Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
s2c8 RENAL PDF
s2c8 RENAL PDF
reno-urinar
dr. Magda Buraga
aprilie-mai 2016
Funciile rinichiului
1.Excret majoritatea produilor de catabolism, substane
strine : medicamente, colorani.
2. Menin constant volumul i compoziia LEC prin controlul
hidro - electrolitic,
osmolaritii,
echilibrul ac.bazic,
PA (presiunea arteriala)
3. Rol endocrin : renina, eritropoietina (EPO),
1,25dihidroxicol- calciferol, prostaglandine.
RENINA - eliberat de ap. juxta ggl ( in cond de ischemie renala,
hipoV, hipoTA, IC, Cl in urina ) actioneaza enzimatic asupra
unei prot plasmatice :Ag I = are prop vasoconstrictoare
Ag I sub influienta enz. de conversie (de la niv. endoteliul vaselor pulm)
pierde 2aa AgII cu rol vasocr. n teritoriul cutanat, splanchnic i renal
Fr s influeneze circulaia cerebral, coronarian i muscular ,
determin PA
Captoprilul este inhibitor al enz de conversie si (+) al bradikininelor
Rinichiul hipoxic eritropoietin, secretata de fibroblastii
din interstitiul corticalei si medularei ext.
In IR cr, deficitul de EPO anemie severa
Metabolismul Ca este influenat de un derivat al vit.D, 1,25
(OH)2.D3, format n cel proximale din 25 OH.D3
PROSTAGLANDINELE- ac.grai 20C, cu rol n
vasodilataie, PA, diureza, eliminarea de Na.
Sindromul Bartter (secretie de PG) hiponatremie (125
mEq/l), hiperaldosteronism (hiperkaliurie i hipokaliemie
- 2mEq/l), poliurie, apatie, tulburri de cretere.
4. Sinteza glucozei, n post - gluconeogenez
Concluzii : in af renale cr si severe = IR, se dezv dereglarii :
Ale volemiei
Compozitiei compartimentelor hidrice
Se acumuleaza cant de K, acizii, lichide, subst toxice deces daca nu se
intervine prin dializa
Organizarea funcional a
rinichiului
Cant de subst transp de circulaia sg la niv renal (FPR x Ps) este egal cu
cant excretat n urin (Us xV) FPR = UsxV/Ps
Substana utilizat : acid paraaminohipuric (PAH) sau diodrast
(iodopiracet), dozndu-se conc.lor plasmatica i urinar.
Substanele sunt filtrate prin glomerulii renali i secretate de ctre
celulele tubulare, coeficientul lor de extracie fiind f. mare la
concentraii sang reduse: 0,90 pt. PAH, 0,85 pt. diodrast.
Coeficientul de extractie a unei subst rezulta din raportul :
Conc arteriala - conc venoasa / conc arteriala
Tehnica de lucru, principii :
Conc (C1) si volumul (V1) a subst administrate sunt cunoscute.
Produsul celor doua cantitatea injectata = Q
Aceasta cant se raspandeste in V2 necunoscut al compartimentului
de determinat intr-o C2 ce se masoara : C1xV1 = C2xV2
V2 = C1xV1/C2
PAH testul se face perfuzand PAH in ritm continuu in asa fel incat conc
plasmatica a subst sa fie mica dar constanta in timpul recoltarilor de sg,
Se cateterizeaza si vezica urinara
Atat recoltarea sg cat si a urinii se face la perioade stabilite
Ex. : conc. PAH n urin este de 14 mg/ml, volumul urinii de
0,9 ml/min, conc.PAH n plasm de 0,02 mg/ml
Debit plasmatic renal = 14x0,9/0,02 = 630ml/min
Flux plasmatic real = 630/0,9 = 700 ml/min
0,9 este coeficientul mediu de extracie a PAH
Flux sanguin renal se calculeaz dup formula :
FPRr.x100/100-Ht 700x100/(100-45) = 1273ml/min
Utilizarea gazelor radioactive (Kripton, Xenon) a
permis calculul fluxului sanguin n : cortical - 5ml/g de
esut/min, n medulara ext.- 2ml/g de esut/min, iar n
medulara intern sub 0,2ml/g de esut/min.
Timp de trecere eritrocit - 2,5s cortical, 27,7s
medular.
AUTOREGLAREA CIRCULAIEI RENALE
Rein n 1931, la cine a surprins constana debitului renal la
variaii ale presiuni de perfuzie ntre 80-200mmHg
teorii acceptate : miogen i macula densa
Autoreglarea debitului sanguin renal garanteaz o filtrare
glomerular constant
Fenomenul de autoreglare s-a observat n cortical, pe cnd irigaia
medularei variaz o dat cu variaia PA.
Procesul de autoreglare poate fi perturbat n anumite condiii :
efortul fizic prin noradrenalin crescut produce vasoconstrictie pe
aa, reducnd debitul sanguin
iar substanele piretogene l mresc ( influiene nervoase i
umorale)
IL1 subst endogena ca si proteinele degradate, toxinele lipopolizaharidice
din membranele bacteriene pragul termostatului hipotalamic
CONSUMUL DE OXIGEN N R
Sg. venos renal conine cant mai mari de O2 dect sg venos
provenit din alte esuturi
Diferena arterio-venoas este de 1,4-1,7ml/% ( N = 4,5ml%)
i rmne const n cond unor largi variaii ale fluxului sang
Consumul mediu de O2 n R este de 400micromol/ min/100g
i reprezint 4-8% din consumul total de O2 al organismului
La un debit sg renal de 6-7ml/min/100g, consumul zilnic a
celor 2 R este de 18-21ml/O2/min (consumul de oxigen al
intregului org este de 250ml/min)
La niv corticalei consumul este mai mare ca la nivelul
medularei datorit transportului activ de Na
Consumul R de O2 este necesar nevoilor metabolice de baza pt
mentinerea viabilitatii celulare
Cand fluxul sg si RFG si reabsorbtia de Na este scazuta si se consuma
mai putin oxigen,
In cond bazale consumul de oxigen la di cant de O consumata N
FUNCIILE NEFRONULUI
1. Segmentul de ultrafiltrare - glomerulul
2. Segmentul de contracie volumic izoosmotic : TCP
i prima parte a AH,
3. Segmentul de recirculare - AH,
4. Segmentul de diluie:part groas AH si prima TCD
5. Segmentul de finalizare a urinii concentraie /
diluie : a doua jumtate a TCD i TC
Formarea urinii respect cele 3 etape : ultrafiltrarea, reabsorbia
i secreia ( la niv tubului urinifer)
A Permeabilitatea membranei
n pofida marii permeabiliti (100-500) a
membranei gll, ea prezint o mare selectivitate n
privina moleculelor ce trec prin ea.
Caracteristicile particulelor solvite n plasm
Greutatea molecular a particulelor solvite:
cele GM mic ( 6.000 ) sunt filtrate uor (ca apa) : ionii, compuii
organici mici ( ex : glucoza, inulina ),
cele cu GM mare sunt tot mai puin filtrate, pn aproape de 0 ( ex.
Albumina cu GM = 69.000).
Dimensiunea
particulele cu < 8 nm pot trece prin porii membranei gll
ncrctura electric a particulelor solvite
Cele ncrcate + sunt mai uor filtrate ca cele ncrcate - , chiar la
aceeai dimensiune, datorit negativitii membranei filtrante
Patologic : pierderea - membranei filtrante permite proteinelor cu greutate
molecular mic (albuminele) s fie filtrate apar n urin (Proteinurie cu
albuminurie ), naintea apariiei unor modificri histopatologice
Nefropatia cu modificri minime = dat unor rc imunologice anormale cu Ac
asupra membr bazale. Este frecv. La copil cu pierderea de 40g/proteine zi.
Conc plasmatica scade la 2g/dl PCO la 10mmHg cu transudarea unor cant
de lichid in spatiul interstitial edeme
Moleculele cationice,strbat uor mb bazal cu ct sunt mai
puternic ncrcate pozitiv ns nu pot strbate diafragma de fant n
faa creia se acumuleaz.
Forma moleculelor : cele liniare fiind mai flexibile dect cele
globulare, traverseaz mai uor
Diafragma de fant are rol de a mpiedica ptunderea n spaiul
Bowman a moleculelor mai mari dect albuminele.
Macromoleculele ajunse n regiunea diafragmei de fant pot fi
captate prin pinocitoz de cel epiteliale.
Creterea permeabilitii gll pt. macromolecule are drept
consecin acumularea lor n cel mesangiale - det. hipertrofia
mesangial i scleroza renal
Compoziia FG : este aceeai cu a lichidului care filtreaz n
interstiii la captul arterial al capilarelor - este o plasm care
nu conine proteine n cantitii semnificative
Pc de ultrafiltrare poate fi explicat prin 2 ipoteze :
1) ipoteza porilor filtrarea se realizeaza printr-o
membrana cu porii de 70-100A care permite trecerea
apei si a macromoleculelor
2) ipoteza difuziunii transferul se face printr-o
membrana in stare de gel cu retea de fibrile. Procesul
este dirijat de gradientul () de concentratie a
substantelor de o parte si alta a filtrului renal :
Polianionii circulanti sunt retinuti de endoteliul gll
Macromoleculele neutre membrana bazala gll
Subst cationice slit proces
Depinde deB.numrul nefronilor
SUPRAFAA n funcie, fiind egal la
DE FILTRARE
om cu 1,2-1,5 m2, pt cei 2 rinichi
Kf - caracterizeaz permeabilitatea filtrului renal.
Kf depinde de suprafaa de filtrare i este influienat de
celule mesangiale
Variaii ale suprafeei de filtrare sunt posibile prin contracia
celulelor mesangiale sau alterarea podocitelor. Podocitele pot
deveni aplatizate i s acopere complet poriuni mai mari din
membrana bazal, scznd S de F
Angitensina II, tromboxanul A2, ADH, PAF (fc secretat
de macrofag), PG F2, determin contracia celulelor
mesangiale i scade suprafaa filtrant.
sunt relaxate ANP, PG E2 supraf filtranta
Scleroza renal, nefrectomie parial af. in care suprafaa
de filtrare din cauza distrugerii nefronilor
C: PRESIUNEA
Aceste fore sunt : EFECTIV DE FILTRARE
1. Presiunea hidrostatic intraglomerular a sngelui
= 60 mmHg (profiltranta)
2. Presiunea din capsula Bowman - n exteriorul
capilarelor se opune filtrrii = 18mmHg
3. Presiunea coloidosmotic a proteinelor plasmatice
din capilare - se opune filtrrii
este de 28 mmHg la intrarea n capilarul gll dar pe msur ce
apa intravascular ultrafiltreaz P CO, crete pn la 36
mmHg la ieirea din capilar. (PCO medie 32mmHg).
4. Presiunea coloidosmotic a proteinelor din capsula
Bowman - favorizeaz filtrarea. n mod normal
filtreaz puine proteine de aceea acest factor este = 0
pef = Phg - (PCO + Phg B)
pef = 60 - (32 +18)= 10mmHg.
REZULTATUL ULTRAFILTRRII :
Are toi constituienii plasmei mai puin macromoleculele
Elementele minerale - ionii - nu se afl n concentraii
identice.Urina primar conine cu 5% mai muli anioni i
cu 5% mai puini cationi. (echilibrul Donnan).
Normal intre sange si lichidul interstitial exista diferente. In
plasma sunt cu 2% mai multi cationi si in LI se afla mai multi
anioni.
Proteinele reinute in sg capilar se comport ca polianioni atrag
Na, K care sunt retinuti in plasma in cantitatii suplimentare, tot
proteinele resping anionii de aceea anionii sunt respini cationii
reinui
din Ca plasmatic si intreaga cant de ac grasi din plasma sunt
legate de proteine si nu sunt filtrate gll.
In ultrafiltrat anionii difuzibili ca HCO3, Cl sunt cu 5%
mai multi decat in plasma iar conc unor subst neionizabile
(ureea, creatinina) este cu 4% mai mare ca in plasma
DEBITUL FILTRRII GLOMERULARE (RFG)
Cantitatea de filtrat glomerular care se formeaz n fiecare minut n
toi nefroni reprez. debitul filtrri glomerulare - 125 ml/min la brbai
i de 110ml/min la femei = 180l/zi
RFG este proportionala cu S corpului, varsta
RFG - se msoar indirect , prin det.clearance la inulin. Subst care
se filtreaza in totalitate la niv gll, nu se reabs, nu se secreta
Prin compararea Cl inulinei (care estimeaza RFG) cu Cl altor subst
pot fi efectuate urmatoarele generalizari :
Cand Cl subst este = cu Cl inulinei ca substanta este doar filtrata
Cand Cl subst este mai mic ca cel al inulinei ca subst a fost reabsorbita
la niv tubilor R
Cand Cl subst este mai mare decat Cl inulinei ca subst a fost secretata in
lumenul tubular (LT)
Cl inulinei este cea mai sigura metoda de masurare a RFG dar nu este
practica pt clinica. Este nevoie de o adm constanta la niv plasmatic si
dozarea in plasma si urina este dificila.
EDTA, Vit. B12, 125I (iod) pot fi folositi dar se poate evita perfuzia
venoasa a acestor substante prin utilizarea unei subst endogene-creatinina
Cl creatininei si conc pl a creatininei pot estima RFG :
Cl.cr = 135ml/min,
Creatinina este o subs ce se secreta incat cant excretata este mai
mare ca cea filtrata. Exista o supraestimare a secretiei tubulare a
cr ~20% din RFG
Dar si niv plasmatic al creatininei este supraestimat (datorita cr
exogene + met de dozare) Cele 2 val se anuleaza reciproc :
In starea de echilibru rata de excretie urinara a cr este egala cu
productia metabolica : Ucr x V = Cl.cr x Pcr
Se masoara creatinina pl care este invers proportional cu
RFG. Sunt necesare probe de sg venos si urina pt a det
concentratia creatininei ;
RFG = Cl.cr = ( Ucr x V / Pcr )
Cand RFG la 50%, eliminarea de cr. la 50% si determina
creatininei plasmatice. Cr plasmatica creste pana cand cant
filtrata=cant excretata. Echilibrul este stabilit cand conc
plasmatica se va dubla fata de normal :
Cand RFG la cr plasmatica la 4mg/dl
Cand RFG la 1/8 cr plasmatica la 8mg/dl
Rata de excretie =rata de productie dar in aceasta situatie se realiz cu
pretul cresterii cr plasmatice
Coeficientul de filtrare ci ml de ultrafiltrat se produc pe
minut la o presiune efectiv de filtrare de 1mmHg
Este o masura a produsului dintre conductivitatea hidraulica si
aria suprafetei membr gll. Nu poate fi masurat direct, este
estimat :
Kf = RFG/pef (presiunea net de filtrare)
125/10 = 12,5ml/min/mmHg ;
cand se exprima la 100g/tes.renal este 4,2ml/min/mmHg, fiind de 400ori
mai decat val medie pe 100g/tes de la alte org 0,01ml/min/mmHg
Kf depinde de permeabilitatea membranei filtrante
- de suprafaa acesteia,
In afectiuni ca DZ, HTA Kf, prin ingrosarea membranei bazale a cap gll
si reducerea nefronilor
RFG = Kf Pef 12,5x10 = 125 ml/min
Fracia de filtrare (FF) este procentul din fluxul plasmatic
renal ce devine filtrat gll : FF = RFG/FPR (125/650)
FF este 1/5 (0,19) sau 20% din cantitatea de plasma care
strabate R si este filtrata la niv de capilar glomerular
FC. CARE INFLUIENEAZ RFG
Debitul sanguin renal - crete fluxul renal, crete
debitul filtrrii glomerulare (RFG) i invers.
Variaiile de calibru a celor 2 arteriole : aa i ae
A. aferent : prin vasoc. ei, scade debitul renal, Phg
gll, scade RFG anurie. Vasodilataia ef invers :
crete presiunea hidrostatica gll (Phg) si RFG.
A. efernt : vasoc., determin creterea rez la flux la
niv cap gll = presiuni gll si atata timp cat Rez in ae
nu reduce fluxul crete RFG pana la momentul
cand PCO creste f mult si forta neta de filtrare cu
RFG ( ef bifazic i tranzitor)
PA sistemic - relaie special.
Factori care scad RFG
Determinanti fizici (variatiile in sens opus conduc
la RFG)
Kf = RFG
presiunii hidrostatice din capsula Bowman = RFG
presiunii coloid osmotice din cap gll = RFG
PA sistemice presiunea hidrostatica din cap gll (Phg)
Rez la niv arteriolei aferenta = Phg (prin activ
simpatice)
Rez la niv arteriolei eferente = Phg (prin AgII)
Cauze patologice ;
Af renale, DZ, HTA = scad Kf
Obstructia de tract urinar (calculi) poate modifica presiunea
hidrostatica din capsula Bowman, o scade
PA sistemic - relaie special.
Este un mecanism intrinsec
R menine const.RFG
Cond necesar pt controlul
precis al excreiei R de ap
i solvii
PA < 75mmHg RFG
PA < 60mmHg anurie
PA > 160mmHg FSR si
RFG
1. MEC. MIOGEN : creterea brusc a PA, det creterea fluxului renal
dar dup 30-60 sec, apare la nivelul muchiului neted al aa, contracia
ca urmare a ntinderii produse, reducndu-se debitul arteriolei aferente.
R vasc FPR si implicit a RFG
presiunii intinde siraza vasului. Se activ canalele Na Ca din
effort, somn
Are 2 componente, legate de aparatul juxtglomerular
PTH Kf i RFG
Glucagonul i STH - RFG
n acidoz Na/H
Reabsorbia Mg
49% n sp intracel
1% n LEC
Concentraia plasmatic 1,8mEq/ldar 50% este legat de proteine 0,8 -
1,0mEq/l ionizat
Implicat n procese bioch. din org i n activ a numeroase enzime
Aportul este de 250-300mg/zi iar excreia de 125-150mg/zi
Rinichii excret 10-15% din cat filtrat gll :
TCP se reabsoarbe 15%, paracelular
AH seg gr. 70%. paracelular (transcel incert - canale TRPV5/6)
Bazal incert : Mg ATPaza sau schimbator Na/Mg
TCD i TC 10%
Fc de care depinde reabs :
conc extracelulare a Mg si hipercalcemia reabsorbtia
vol extracel reabsorbtia
Furosemid si manitol reabsorbtia
PTH ( glucagon, ADH, calcitonina) (+) reabsorbtia in AH gr TCD si TC
Conc plasmatica a Mg, alcaloza metab reabsorbtia
REABSORBIA FOSFAILOR
Fosfaii anorganici din plasm n concentratie de 8mg%
1-1,5mEq/l se afl sub form de fosfaii mono sau dibazici.
80-90% din cant de fosfai filtrat este reabsorbit
TCP TA sec = 2/3din fosfai filtraii,
prin cotransport cu Na SLC34A1 (3Na/1HPO3) dependent de
pH, iar prin membr bazala tot prin cotransport( ipoteza)
T max 1mM/l
Reabsorbia continu i la nivelul AH seg gros
PTH (-)cotransp apicali, diminu reabsorbia fosfailor. Efecte
similare are i calcitonina :
calcitonina acioneaz predominant asupra reabsorbiei de Na i nu asupra
transportului specific de fosfai.
Acidoza metab. si de glucocorticoizi = eliminarea
Hipercalcemia reabsorbia fosfailor dat. (-) secreiei de PTH.
Vit. D3 i metabolii si stimuleaz transportul transtubular al
fosfailor i excreia urinar.
Sdr. Fanconi
Tulb generalizat a reabsorb de aa, glucoz, ionii
fosfat, bicarbonaii cu acidoz metabolic,
excreiei de K i Ca +diabet insipid nefrogen :
exista ADH dar fen de conc a urinii se perturba pt ca apar
leziunii niv medularei renale sau in seg distale
Cauzele sdr.:
Defecte ereditare ale mec de transp
Prezena de toxine sau medicamente care produc lez cel la
niv TCP (mai ales)
Lez ischemice celulare
Hipofosfatemia pe termen lg conduce la decalcifiere
osoas i rahitism
Acest tip este refractar la trat cu vit. D3
REABSORBIA Cl
Este anionul principal care acompaniaz Na :
Prima port.TCP paracelular, ultima port. transcelular
n TCP, reabsorbie pasiv - urmeaz Na (dat ncrcturi sale
electrice)
Paracelular pasiv dat tensiuni lumen ,, generat electrogen de catre Na
la niv. S1
In S2 si S3 concentatia de Cl mult in comparatie cu celula
tubulara reabs este paraceluara
La ac niv lumenul este ,,+, se opune reab paracelulare dar de conc fiind f
mare det reabsorbtia
Alt mecanism implicat antiportul Na-H genereaza la niv luminal
schimbul pt anionii (oxalati, OH, SO4) cotransp Cl/anionii mediat
de CFEX (SLC26A6)
Poate fi un ex de transp activ tertiar care va sustine de Cl
la schimb anionic
Bazal transcelular, exista canale de Cl ce permit acestuia sa
ajunga in interstitiu si mai exista si co-transp K/Cl (KCC)
AH - segm.subire - difuziune pasiv a Cl spre
interstiiu pentru echilibrarea osmotic cu interstiiu
hiperton.
por groas - transport activ secundar. La nivelul
membranei apicale se afl un cru care transport din
lumen n cel epiteliale 2Cl/Na/K
Na este transportat activ n interstiiu, K difuzeaz inapoi pasiv
n lumen- menine dif de potenial se creeaz un pot + care
favorizeaz trcerea cationilor.
1 Cl difuzeaz pasiv iar cel de-al 2-lea ajunge prin cotransport
cu HCO3 = n interstiiu
TCD Mec de co-transp al Cl mpreun cu Na la niv
membranei luminale, bazal exista canale de Cl
TC prin 2 mec :
Cel principala paracelular (- 40mV = lumen)
Cel intercalata transcelular, la schimb cu ionul HCO3
BICARBONATE
RREABSORBTION MECHANISM
REABSORBIA GLUCOZEI
Reabsorbia glucozei ntrunete caracteristicele unui sistem
de transport activ cu capacitate limitat
n mod normal glucoza nu se elimin prin urin, ntreaga
cant filtrat este reabsorbit la niv TCP (100%)
La niv polului apical, glucoza este introdus n cel. prin
transport activ sec (simport cu Na) avnd un carrier comun
(cu un locus pt toate monozaharidele ce concureaz pt el,
glucoza avnd afinitatea maxim i un locus pt Na)
In S1 reabsorbtia glucozei este cea mai mare cantitativ
Exista 2 transportorii :
SGLT2 (high-capacity/low-affinity) 1-1 in S1
SGLT1 (high-affinity/low-capacity) 2-1 in S3
Florizina are afinitate pt carausi, (-) reabsb glucozei
Este o glucoza care are inlocuit 1 OH din C1 cu radicalul
oxicetona. Extrasa din coaja radacinilor de cires, mar
O doza de 0,01g glicozurie tranzitorire = diabet fluorizinic
La polul bazal, glucoza trece din cel n mediul intern prin
difuziune facilitat, dat gradientului de conc
Exista transportorii din fam ; GLUT2 si GLUT1
Procesul este limitat de capacitatea de reabsorb a tubilor
exprimat prin Transport maxim al glucozei (Tmg)
care depinde de :
conc plasmatic a glucozei, debit de filtrare gll, capacit de reab
tubular.
In situatiile cand conc. glucozei peste un anumit nivel
critc prag renal, determinat de gradul de saturatie al
cruului, glucoza apare n urin
Cnd glicemia este 80-100mg% i filtrarea gll125ml/min,
nseamn c prin filtratul gll trec 100-125 mg/glucoz/min
Transportul maxim transtubular pt glucoz este la brbai de
375mg/min iar pt femei de 300mg/min
Pragul renal = reprezint concentraia plasmatic la care glucoza
ncepe s se elimine reanal. El poate fi calculat :
conc prag glucoz = 300(375)x100/125 = 240-300mg%, acesta este pragul
teoretic la care apare glicozuria.
Pragul renal variaz invers proporional cu debitul de filtrare i
direct proporional cu Tmg
n DZ la vrstnici,cu glicemie crescut (prag renal
crescut) glicozuria nu apare deoarece filtratul gll este
sczut dat angiosclerozei (cant de glucoza filtrat este
mic i poate fi reabsorbit n totalitate ).
Transport. transtubar alterat al gluc. - diabet renal
(normoglicemie i glicozurie)
reabs este izoosmotic i e urmat de contracia volemic a UF
REABSORBIA AMINOACIZILOR(aa)
aa filtrai fr restrici, sunt reabsorbii activ la niv TCP
Na sau H fiind necesare pt transportul lor pe crui prin pol
apical iar prin cel bazal prin cotranspotorii Na dependente si
difuziune facilitata
In S3, cand cantitatea de aa este scazuta SLC38A3 dependent de Na/H
introduce glutamina in celula pt. nutritia celulara sau gluconeogeneza
In sg conc de aa = 2,4mM. Reabsorbia aa este aproape complet,
urina conine 1-2% aa din cant filtrat
Exist T max 1,5mM/min. (In general ac transp sunt scazute)
se admite existena mai multor sisteme de transport ale aa, unele se
suprapun ca specificitate. (transcelular)
pentru aa neutrii exist trei sisteme de transport : unul pt aa neutri
(cu excepia cistinei), al doilea pt prolin i hidroxiprolin, al treilea
betaaminoacizi
Ac.aminoneutrii apical Na/ SLC6A19,
bazal SLC7A8/SLC3A2
Prolina : apical impreuna cu H SLC36A1, sau 2Na+Cl SLC6A18
bazal SLC7A8/SLC3A2
Tirozina iese prin SLC16A1
Cistinuria defect ereditar al reabs tubulare a aa care se pierd prin
urin : cistina, arginin, lizin, ornitin
Apar calculi de cistina si se depun in SRE, cristalin, rinichi, se impiedica
reabsorbtia de aa, glucoza, fosfati
Este afectat trans apical SLC7A9/SLC3A1
pt. aa diaminici : arginin, lizin , ornitin i aa dicarboxilici,
reabsorbia se realizeaz prin 2 sisteme de transport diferite :
Lizina si arginina apical : SLC7A9/SLC3A1
bazal SLC7A7/SLC3A2 (care preia Na si un acid aminat)
Hiperaminoaciduria intoleranta la proteine prin reabsb. redusa
de lizina si arginina
Se afecteaza ciclul ureei hiperamonemie cu afectarea pulmonara,
cauzatoare de deces.
1)Hepatosplenomegalie
2)Tulb. Psihice
3)Este afectat transportorul bazal
Glutamatul precursor de NH4 apical : SLC1A,
acesta preia si 2Na+1H/K si bazolateral
SLC1A4/SLC1A5
Oligopeptidele la niv TCP sunt reabsorbite in
proportie de 99%
Exista peptidaze ( amino, endo, dipeptidaze, gamaglutamil-
transferaza) in marginea in perie din membr apicala a cel
TCP care hidrolizeaza peptide ( si AgII) eliberand in LT =
aa si oligopeptide
Aa sunt reabsorbitii de transp pt aa
Oligoelementele utilizeaza H/cotransportori apicali :
PepT1 sistem low-affinity/high-capacity
si PepT2 high-affinity/low-capacity
REABSORBIA PROTEINELOR
Aproximativ 30g proteine trec prin filtrul renal n 24/ore. Se elimina
doar 30mg/zi reabsorbtia fiind de 96-99%
Proteimele cu MM mai mic de 68000D, care se regsesc n filtratul
gll, prin pinocitoz la niv. TCP (100%) :
ele se ataeaz pe memb apicala de receptori (megalin, cubilin )
ce se invagineaz dnd natere la o vezicul ce fuzioneaza cu
lizozomii n interiorul crora are loc descompunerea proteinelor
n aa care apoi sunt absorbii n lichidul peritubular.
Exist T max 30mg/min
tubular 2. pielonefrite,
3. nefrogen (renal).
Proteinuria include : 40% albumine serice, 5% alte prot serice, 15% Ig i
40% proteine din esutul renal.
Sdr NEFROTIC = pierderea in urina a proteinelor
REABSORBIA UREEI
Forma principal de elim a azotului. Se sintetiz in ficat, conc seric 15-60mg/%
Zilnic se formeaz 25-30g uree care se filtreaz prin gll i se reabsoarbe n
proporie variabil prin tubi renalii.
Eliminarea urinara de uree = 450mm/zi
Reabsorbia depinde de conc plasmatic i RFG
n cond de antidiurez cnd se reabsoarbe 99% din FG (adic debit urinar
de 1ml/min) 60-70% din ureea filtrat retrodifuzeaz n sg.
n diureza intens cu debit urinar de 2ml/min, retrodif 40%.
TCP 40% se reabsoarbe pasiv (difuziune) pe cale transcelular
sau paracelular
Membr tubular este f permeabil pt uree
de aceea pe msur ce apa se reabsoarbe din tubi, conc. ureei creindu-se
un de conc. : tub urinifer lichid peritub cu difuziunea ureei n capilar.
In nefronii juxtamedularii:
AH desc. la varf ureea in interst medularei, fiind mai conc
fata de LT. La ac nivel ureea este secretata prin difuz. facilit.
mediata de UT-A2
AH gr, TCD, TC-por cortic impermeabili pt uree
TC ultima parte, necesit prezena ADH,
Sub ac ADH apa din seg incipiente ale TC trece in interst
ureea ce avea o conc de 4,5mOsm/l n urina primar la niv TCP, progresiv se
va conc pn la 400 - 450mOsm/l
n prez ADH, cel tubulare devin permeabile pt uree. Se prod difuz
subt n intersti medularei dat de conc
Din interstiiu ureea difuz n AH por asc i ajunge din nou n
urin procesul de recirculare al ureei pentru mec de concentrare
al urinii
Se acumuleaz ureea n zona papilar unde rmne blocat dat mec de
contracurent din vasa recta (recept. pt uree UT-B1 si UT-B2)
Pc de difuziune este facilitat de molec specifice (la niv TC) cu rol n
transportul ureei UT-A1 (apical) activ de ADH
Exista si un cotransport Na-uree in membr apicala la niv TC medulara int
Dar NU act. si asupra UT-A3 de la niv bazal
Malnutriia conc de uree i afecteaz fc de conc a urinii
La indiviz cu dieta bogata in proteine urina este mai concentrata
Cl ureei este de 75ml/min la debit urinar de 2ml/min, dac debitul
urinar crete, retrodifuziunea este limitat pn la 75% din RFG
AC. URIC rezult din metab bazelor purinice.
Conc plamatic 4-5mg%.
la un pH =N cea mai mare parte a ac uric este sub forma de uratii
90% din uraii filtrai sunt reabsorbii la niv. S1 si S3 si la niv. S2
pc de secreie (asemntor excreiei K)
Reabsorb este : paracelular pasiv
Trancelular activ la schimb cu anionii intracelulari
Astfel apical prin URAT1 pt monocarboxilaze (lactat)
OAT4 pt decarboxilaze
La polul bazal difuz facilitata prin intermediul OAT2
Sau la schimb cu un anion organic prin OAT1 sau OAT3
Secretia invers.
Bazolat este mediata la schimb cu anionii organici prin inversarea de
OAT1/OAT3 si difuz facilit OAT2
Apical OAT4/DC si UAT
n urina alcalin ac uric se afl sub form de urai solubilii
In urina acid (pH - 5) ac uric.
De aceea n tratamentul litiazei urice un rol important l are alcalinizarea
urinei.
Medicamentele uricozurice, care mpiedic reabsorbia urailor :
cincofenul, probenecidul, fenilbutazona, salicilaii, sunt utilizate n trat.
Gutei, boal caracterizat prin precipitarea cristalelor de urai n articulaii,
ci urinare.
Rolul lor (-) URAT1
Tiazidele i pirazinamida reduc uraturia (ceea ce a permis studiul mec de
reabs si secretie a ac uric)
TCP S3, secreta cationii organici : endogeni creatinina,
neurotransmit (dopamina, epinefrina, NA, histamina) si exogenii
morfina, chinina, amiloridul diuretic
Transportorii implicati sunt : in membrana bazala OCT2 faciliteaza
difuziunea din sg in cel tubulara iar apical prin cotransportorul H/OCT1
muta acesti cationii in LT
Energia pt secretia cationilor este asigurata de gradientul de H de-a lg
membr apicale asigurat de cotransp. Na/H
REABSORBIA APEI
Din imensul volum 180l urin primar, filtrat n 24/ore, se elimin
1-1,5 l/zi = diureza
Reabsorbia solicit capilarele peritub. caracterizate prin porozitate mare, P Hg
mic (13mmHg) i PCO mare (36mmHg) ceea ce prod. reabs. osmotic rapid
Debit urinar normal : 1-2ml/min, limite 0,5- 20ml/min
Apa se reabsoarbe (99%) pe toat lungimea tubului cu excepia seg de
diluie. Pasiv, prin osmoz, urmnd Na, Cl,
TCP: 65%, reabsorbie obligatorie,
AH bra descendent subire -15%,
TCD seg de legatura i TC - 19%, reabs. facultativ , hormonodependent.
Rinichiul uman poate conc urina pn la max.1400mOsm/l
n 24 ore se excret aprox. 600mOsm de micromolecule sub form de prod de
catab. (ure,ac.uric,fosfaii etc).
Cant minim de ap pt excreia lor n cond de conc maxim a urinii,este :
600mOsm/zi / 1400mOsm/zi = 0,444l/zi.
Limite extreme ale osmolaritii urinare : 30-1200mOsm/l (1400 mOsm/l)
TCP- difuziune pasiv, urina primar - 300mOsm/l.
Solvent drag : apa + constituienii micromoleculari, pe baza osmotic
Transcelular aquaporine,(AQ1 apical si bazal in nr ) dat electric de Na
AH a nefronilor juxtamed.coboar adnc n piramidele medulare
nainte de a drena n TC.
Se nregistreaz o cretere gradat a osm interstiiului piramidelor