0

» Alt dezinfectant cutanat

In caz de expunere percutanata- intepare/taiere

Spalararea locului cu apa si sapun

Utilizarea unui antiseptic timp de contact 5 minute :

» Solutie clorigena diluata 1/10

» Compus iodat in solutie dermica

» Alcool 70 0

» Alt dezinfectant cutanat

Interzisa sangerarea deorece poate creea microleziuni care pot accelera difuziunea virusului

In caz de expunere a mucoaselor

Spalare abundenta timp de 5 minute cu ser fiziologic sau apa

Investigarea persoanei accidentate

• Proba de sange in primele ore de la accident

Test HIV; in cazul supravegherii se repeta la 3 si 6 luni

Evaluarea imunitatii fata de VHB

Investigarea pacientului sursa - Statusul infectiei cu HIV

Pacientul sursa este cunoscut HIV pozitiv

– Accidentatul va lua legatura cu responsabilii cu chimioprofilaxia cat mai repede posibil de la producerea accidentului- consult la boli infectioase

Statusul HIV al pacientului sursa este necunoscut

– Test HIV rapid ( 2 ore de la AES) cu acordul pacientului

– Functie de rezultatul testului se recomanda chimioprofilaxia- consult la boli infectioase

– Daca testul nu poate fi efectuat se evalueaza riscul pentru infectia HIV ( comportament sexual, utilizare de droguri, apartenenta la grupuri de risc)

– Functie de rezultatul evaluarii se recomanda chimioprofilaxia

Investigarea pacientului sursa - Statusul infectiei cu VHB

Pacient sursa este VHB pozitiv

– Persoana care a suferit AES este complet vaccinata:

– Titrarea Ac anti HBs cat mai repede posibil

– Persoana care a suferit AES este nevaccinata, vaccinata incomplet sau nu se poate determina titru :

– Imunoglobuline specifice si o doza de vaccin HB

– Titrare ulterioara- daca titru Ac anti HBs < 10mUI/ml se continua schema de urgenta : 0,1,2 si 12 luni

Pacientul sursa este HBV negativ

– Persoana care a suferit AES este complet vaccinata:

– Titrarea Ac anti HBs

– Persoana care a suferit AES este nevaccinata

– Vaccinare schema clasica 0, 1, 6 luni

Investigarea pacientului sursa - Statusul infectiei cu VHC

Pacient sursa cu Ac anti HCV negativi

Risc scazut, dar se recomanda determinarea ARN viral circulant la pacientul sursa

Pacient sursa cu Ac anti HCV pozitivi sau ARN viral pozitiv

Risc suplimentar 1-7% ; se recomanda testarea periodica si luarea in evidenta de servicii competente

Raportarea evenimentului

Atributii din Ord.MS 916/2006

Imediat dupa expunere

• Catre sef sectie si servciul SPCIN

– Inregistrarea datelor de identificare a pacientului sursă (dacă este posibilă identificarea)

– Inregistrarea unor date legate de personalul care s-a expus

– Initierea recoltarii probelor de sange de pacientul sursa si la persoana expusa

Ulterior

– Medicul epidemiolog : evaluarea riscului, consiliere, completarea fisei de supraveghere

– Medicul de medicina muncii- monitorizare

– Medicul infectionist –reevaluarea riscului , profilaxie

Algoritm de circulaţie a informaţiei în cazul expunerii profesionale accidentale la sânge şi produse biologice

de circula ţ ie a informa ţ iei în cazul expunerii profesionale accidentale la sânge ş

55

AES in Romania

• 2003- 94 cazuri/ 70 au primit profilaxie

• 2004- 96 cazuri/ 75 au primit profilaxie

• Sursa: MS - Ord MS 916/2016

Date statistice OMS -AES

• 35 milioane persoane care lucreaza in domeniu sanitar pe glob

• Dintre acestia :

– La 3 millioane se inregistreaza expuneri percutanate la patogenii din sange

• 2 milioane la VHB

• 0.9 milioane la VHC

• 170 000 la HIV

– In urma acestor expuneri ar putea rezulta :

• 70000 infectii HBV

• 15000 infectii VHC

• 500 infectii HIV

• Peste 90% din infectii apar in tarile in curs de dezvoltare

Sursa: WHO http://www.who.int/injection_safety/toolbox/en/AM_HCW_Safety_EN

Date statistice SUA- National surveillance system for healthcare workers (NaSH

National surveillance system for healthcare workers (NaSH 58 Sursa

58

Sursa :http://www.cdc.gov/sharpssafety/pdf/sharpsworkbook_2008.pdf

Date statistice SUA- National surveillance system for healthcare workers (NaSH)

National surveillance system for healthcare workers (NaSH) Sursa

Sursa :http://www.cdc.gov/sharpssafety/pdf/sharpsworkbook_2008.pdf

59

Date statistice SUA- National surveillance system for healthcare workers (NaSH

National surveillance system for healthcare workers (NaSH Sursa:

Sursa: http://www.cdc.gov/sharpssafety/pdf/sharpsworkbook_2008.pdf

60

Date statistice SUA- National surveillance system for healthcare workers (NaSH

61
61

Sursa: http://www.cdc.gov/sharpssafety/pdf/sharpsworkbook_2008.pdf

Bibliografie

Ministerul Sanatatii ORDIN nr. 916 din 27 iulie 2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infectiilor nosocomiale în unităţile sanitare

Ministerul Sanatatii . Ghid practic Managementul expunerii accidentale la produse biologice

Guidelines for the Management of Occupational Exposures to HBV, HCV, and HIV and Recommendations for Postexposure Prophylaxis MMWR June 29, 2001 / 50(RR11);1-42

• Resurse web:

http://www.who.int/injection_safety/toolbox/en/AM_HCW_Safety_EN.pdf

http://www.cdc.gov/sharpssafety/tools.html

http://www.who.int/injection_safety/sign/en/

http://www.cdc.gov/HAI/prevent/ppe_train.html

http://www.who.int/csr/disease/ebola/protective-measures-staff/en/

http://www.cdc.gov/vhf/ebola/pdf/

DECONTAMINARE

DEZINFECTIE

STERILIZARE

Conf. dr. Daniela Pitigoi As. univ. dr. Maria Dorina Craciun As. univ. dr. Liliana Diaconescu

Decontaminarea

Produse utilizate (de curăţenie sau detergent-dezinfectante):

Săpunuri

Detergenţi neutri, alcalini, detartranţi, dezinfectanţi (astfel etichetate nu se utilizează pentru dezinfecţie, principala acţiune fiind de curăţenie)

Respectarea tuturor recomandărilor producătorului

Nu este permis amestecul produselor

Decontaminarea

CURĂŢŢŢŢENIA = spălarea, ş tergerea, aspirarea, perierea - metoda de decontaminare care asigură îndepărtarea microorganismelor de pe suprafe ţ e, obiecte sau tegumente, odată cu îndepărtarea prafului ş i a substanţ elor organice.

poate realiza o decontaminare de 95-98%, foarte apropiată de cea obţ inută prin dezinfec ţ ie.

ac ţ ionează asupra tuturor microorganismelor (decontaminare neselectiva)

nu înlocuie ş te dezinfec ţ ia.

Produse utilizate

Curatarea se realizeaza cu:

- detergenti,

- produse de intretinere

- produse de curatat

Dezinfectia prin mijloace chimice se realizeaza prin utilizarea produselor biocide.

Dezinfecţia

Procesul prin care sunt distruse cele mai multe, sau toate microorganismele patogene (în proporţie de 99,9%) cu excepţia sporilor bacterieni, de pe obiectele din mediul inert

Dezinfecţia PROFILACTICĂ

Dezinfecţia în FOCARUL DE BOALĂ TRANSMISIBILĂ

CONTINUĂ

TERMINALĂ

Clasificare biocide

Dezinfectante pentru :

a) dezinfectia igienica a mainilor prin spalare;

b) dezinfectia igienica a mainilor prin frecare;

c) dezinfectia pielii intacte.

Termenul antiseptic se utilizeaza pentru produsele destinate dezinfectiei tegumentului si/sau a mainilor. Dezinfectante pentru :

a) dezinfectia suprafetelor;

b) dezinfectia dispozitivelor medicale prin imersie, manual, in bai cu ultrasunete, sau la masini automate;

c) dezinfectia lenjeriei (material moale).

Reguli generale

Dezinfec ţ ia profilactică completează curăţ enia, dar nu o supline ş te

Dezinfec ţ ia nu poate înlocui sterilizarea

Eficien ţ a dezinfec ţ iei profilactice este condi ţ ionată de o riguroasă cură ţ enie prealabilă

Trebuie utilizate numai dezinfectante avizate de Ministerul Sănătăţ ii

În dezinfec ţ ia chimică trebuie utilizate dezinfectante cu spectru de ac ţiune bactericidă ( ş i / sau tuberculocidă), virulicidă, fungicidă ş i / sau sporicidă.

În func ţ ie de riscul de apari ţie a infecţ iilor, trebuie alese dezinfectantele care acţ ionează specific asupra agen ţ ilor patogeni incriminaţ i.

Criterii de alegere a dezinfectantelor

Eficacitate

Uş urinţa în preparea ş i aplicarea solu ţiilor ş i în stocarea substan ţelor ş i produselor

Cost

Lipsa corozivită ţ ii ş i a efectelor distructive

Toxicitatea în condi ţii de utilizare ş i a măsurilor de protec ţie recomandate

Clase chimice de substanţţţţe dezinfectante

fenolii

halogenii: compu ş i care eliberează clor, brom sau iod

compuşi cuaternari de amoniu: clorura de benzalkonium, clorura de didecildimetilamoniu, cetrimide

clorhexidina

hexachlorophene

Triclosan

Alcooli (concentratie 30-50% pentru alcoolul izopropilic ş i 50-70% pentru alcoolul etilic)

Aldehide

Peroxidul de hidrogen (3% antiseptic, 6% dezinfectant)

Niveluri de dezinfectie

In functie de:

-tipul microorganismelor distruse, -timpul de contact necesar -concentratia utilizata,

Nivelurile de dezinfectie pot fi:

a) sterilizare chimica;

b) dezinfectie de nivel inalt;

c) dezinfectie de nivel intermediar;

d) dezinfectie de nivel scazut.

Procesarea suporturilor suprafetelor, instrumentarului si echipamentelor

Alegerea metodei de dezinfectie si/sau sterilizare pentru suprafete, instrumentar si echipamente trebuie sa tina cont de categoria din care acestea fac parte si de modul in care sunt folosite in asistenta acordata pacientilor.

Suprafetele, instrumentarul si echipamentele sunt clasificate dupa cum urmeaza:

Critice

Semi-critice

Non critice

Instrumentele medicale critice (I)

penetreaza pielea sau mucoasele

vin in contact cu tesuturi sterile sau cu sistemul vascular Exemple:

- bisturie, ace, catetere vasculare, implanturi,

- alt instrumentar chirurgical invaziv

Necesită STERILIZARE între utilizari. Inainte de sterilizare trebuie dezinfectate.

Instrumentele medicale critice (II)

Procesul de sterilizare utilizat trebuie să respecte strict:

recomandările producătorului aparaturii de sterilizare, atunci când se folosesc aparatele de sterilizare, sau

timpul de contact recomandat de producător, atunci când se utilizează sterilizan ţ i chimici:

- glutaraldehidă 2%,

- peroxid de hidrogen stabilizat 6%,

- acid peracetic în diferite concentra ţ ii

Instrumentele medicale semi-critice (I)

vin în contact cu mucoasele (cu excepţia mucoasei periodontale), sau cu soluţii de continuitate ale pielii.

Exemple:

endoscoape flexibile, laringoscoape, tuburi endotraheale, echipament de anestezie ş i respira ţ ie asistată

Necesită STERILIZARE, sau cel puţin DEZINFECŢŢŢŢIE DE NIVEL ÎNALT, între utilizări

termometre orale sau rectale

Necesită DEZINFECŢŢŢŢIE DE

NIVEL INTERMEDIAR între utilizări

suprafe ţ e netede, dure (căzi de hidroterapie)

14

Instrumentele medicale non-critice

Vin in contact cu pielea intacta

Exemple:

- stetoscoape, suprafa ţa meselor, pavimente, plo ş ti, mobilier, etc.

Necesită DEZINFECŢŢŢŢIA DE NIVEL INTERMEDIAR până la SCĂZUT, între utilizări

STERILIZARE CHIMICĂ

Realizează distrugerea tuturor microorganismelor ş i a unui număr mare de spori bacterieni.

Timpul de contact necesar al substan ţ ei chimice cu substratul tratat este de câteva ore.

Este obligatorie respectarea recomandărilor producătorului referitoare la timpul de contact ş i condi ţ iile de realizare.

Substan ţ ele chimice care realizează sterilizarea chimică sunt:

- Glutaraldehida (2%)

- Peroxid de hidrogen stabilizat (6%)

- Acidul peracetic (diferite concentra ţ ii)

DEZINFECŢŢŢŢIA DE NIVEL ÎNALT

Realizează distrugerea tuturor microorganismelor, cu excepţ ia unui număr mare de spori bacterieni.

Timpul de contact necesar al substan ţ ei chimice cu substratul tratat trebuie să fie de cel puţţţţin 20 minute.

Este obligatorie respectarea recomandărilor producătorului.

Substan ţ ele chimice prin care se poate realiza dezinfec ţ ia de nivel înalt sunt:

- Glutaraldehida (2%)

- Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%)

- Acidul peracetic (diferite concentra ţ ii)

- Hipocloritul de sodiu (5,25%)

DEZINFECŢŢŢŢIA DE NIVEL INTERMEDIAR (MEDIU)

Realizează distrugerea Mycobacterium tuberculosis, a bacteriilor în formă vegetativă, a celor mai multe virusuri ş i fungi, dar nu şşşşi a sporilor bacterieni.

Timpul de contact necesar al substan ţ ei chimice cu substratul tratat este de 10 minute.

Substanţ e chimice care realizează dezinfec ţ ie de nivel intermediar:

- Fenoli

- Iodofori

- Alcooli

- Compuş i pe bază de clor

DEZINFECŢŢŢŢIA DE NIVEL SCĂZUT

Poate distruge cele mai multe bacterii în forma vegetativă, unele virusuri, unii fungi, dar NU distruge microorganisme rezistente, cum sunt Mycobacterium tuberculosis sau sporii bacterieni.

Timpul de contact necesar al substan ţ ei chimice cu substratul tratat este de sub 10 minute.

Substanţ e chimice care realizează dezinfec ţ ia de nivel scăzut :

Dezinfectante care conţ in fenoli, iodofori, substan ţ e cuaternare de amoniu şi agenţi de spumare;

Alcooli (70°, 90°);

Hipoclorit de sodiu (5,25%)

Criterii de utilizare si pastrare corecta a produselor dezinfectante (1)

utilizarea numai in scopul indicat prin autorizatie/inregistrare;

respectarea indicatiilor de utilizare de pe eticheta produsului

respectarea concentratiei si timpul de contact

respectarea incompatibilitatii cu anumite materiale

interzicerea amestecarii diferitelor produse

pastrerea numai in flacoanele originale, pentru a se evita contaminarea

in cazul in care eticheta flaconului s-a pierdut/deteriorat , produsul respectiv nu se mai foloseste

pastrarea la adapost de lumina si departe de surse de caldura

Criterii de utilizare si pastrare corecta a produselor dezinfectante(2)

Pentru produsele dezinfectante care se utilizeza diluate:

solutia de lucru se prepara in cantitatea strict necesara

se utilizeaza pentru preparare un sistem de dozare gradat;

se noteaza pe flacon data prepararii dilutiei respective;

se utilizeza imediat - solutii proaspat preparate

se pot pastra diluate , dar nu mai mult de 48 de ore de la preparare;

se utilizeaza cuve cu capac pentru preparea solutiilor utilizate in dezinfectia instrumentarului

respectarea normelor de protectie a muncii, care sa previna accidentele si intoxicatiile.

instruirea personalului cu privire la noile proceduri sau la noile produse dezinfectante.

portul echipamentului de protectie la manipularea produselor

STERILIZARE Definitie; norme generale

Sterilizare - operatiunea prin care sunt eliminate sau omorate microorganismele, inclusiv cele aflate in stare vegetativa, de pe obiectele inerte contaminate, rezultatul acestei operatiuni fiind starea de sterilitate. Probabilitatea teoretica a existentei microorganismelor trebuie sa fie mai mica sau egala cu 10 (indice -6);

Obtinerea starii de sterilitate, precum si mentinerea ei pana la momentul utilizarii reprezinta o obligatie permanenta a unitatilor sanitare

Toate dispozitivele medicale si materialele care urmeaza a fi sterilizate trebuie dezinfectate, curatate si dezinfectate, inainte de a fi supuse unui proces de sterilizare standardizat.

Este interzisa reprocesarea in vederea reutilizarii a dispozitivelor si materialelor de unica folosinta

Sursa :Ord MS 261/2007

Metode de sterilizare

sterilizarea se realizeaza prin

metode fizice,

abur sub presiune sau abur la temperatura si presiune ridicate/scazute - autoclavare

caldura uscata : la etuva/pupinel

metode combinate fizico-chimice ( etilen-oxid, formaldehida)

Sterilizarea cu vapori de apa saturati sub presiune (autoclavarea) trebuie sa fie metoda de electie, daca dispozitivul medical suporta aceasta procedura

STERILIZAREA LA STERILIZATOR CU AER CALD (PUPINEL, ETUVĂ)

• se sterilizează: - sticlăria - instrumentarul care nu suportă sterilizarea cu aburi sub presiune
• se sterilizează:
- sticlăria
- instrumentarul care nu
suportă sterilizarea cu aburi
sub presiune (oţel ne-
inoxidabil: cromat).

Sterilizatorul cu aer cald este total contraindicat pentru materiale textile, lichide şi cauciuc.

Faza de sterilizare propriu-zisa: 1 ora la 180°C sau 2 ore la 160°C
Faza de sterilizare propriu-zisa: 1 ora la 180°C
sau 2 ore la 160°C

STERILIZAREA CU ABUR SUB PRESIUNE -AUTOCLAVĂ

• se sterilizează: - sticlăria - instrumentar (oţel inoxidabil) -material moale (textile) -cauciuc -plastic
• se sterilizează:
- sticlăria
- instrumentar (oţel inoxidabil)
-material moale (textile)
-cauciuc
-plastic termostabil
Faza de sterilizare propriu-zisa: 121°C (sticlarie, cauciuc, plastic) 134°C (instrumentar, textile)
Faza de sterilizare propriu-zisa:
121°C (sticlarie, cauciuc, plastic)
134°C (instrumentar, textile)

durata variaza in functie de tipul autoclav (10-30 min)

STERILIZAREA LA STERILIZATOARE CU OXID DE ETILENĂ

• se utilizează numai atunci când nu există alt mijloc de sterilizare adecvat pentru obiecte,
• se utilizează numai
atunci când nu există alt
mijloc de sterilizare
adecvat pentru obiecte,
echipamente
termosensibile.

Faza de sterilizare propriu-zisa:

37°C timp 180 minute sau 55°C timp de 60 minute

Această tehnică de sterilizare este delicată şi erorile de procedură pot duce la:

-accidente prin sterilizare ineficientă, -accidente toxice la personal sau pacienţii la care se utilizează materialul sterilizat cu oxid de etilenă

Etape in pregatirea pentru sterilizare (I)

1. Decontaminare /predezinfectie/ curatare

Primul tratament care se aplica cu scop de a diminua microorganismele

Contribuie la protectia personalului si a mediului

Pretratament: imersie in sol detergent –dezinfectant pt detasarea murdariei

Curatare pt indepartare resturi proteice si prevenirea formarii biofilm

Biofilm - caracteristica unui agent microbiologic de a adera si a se fixa de o suprafata imersata prin secretia unor polimeri, ingreunand astfel accesul substantelor active antimicrobiene;

Etape in pregatirea pentru sterilizare (II)

2. Dezinfectia completeaza faza de curatare

Se utilizeza dezinfectante pentru instrumentar, cu mentinerea tipului de imersie recomandat

3. Clatire- se clatesc cu apa din abundenta

4. Uscare

Cu prosop curat sau aer comprimat

5. Lubrefiere

6. Verificarea integritatii

7. Impachetare

28

ÎMPACHETAREA MATERIALULUI DE STERILIZAT

Materialele care se sterilizează pot fi împachetate în:

cutii metalice (pentru sterilizarea cu aer cald).

cutii metalice perforate (pentru sterilizarea cu abur sub presiune).

casolete perforate cu colier (pentru sterilizarea cu abur sub presiune).

sterilizarea cu abur sub presiune). • casolete perforate cu colier (pentru sterilizarea cu abur sub presiune).
sterilizarea cu abur sub presiune). • casolete perforate cu colier (pentru sterilizarea cu abur sub presiune).
sterilizarea cu abur sub presiune). • casolete perforate cu colier (pentru sterilizarea cu abur sub presiune).

ÎMPACHETAREA MATERIALULUI DE STERILIZAT

hârtie specială pentru împachetarea instrumentarului sau materialului textil fabricată special pentru sterilizarea cu abur sub presiune (EN 8682).

pungi/role hârtie plastic fabricate special pentru sterilizarea cu aer cald sau oxid de etilenă cu indicatori fizicochimici de temperatură.

pungi/role hârtie plastic fabricate special pentru sterilizarea cu abur sub presiune sau abur şi formaldehidă la temperaturi joase presiune subatmosferică, cu indicatori fizicochimici de temperatură.

Pungile/rolele hârtie plastic de diferite dimensiuni, cu sau fără pliu, după ce au fost încărcate cu instrumentar (truse) sau material textil (pentru o procedură) şi indicator fizico-chimic "integrator" trebuie sudate/lipite la capătul de acces.

Sudarea se realizează cu ajutorul unui aparat special dedicat acestei operaţii.

Se pot folosi şi pungi care la capătul de acces au sistem autocolant pentru lipirea pachetului.

operaţii. • Se pot folosi şi pungi care la capătul de acces au sistem autocolant pentru
operaţii. • Se pot folosi şi pungi care la capătul de acces au sistem autocolant pentru

30

Durata mentinerii sterilitatii

24 ore – in cutii metalice, casolete

2 luni - in pungi hartie-plastic sudate

1 luna – in hartie speciala (ambalaj in 2 straturi)

Verificarea eficacitatii sterilizarii

Indicatori fizico-chimici –virarea culorii:

-benzilor adezive lipite pe cutii, casolete -la indicatorii integrati plasati in interiorul pachetelor

Test pt calitatea penetrarii aburului –test

Bowie-Dick (se efectuaeaza un ciclu sterilizare gol)

Indicatori biologici (cu Bacillus stearothermophylus)

GESTIONAREA DESEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITATEA MEDICALA

Legislatie: Ordin MS nr 1226/ dec. 2012

Deseurile medicale

=toate deseurile care se produc in unitatile sanitare

• Deşeurile periculoase =deşeurile care prezinta un risc real pentru sănătatea umană şi pentru mediu,
• Deşeurile periculoase
=deşeurile care prezinta un risc real
pentru sănătatea umană şi
pentru mediu,
fiind generate în procesul spitalizarii,
in activităţile de diagnostic,
tratament, supraveghere,
prevenţieşi recuperare medicală,
cercetare medicală şi producerea,
depozitarea, testarea şi
distribuţia medicamentelor şi
biopreparatelor

Deşeurile nepericuloase

=deşeurile asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare şi a oficiilor de distribuţie a hranei

Deseurile periculoase
Deseurile periculoase

anatomo-

părţi anatomice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică (fetusi, placente), părţi anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate îurma activitaţilor de cercetare si experiment

patologice

infectioase

deşeurile lichide sau solide care conţin sau au venit în contact cu sângele sau alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor. Exemple: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatura, recipienţi care conţin sau au conţinut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite

Deseurile periculoase
Deseurile periculoase

intepatoare-taietoare

Deseuri care pot produce leziuni prin intapare sau taiere Ex: ace, catetere, seringi cu ac, perfuzoare, lame bisturiu, sticlarie de laborator sau alta sticlarie, sparta sau nu, care au venit in contact cu material infectant

chimice si farmaceutice

Substantele care pot fi toxice, corozive sau inflamabile Ex: seruri, vaccinuri cu valabilitate depasita, medicamente expirate, reactivii, substantele folosite in laboratoare

radioactive

Deseuri solide, lichide, gazoase rezultate din activitatile nucleare medicale, de diagnostic si tratament, care contin materiale radioactive

36

Deseuri nepericuloase

-ambalajele materialelor sterile, -flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte fluide biologice, -atele ghipsate necontaminate cu lichide biologice, -hârtia, -resturile alimentare (cu excepţia celor care provin de la secţiile de boli contagioase), -sacii si alte ambalaje din material plastic, -recipiente din sticlă care nu au venit in contact cu sângele sau cu alte fluide biologice

Colectarea, separarea si ambalarea deseurilor periculoase

la locul de producere

in ambalaje de unica folosinta, de culoare galbena, cu pictograma “pericol biologic”

la locul de producere • in ambalaje de unica folosinta, de culoare galbena, cu pictograma “pericol

Colectarea adecvata a deseurilor infectioase

Colectarea adecvata a deseurilor infectioase 39
Colectarea adecvata a deseurilor infectioase 39
Colectarea adecvata a deseurilor infectioase 39

Depozitarea si transportul deseurilor periculoase

Depozitare temporara:

-spatiul: amenajare, conditii -durata: sa nu depaseasca 48 ore Transport:

-pe circuite separate -in carucioare speciale/ containere mobile

ANCHETA

EPIDEMIOLOGICA

Asist. univ. dr. Liliana Diaconescu

Ancheta epidemiologica (AE)

= totalitatea investigatiilor intreprinse in scopul descoperirii cauzelor aparitiei si raspandirii unei boli transmisibile in populatia umana, pentru ca pe baza datelor sa se instituie masuri eficiente in vederea lichidarii acesteia

-2 etape:

AE definitiva -tipuri: AE individuala AE colectiva (de focar)

AE preliminara

AE preliminara

• Obiective:

-stabilirea diagnosticului (de suspiciune sau de certitudine)

pe baza:

-anamnezei epidemiologice,

-examenului clinic, -examenelor de laborator -stabilirea unor date privind posibilitatile de extindere a bolii la contactii din familie/ colectivitate -instituirea unor masuri antiepidemice pentru limitarea posibilitatilor de extindere a bolii (izolarea bolnavului, evidenta numerica a contactilor, masuri de dezinfectie, educatie sanitara)

AE definitiva

• Obiective:

-modul de izolare si tratamentul bolnavului -diagnosticul definitiv al bolii si forma de evolutie -dispensarizarea bolnavului -precizarea cailor si mecanismelor de transmitere + masuri luate pt neutralizarea acestor cai -identificarea tuturor contactilor si supravegherea epidemiologica si clinica a acestora pe perioada de incubatie maxima -educatie sanitara

AE individuala: obiective

1) precizarea si caracterizarea momentului infectant -anamneza -stabilirea datei debutului real (= aparitia primelor semne/simpt de boala) -precizarea (retroactiva) a perioadei incubatiei bolii -data producerii momentului infectant -caracterizarea momentului infectant

Scop: identificarea sursei de infectie si neutralizarea acesteia

AE individuala: obiective

2) selectarea si inregistrarea contactilor -in functie de: -diagnostic -perioada de contagiozitate -modalitatile de raspandire

Scop/ importanta:

-contactii pot fi potential infectiosi -contactii pot beneficia de masuri de profilaxie individuala

AE individuala: obiective

3) stabilirea elementelor contaminate din mediul ambiant al bolnavului

• se iau in considerare:

-perioada de contagiozitate a bolnavului -modalitatile posibile de eliminare a agentului infectios in mediul ambiant -gradul de rezistenta a agentului infectios in mediul extern Scop: intreruperea transmiterii agentului infectios prin aplicarea masurilor de dezinfectie

AE a focarului

• Porneste de la datele furnizate de AE individuala

• Se desfasoara in 4 etape:

AE a focarului

Etapa 1. Culegerea de date generale asupra focarului de BT -se evidentiaza factorii epidemiologici:

-principali -secundari (favorizanti)

AE a focarului

Etapa 2. Prelucrarea datelor obtinute prin AE -intocmirea tabelului imbolnavirilor in ordine cronologica -reprezentarea topografica a cazurilor anchetate -reprezentarea grafica a evolutiei imbolnavirilor -intocmirea schemei de filiatie a cazurilor

AE a focarului

Etapa 3. Elaborarea planului de lichidare a focarului

a) Se efectueaza dupa stabilirea diagnosticului epidemiologic, care cuprinde:

-diagnosticul etiologic (pp recoltarea de produse patologice de la bolnavi, suspecti, purtatori, contacti

+ din mediul ambiant) -izvorul de infectie -modalitatile de transmitere -receptivitatea colectiva -factorii economico-sociali si naturali -elemente de prognostic epidemiologic

AE a focarului

b) Se intocmeste planul de lichidare a focarului, care cuprinde masuri adresate tuturor factorilor epidemiologici influentabili:

-neutralizarea izvoarelor de infectie -intreruperea transmiterii in focar prin masuri DDD -reducerea/ anihilarea receptivitatii prin masuri de profilaxie nespecifica, chimio si imunoprofilaxie -eliminarea influentelor nefavorabile exercitate de factorii pidemiologici secundari

AE a focarului

Etapa 4. Aplicarea masurilor de lichidare a focarului si controlul eficientei lor -izolarea bolnavilor, contactilor -actiuni DDD (dezinfectie, dezinsectie, deratizare)

dezinfectie: distrugerea germenilor patogeni

dezinsectie: distrugerea vectorilor deratizare: distrugerea rozatoarelor

-educatie sanitara