BAZELE STIINTEI NURSING-ULUI

INTRODUCERE IN PROFESIE

Lecia de anatomie a dr. Willem van der Meer

Istoria medicinei se ocup att de evoluia medicinei ca tiin, ct Si de contribuiile
diverselor personaliti n acest domeniu. Medicina nu a aprut ca tiin aa cum o
cunoatem astzi. De la arta vracilor i amanilor care pretindeau c alung duhurile rele, la
medicina sacerdoilor care practicau n umbra templelor, pn la medicina modern este o cale
lung. Dac medicul medieval i renascentist era un erudit, bun cunosctor att al textelor
clasice, ct i al astrologiei i alchimiei, medicul modern trebuie s fie att savant, ct i
cetean, care s aplice tiina actual n scopul modificrii pozitive a condiiilor de mediu
natural i social.

Medicina preistoric.
Boala a preexistat apariiei omului pe Pmnt: La animale cu mbolnviri de diferite tipuri, se
nregistreaz comportamente care pot fi ncadrate printre activitile tmduitoare. Astfel,
mamiferele obinuiesc s-i ling rnile (prin care se realizeaza i o dezinfecie datorit
antibioticelor din saliv), i expun la soare prile suferinde, n caz de indigestie chiar i
carnivorele consum iarb. Deci aciunea de vindecare a existat nainte de apariia omului.
Exist o filogenez a activitii vindectoare. Se remarc ns o deosebire esenial ntre
aciunile vindectoare din lumea biologic i cele din medicina uman. Cele din prima
categorie sunt instinctive, fiziologice n timp ce aciunile medicinei umane se bazeaza pe
contiin, gndire, strategie.
Medicina uman a aprut i evoluat din necesitatea pstrrii forei de munc, necesitatea
ngrijirii nou-nscutului i a gravidei, necesitatea combaterii durerii.

Exist 3 izvoare principale pentru studiul medicinei preistorice:

paleopatologia: (patologia veche) studiaz urme ale proceselor de vindecare i procese
patologice conservate pe scheletele vechi, preistorice, studiate cu mijloace moderne de

1
 investigare. Principala surs de informaie privind aceast perioad o constituie analiza
oaselor fosile. Paleopatologia ne arat bolile de care a suferit omul primitiv dintre care
cele mai multe exista i astzi.S-au evideniat leziuni de tip reumatismal, de tip
osteomielitic, leziuni osoase tuberculoase, luetice, leziuni de tumori osoase
(osteosarcoame), tuberculoz, sifilis, fracturi, dar i primele forme de intervenii
chirurgicale cum ar fi trepanarea i amputarea.

arheologia medico-istoric: cerceteaz obiecte ce au legatur cu igiena i practica

medical, instrumentarul medical, obiectele magice etc.

etnoiatria: studiaz conceptele i practicile medicale ale unor populaii aflate n prezent
pe treptele inferioare ale dezvoltrii sociale (triburi din Amazonia, Australia, Polinezia).

Astfel, prin metodele specifice etnologiei, studiindu-se anumite grupuri i populaii aa-zis
"primitive", putem deduce informaii privind practicile medicale preistorice.De asemenea i
prin studiul folclorului ne putem ntoarce la origini. n cadrul primelor culturi tribale, actul
medical, care avea i valene religioase, era practicat de ctre vraci i amani. n mod
empiric, se foloseau plantele ca agent tmduitor, multe din proprietile acestora erau
descoperite ntmpltor. Sperana de via a omului primitiv era destul de redus. Analizndu-
se scheletele descoperite n zona siturilor arheologice, s-a ajuns la concluzia c omul de
Neanderthal, sau de Cro-magnon, sau cel al mezoliticului, n aproape 90% din cazuri nu
ajungea la 40 de ani. Fa de sinantrop, care, n peste 70% din cazuri, murea nainte de a avea
15 ani, nregistrm un vizibil progres. Concepia medicala era una animist, demoniac, boala
fiind vazut ca o parazitare a organismului de ctre un demon. Tratamentul bolii era realizat de
ctre vindecatorii triburilor primitive, care reueau eliminarea demonilor cauzatori de boal.
n petera Les trois freres este reprezentat primul medic, efectund un dans ritual (paleolitic).
Terapia era un amestec de elemente magico-religioase cu elemente de vindecare empirice.
Strategiile de vindecare difer n funcie de etiologie: incantaii, nelarea spiritului malefic
etc. Nu exista etic si deontologie n practica medical, vindectorul e doar mediator, nu i
asum rspunderea actului vindecrii (aceasta apare odat cu medicina hipocratica, medicina
tiinific. Partea magic era ajutata i de obiectele magice: amulete (fragmente de os, dini
de animal, pietre semipreioase), figurine (antropomorfe, zoomorfe) purtate n scop profilactic,
talismane (cu anumite semnificaii), tatuaje, mti etc. Omul primitiv era mereu n cutarea
hranei, dar o dat cu apariia surplusului de produse, apare i primul medic, un pas catre
civilizarea societii.

2
3
Actul medical n anticul Egipt
Medicina n Egiptul Antic

Medicina n Egiptul Antic se refer la acele practici de vindecare din Egiptul Antic, cuprinse
deci n perioada dintre anii 3300 .Hr i 525 .Hr. si descrise in :

Scrierile literare ale antichitii: Odiseea lui Homer

Papirusurile medicale:
o papirusul Edwin Smith (1600 .Hr. i descoperit n 1930): are 5 metri lungime i

descrie mai ales procedurile chirurgicale ale perioadei. Astfel, sunt menionate 48
de cazuri de rni ale capului, gtului, umerilor, pieptului, fiecare caz fiind nsoit
de descrieri amnunite i urmat de prescripii. De asemenea sunt descrise
fracturile, ceea ce dovedete o bogat experien, accidentele de munc fiind
numeroase n acea epoc (cum ar fi cele din timpul construciei piramidelor).
o papirusul Ebers (din perioada faraonului Den - prima dinastie, 3000 .Hr. i

descoperit n 1875): o rol gigantic, lat de 30 cm. i avnd o lungime de 20

metri. Aici sunt tratate problemele medicinei interne, precum i maladii ale
ochiului, pielii, extremitilor i cazuri de ginecologie i chirurgie. Mai apar i
877 reete i 400 de medicamente.
o papirusul de la Kahun (descoperit n 1898)

o papirusul Brugsch sau de la Berlin (1909)

relatrile istoricilor Herodot , Diodor din Sicilia, si altii

Se credea c omul se nate perfect snatos, iar boala ar aprea datorit unei cauze externe.
Astfel, n cazul rnilor sau al problemelor legate de viermi intestinali, cauza este vizibil, deci
i tratamentul era raional. Dar n cazurile ce interesau microbiologia, avnd n vedere nivelul
slab al cunotinelor de profil, bolile interne erau atribuite unor fore, obscure, divine i deci
necesitau mai nti proceduri magice i apoi tratament. Cu alte cuvinte, n acea epoc nu era o
delimitare clar ntre religie i ceea ce astzi numim medicin. Respiraia era considerat actul
vital: suflul vieii ar ptrunde prin urechea dreapt, iar suflul morii prin cea stng. Deci
medicii egipteni erau pneumatiti. Cu toate acestea,

3
cunotinele despre plmni erau slabe. Se considera c respiraia i inima sunt
importante , iar din aceste dou organe, aerul s-ar rspndi n tot organismul. Ficatul era
socotit rezervorul de snge al organismului. Dei practicau mblsmarea i mumifierea
cadavrelor, cunotinele de anatomie ale medicilor erau slabe i aceasta pentru simplul
motiv c de cadavre nu se ocupau medicii, ci anumii meteugari. De altfel, pentru
mumificare nu practicau disecia. Cu ajutorul unor crlige, creierul era scos pe nas. Ali
meteugari extrgeau organele interne din abdomen i le aruncau n Nil. Autorul
papirusului Smith avea ceva cunotine n domeniul sistemului circulator, dei nu fcea
distincie ntre vase de snge, tendoane i nervi.

n cadrul mitologiei egipteane, putem enumera civa reputai vindectori:

Thot: "atottiutorul", care deinnd toate tainele, le cunotea i pe acelea ale

vindecrii. Vindeca n special bolile de ochi. Mai trziu, a devenit Hermes Trismegistul
la greci.
Osiris: cel care nvinge moartea
Isis: zei-vrjitoare despre care se spunea c nvie morii
Amon: nu numai zeul-soare, ci i al fecunditii i virilitii
Sekhmet: zei ocrotitoare a femeilor suferinde
Seth: personaj malefic, rspndea bolile epidemice.

Un personaj real, care a avut onoarea de a fi zeificat, este Imhotep, arhitectul regelui Zoser
,ajuns apoi ministru i medic regal. Se pare c a fost unul dintre primele genii ale lumii. ] La
templele nchinate lui Imhotep veneau bolnavi crora el le aprea noaptea n vis, la fel cum
ulterior avea s se ntmple la templele lui Asclepios din Grecia Antic.

Chirurgia n vechiul Egipt:

Actul medical era nsoit de ritualuri religioase.

Asemeni multor altor meteuguri, practica medicala se transmitea din tat n fiu.
Completarea nvturii, perfecionarea se realiza ntr-una din "Casele vieii", ntemeiate,
conform legendei, chiar de Imhotep. Acestea vor deveni marile centre medicale de mai
4
trziu. Medicii
egipteni erau strict specializai, printre domenii enumerndu-se: stomatologie, obstetrica,
specialiti care dovedesc gradul de dezvoltare a civilizaiei egiptene. Dupa ce nva
meteugul vindecrii, medicul putea cpta i o funcie. Dup cum relata Diodor din Sicilia,
existau medici militari care nsoeau expediiile i caravanele de cltori. Cei mai buni
tmduitori erau luai n serviciul curii faraonului. Exista astfel o ntreag ierarhie medical.

mm^
Vindecarea unei migrene

Medicamentele folosite de egipteni proveneau toate din cuprinsul propriei ri. De altfel
Homer preciza:

"Rodniculpmnt al Egiptului este cel mai bogat n leacuri."

Se foloseau: uleiurile, aluaturile, curmalele, ceapa, usturoiul, smna de in, mrarul, smirna,
opiul, precum i diverse minerale, sruri de plumb, antimoniu, cupru. Dintre produsele
animale se intrebuinau carnea, creierul, sngele. Leacurile se administrau n lapte, vin, bere
sau fierturi. Se preparau pilule cu ajutorul mierei, se fceau supozitoare. Purgativele,
laxativele, vomitivele erau variate. Medicul era cel ce pregtea medicamentele.

Bolile de plmni erau combtute cu smntn, miere amestecat cu chimen, lapte cu

rocove. Fceau inhalaii absorbind, cu o trestie, vaporii unei fierturi n care amestecau
curmale, rin, smirn. Contra limbricilor i teniei, medicii egipteni recomandau buturi cu
miere si ulei. Pentru bolile tubului digestiv se recomanda repausul i se administrau smburi
de curmale i plante macerate. Smna de ricin, bine mestecat, dupa care se bea bere, era un
laxativ obinuit. Bolile urinare, cum ar fi incontinena sau hematuria, se tratau cu buturi din
fructe, dar i cu pomezi ca uz extern.
Serviciile medicale ale Egiptului Antic semna n esen cu cel actual: sistemul ngrijirilor
medicale constituia un serviciu public ce era gratuit (accesibil tuturor), general (pentru
toate clasele sociale), naional (disponibil n toate colurile rii), disponibil n orice
moment. Medicina
egiptean s-a cristalizat n decurs de milenii, prin numeroase observaii i studii. n
dezvoltarea general a culturii antice de pe valea Nilului, medicina a deinut un loc de
frunte i a deschis largi perspective medicinii greceti, aceea care avea sa domine n Europa
pn n secolul al XVIII-lea. Medicina nu era practicat de vrjitori sau vraci ca n triburile
primitive, ci de medici laici care totui colaborau cu sacerdoii. Medicii erau n mare parte
specializai pe domenii, fiecare ocupndu-se de o grup de boli. Acetia posedau cunotine
temeinice, redate printr-o impresionant literatur medical i aveau faim binecunoscut i

5
peste hotare. Spre exemplu, regii persani Cyrus i Darius au avut n serviciul lor medici
egipteni.
Interveniile chirurgicale se limitau doar la deschiderea abceselor i circumcizia. Totui
chirurgii egipteni antici au fost primii care au suturat rnile. Medicamentele folosite erau de
origine natural: miere, ulei, ceap, usturoi etc. sau mineral: sruri de plumb, de cupru.
Uneori se recurgea i la remedii care astzi par fanteziste: organe sau excremente de animale,
pilule combinate cu vin, bere etc.Medicina egiptean a deschis largi perspective celei grece ti.

Medicina mesopotamian reprezint acea parte a istoriei medicinei care a evoluat n acea
regiune din Orientul Apropiat cuprins ntre rurile Eufrat i Tigru, numit i Mesopotamia,
un adevrat "leagn al civilizaiei omenirii", unde s-a dezvoltat prima societate
alfabetizat.Medicii mesopotamieni nu erau prea avansai dar, chiar dac nu prea cunoteau
organele interne i modul de funcionare al acestora, erau buni observatori i cunosctori ai
bolilor. Asemeni tuturor civilizaiilor strvechi, arta tmduirii era strns legat de religie'

Cele mai vechi texte medicale dateaz din perioada primei dinastii, undeva ntre secolele
al XVIII-lea i al XV-lea .Hr. Cea mai reprezentativ lucrare este :Tratat asupra
diagnosticrii i prognozrii n acest tratat sunt introduse metode de terapie i etiologie,
prognoz, examinare medical i prescriere de tratament. Medicii erau orientai ctre logic
i raional. Actul medical era bazat pe tiin (chiar dac nu se afla pe o treapt de
dezvoltare), pe empirism, nu pe intuiie sau credin. Religia
mesopotamian este cea mai veche religie cunoscut. Pentru vindecarea bolilor se apela nu
numai la medici, ci i la zeia Gula, numit i Niniina. Se considera c bolile au fost aduse
de zeul malefic Pazazu, numit i Zu.
Cele mai vechi texte de medicin sunt datate n prima jumtate a mileniului al II-lea
.Hr.
n codul lui Hammurabi (sec. al XVII-lea .Hr.) apar, printre altele, i chestiuni legate de
reglementarea activitii medicale: onorarii, riscuri catre pot aprea n cazul eecului actului
medical.
nceputul colii medicale poate fi considerat apariia bibliotecii de profil a lui Assurbanipal
(secolul al VII-lea .Hr.).Cel mai ampl lucrare de acest gen este un fel de "Manual de
diagnosticare" . Toate aceste texte arat c babilonienii, ca i egiptenii, utilizau diagnoza,
prognoza, examinarea medical i prescripiile.

Medicina indian
Una dintre cele mai lucrri n domeniu este celebra Ayur-Veda (sec. V .Hr.), scriere spiritual
hindus ce deriv din Atharva-Veda (una din cele patru Vede). Aceast lucrare de filozofie
hindus relev principii noi, care formeaz ceea ce astzi numim medicin naturist ".

Medicina persan

Aflat la intersecia mai multor drumuri comerciale, Persia a beneficiat de condiii propice
dezvoltrii tiinei, n particular a celei medicale. La Academia din Jundishapur s-au format
generaii de medici. Savantul persan Rhazes a scris un tratat de medicin, n care a cuprins
toate cunotinele acelor vremuri i observaiile proprii. Sunt descrise foarte amnunit
diverse boli printre care pojarul i variola. Dar cea mai reprezentativ personalitate a
medicinei persane este savantul Ibn Sina (Avicenna). Tratatul su de medicin rmne o
lucrare standard chiar i pentru Europa pn n perioada Iluminismului.

Medicina tradiional chinez.

Avnd o vechime de cteva milenii, medicina chinez antic a evoluat foarte mult, dar i-a
pstrat esena, dat de filozofia taoist i confucianist. Boala apare datorit deteriorrii
echilibrului dintre cele dou principii fundamentale yin i yang.
Cam prin secolul al XII-lea .Hr. se realizeaz diviziunea dintre clasa sacerdotal i cea a
medicilor, primii ocupndu-se de aspectele supranaturale ale bolilor, iar medicii de aspectele
comune.
Medicii chinezi erau exceleni observatori clinici; pacienii erau supui la examene
medicale amnunite. Anatomia era punctul slab deoarece, conform nvturilor lui
Confucius, corpul omenesc era sacru, iar cercetruile anatomice erau interzise.
n ceea ce privete terapeutica, chinezii cunosteau destul de bine plantele medicinale, dar
utilizau i extracte din esuturi sau organe animale i substane minerale (compui
chimici). Alte metode terapeutice originale: gimnastica medical, masajul,
acupunctura.

Medicina Greciei antice.

Hippocrate, printele medicinei.

Hippocrate din Cos, cel mai vestit medic al Greciei antice, considerat "Printele Medicinei", s-
a nscut n jurul anului 460 .Chr. pe insula Cos (Arhipelagul insulelor Sporade)) i a murit
ctre anul 370 .Chr. n localitatea Larissa din Tessalia. Numele lui este legat de Jurmntul lui
Hippocrate, un adevrat codice moral al unui medic n exercitarea profesiunii sale, jurmnt
prestat i n zilele noastre n
7
Nscut ntr-o familie ce aparinea cultului lui Esculap (gr. Asclepios), zeul grec al medicinei,
Hippocrate nva medicina sacerdotal i anatomia de la tatl su, Heraclide. Prsete insula
sa natal i cutreier inuturile Greciei antice, Tracia, Tessalia i Macedonia ca medic
itinerant, dobndind o solid reputaie ca practician. n jurul anului 420 .Chr. se ntoarce la
Cos, unde fondeaz o coal pentru viitori medici. Mai trziu va nfiina o alt coal n
Tessalia, unde i va sfri zilele la Larissa ctre anul 370 .Chr.Prin observaiile fcute asupra
manifestrilor bolilor i descrierea lor amnunit, precum i prin ncercrile de a explica
procesele patologice pe baze naturale i raionale, Hippocrate a contribuit - n limitele
posibilitilor din vremea sa - la eliberarea medicinei de superstiii i misticism. Din cele
peste 70 de lucrri care i se atribuie - cuprinse n Corpus Hippocraticum din biblioteca
renumitei coli de medicin din Cos - probabil doar ase i aparin cu siguran lui. n
capitolul "Aerul, Apa i Locurile" nu se mai discut rolul zeilor n apariia bolilor, ci se
descriu cauzele demonstrabile tiinific, n "Prognostic, Prognoz i Aforisme" expune opinia
revoluionar pentru acel timp, dup care, un medic, prin observarea unui numr mare de
cazuri, poate prevedea evoluia ulterioar a unei boli. Idea unei medicini preventive apare
pentru prima dat n "Tratamente" i n "Tratamentul Bolilor Acute", n care discut influena
unor factori ca vrsta, regimul alimentar, modul de via i clima asupra strii de sntate. n
lucrarea asupra epilepsiei, numit "Boala sfnt" (lat. Morbus sacer) ntlnim informaii
asupra anatomiei corpului omenesc i se consider c epilepsia ar fi datorit unei lipse de aer
n urma unei incapaciti a venelor de a transporta aerul la creier. n ciuda argumentaiei
considerat astzi naiv, important este faptul c Hippocrate vede cauza acestei boli ntr-o
turburare a funciei creierului. n stadiul de dezvoltare a cunotinelor sale, Hippocrate nu a
putut fi la adpostul unor erori inerente epocei n care a trit. Astfel n concep ia sa, pe care azi
am numi-o "teorie umoral", Hippocrate recunotea existena a patru umori: sngele, flegma
sau limfa, fierea galben i fierea neagr; un dezechilibru ntre ele ar produce boala sau ar
antrena moartea.A formulat ipoteza localizrii proceselor psihice n creier. A distins gndirea
(pneuma logistikon) de triri i a asertat c exist fluide vitale. Hippocrate, recunoscut ca bun
practician, a fcut i o serie de inovaii medicale. n chirurgie a pus la punct un aparat de
trepanare a craniului, n ortopedie a construit un scaun special pentru reducerea luxa iilor i
fracturilor.

nvaii Greciei antice pot fi considerai fondatorii medicinei occidentale moderne, deoarece
au realizat ruperea definitiv de magie i supranatural. Hippocrate, printele medicinei,
caracteriza bolile ca: acute, cronice, endemice i epidemice. Boala era considerat ca un
dezechilibru dintre elementele clasice (umori).

Roma antic

Romanii au inventat numeroase instrumente chirurgicale cum ar fi: forcepsul, scalpelul,

speculum, acul chirurgical. Ei au fost pionierii chirurgiei cataractei.
coala elenisto-roman

Cel mai de seam reprezentant a fost Galen din Pergam. Acesta a executat multe opera ii
ndrznee pentru acea epoc, aparinnd chirurgiei cerebrale i celei oculare.

Evul mediu

8
 Medicina islamic

Medicina islamic a avut ca punct de plecare medicina arab tradiional din perioada lui
Muhammad, medicina elenistic, vechea medicin indian Ayurveda, precum i cea iranian
(Academia din Gundishapur).Conform tradiiei, primul medic islamic a fost nsui Mahomed.
Acestuia i se atribuie urmtoarele citate:
"Nu exist nici o boal creat de Allah, n afar de cele crora tot El le-a creat
remediul".
"Folosii tratamentul medical, cci Allah nu a plsmuit vreo boal creia s nu-i fi
creat i remediul, n afar de acea suferin numit mbtrnire". "Allah ne-a trimis
bolile dar i tratamentul pentru fiecare, a a c tratai-v cu ajutorul medicinei".
Concepia conform creia exist tratament pentru fiecare afeciune a ncurajat
savanii islamici s ntreprind cercetri medicale pentru a descoperi aceste remedii.
Cu toate acestea, tmduitorii aparineau mai degrab clerului dect medicilor laici
i utilizau mai mult metode spiritual-religioase dect tiinifice. Medicii
islamici au fondat printre cele mai vechi spitale, n sensul modern al cuvntului, adic
spitale publice, aflate sub egida marilor universiti medicale. Acestea erau adevrate
stabilimente n care persoanele suferinde erau ngrijite de un personal calificat i care
se deosebeau de templele, ospiciile , azilurile i lazareturile din trecut care se ocupau
mai degrab cu izolarea de restul societii a bolnavilor cronici i a celor cu probleme
mintale, dect cu vindecarea lor[2].

Astfel, n Cairo, n secolul I d.Hr., spitalul Qalawun putea ngriji 8.000 de pacieni, personalul
su cuprinznd medici specialiti, farmaciti, asisteni. Ca i n celelalte domenii ale tiinei,
savanii islamici au introdus i n studiul medical metodele tiinifice. Acestea cuprindeau:
aplicarea matematicii, experimentului, disecia, testri pe animale, autopsia cadavrelor.
Pentru prima dat sunt folosite teste pentru depistarea prezenei substanelor chimice (cum am
spune azi, teste anti-drog), testarea competenei prin examinare a medicilor. Rhazes introduce
experimentul i observaia clinic n domeniul medicinei i respinge teoriile lui Galenus care
nu sunt verificate experimental. Introduce testul de urin i ceea ce astzi numim
coprocultur.
Avicenna (Ibn Sina Abu Ali) este considerat printele medicinei, deoarece a introdus
experimentul sistematic i cantitativ n studiul fiziologiei, examenul clinic, analiza
factorilor de risc, precum i noiunea de sindrom. Toate contribuiile sale le-a reunit n
celebrul su tratat Canonul de medicin, devenit timp de secole lucrare de referin pentru
medicina apusean. Aici, bolile sunt descrise, clasificate i li se atribuie diverse

tratamente. Tratatul expune o adevrat teorie a substanelor medicamentoase, care st la baza

farmacologiei clinice de astzi. Mai mult, pentru punctul su de vedere holistic, n care factorii
fizici, fiziologici i ai medicaiei sunt vzui global, Avicenna poate fi considerat precursorul
terapiilor alternative.
Avicenna, "Aristotel al arabilor", cel care promoveaz experimentarea sistematic, introduce
studiul i examinarea pulsului arterial i a ritmului cardiac, n special a celui de la articulatia
radiocarpiana a minii. Observaiile sale, consemnate n "Canonul de medicin" vor conduce
mai trziu la realizarea sfigmografului (tensiometrului). Medicii islamici ndeprtau chirurgical
cataracta cu un mileniu nainte ca medicii europeni medievali s ncerce acest lucru. Unul din
marii reprezentni n acest domeniu este Abulcasis, considerat printele chirurgiei moderne.
Acesta a inventat o serie de unelte i dispozitive chirurgicale. n lucrarea sa, Kitab al-Tasrif, (o
enciclopedia vast de 30 de volume), nsumeaz toate cunotinele timpului su, adunate dup
o carier de 50 de ani.Arabii au dus mai departe realizrile grecilor i romanilor. Al-Razi n al
su tratat de medicin studiaz rujeola i variola. Este primul care ncearc s demonstreze
teoria umorilor i teoria elementelor clasice a lui Aristotel. Dar cea mai important
personalitate a colii islamice este Avicenna. Lucrrile sale, Tratat canonic de medicin
(1020) i Cartea vindecrii (secolul al XI-lea), rmn adevrate standarde n cadrul
universitilor de medicin ale zonei islamice, dar i ale Europei pn n secolul al XVII-lea.

Medicina Renaterii - reprezint acea parte din istoria medicinei cuprins ntre
secolele al XIV-lea i al XVII-lea, repezentnd tranziia dintre Evul Mediu ntunecat,
dominat de dogme i superstiii, i epoca modern, n care medicina devine cu adevrat o
disciplin tiinific. n rile Europei apusene ,ncepnd cu Italia, se petrece un
fenomen complex, social i cultural-tiinific, a crui prim manifestare const n
reconsiderarea motenirii culturii clasice antice. Renaterea - astfel urma s fie denumit
ulterior aceast perioad, a condus la transformarea omului medieval, subjugat religiei i
tradiiilor n omul modern, laic, pozitiv, raional. Dar nu numai simpla
studiere a operelor antichitii a condus la aceast prefacere radical, ci i alte evenimente
care au lrgit orizontul culturii i civilizaiei europene:

Inventarea tiparului de ctre Johann Gutenberg.

Mari invenii ca: tiparul, busola, microscopul;
Marile descoperiri geografice;
Elaborarea teoriei heliocentrice de ctre Nicolaus Copernic.

Personaliti importante ale acestei perioade:

Guy de Chauliac - considerat unul din precursorii chirurgiei moderne, dup chirurgul
islamic Al-Zahrawi;
Realdo Colombo - anatomist i chirurg care a contribuit la explicarea circulaiei mici;
Michael Servetus - considerat primul european care a descoperit circulaia pulmonar a
sngelui;
Ambroise Pare - a sugerat utilizarea ligaturii n locul cauterizrii;
Thomas Sydenham - supranumit Hippocrate al englezilor

Aparitia caselor de ingrijire si a spitalelor

Primele elemente de medicin apar n mnstiri. Au existat clugri specializa i la nivelul

medicinei populare. Prima coal de medicin propriu-zis, laic din Europa Occidental este
coala medical din Salerno, n apropierea mnstirii Monte Casino - unde clugrul Benedict
a ntemeiat primul spital din Occident i un ordin clugresc pentru asistena bolnavilor.

10
Etimologic cuvantul nursa este folosit ca substantiv si deriva din latinescul nutrix care
inseamna mama adoptiva.
In anul 1899 a luat fiinta Consiliul International al Nurselor care are ca scop imbunatatirea
ingrijirilor de sanatate si a conditiilor de lucru ,profesia de nursa fiind direct legata de societate
.
In prezent practicarea profesiei de asistent medical / nursa se face cu exigente sporite .
Nursingul este o activitate complexa , nursa trateaza pacientul complex , bio-psiho-social in
vederea asigurarii unei stari perfecte de bunastare fizica , psihica si sociala .OMS defineste
sanatatea individuala ca si stare de bine completa din punct de vedere fizic , mintal si social
si nu numai absenta bolii sau infirmitatii .Deci datorita coplexitatii , nursingul s-a
transformat de-a lungul anilor dintr-o meserie in profesie , in care vocatia este inlocuita de
profesionalism .
Deontologia ca stiinta a indatoririlor profesionale ( comportamentului profesional ) s-a
constituit in cadrul profesiunii medicale din cele mai vechi timpuri .Ea a aparut ca o necesitate
in medicina , deoarece pe langa insusirea unor norme tehnice de comportament , aceasta
profesiune a obligat intotdeauna la insusirea unor norme etice fara de care succesul profesional
nu poate fi asigurat .
Sunt cunoscute cele zece cerinte ( Decalogul ) ale personalului sanitar
elaborate de Masci si anume :

1. Onoreaza pe bolnavul tau de orice varsta ar fi : copil , tanar sau batran. Cand a ajuns in
mainile tale este o fiinta fara aparare care nu are alta arma de sustinere decat apeland la stiinta
si caritatea ta.
2. Da aceeasi stima si atentie saracului ca si bogatului . In dragostea de oameni , saracul sa se
simta bogat . Respecta nuditatea maladiei , spectacolul mizeriei si al suferintei.

3.Respecta nobila ta misiune incepand cu insasi persoana ta ; sa nu o profanezi . Poarta-te

demn, constiincios , cu omenie . Nu specula pe bolnav, caci profesia ta nu e ca oricare alta .
Sacrificiul tau , ajutorul tau pot fi pretuite ca o meserie obisnuita . 4.Oboseala ta sa fie
luminata de credinta si de dragoste .Atunci cand stiinta nu mai poate face nimic , bunatatea ta ,
purtarea ta sa sustina pe bolnav.Invinge greutatile inerente profesiunii tale ,
stapaneste supararea si nerabdarea ta , gandeste-te ca cel suferind este dezarmat , fara putere si
are nevoie de ajutorul si ingrijirea ta.

5. Sa nu umilesti niciodata pe bolnav , care si asa e umilit de boala lui . Oricare ar fi boala sa
nu pronunti cuvantul deznadejdii . Sa nu distrugi la nici un bolnav iluzia vindecarii , chiar daca
ar fi vorba de un muribund. Sunt oameni care au nevoie sa-i intovarasesti pana la ultima lor
clipa pentru a nu-i lasa sa ghiceasca sfarsitul

6.Sa nu uiti niciodata ca secretul ce ti se incredinteaza in ceea ce priveste o maladie este ceva
sfant , care nu poate fi tradat saudestanuit altei persoane . Profesiuena ta este un sacerdotiu .
Nu trebuie sa faci deosebire de casta sociala , de credinta religioasa. Inaintea ta toti sa fie
tratati deopotriva , caci toti oamenii sunt tratati deopotriva de legile firii.

7.Sa nu vezi in ingrijirea bolnavilor tai o povara , corvoada. Acest sentiment ar ingreuna
exercitiul meseriei tale . Invata sa cunosti bolnavii tai si sa-i intelegi in felul lor de a cere ceva
cand au nevoie de ajutorul tau , cand au nevoie de somn , de odihna , de mancare . Defectele ,
pretentiile , toanele bolnavilor sunt datorate suferintei . La fel ai fi si tu cand ai fi bolnav.

8.Niciodata fata de bolnav sa nu te arati neincrezaor in reusita tratamentului Mentine-i

speranta, credinta . Fa ca bolnavul sa nu sa simta singur , izolat . Daca a suferi e geu , a suferi
singur e incomparabil mai greu . Poarta-te astfel ca bolnavul sa fie sigur ca are in tine un
sprijin. Da-i curaj cand il vezi trist , amarat , disperat.

9.Nu ajunge numai bunavointa , ci se cere si stiinta in ingrijireabolnavilor. Zilnic se descopera

noi mijloace pentru alinarea suferintelor . Nu te multumi si nu te margini numai la stiintele
si cunostintele ce le-ai dobandit in scoala . Improspateaza-le mereu . Invata mereu .Citeste
mereu carti si reviste medicale.

10.Nu discuta si nu contrazice niciodata prescriptiile medicale in fata bolnavului .Ii risipesti
increderea in medicina , ii distrugi speranta in vindecare" . Responsabilitatile esentiale ale
asistentului medical sunt mentionateulterior si de o serie de organizatii. Codul

12
deontologic al asistentilormedicali / nurselor se suprapune conceptului de nursing , care
consta in : Promovarea /
pastrarea sanatatii
Restabilirea sanatatii
Inlaturarea suferintei

Ingrijirile pentru sanatate sunt acordate individului , familiei si colectivitatilor , activitatea

asistentului medical fiind in interrelatie cu a celorlalti profesionisti din sanatate .

Dezvoltarea nursingului in tara noastra

Istoricul medicinei , nursingului se contopeste cu istoria dezvolarii societatii umane cu

perioadele sale de progres , stagnare sau declin , care s- au influentat reciproc , cunoasterea lor
fiind necesara nu numai pentru a cinsti memoria inaintasilor ci si pentru ca acei care nu tin
minte trecutul sunt condamnati sa-l repete {citat din Santayana }. Medicina a fost initial
dominata de magie , actele terapeutice bazandu-se pe ritualuri religioase si pe instincte ,
preocuparea dominanta fiind disparitia durerii .Papirusurile egiptene din 1600 inainte de
Hristos prezinta ingrijirea plagilor, incizia abceslor si imbalsamarea cadavrelor . In Grecia
antica , medicina este influentata de cea egipteana prin intermediul fenicienilor.Apar o serie de
scoli medicale in Rodos , Kos ,Knidos , care se ocupau de prevenirea (zeita Hygeia ) si tratarea
bolilor ( Zeita Panakeea). Hippocrat( 460-375 in.Hr.) considerat parintele medicinei a intemeiat
scola din Kos si pe langa juramant care cuprinde aspecte deontologice valabile si in ziua de azi
a scris in peste 60 volume , pe specialitati : anatomie , fiziologie , medicala , ortopedie ,
chirurgie , etc . informatii de specialitate care au fost baza unor descoperiri stiintifice ulterioare
.

Medicina evului mediu a avut mai putine progrese , fiind dominata de biserica. Odata cu
declansarea conflictelor militare apar scoli medicale pe langa biserici pentru ingrijirea
ranitilor si apar o serie de scrieri cu baza stiintifica . In Franta , in sec XIII se infiinteaza
Colegiul Sf .Cosma " , cu catedra de anatomie , fiziologie ,obstetrica.Dupa anii 1500
apar scoli medicale in care medicina era predata in facultati alaturi de latina , graeaca ,
teologie. Epoca
moderna si conteporana ,incepand cu sec XVIII remaniaza toate cunostintele stiintifice
acumulate si apar noi asezaminte academice in Franta , Austria , Italia , Anglia , Germania .
Sunt puse bazele asepsiei si antisepsiei ( Louis Pasteur , respective Joseph Lister)

Nursingul in tara noastra .

In perioada comunei primitive si-n cea sclavagista , mdicina traco- getica este sub influente
religioase , fiind dominata de elementul mistic. Odata cu razboaiele daco-romane si
constituirea Daciei , ca provincie a Imperiului Roman ,timp de 165 de ani , cat
13
a durat stapanirea romana se inregistreaza o bogata activitate medicala , atat sacerdotala cat si
laica . Pecolumna lui Traian se pot identifica posturi de prim ajutor pentru raniti si diverse
instrumente utilizate in practica . In evul mediu , medicina afost practicata de vraci si au aparut
primele forme organizatorice de asistenta medicala prin infiintarea bolnitelor manastiresti
unde aveau acces in principal calugarii batrani si bolnavi , iar mai tarziu laicii batrani , bolnavi
si saraci . Prima bolnita a aparut in Transilvania , la Manastur , langa Clujin 1061 , ulterior au
aparut la Bistrita , Oradea , Brasov,Prislop , iar in Moldova la Cotnari ; in Tara Romaneasca la
Curtea de Arges si Ramnicu Valcea . Mai tarziu au aparut azile-spital pentru laici , in
Transilvania la Oradea , Sibiu , Brasov ,in Tara Romaneasca la Simidreni , iar in Moldova la
Suceava .
Primul spital apare abia in 1704 , pe 14 decembrie la Coltea ,construit de stolicul Mihail
Cantacuzino , sub auspiciile Fundatiei Coltea.
La Iasi , Spitalul SF Spiridon ( 1757-1763)a fost infiintat de Constantin Racovita .

Spitalul clinic Coltea

Istoria acestui asezamant medical a inceput in 1704, cand spatarul Mihai Cantacuzino a
infiintat spitalul.
Atunci, unitatea nu avea decat 24 de paturi, 12 pentru femei si 12 pentru barbati. Singurul

cadru medical era un farmacist. Asistentii medicali de astazi nu erau decat niste barbieri care
scoteau masele. Printre primii medici romani care au lucrat la Coltea s-a numarat Nicolae
Cretulescu, care a infiintat scoala de microchirurgie.
"Spitalul Coltea a fost prima baza de invatamant.
In 1859 s-au infiintat primele specialitati medicale, adica chirurgia, medicina interna si
oftalmologia. De aici au provenit trei ministri: Constantin Angelescu, Nicolae Cretulescu si
14
Gheorghe Asachi. Tot din acest spital au provenit si multi ministri ai Sanatatii", povestea prof.
dr. Nicolae Angelescu, chirurg si presedintele Fundatiei "Coltea". Medicii au amintit si cum
erau finantate prin 1800 spitalele, cand nu exista Casa de Asigurari. Astfel, in 1842 s-a pus
baza Eforiei spitalelor, banii pentru aceste unitati fiind dati de marea boierime.

Epoca moderna si conteporana- a generat reforme si-n sntate, cu baze stiintifice

de invatamant medical . Florence Nightingale ( 1820-1910) a revolutionat modul de ingrijire al
bolnavilor ; ingrijirile nu trebuie sa reflecte doar mila , ci sa se bazeze pe intelepciune si stiinta.
F.Nightingale a infiintat la Londra Scoala de Nursing Nightingale ,aceasta fiind prima forma de
invatatmant organizat de ingrijire a bolnavilor .
In mod paradoxal, sunt multi oameni care nu au auzit de ea, desi este considerata a fi o
adevarata legenda ;a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Datorita ambitiei si
devotamentului de care a dat dovada, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat in institutii
de tratament adecvate, dotate din punct de vedere sanitar si cu personal de specialitate pregatit
sa intervina in orice moment. Capacitatea ei intelectuala deosebita, altruismul si energia ei au
consacrat-o in domeniu si i-au asigurat un loc in istorie. Florence Nightingale

Nscut: 12 mai 1820

Florena, Italia
Decedat: 13 august 1910 (90 ani)
Londra, Anglia

Florence Nightingale (n. 12 mai 1820 - d.13 august 1910) a fost precursoarea serviciului
sanitar modern. Florence Nightingale a fost nu numai prima infirmier modern, dar i un
statistician important. Datorit ambiiei i devotamentului de care a dat dovad, spitalele
secolului al XIX-lea s-au transformat n instituii de tratament adecvate, dotate din punct
15
de vedere sanitar i cu personal de specialitate gata oricnd s ngrijeasc bolnavii. Datorit
altruismului i personaliti sale, Florence Nightingale i-a consacrat ntreaga via ajutorrii
bolnavilor din spitale. Florence Nightingale s-a nscut ntr-o familie britanic bine poziionat
n societate. Prinii ei, William i Fanny Nightingale, fceau parte din acea categorie de
oameni nstrii, cu proprieti imobiliare, deschii cltoriilor. Una dintre cltoriile fcute, i
anume cea din 12 mai 1820, de la Florena, a adus cu sine un nou copil, i anume pe Florence.
Cele dou fete ale familiei au fost educate cu scopul de a deveni viitoare doamne n lumea
burghez britanic. Cu toate acestea, Parthenope, sora cea mare a Florencei, era interesat de
desen, broderie i reete culinare, n timp ce Florence petrecea foarte mult timp studiind latina,
matematica i filosofia. Se spune ca Florence Nightingale avea, nc din copilrie, probleme
emoionale, explicabile poate doar dac ne gndim c tatl su era o persoan retras, n timp
ce mama sa era entuziast i jovial. Dorina de a-i ajuta semenii a aprut din adolescen,
confirmarea fiind nsemnrile ei din jurnalele acelei vremi.
Cu timpul, sentimentele sale au devenit i mai puternice. Se simea limitat i inutil i i
cuta ocupaii care s ofere un sens vieii. Aceste dorine puternice contraveneau planurilor
mamei sale, care ar fi dorit s-o mrite.

Anul 1837 a fost decisiv n viaa ei. Aa cum reiese din nsemnrile sale din 17 februarie,
Florence a avut o revelaie: Dumnezeu mi-a vorbit i m-a chemat n slujba Lui. Afirmaia a dat
natere unor controverse, dar Florence nu a fost o persoan care s sufere din punct de vedere
psihic i nici nu a fost o mptimit a religiei. Tocmai din aceast cauz nu poate fi acuzat de
misticism. n anul 1839 cele dou surori au fost prezentate la Curte i i-au petrecut vacana
la Londra. A fost perioada n care mama lor i-a dublat eforturile pentru a le mrita.
Aflarea vetii c Florence va deveni infirmier a avut consecine violente. n perioada
victorian, infirmierele erau desconsiderate de ctre clasa burghez, spitalul nu era nici pe
departe cel mai indicat loc pentru o viitoare doamn de societate.
Prinii si s-au opus categoric deciziei luate de fiica lor, interzicndu-i orice ac iune n acest
sens. Reacia prinilor i-a provocat o depresie puternic, Florance pierzndu-i astfel dorina
de a mai tri. n tain, a adunat ct mai multe informa ii privind desfurarea activitii
spitalelor din Anglia, starea lor sanitar i tratamentul oferit. i-a dezvoltat astfel planul de
creare a unui sistem de tratament medical adecvat. n aceast perioad i-a cunoscut la Roma
(1847) pe Sidney i Liz Herbert, secretarul de stat al Angliei i soia acestuia. n momentul n
care a mplinit 31 de ani, Florence s-a decis s plece n Germania, lsnd n urm restric iile
impuse de familie, pentru a urma cursuri de specialitate.
Dup ntoarcerea n Regat, Liz Herbert a recomandat-o pentru funcia de directoare a spitalului
pentru femei din Harley Street. Instituia dup spusele lui Charles Dickens, a fost transformat
de Florence ntr-un adevrat spital: cu buctrie, grupuri sanitare, farmacie, lifturi i clopoele
pentru solicitarea ajutorului. Adevrata capacitate de
organizare i-a artat-o abia n anul 1854, n timpul rzboiului din Crimeea. Rzboiul din
Crimeea Contribuia cea mai cunoscut a lui Florence a avut loc n timpul rzboiului din
Crimeea. Condiiile din spitalele pentru soldaii englezi rnii n Crimeea, descrise de primul
reporter de rzboi din istorie, William Russell, erau nfricotoare -lipsea ngrijirea medical
de specialitate iar igena era inexistent. Pentru a dezamorsa situa ia, guvernul britanic a hotrt
s trimit pe cineva capabil care s se ocupe de acest serviciu i anume pe Florence
Nightingale. Aceasta, nsoit de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a ajuns la
spitalul de pe front pe 21 octombrie 1854. Bazele britanice erau amplasate n Scutari, (sau
Uskudar, o suburbie a Istanbulului), la 545 km de Crimeea. Acolo au descoperit soldaii rnii
ru ngrijii de personalul medical complet demoralizat ca urmare a indiferenei oficiale. Pe
deasupra, era o lips de medicamente, igiena era neglijat, iar infec iile n mas erau
rspndite, multe fiind fatale. Nu exista echipament pentru prepararea mncrii pentru pacien i.
Doctorii britanici desconsiderau aportul infirmierelor n recuperarea postoperatorie a rniilor.
Florence i colegele ei au nceput prin curirea temeinic a spitalului i a echipamentului,
precum i prin reorganizarea ngrijirii pacienilor. Dar, n perioada n care s-a aflat la Scutari,
rata mortalitii nu a sczut, ba din contr, a nceput s creasc, fiind cea mai mare dintre

16
spitalele din regiune. n timpul primei sale ierni la Scutari au murit 4077 de soldai, majoritatea
din cauza unor boli ca tifosul, holera i dizenteria, nu din cauza rnilor. n spital condiiile erau
mizerabile din cauza suprapopulrii, ventilaiei proaste i a lipsei grupurilor sanitare. O
comisie sanitar a guvernului britanic a fost trimis la un moment dat i a reglat aceste aspecte.
Mortalitatea a fost redus.
Nightingale a continuat s cread c rata de mortalitate a crescut din cauza alimenta iei proaste
i suprancrcrii cu soldai. Dup ce s-a ntors din Marea Britanie, ea a nceput s colecteze
dovezi pentru a le prezenta Comisiei Regale pentru Snatate n Armat pentru a demonstra c
majoritatea soldailor au fost omori de condiiile proaste din spitale. Aceasta experien a
influenat-o i mai trziu n carier, ea susinnd mereu importana condiiilor de trai. Ca
urmare, a contribuit la reducerea mortalitii n armata britanic pe timp de pace, ndreptnd
atenia asupra aspectelor ce in de igiena n spitale.O dat cu mrirea numrului de rnii adui
de pe front, spiritul organizatoric al Florencei a fost apreciat de ctre doctori. n acea perioad,
ea i-a dobndit numele de " Femeia cu lampa'', deoarece personalul infirmier fcea turul de
noapte al saloanelor. Totui, n momentul n care spitalul a nceput s funcioneze normal, ea s-
a mbolnvit att de grav, nct, dup revenirea n Anglia, la vrsta de 37 de ani, a rmas
paralizat la pat. ntoarcerea acas Cu tenacitate i ambiie, ea i-a depit invaliditatea,
i a condus aciunea de organizare a spitalelor de garnizoan din Anglia, a creat un sistem de
sntate n India, a nfiinat i a condus colile sanitare. Nimeni nu a fost deranjat de faptul c,
practic, consultaiile aveau loc n dormitorul lui Florence sau prin coresponden. I-au cerut
prerea minitri, generali i directori, iar ea le-a rspuns cu acelai profesionalism. A ajuns
astfel, de-a lungul vieii, s scrie peste 17.000 de scrisori, ceea ce-i confer un loc nalt n
istoria epistolografiei.
Datorit ei, s-a nfiinat Academia Medical Militar i coala de infirmiere de pe lng
Spitalul Sf. Thomas. Cu timpul, depresia ei, revenit sub influena bolii, s-a agravat. Florence
a limitat contactul cu exteriorul pn la minimul necesar. Se simea singur i nemplinit.
Niciodat nu s-a cstorit, dei spre bucuria mamei, la nceput, a avut muli pretendeni. Unul
dintre ei, Richard Monckton Milles, a iubit-o toat viaa. Din pcate, refuzat dup apte ani de
ncercri, acesta nu s-a mai ntors niciodat. La btrnee s-a mpcat cu oamenii: mult timp i
l-a petrecut cu infirmierele sale la picnicurile organizate la proprietatea surorii sale din
Chaydon i i-a vizitat familia.

PRIMA SCOALA DE MOASE

Organizarea nvtmntului sanitar din ara noastr dateaz din prima jumtate a secolului al
XIX-lea. Istoricul nvmntului medical este legat de problemele nvmntului general al
epocii, de organizarea primelor spitale, de libertaile economice obinute prin tratatele de la
Kuciuk-Kanairgi (1774) i pacea de la Adrianopole (1829).

Prima form de nvmnt medical se organizeaz la Cluj n 1775 prin nfiinarea Institutului
medico-chirurgical. Aici se formau magitri i moae cu diplom dup model austro-ungar. n
ara Romneasc i n Moldova nvmntul sanitar apare mai trziu. Pn la organizarea
acestuia ngrijirea bolnavilor n spitale sau acas era asigurat de medic sau chirurgi ajutai de
surori clugrie. Personalul de ngrijire nu aveau o pregtire corespunztoare i ca atare
calitatea muncii nu rspundea cerinelor inpuse de necesitai.O ncercare de mbunataire a
acestei situaii la nivelul personalului ce deservea spitalele se realizeaz printr-un regulament
ntocmit de Safta Brncoveanu la nivelul spitalului Brncovenesc, regulament intitulat:
aezmntul ocrmuirii din luntrul spitalului Micu Brncoveanu". Datnd din 5 octombrie
1838, acest regulament cu elemente de cert valoare este confuz ntruct nu separ obligaiile
administrative de cele cu caracter medical.

coala de moae de gradul I

Abia n anul 1852, n Moldova, pe lng Institutul clinico-obstetrical Grigore Ghica Vod se
nfiineaz prima coala de moae, coala de moae de gradul I. Prima promoie de absolveni
dateaz din anul 1853 - 16 absolveni. Durata de colarizare este de un an pna n anul 1937 i
de doi ani de la aceast dat. n anul 1886, n cadrul colii de moae se desfurau i cursuri de
scurt durat de 3-6 luni. De asemenea se organizeaz i examene particulare cu moaele
empirice crora li se elibereaz certificate de liber practic a moitului de ar.

Un alt moment n evoluia nvmntului sanitar romnesc este anul 1891, cnd n marile
orae printre care i Iai se nfiineaz coli de ageni sanitari. Menirea lor era de a pregti
personal sanitar pentru circumscripiile sanitare. Durata de colarizare era de un an la nceput
iar mai trziu de doi ani. Dintre absolveii acestor coli se recrutau subchirurgii. Din anul 1920,
colile de ageni sanitari devin coli de oficiani sanitari. Candidaii ce se prezentau la
examenul de admitere erau absolveni a 4 clase de liceu. Dup anul 1920 nvmmntul
mediu sanitar s-a mbobit cu un nou profil, pe lng moae i oficiani sanitari, aprnd n
ciclul de colarizare surorile de ocrotire.

coala de moae de gradul I susinea ncepnd cu anul 1936 un examen de diplom organizat
n conformitate cu Ordinu Ministerului Sntii . Absolventele efectuau un stagiu de 3 luni
ntr-un spital de copii, centru de ocrotire, dispensar de puericultur. Dup acest stagiu primeau
un "Certificat de pricepere i de purtare ce a avut".

n prezena unui confesor, a directorului colii, a delegatului Ministerului Sntii si a

delegetului Epitropiei Casei Sfntului Spiridon ele depuneau un JURMNT.

INSTITUTULUI SURORILOR DE OCROTIRE

La Iai surorile de ocrotire se pregtesc n cadrul Institutul surorilor de ocrotire, nfiinat n

anul 1929, cu o durat de colarizare de 3 ani.

n primele 3 luni se desfura un curs preliminar n care se realiza o pregtire profesional n

sli de demonstraie. n acelai timp elevele erau urmrite i testate cu privire la aptitudinile
viitoarei profesii. Cele care nu corespundeau testului erau orientate spre alte meserii. n
perioada desfurrii cursului preliminar se organizau i cursuri teoretice de cultur general
medical, elevele obinnd noiuni de medicin preventiv i curativ. Pregtirea practic se
realiza n spitale n cadrul saloanelor model coordonate de o instructoare specializat n profilul
clinicii.

18
La absolvirea cursului preliminar n prezenta oficialitailor medicale i sociale se organiza
srbtoarea punerii bonetelor de sor".

"Acest curs de studii superioare pe lng completarea culturii generale prin cursuri de
sociologie, psihologie, atic profesional, pe lng meseriile de specilalitate n domeniul
medicinii preventive i a ocrotirii mamei i copilului, creia i se d o importan deosebit la
fel ca i pregtirii sufleteti pentru a ridica o funcie social la un apostolat naional, se caut a
se preda o varietate de cunotine, n care pregtirea pentru gospodrie are un rol important
cci numai aa ele vor putea fi adevrate nvtoare ale sntii."

Transformri n 15 ani...

n anul 1944 Institutul surorilor de ocrotire este evacuat la Arad, iar elevele sunt
transferate la Cluj, forma de nvmnt fiind n lichidare.
Paralel cu formele de colarizare menionate anterior trebuie s subliniem faptul c surorile au
fost pregtite de-a lungul anilor i n alte forme de nvmnt. Astfel, n anul 1934 exista
coala de surori infirmiere, asistente sociale i supraveghetoare de spital de pe lng
Aezmntul Sfntul Spiridon sub conducerea dr. Emil Hurmuzache, durata de colarizare fiind
de trei ani. Planul de nvmnt cuprindea att discipline de cultur general - limba romn,
aritmetic, religie, educaie fizic, ct i discipline de specialitate - chirurgie, medicin intern
(predat de ilustrul profesor de mai trziu dr. C. Strat), igien, nutriie i diabetic, obstretic i
ginecologie, boli mintale i boli nervoase (predate de dr. Briese), pediatrie.

Pn n anul 1941 durata de colarizare este de un an, iar dupa aceast dat de doi ani. ntre
anii 1943-1945 coala a fost evacuat, iar elevele dispersate n alte coli.

coala de surori infirmiere de scurt durat a fost nfiinat n anul 1941 cu aprobarea
Ministerului Muncii Sntii i Ocrotirilor Sociale.

ntre anii 1946-1950 mai funcioneaz i coala special de moae n paralel cu coala de
moae de gradul I cu durata de colarizare de 6 luni. Aceast coal de moae n perioada
anilor 1949-1951, i desfoar activitatea sub denumirea de coala special de calificare cu
durata de colarizare de 18 luni .

coala surorilor de ocrotire se transform ntre anii 1949-1958 n coala special de calificare
pentru personalul sanitar, durata de colarizare fiind de 12 luni, iar numrul absolvenilor fiind
de 30. La aceast coal special de calificare exist ncepand cu anul 1949 i profilul moae.

Grup colar Sanitar

Anul 1948, prin Reforma nvmantului, marcheaz o nou orientare a pregtirii personalului
mediu sanitar. n ciclul nnoirilor intr i Iaul prin organizarea colii medii tehnice sanitare
care a funcionat la nceput n cadrul Centrului colar Medical de Biei Centrul colar
Medical de Biei pregtea felceri igieniti cu durata de colarizare de 4 ani. Candidaii ce se
prezentau la examenul de admitere erau absolveni a 7 clase elementare, anul colar fiind
mprit n semestre. .
Paralel cu Centrul colar medical de biei din acelaii an 1948, funcioneaz Centrul colar
Sanitar de Fete care pregtea surori de ocrotire n timp de 3 ani sau 4 ani, astfel gsim 2 clase
de felceri igieniti, colarizare 4 ani, 2 clase de surori de ocrotire, colarizare 3 ani i 3 clase de
felceri, asisteni medicali, colarizare 4 ani.
MARILE EPIDEMII ALE OMENIRII

Nesfarsitul razboi cu virusurile

Oamenii primitivi nu erau feriti de boli. Ei duceau o batalie zilnica impotriva microbilor si
bacteriilor care le invadau apa, hrana si mediul. Cu toate acestea, in acele vremuri indepartate o
izbucnire epidemica nu avea repercusiuni decat la nivel local, manifestandu-se in focare
marunte care se ofileau rapid. Din fericire pentru stramosii nostri, ei nu au fost nevoiti sa
infrunte nimic asemanator cu ceea ce urma sa vina in timpurile ce i-au urmat. Abia cand
oamenii au inceput sa se stranga laolalta in comunitati rurale si apoi urbane, formand populatii
numeroase, raspandirea bolilor contagioase au atins proportii epidemice.

O epidemie se declanseaza atunci cand boala afecteaza un numar foarte mare de oameni care
formeaza o populatie dintr-o zona geografica restransa. Atunci cand numarul persoanelor
afectate creste proportional cu marirea ariei de actiune, vorbim despre o pandemie. Umanitatea
a devenit mai expusa atacurilor microbiene odata cu domesticirea animalelor, care sunt, la
randul lor, purtatoare de virusi transmisibili. Pe masura ce oamenii isi mareau teritoriile,
contactul cu microbi pe care altfel nu ar fi avut sansa sa ii intalneasca, a devenit o realitate
necrutatoare. Prin depozitarea hranei au fost atrase in spatiul uman si alte specii de rozatoare
purtatoare de boli.

Per total, progresul sustinut al rasei umane a adus cu sine si mari neajunsuri. Insa lucrurile nu
se sfarsesc aici. Oamenii au inceput sa creeze baraje si lacuri artificiale in apropierea
comunitatilor. Apa statuta, un mediu prielnic pentru microbi, a atras si o tantarii, care s-au
transformat repede in transmitatori perseverenti de maladii.

Pe masura ce revolutia tehnologica si industriala a permis calatoriile rapide de la un capat la

altul al lumii, epopeea microbilor a intrat intr-o noua era. In mod ironic, tocmai curiozitatea si
inteligenta umana care au generat noi si noi stadii de evolutie au fost si cele care au pregatit
terenul pentru cel mai temut si invizibil dusman: microbul. Omenirea nu trece singura prin
procesul evolutiei, microbii o urmeaza pretutindeni.

Variola

Inainte ca exploratorii europeni, cuceritorii si colonizatorii sa invadeze Lumea Noua, la

inceputul anilor 1500, Americile gazduiau o populatie estimata la 100 de milioane de nativi
indieni . In timpul secolelor ce au urmat, bolile epidemice au miscorat drastic numarul
acestora, reducandu-l la un numar cuprins intre 5 si 10 milioane. Incasii sau astecii au construit
orase impunatoare, insa nu au avut la dispozitie indeajuns de mult timp pentru a locui pe o
perioada indelungata in comunitati, astfel incat sistemul lor imunitar nu era la fel de pregatit
atacurilor bacteriologice precum cel al europenilor. In America, nici

20
domesticirea animalelor salbatice nu a avut loc la o scara asemanatoare cu cea europeana.
Atunci cand europenii au acostat, pe langa prapadul material pe care l-au savarsit, au adus cu ei
un blestem mult mai mare: moartea invizibila. Populatiile bastinase au fost victime usoare in
fara microbilor care au calatorit peste ape prin intermediul gazdelor umane europene, care isi
dezvoltasera deja imunitatea in cazul unor paraziti. Bastinasii americani nu aveau insa asa
ceva, fiind adaptati la propriile conditii de mediu. Printre cele mai groaznice maladii
dezlantuite in Lumea Noua s-a numarat si variola.

Virusul VARIOLEI a inceput sa afecteze oamenii cu mii de ani in urma, iar cea mai comuna
forma a acestuia se traducea in mortalitate in proportie de 30%. Simptomele variolei sunt febra
ridicata, mancarimi si eruptii la nivelul corpului. Boala se raspandeste prin contactul direct cu
persoana infectata sau pe calea aerului, in cazul unui spatiu inchis si ingust. In ciuda
descoperirii vaccinului, in 1796, epidemiile de variola au inceput sa ameninte populatia
globului. In 1967, virusul a ucis doua milioane de oameni si a afectat mai multe milioane in
intreaga lume. In acelasi an, Organizatia de Sanatate Mondiala a pornit o campanie de
eradicare a virusului, prin vaccinarea maselor. In consecinta, 1977 a fost ultimul an in care au
mai fost semnalizate cazuri de variola. Eliminat din lumea naturala, virusul exista, in prezent,
numai in laborator.

Gripa din 1918

In 1918, intregul mapamond isi concentra atentia asupra finalului Primului Razboi Mondial.
Pana la sfarsitul anului, numarul de vieti pierdute in razboi ajungea la 37 de milioane. Soldatii
supravietuitori nu isi doreau decat sa ajunga mai repede in mijlocul familiilor lor. Insa fericirea
revederii avea sa fie de scurta durata. O noua maladie isi face simtita prezenta. Unii i-au zis
gripa spaniola, in vreme ce altii au intiparit-o in memorie drept "Gripa din 1918". Oricare i-ar
fi denumirea, rezultatele pot fi traduse intr-un singur mod: 20 de milioane de victime in numai
cateva luni. Timp de un an, gripa si-a urmat cursul, transformandu-se intr-o unealta mondiala a
mortii. La nivel global, numarul victimelor s-a ridicat la o cifra astronomica: intre 50 si 100 de
milioane de oameni. Din cauza numarului mare de persoane decedate si a ariei intinse afectate,
multi considera gripa din 1918 ca fiind cea mai mare pandemie din istoria omenirii. Chiar daca
vorbim despre gripa, o afectiune tratabila in prezent, virusul care a provocat ravagiile in acel an
era diferit. Era vorba de virusul aviar H1N1. Cercetatorii suspectau ca boala s-a transferat de
la pasari la oameni in vestul mijlociu american. A fost denumita ulterior gripa spaniola dupa ce
boala a facut in Spania nu mai putin de 8 milioane de
victime. La nivel global, sistemul imunitar uman nu era pregatit pentru a face fata acestei
amenintari. Miscarile masive de trupe de la sfarsitul primului razboi mondial au permis
virusului sa se raspandesca pana la atingerea unor proportii pandemice. Desi aceasta forma a
bolii era cu mult mai periculoasa decat o gripa obisnuita, simptomele erau asemanatoare:
febra, greata, dureri si diaree. Unii pacienti prezentau si pete negre pe obraji. Pe masura ce
plamanii se umpleau cu lichid, victimele se confruntau cu riscul de a ramane fara oxigen. In
decursul unui an, virusul a suferit o mutatie, transformandu-se intro forma mai putin
periculoasa. Multi dintre oamenii de astazi au dezvoltat o anumita imunitate, o mostenire de la
cei care au supravietuit virusului.

Moartea Neagra

Care pline cu cadavre, familii intregi aflate pe patul de moarte, inchise in propria casa, regi si
tarani pusi pe acelasi loc in fata mortii implacabile... Atunci cand vine vorba despre epidemii,
putine inspira mai multa groaza decat Moartea Neagra. Considerata a fi prima pandemie
adevarata, moartea neagra a ucis jumatate din populatia Europei din anul 1348, ajungand pana
in China si India. "Marea moarte" a urmat caile razboiului si caile comerciale, decimand orase
intregi si alterand permanent structurile politice, comerciale sau sociale. Pentru multa vreme
s-a crezut ca moartea neagra este o plaga epidemica, care se manifesta intr-o forma bubonica
prin intermediul sobolanilor purtatori de paraziti, si intr-o forma pneumonica, pe calea aerului.
Studiile recente par sa conteste acest lucru. Unii cercetatori sustin ca infricosatoarea moarte
neagra nu era altceva decat manifestarea unui virus hemoragic, similar cu ebola, care se
manifesta prin pierderi masive de sange. In prezent, cercetarile asupra ramasitelor umane
posibilelor victime ale "ciumei" continua in speranta ca vor fi descoperite dovezi genetice care
sa sustina aceste noi teorii. Insa daca a fost vorba despre ciuma, atunci Moartea Neagra este
inca printre noi. Cauzata de bacteria Yersinia pestis, boala poate constitui in continuare o
amenintare in zonele foarte sarace, infestate de soareci si de sobolani. Medicina moderna poate
trata cu usurinta aceasta afectiune in primele stadii, anulandu-i potentialul mortal. Simptomele
includ glande inflamate, febra, tuse, respiratie anevoioasa si, in majoritatea cazurilor,
eliminarea sangelui pe cale orala.

Malaria

Malaria nu reprezinta chiar o noutate in lumea bolilor epidemice. Mentiuni ale impactului
devastator pe care l-a avut asupra omenirii dateaza de mai bine de 4.000 de ani, iar meritul
apartine invatatilor greci care au lasat marturii scrise despre aceasta maladie. Istorii in care
tantarul este indicat ca fiind responsabil de cauzarea si raspandirea acestei boli rasar des in
textele medicale indiene si chinezesti. Inca de pe atunci, oamenii invatati au facut conexiuni
importante intre malarie si apele statute in care se inmulteau tantarii. Malaria este cauzata de
patru specii de microbi Plasmodium, prezenti la alte doua specii: tantari si oameni. Atunci cand
tantarii infectati se hranesc cu sange uman, acestia transmit microbii. Odata aflati in sange,
acestia cresc in interiorul celulelor rosii, distrugandu-le pe parcursul procesului. Simptomele
includ febra, frisoane, transpiratie excesiva, dureri musculare si de
23
cap. Manifestarile bolii pot fi medii sau pot conduce catre deces. In 1906, Statele Unite ale
Americii a angajat peste 26.000 de muncitori pentru a construi Canalul Panama. Dintre acestia,
mai mult de 21.000 au fost spitalizati in urma contactarii malariei. Soldatii au fost printre cei
mai afectati de aceasta boala. In timpul razboiului civil american, peste 1.316.000 de barbati au
contactat virusul, dintre care 10.000 au murit. In timpul primului razboi mondial, malaria a
imobilizat fortele britanice, franceze si germane timp de trei ani. Aproape 60.000 de soldati au
murit de malarie in Africa si Sudul Pacificului in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Chiar daca au fost depuse eforturi extraordinare de eradicare a acestei boli, mai continua sa
puna probleme maria mai ales in regiunea sub-sahariana africana, care a fost exclusa din
cadrul ariilor stropite cu insecticide. Anual, intre 350 si 500 de milioane de cazuri au loc in
aceasta regiune. Dintre acestea, un milion se sfarsesc prin deces.

Tuberculoza

Tuberculoza este una dintre cele mai "longevive" boli pe care oamenii au trebuit sa le infrunte.
Ea nu s-a manifestat intr-un episod singular sau sub forma unei epidemii. Radacinile
tuberculozei sunt atat de bine infipte in istoria sanitara a omenirii, incat marturii ale ravagiilor
pe care le-a provocat se afla atat in stravechi documente scrise, cat si in ADN-ul mumiilor
egiptene. Cauzata de catre bacteria Mycobacterium tuberculosis, boala devine extrem de
periculoasa, deoarece se transmite pe calea aerului. Tintele bacteriei sunt plamanii, iar boala se
manifesta prin dureri in piept, slabiciune, pierdere in greutate, febra, transpiratie nocturna si
tuse cu sange. In anumite cazuri, bacteria poate afecta creierul si rinichii. Incepand cu anii
1600, epidemia de tuberculoza, cunoscuta sub denumirea de Marea Ciuma Alba, a devastat
populatia europeana timp de aproximativ 200 de ani, ucigand fiecare al saptelea purtator. Mai
tarziu, tuberculoza a devenit o problema constanta in cadrul coloniilor din America. Chiar si
spre sfarsitul secolului XIX, 10% din totalul deceselor erau cauzate de tuberculoza.In 1944,
medicii au dezvoltat un antibiotic impotriva microbului, denumit streptomicina. Rezultatele nu
au intarziat sa apara si dupa mii de ani de suferinta, umanitatea a obtinut victoria asupra bolii
pe care grecii o numeau Phthisis, boala epuizarii. Victoria nu este insa finala. In ciuda
descoperirii leacului, tuberculoza continua sa infecteze 8 milioane de oameni, dintre care 2
milioane ii cad victime anual.

Holera

Locuitorii Indiei sunt veterani in ceea ce priveste lupta cu holera, insa abia in secolul XIX
restul lumii a avut ocazia sa vada cu ce monstru se lupta populatia indiana. In aceasta
perioada, cand comertul si turismul au cunoscut o inflorire fara precedent, virusul a avut
ocazia unica de a calatori fara pasaport peste granite, catre China, Japonia, Africa de Nord,
Estul Mijlociu si Europa. Din secolul XIX pana in prezent au avut loc sase epidemii de
holera care au rapus milioane de vieti omenesti. Holera
este cauzata de catre o bacterie intestinala denumita Vibrio cholerae. De regula, manifestarea
bolii nu este foarte violenta. Doar cinci procente dintre cei care contracteaza
24
boala manifesta simptome severe de voma, diaree si crampe musculare la nivelul picioarelor,
stari care duc catre o deshidratare rapida ce se incheie cu intrarea intr-o stare de soc.
Majoritatea sistemelor imunitare sunt in stare sa faca fata infectiei cu holera, insa numai daca
pacientii raman hidratati indeajuns de mult pentru a infrange boala. Bacteria se poate transmite
prin contact fizic apropiat, insa forma uzuala de transmitere a bacteriei este prin intermediul
hranei si al apei.
Comerciantii au fost cei care au adus holera in majoritatea oarselor europene in timpul
revolutiei industriale de la inceputul anilor 1800 . Initial, s-a crezut ca aerul poluat este cauza
acestei boli, insa cand sistemele sanitare si de canalizare s-au imbunatatit, s-a observat aproape
instant o scadere insemnata a numarului de imbolnaviri. In decadele urmatoare, holera a
devenit o amintire, un tribut pe care omenirea l-a platit in schimbul civilizatiei si modernizarii.
Cu toate acestea, in anul 1961 un nou tip de holera isi facea aparitia in Indonezia, pentru a se
raspandi in cele din urma in intreaga lume. Tacuta pandemie continua si in prezent. In 1991,
300.000 de oameni s-au imbolnavit de holera, iar dintre acestia 4 000 au decedat in urma
contractarii bacteriei.

SIDA
Aparitia SIDEI in anii '80 a dus la izbucnirea unei pandemii care a facut peste 25 de milioane
de victime din 1981 pana in prezent. Conform statisticilor recente, in jur de 33,3 milioane de
oameni sunt identificati ca purtatori ai virusului HIV. Dintre acestia, numai in anul 2007 au
decedat 2,1 milioane. SIDA )este cauzata de catre virusul uman imunodeficitar (human
immunodeficiency virus - HIV).Virusul se raspandeste prin contactul cu sangele infectat,
sperma sau alte fluide corporale si ataca direct sistemul imunitar uman. Odata afectat, acesta
nu mai poate face fata unor infectii banale, care nu ar constitui o problema pentru un organism
sanatos. Virusul HIV devine SIDA atunci cand sistemul imunitar este sever afectat.
Cercetatorii medicali sunt de parere ca virusul provine de la anumite specii de maimute,
insa a suferit o mutatie atunci cand a fost transmis la om, undeva la jumatatea secolului XX. In
timpul anilor 70, Africa se lupta cu saracia, razboaiele si somajul in zonele urbane. In acest
context, prostitutia si abuzul de droguri au aparut ca o portita de evadare pentru unii, insa
aceste obiceiuri nocive nu au facut decat sa ajute la raspandirea acestui virus periculos, pana la
cucerirea intregii planete.In prezent, nu exista un tratament impotriva bolii, insa exista
medic amentatie capabila sa tina in frau declansarea bolii in cazul purtatorilor si medicamente
pentru combaterea simptomelor alternative care se traduc prin infectii si boli. In lipsa unui
tratament care sa puna capat flagelului, au fost desfasurate nenumarate campanii de informare
a populatiilor asupra modului in care se transmite SIDA.

Febra galbena

Odata cu descoperirea si cucerirea noilor teritorii, au inceput si marile schimburi. De la cele

demografice sau comerciale pana la schimburile de ... microbi. S-a dovedit ca oamenii sunt
dotati cu sisteme imunitare inteligente, adaptate la propriul mediu. Astfel incat, oamenii
inzestrati sa reziste unor boli serioase intr-o parte, odata stramutati puteau fi ucisi
de o bacterie banala. Este si cazul comerului cu sclavi africani adusi in America, care nu au
venit cu mana goala, ci cu un intreg "bagaj" bacteriologic. Printre bolile care au "navigat" din
Africa in America se numara si febra galbena. Manifestarea bolii a fost atat de severa incat a
decimat colonii si orase intregi. Cand imparatul Napoleon a trimis o armata de 33.000 de
soldati in America de Nord, 29.000 dintre acestia au fost rapusi de febra galbena. Napoleon a
fost atat de socat de pierderile suferite, incat a decis ca nu merita sa isi asume un risc atat de
mare pentru acest teritoriu, prin urmare Franta a vandut teritoriul Statelor Unite.Febra galbena,
ca si malaria, se transmite prin intermediul muscaturilor de tantari. Simptomele tipice includ
febra, frisoane, dureri de cap, dureri musculare si stari de voma. Intensitatea acestora poate
varia de la mediu pana la a cauza decesul. Infectiile severe pot duce la sangerari, stare de soc,
cedarea rinichilor si ficatului. Degradarea ficatului este cea care cauzeaza ingalbenirea pielii,
de unde numele afectiunii. In ciuda tratamentului si masurilor luate, epidemia persista inca in
America de Sud si Africa.

Tifosul epidemic

Marile epidemii au mici retete de succes: aduna laolalta multi oameni care traiesc in conditii
mizere si mediul pentru dezvoltarea celor mai violente si periculoase boli a fost deja creat.
Dintre acestia, micutul microb Rickettsia prowazekii se remarca ostentativ, find cel care duce
la aparitia uneia dintre cele mai devastatoare boli pe care omenirea a cunoscut-o: tifosul
epidemic. Avand in vedere frecventa sa in cadrul armatelor, a fost numita "febra razboiului".
In timpul razboiului de treizeci de ani din Europa (1618 -1648), tifosul, ciuma si foamea au
facut impreuna un numar aproximativ de 10 milioane de victime. In timpul primului razboi
mondial, boala a cauzat milioane de decese in Rusia, Polonia si Romania.
Simptomele tifosului epidemic includ migrene, pierderea apetitului si cresterea temperaturii.
Febra se instaleaza rapid si este acompaniata de frisoane si greata. Netratata, boala afecteaza
circulatia sangvina care se manifesta prin cangrene locale, pneumonie si afectiuni ale
rinichilor. Epuizarea provocata de temperatura ridicata poate duce in cele din urma la delir,
coma si atac de cord. Tratamentele imbunatatite si conditiile sanitare moderne au incetinit
considerabil raspandirea bolii, insa scurte izbucniri mai exista inca in America de Sud, Africa
si Asia.

Poliomielita

Cercetatorii moderni sunt de parere ca poliomielita a provocat epidemii pentru o perioada

foarte lunga de timp, paralizand si omorand sute de mii de copii. In 1952, in Statele Unite erau
inregistrate 58.000 de cazuri de poliomielita. Dintre acestea, o treime s-au sfarsit prin
instalarea paraliziei la copii, dintre care 3.000 au decedat. Vinovatul pentru acesta maladie
este un virus care ataca sistemul nervos uman. Se transmite prin materiile fecale, iar in mediile
nesanitare circulatia virusului se face prin mancare si apa. Primele simptome se manifesta sub
forma febrei, oboselii, dureri de cap, stari de voma, dureri ale membrelor si rigiditate. Pornind
de aici, in unul din 200 de cazuri se instaleaza paralizia. In general,
26
aceasta afecteaza muschii, dar nu este exclus ca afectiunea sa se raspandeasca catre muschii
care faciliteaza respiratia, avand de cele mai multe ori, rezultate letale. Poliomielita se

25
manifesta cu precadere la copii, insa nici adultii nu sunt feriti de aceasta boala necrutatoare.
Gravitatea depinde de perioada in care un subiect dezvolta pentru prima data infectia. Sistemul
imunitar este mai bine pregatit pentru a lupta cu boala la o varsta timpurie. Cu cat pacientul
este mai inaintat in varsta, cu atat creste riscul paraliziei sau chiar al decesului. In secolul al
XVIII-lea, conditiile sanitare s-au imbunatatit considerabil in tarile dezvoltate, ceea ce a dus la
imputinarea cazurilor de poliomielita la varste mici, insa a dus si la o slabire a sistemului
imunitar care nu mai era pregatit pentru a se apara de infectie. Prin urmare, au crescut numarul
de decese al celor care contractau virusul la o varsta mai inaintata.
In prezent, nu exista efectiv un tratament al poliomielitei, insa medicii au reusit sa dezvolte un
vaccin eficient, la inceputul anilor '50. De atunci, numarul cazurilor de poliomielita din tarile
dezvoltate a scazut dramatic, insa boala nu a disparut . Campaniile de vaccinare impotriva
poliomielitei ce se desfasoara la nivel global au scopul declarat de a eradica complet aceasta
afectiune.

Societatea Crucea Rosie Romana

Actul de infiintare al Societatii Crucea Rosie Romana (CRR) dateaza din 4 iulie 1876, data la
care isi incepe dealtfel activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti.Inca de la
infiintare, CRR s-a implicat direct, suportiv si inovator in asistenta persoanelor aflate in
dificultate, fie ca a fost vorba despre calamitati naturale, conflagratii mondiale sau conflicte
armate, campanii de informare si educatie pentru sanatate, imbunatatirea controlului unor
epidemii majore sau intrajutorarea materiala a persoanelor defavorizate. Actul de infiintare al
Societatii Crucea Rosie Romana (CRR) dateaza din 4 iulie 1876, data la care isi incepe
dealtfel activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti.Printre semnatarii
actului de infiintare ai Crucii Rosii Romane se numara personalitati marcante ale vremii:
Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G.
Cantacuzino si Dr. Carol Davila. Primul presedinte ales al CRR a fost Printul Dimitrie Ghica,
el conducand si coordonand activitatea societatii in perioada 1876-1897. La mai putin de 3
saptamani de la infiintare, in iulie 1876, prima ambulanta a CRR a plecat intr-o misiune
umanitara pe frontul sarbo-turc din sudul Dunarii. Acesta misiune avea drept scop acordarea
ajutorului medical militarilor raniti, indiferent de tabara din care faceau parte, pe baza
solidaritatii ce uneste Societatile Crucii Rosii, indiferent in ce tara se afla.Misiunea
fundamentala a Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romania este imbunatatirea
conditiilor de viata a celor mai vulnerabile persoane. Prin persoane vulnerabile se intelege
acele persoane care se afla in pericol datorita situatiilor care le ameninta supravietuirea sau
posibilitatile acestora de a trai in conditii minime de securitate materiala si demnitate umana.
27
In vederea indeplinirii misiunii sale, proiectele desfasurate de SNCRR{ Societatii Nationale a
Crucii Rosii Romane }vizeaza cele 4 domenii cheie definite ca prioritare de Strategia 2010 a
Federatiei Internationale, si anume:
 pregatirea impotriva dezastrelor;
raspunsul in caz de dezastru;
sanatate si bunastare sociala;
difuzarea valorilor umanitare si a Principiilor Fundamentale. Activitatea CRR s-a facut
remarcata ori de cate ori a fost nevoie de interventia si profesionalismul sau, de-a
lungul zbuciumatei istorii a regiunii balcanice. Daruirea si priceperea de a ingriji ranitii,
de a acorda ajutorul necesar saracilor sau refugiatilor, de a se implica in combaterea si
limitarea bolilor epidemice au fost apreciate pe parcursul celor doua razboaie Mondiale
precum si in periada care a succedat ultimei conflagratii mondiale.
Sfarsitul anului 1989 si anul 1990 au reprezentat pentru Crucea Rosie Romana
inceputul revenirii la misiunea organizatiei. A inceput o perioada de democratizare si de
aliniere la standardele internationale ale Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie. In
timpul cel mai scurt, personalul Crucii Rosii Romane si toti voluntarii care i s-au
alaturat au incercat sa se conecteze realitatilor zilei, incercand sa contribuie cu
mijloacele specifice la rezolvarea noilor probleme.
Pana in iulie 1990, in Romania au ajuns ajutoare umanitare in valoare de peste 26
milioane de franci elvetieni. Peste 30 de Societati Nationale, de pe aproape toate
continentele lumii, s-au alaturat, in 1990, eforturilor de asistare a celor mai vulnerabile
categorii. Preluarea si distribuirea bunurilor s-a facut, in principal, de catre voluntarii si
personalul Crucii Rosii Romane.
Astfel, in urmatorii patru ani de dupa 1990, Crucea Rosie Romana a inceput un proces
de reorganizare a activitatii pe baza celor 7 Principii Fundamentale ale Miscarii
Internationale: Umanitate, Impartialitate, Neutralitate, Independenta, Voluntariat,
Unitate, Universalitate.
Din 1990 pana in prezent, mobilizandu-si resursele, dezvoltandu-si sfera de preocupari,
beneficiind de sprijin international si intern, din partea populatiei si a sectorului privat,
Crucea Rosie Romana a desfasurat in Romania numeroase actiuni de asistare a
victimelor dezastrelor naturale si a categoriilor sociale vulnerabile. A continuat,
totodata, traditia promovarii educatiei pentru sanatate si acordarea primului ajutor. In
1992, Crucea Rosie Romana a asemnat "Acordul-cadru privind dezvoltarea colaborarii
dintre Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie si
Crucea Rosie Romana". Anul 2003 a marcat un nou reper in evolutia si repozitionarea
Crucii Rosii Romane in societatea romaneasca. Prin adoptarea unui nou Statut prin care
s-a reusit separarea legislativului de deliberativ si prin derularea unui program de
dezvoltare organizationala cu sprijinul Federatiei Internationale si al Comitetului
International al Crucii Rosii, s-a mai facut un pas in directia alinierii la standardele
internationale actuale. Strategia Crucii Rosii Romane vizeaza, in prezent, intarirea
capacitatii sale operationale.
Cu sprijinul financiar si moral al Federatiei Internationale a Societatilor de Cruce Rosie
si Semiluna Rosie, Crucea Rosie Romana a inceput un program de dezvoltare
organizationala pentru a raspunde tot mai prompt si corespunzator situatiilor de urgenta.

Prioritati de actiune:
Elaborarea de proiecte/ programe care raspund nevoilor identificate de
membrii comunitatilor;
Recrutarea si fomarea de voluntari din comunitatile cu risc mare de vulnerabilitate;

27
 Informarea, educarea comunitatilor avand ca scop schimbarea comportamentului (boli
transmisibile si netransmisibile, abuzul de substante) prin derularea de campanii si de
actiuni de informare in comunitate;
Campanii de promovare a donarii de sange voluntare si neremunerate;
Dezvoltarea de parteneriate cu organisme guvernamentale, alte ONG-uri, precum si cu
alte SN in vederea elaborarii si implementarii unor proiecte/programe;
SNCRR devine furnizor de servicii sociale primare si specializate la nivel comunitar. In
cadrul Rundei a 6-a a Programelor finantate de Fondul Global prin Fundatia Romanian
Angel Appeal, CRR realizeaza un proiect de distributie de stimulente pentru pacientii
cu Tuberculoza, in vederea imbunatatirii compliantei la tratament a acestora.Pe langa
acesta activitate, CRR si-a asumat si sarcina de a contribui la implicarea comunitatii si
a factorilor de decizie in imbunatatirea conditiilor de viata si de tratament a bolnavilor
TBC si familiilor acestora, combaterea stigmatizarii si responsabilizarea autoritatilor
locale

Organizatii si asociatii profesionale

Organizaia Mondial a Sntii

Drapelul OMS

OMS Organizaia Mondial a Sntii" (sau WHO acronimul n limba englez a denumirii
World Health Organization) cu sediul central la Geneva a fost nfiinat la 7 aprilie 1948,
avnd n prezent un numr de 193 de state membre. Are reprezentane n 147 de ri i 6
birouri regionale. Bugetul pe anul 2009 a fost de aproape 5 miliarde de dolari americani. Este
o organizaie internaional care are rolul de a menine i coordona situaia sntii
populaiilor pe glob. Finanarea bugetului se face prin cotizaii pltite ctre de rile membre
i din contribuii voluntare ale rilor membre sau donaii. Cotizaiile sunt calculate conform
unei scri mobile: rile bogate pltesc mai mult iar cele srace mai puin (de ex. Belize
pltete doar cteva mii de dolari americani pe an). Cu ocazia unei conferin e inute la Paris
n martie- aprilie 1946 de ctre 18 membri ONU, un comitet tehnic a redactat un plan de
constituie pentru o organizaie mondial a sntii. Erau descrise principiile de activitate i
funciile pe care urma s le aib organizaia. Aceste propuneri au fost apoi prezentate
delegaiilor naionale la o conferin inut la New York n iunie-iulie 1946. Pe 19 iulie, 61 de
state au semnat constituia. China i Regatul Unit au semnat necondiionat, iar celelalte
delegaii au semnat cu condiii. A fost dat autorizarea s se stabileas o comisie interim cu
18 membri. Un canadian, dr. Brock Chisholm, a fost numit secretar-executiv al acestei
comisii, care urma s conduc programul pn cnd 26 de ri semnau constituia
necondiionat. Aceast a 26-a semntur a fost obinut pe data de 7 aprilie 1948- dat care
este considerat ca zi de natere a Organizaiei Mondiale a Sntii. Scopul OMS
Rolul organizaiei, stabilit n constituia ei, este meninerea n cea mai bun stare a sntii
populaiilor pe glob. Strategia de combatere a bolilor a fost formulat n Declara ia de la
Alma-Ata" (1978) din Kazahstan.
Nivelul de sntate atins trebuie s-i asigure omului o stare fizic i psihic pentru a putea
deveni productiv i folositor societii.
Concepia despre sntate i despre meninerea ei prin strategia combaterii bolilor este
formulat n Charta de la Ottawa" (1986).

ICN { Consiliul International al Nurselor }

Sa-l descriu

Primele farmacii, in evul mediu- sec.XIV- XVIII

In Evul Mediu au fost infiintate primele farmacii orasenesti, sustinute financiar de primariile
din Sibiu (1494), Brasov (1512), Bistrita (1516) si Fagaras, care livrau extracte, siropuri si
uleiuri eterice din plante, mai ales ape de roze, menta, tei si soc. La sfarsitul secolului al XVI-
lea, plantele medicinale pentru tratamente erau denumite "specii" si se distribuiau de catre
spiter, in timp ce plantele aromatice erau distribuite de aromatori, cunoscuti in Iasi inca din
anul 1594. In "Pravila" lui Vasile Lupu (1646), aromatorii se mai numeau "vraci", iar in timpul
domnitorului Dimitrie Cantemir erau denumiti "apotecari" (in greaca, apotheke inseamna
depozit).

Primele spitale
Primul spital din tara care a folosit, cu predilectie, plantele medicinale autohtone a fost
construit in Bucuresti, langa manastirea Coltea, intre anii 1695-1708, pe baza planurilor
elaborate de spatarul Mihai Cantacuzino. Spitalul avea 24 de paturi destinate bolnavilor saraci,
care erau tratati cu diferite plante tamaduitoare. In timpul domniei lui Grigore al III-lea Ghica
din Moldova este fondat Spitalul "Sfantul Spiridon" din Iasi (1757), in care tratamentele
29
pentru toate bolile imbinau folosirea plantelor de leac cu rugaciunea pentru vindecarea
suferintelor si iertarea pacatelor. Necesarul de plante era asigurat de spiterul Anton Faermann,
decedat cu intreaga sa familie in timpul ciumei din anul 1770. Un alt lacas bisericesc orientat
spre folosirea plantelor in tamaduirea bolnavilor a fost Manastirea Obedeanu, in incinta careia
a luat fiinta spitalul din Craiova in anul 1777.

Inceputul cercetarilor moderne - legi - sec XIX

La inceputul secolului al XIX-lea, arsenalul plantelor cu proprietati medicinale folosite in

tarile romane s-a largit prin introducerea unor specii sau produse aduse din strainatate: scoarta
arborelui de China, anason, revent, siminichie, sofran, piper negru, scortisoara, cuisoare,
nucsoara, ienibahar, cassia, camfor, salep si sabur. Tot in aceasta perioada s-au importat si
unele preparate din plante aromatice exotice, prezentate sub forma de balsamuri, extracte,
elixire, tincturi, uleiuri, unguente si ape aromate (de melisa, fragi, isop, magheran si
portocale).
Pentru a organiza colectarea stiintifica a plantelor medicinale si aromatice din flora spontana
sau de la cultivatori, care erau necesare prelucrarii in laboratoarele farmaceutice, a luat fiinta
un prim laborator de cercetare "Planta Vorel" din Piatra Neamt, prin hrisovul dat de
voievodul Ioan Sandu Sturdza, domnul Moldovei (1825). Sistemul de valorificare si
distributie a produselor medicinale prin reteaua de farmacii a fost mai bine structurat dupa
anul 1831, ca urmare a aplicarii prevederilor Regulamentului Organic, introdus in ambele
tari romanesti.
Sistematizarea datelor stiintifice privind alcatuirea retetelor farmaceutice a facut
obiectul unei ample lucrari de sinteza, realizata de un larg colectiv de specialisti, la indemnul
dr. Carol Davila. Colectivul a fost condus de farmacistul Constantin C. Hepites (1802-1890).
Acesta a elaborat prima farmacopee romana (1862), care avea 790 de pagini si era apreciata ca
fiind una dintre cele mai valoroase lucrari de acest gen din Europa. In afara indicatiilor din
farmacopee, sistemul de preparare a produselor farmaceutice, naturale si de sinteza a fost
reglementat prin aparitia unei "Legi sanitare" din 1874, elaborata de Anastasie Fatu si I.
Felix.

Aparitia medicamentelor de sinteza chimica - sec XX

Avantul imperios al medicatiei cu produse de sinteza chimica, cu efecte incerte si adesea

daunatoare, a impins fitoterapia din Romania in subsolul medicinii pe o perioada destul de
lunga.
Prin dezvoltarea aberanta a chimioterapiei, pana la mijlocul secolului XX, farmacopeele din
lume au inregistrat peste 100.000 de preparate chimice. In ultimii 40-50 de ani, pe langa prea
putinele succese de necontestat, au fost semnalate tot mai multe scandaluri si cazuri de
intoxicatii grave cu medicamente de sinteza chimica, nu de putine ori mortale, care s-au
datorat efectelor secundare, necunoscute sau ascunse initial din interese comerciale.
In lupta cu poluarea medicamentoasa, devenita un flagel amenintator, se ridica, peste tot
in lume, din ce in ce mai multe personalitati care cer reevaluarea mijloacelor terapeutice
traditionale si revenirea la remediile naturale ale fitoterapiei. In ultimele 3-4 decenii, practica
multor medici din Romania s-a orientat tot mai mult spre "redescoperirea" plantelor
medicinale si limitarea tendintei de medicatie exclusiv alopata, promovata de marile
concernuri farmaceutice. Se apreciaza ca extinderea culturilor de plante medicinale pe
teritoriul romanesc va putea asigura tot necesarul de materii prime si produse finite pentru
industria farmaceutica, farmacii, spitale si consumul casnic. Este anormal ca, avand un
asemenea tezaur de exceptionala valoare, tara noastra sa importe, de la firme straine, produse
naturiste la preturi exagerat de mari. Nu cere un efort prea mare ca, in viitorul apropiat,
dealurile ramase golase si erodate, colinele necultivate si luncile cu soluri bogate si umede sa
devina, treptat, izvoare de sanatate pentru populatia tarii.

Arta vindecarii in traditiile poporului roman

Arta vindecarii la poporul roman are o vechime milenara, putand fi considerata un dar
stramosesc. Fondul sau inalienabil, comun tuturor regiunilor locuite de romani, permite
identificarea unui tezaur originar, arhaic al acestui mestesug care, dupa anumite indicii
istorice, arheologice, antropologice, geoclimatice, poate fi atribuit sacerdotilor geto-daci.
Conditiile climaterice ale Daciei, corelate cu bogatia celor geografice (ses, deal si munte, ape
curgatoare si tezaure minerale) au favorizat existenta in acest spatiu a unei incredibile
diversitati de specii vegetale, multe fiind endemice, adica locale. Inca de pe vremea dacilor, o
serie de plante ce cresc pe teritoriul de astazi al Romaniei erau intrebuintate ca ierburi de leac.
Chiar expresiile neaos romanesti a lecui, leac, o leaca (intim inrudite cu grecescul oligo -
putin) trimit la remedii in aparenta infime (cantitativ vorbind), care insa pot vindeca sau
mentine sanatatea celor care le cunosc adevarata intrebuintare. Renumele unora dintre aceste
plante merge pana acolo incat si astazi ele apar in perceptia populara ca fiind inzestrate cu
virtuti vindecatoare magice, extraordinare, legate de o adevarata mitologie vegetala.
Multe dintre plante sint considerate sfinte, precum Busuiocul (Ocimum basilicum), unele
facand candva obiectul unui cult specific, asa cum este cazul Matragunei, al carei nume este
cu totul consonant, in mod uimitor, cu doua cuvinte din vocabularul mistic al Vedelor (matra si
guna). Acest cult urmareste intotdeauna rezultate din domeniul medicinei magice, cum este
cazul descantecelor ce se savarsesc cu ajutorul anumitor ierburi. Plante de o mare importanta
biologica pentru om, prin principiile lor active, sint intalnite acolo unde odinioara erau
asezarile dacilor. Iata in aceasta privinta marturia cunoscutului fitoterapeut Ovidiu Bojor: "In
urma cu multi ani, lucram pe teren in zona Gradistei, aproape de sanctuarul vechii cetati
regale Sarmizegetusa, impreuna cu un amic care nu prea cunostea plantele si efectele lor. Am
gasit acolo, printre alte specii, si specia Circaea lutetiana sau Circaea intermedia, popular
numita Tilisca, Iarba vrajitoarei... Seara i-am facut tovarasului meu de drum un ceai din
aceasta planta. Omul depasise bine a doua varsta. Dimineata urmatoare mi-a povestit ca de
mult timp nu a avut o noapte atat de frumoasa si ca s-a simtit ca la douazeci de ani. A cules
mai multe plante si pentru acasa. Din pacate, prin uscare ele si-au pierdut acel efect cu
adevarat miraculos."

De remarcat ca in Grecia si in regiunile mediteraneene aceasta planta nu creste (de fapt, din
cele cinci specii de Circaea raspandite pe planeta, trei cresc pe teritoriul Romaniei), ceea ce-l
determina pe Bojor sa considere ca planta era procurata de anticii greci din Dacia, unde era
cunoscuta si folosita. In ce priveste mentalitatea asa-zis populara despre plante, din pespectiva
ei, mare parte dintre ierburi se afla sub puterea celor mai temute si mai respectate dintre
fiintele lumii nevazute. Se folosesc astfel expresiile Gradina Milostivelor, Gradinile
Frumuselelor, cu trimitere la Iele sau Rusalii. Deloc intamplator, tocmai in acele zone cresc
flori precum Banuteii (Bellis perennis), folositi contra bronsitei cronice, Saschiul (Vinca

31
minor), Banatul (Geranium), folosit in practica populara contra junghiurilor si Vazdoagele sau
Garoafa de munte (Dianthus superbus). Ultima, care are o floare frumoasa, este numita si
Buruiana de urat, este considerata ca "aducatoare de urat", considerandu-se, din motive
obscure pentru mintea omului modern, ca cel ce o poarta este respins de ceilalti oameni. In
Moldova de peste Prut, taranii nu administrau niciodata bolnavilor o planta de leac, indiferent
de puterea ei vindecatoare, fara descantec sau fara anumite practici magice. Acest fapt
demonstreaza filiatia ancestrala a medicinei populare, care se origineaza intr-o medicina
sacerdotala, singura in care restabilirea sanatatii era pusa in legatura cu forte supranaturale. In
cazul Buruienii cu cinci degete (Potentila recta), numita si Iarba faptului pentru ca i se atribuie
puterea de a desface vrajile, aceasta era adusa acasa, iar dupa ce se
spala icoana Maicii Domnului, cu apa respectiva se stropea Buruiana cu cinci degete, care se
punea la icoana si, daca planta urma sa fie fiarta in ulcica noua, se bateau trei matanii,
rostindu-se: "Te primim cu paine si sare, sa ne fii folositoare".
Conform unei credinte populare, cunoasterea virtutilor magico-terapeutice ale plantelor poate
fi insusita in mod direct de la ele, prin intermediul miticului sarpe alb. In prima jumatate a
secolului al XIX-lea, in Transilvania era renumit vraciul taran Mihai Sas, din Toplita Romana,
care spunea ca un sarpe nazdravan i-a dat cunostinta graiului tuturor ierburilor de leac. In casa
lui era un adevarat pelerinaj al bolnavilor, care erau vindecati cu descantecele si leacurile
pregatite de el din ierburi.
Culegerea plantelor de leac se desfasoara de asemenea dupa un anumit calendar cosmic,
urmand un ritual specific. Unele plante, precum Usturoiul sau Pelinul, isi pastreaza virtutile
vindecatoare pe tot parcursul anului, altele, precum Sagetatura, erau culese inainte de
Sfredelul Rusaliilor, ele pierzandu-si puterea binefacatoare timp de o luna dupa aceea, pana la
sfarsitul Saptamanii Mari. Uscarea plantelor se face in manunchiuri legate, care se atarna de o
grinda in pod.

Anticii despre fitoterapia geto-dacilor

Herodot scria ca dacii ca sint "buni cunoscatori ai plantelor, avand si un mestesug deosebit
pentru ingrijirea bolnavilor cu ajutorul plantelor".
Homer, marele poet al Antichitatii, scria despre geto-daci ca, "in afara de curajul si barbatia
dovedite in lupte, ei manifestau si o inalta educatie morala, evidentata prin grija fata de
straini, de bolnavi si de ranitii cazuti pe pamantul lor".
Strabon afirma ca la geti preotii erau medici (iatros) si cunoscatori de descantece, vraci (goes)
totodata.
In creatia poetica a lui Ovidius (43 i.e.n.-17 e.n.), completata in timpul exilului sau la Tomis-
Constanta (8-17 e.n.), erau mentionate multe plante medicinale care cresteau in spatiul
carpato-danubian si mai ales la Marea Neagra (Pontus Euxinus). Platon, in dialogul sau
Charmides, pomeneste leacurile si descantecele medicilor daci, in cuvintele "Asa stau
lucrurile, Charmides, si cu descantecul nostru. L-am invatat cu prilejul unei expeditii, de la
unul dintre medicii din Tracia ai lui Zalmoxis, despre care se zice ca au darul de a te face
nemuritor". Tot el consemneaza principiile holiste ale medicinei geto-dace, punandu-le in gura
unui medic din Tracia al lui Zalmoxis: "Zalmoxis, regele nostru, care este un zeu si un mare
intelept, ne invata ca, dupa cum e nepotrivit sa incercam ingrijirea ochilor fara sa vindecam
intai capul, tot la fel, nici capul nu poate fi ingrijit nesocotind trupul; avand in vedere acest
adevar, trupul trebuie sa fie ingrijit, in acelasi fel, intr-un mod potrivit, impreuna cu sufletul.
Caci motivul pentru care medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli este acela ca ei nu
cunosc tainele intregului pe care-l au de ingrijit. Daca acest intreg e bolnav, atunci nici
partea nu poate fi sanatoasa. Daca insa partea tulburata va fi vindecata, atunci si intregul va
fi din nou armonios, asa cum trebuie sa fie, iar omul va trai mult timp, plin de vigoare, bun la
suflet si fericit. Caci toate se trag din suflet, atat cele rele, cat si cele bune ale trupului si ale
fiintei noastre intregi, revarsandu-se din suflet, asa cum se rasfrang de la cap asupra ochiului.
Ca
urmare, mai intai sufletului trebuie sa-i dam ingrijire, daca vrem ca deopotriva capul si restul
trupului s-o duca bine. Iar sufletul se ingrijeste cu descantece. Sa nu te lasi induplecat sa
ingrijesti capul nimanui, daca nu-ti va fi incredintat mai intai sufletul spre ingrijirea prin
descantec. Aceasta este greseala pe care, acum, o savarsesc oamenii, incercand sa vindece o
parte fara cealalta."

Pseudo-Apuleius, scriitor si botanist din veacul al II-lea e.n., in lucrarea sa "De medica
minibus herbarum", mentiona alte 37 de plante cu efecte terapeutice existente in Dacia:
aniarsexe-iarba sarata, budathla-limba boului, chlodela-telina de camp, ciborastra-brusture,
diesema-coada vacii, dyn-urzica, dzena-cucuta de apa, kardama-papura, koikodila-papalau,
kroustane-rostopasca, mantia-mure, mizela-cimbru, skite-scai. Multe din aceste plante sunt
utilizate si astazi in arsenalul fitoterapeutic. "Buruienile de leac", singurele medicamente
folosite odinioara
Pe la mijlocul secolului al XX-la, farmacistul Dr. Gh. P. Grintescu prezenta intr-o carte
premiata de Academie (Botanica farmaceutica. Cultura si recolta plantelor farmaceutice,
publicata in 1945 la Bucuresti) o lista cu 500 de plante de leac ale poporului roman, buna parte
din ele necunoscute in medicina si farmacie. Acesta afirma ca in popor plantele de leac au o
reputatie bine stabilita, cunostintele despre ele fiind mostenite din tata in fiu si pastrate in taina
de acei ce le stiau manui. Importanta unora este foarte mare si ramasitele populare ale
cunostintelor despre ele provin dintr-un tezaur sacerdotal stravechi si unic in spatiul carpatic,
lucru confirmat de faptul ca aceleasi buruieni sint cunoscute sub acelasi nume si pentru acelasi
tratament, din Maramures pana in Oltenia si din Apuseni pana in Moldova nordica.

Iata cateva plante, impreuna cu intrebuintarile lor in medicina populara:

Pentru junghi (pneumonie si dureri reumatismale): Coada racului sau Scrantitoare (Potentilla
anserinna), folosita si pentru scrantituri sau friguri, Rocotea sau Buruiana junghiului (Stellaria
graminea).

Nebunie: Sica (Statice Gmelini).

Febra tifoida: Drob (Cytisus Heufelianus), Ononis hircina.
Blenoragie: Negrusca (Nigella arvensis), Ciucusoara sau Albita (Berteroa incana), potolnic
(Genista tinctoria).
Boli de piept: Turita mare (Agrimonia eupatorium), Cinci degete (Potentilla reptans),
Lytospermum arvense, Helyanthemum vulgare.
Reumatism: Cinci degete (Potentilla alba), Pidosnic (Cerinthe minor), Trifoi rosu (Trifolium
pratense), Cervana sau Iarba lui ceas rau (Lycopus europaeus), Urzica mare (Urtica dioica),
Rachita (Salix fragilis).

33
Debilitate: Nasturel sau Iarba voinicului (Nasturtum silvestre) - se foloseste si ca salata de
primavara, Solovarfita (Phlomis tuberosa) - se pune in baia lauzelor, Rachitan, Florile zanelor
sau Sburatoare (Lytrum salicaria) - folosita si impotriva paraliziei, Bobornic (Veronica
beccabunga) - in popor se foloseste si impotriva neputintei la urinare, a
hidropiziei si pentru curatirea sangelui, Catina (Tamarix Palassi), Slabanog sau Buruiana
celor slabi (Impatiens noli-tangere) - are proprietati diuretice.
Icter sau hepatita: Buruiana galbinarii sau Iarba faptului (Potentilla recta), Morcov
(Daucus carota), Hrean (Armoraceae rustica) - se foloseste si la tuberculoza.
Dureri de stomac: Cinci degete (Potentilla reptans), Volbura (Convulvulus arvensis),
Brustan (Telechia speciosa) - considerat bun pentru toate bolile, Spirea filipendula, Salvia
silvestris, Orobus niger, Ononis hircina.
Hernie: Studenita (Arenaria serpillyfolia), Sanziene (Galium mollugo), Phelipaea ramosa.
Dalac sau antrax: Izma broastei (Mentha aquatica) - folosita ca stimulent in convalesenta si
contra palpitatiilor, Brana ursului (Heracleum sphonylium), Rostogol sau Maciuca ciobanului
(Echinops sphaerocephalum), un soi de neghina (Agrostema coronaria), Heracleum sibiricum.
Epilepsie: Silnic sau Rotundioara (Glechoma hederacea), Sburatoare sau Pufulita (Epilobium
hirsutum), Unghia Gaii (Astragalus glycyphyllos), Asperula cznanchica. Cancer: radacini de la
diferite specii de spini si ciulini, Cardus si Cirsium. Spin (Carduus acanthoides), Scai
(Carduus candicans), Palamida (Carduus crispus), Ciulin (Carduus nutans), Crapusnic
(Cirsium boujarti), Coltul lupului (Cirsium erisithales), Crastaval (Cirsium oleraceum),
Captalan (Cirsium rivulare).
Dizenterie: Cioroi (Inula salicina), Catusnica sau Iarba vantului (Nepeta cataria), Priboi sau
Palaria cucului (Geranium phaeum).
Oreion: Zarna sau Umbra noptii (Solanum nigrum), Silnic (Glechoma hederacea), Craite sau
Vazdoage (Taegetes erecta).
Prostata: Talpa gastei (Leonorus cardiaca, Rocoina (Stalaria media). Pentru rani si furuncule,
se utilizau frunzele de patlagina sau de muscata. In faza de inflamatie acuta, frunzele aveau
efecte de inmuiere a pielii, iar enzimele proteolitice actionau prin macerarea colagenului din
tesuturi, astfel ca furunculul sa erupa.

In secolele XIV-XV, medicina populara se practica in bolnitele existente in majoritatea

manastirilor, cum ar fi Tismana, Bistrita (din Oltenia), Neamt, Prislop (din Moldova), in care
se foloseau plante medicinale recoltate din flora spontana din jurul manastirii sau cultivate in
gradinile proprii. Bolile tamaduite erau cunoscute prin anumite denumiri populare: aprindere
(congestie pulmonara), oftica (tuberculoza), rac (cancer), blanda (urticarie), branca (erizipel),
buboaie (furunculoza), cartite (varice), dalac (antrax), galbinare (icter), lungoare (febra
tifoida), vatamatura (hernie), tranji (hemoroizi), galci (amigdalita).
Pentru fiecare boala, calugarii din manastiri, precum si vracii si doftoroaiele satelor, foloseau
anumite plante cunoscute ca tamaduitoare: angelica la vatamatura si boli de inima, rostopasca
la galbinare, fierea pamantului la friguri, alior la reumatism si pecingine, captalan la lungoare.
In tratamentul altor boli se mai foloseau brusturele, brustanul, scrantitoarea, coada calului,
coada soricelului, pojarnita, musetelul, zamosita, bozul, busuiocul, sunatoarea.

nlesniri ale domnitorilor pentru negustorii de plante medicinale

Domnitorii din acele vremi incurajau utilizarea plantelor medicinale prin mijloacele avute la
dispozitie. Alexandru cel Bun din Moldova a acordat privilegii deosebite negustorilor din
Lvov (anul 1408), iar Mircea cel Batran a acordat privilegii negustorilor din Brasov (anul
1413), pentru a se aduce produse farmaceutice din plante si condimente procurate din
strainatate (tamaie, piper, sofran, scortisoara, cuisoare, nucsoara, ghimbir). Putem exemplifica
unele remedii naturale aplicate cu succes, pastrate in memoria poporului timp de multe
veacuri. Stefan cel Mare, ranit la picior in luptele cu turcii, la Cetatea Chiliei, a fost tratat de
medicii italieni Matteo Muriano si Ieronim da Cesena, cu lotiuni si cataplasme de musetel,
isop, tataneasa si eucalipt. Mai tarziu, Alexandru Lapusneanu, fiind bolnav de ochi (in anul
1558), a fost ingrijit de un spiter din Transilvania cu niste plante, printre care menta, isop,
mustar si scortisoara. Printre cele mai vechi texte pastrate in tara noastra in domeniul
fitoterapiei si aromaterapiei se numara manuscrisul intitulat Folosirea plantelor de leac, datat
din secolul al XVI-lea si conservat in Arhivele Statului din Bucuresti. Aici sunt mentionate
unele preocupari de fitoterapie casnica, utilizand multe specii medicinale folosite la acea
vreme (brusture, ghintura, iarba taieturii, patlagina, patrunjel de camp, schinel, soparlaita,
traista ciobanului, urzica) precum si unele specii aromatice alimentare (angelica, mararul,
melisa). Menta era considerata ca un leac foarte pretios, "cu mare putere de a vindeca toate
bolile si de a smulge toate stricaciunile launtrice".

Modelul conceptual al VIRGINIEI HENDERSON

Virginia Henderson a fost descrisa ca fiind prima doamna a nursingului. Scripter, cercetator
avid vizionar este considerata de multi cea mai importanta figura a nursingului secolului
XX.
Nascuta in Kansass City, Missoury in 30 noiembrie,1897, a cincilea dintre cei opt copii ai
lui Daniel B si ai lui Lucy Minor (Abbot) Henderson. Tatal sau a fost un reprezentant al
Indienilor Americani, iar mama ei provenea din statul Virginia, in care Virginia Henderson
s-a intors pentru a urma scoala primara. A urmat cursurile Scolii Militare de Nursing in
1921, pe cele ale Colegiului Profesorilor la Universitatea Columbia, unde a absolvit in
1934, iar din 1934 pana in 1948 a predate cursuri de nursing la aceeasi universitate. In
1953 s-a alaturat Scolii de Nursing Yale, al carei decan, Annie Warburton Godrich i-a fost
mentor in primii ani de activitate profesionala. Acesti ani petrecuti la Yale au fost unii de
maxima productivitate. Virginia Henderson s-a folosit de titlul de profesor emerit pentru a
servi ca si consultant de nursing pentru intreaga lume. Consiliul International al
Asistentilor Medicali a recunoscut ca apartine lumii in iunie 1985, cand i-a fost inmanat
primul Premiu Christianne Reimann, admitand ca ideile ei au trecut dincolo de granitele
nationale. Intr-adevar anii care au urmat i-au adus multe onoruri, (doctor onorific) si a
afost solicitata sa tina cursuri la Colegiul Britanic Regal de Asistente Medicale, la Sorbona
si la Asociatia Japoneza de Nursing.
Intreaga ei activitate a culminat cu publicarea mai multor editii a volumului Basic
Principles of Nursing in 1960 si 1969, si The Nature of Nursing in 1966 si 1991. Virginia
Hendersaon a definit nursingul ca "un ajutor dat individului pentru a-si castiga
independenta legata de efectuarea activitatilor care contribuie la sanatatea si recuperarea
lui".

35
 Ea a impartit activitatile de nursing in 14 componente

Conceptul - cheie al sau este :

- individul - bolnav sau sanatos este vazut ca un tot complet prezentand 14 nevoi pe care
trebuie sa si le satisfaca
- scopul ingrijirilor - de a pastra sau a restabili independenta individului in satisfacerea
acestor nevoi
- rolul asistentei - consta in a suplini ceea ce el nu poate sa faca singur

1 COMPONENTELE ESENTIALE ALE UNUI MODEL CONCEPTUAL

Sunt : postulate , valori si elemente : - scopul profesiei
- telul activitatii {beneficiarul}
- dificultati intalnite de pacient {sursa de dificultate }
- interventia acordata
- consecinte
Postulate - sunt suportul teoretic si stiintific al modelului conceptual ; recunoscute si
acceptate fara a trebui sa fie demonstrate . Conceptul Virginiei Henderson se bazeaza pe
urmatoarele postulate :
- orice fiinta umana tinde spre independenta si o urmareste
- individul formeaza un tot caracterizat prin nevoi fundamentale
- cand una dintre nevoi nu este satisfacuta , individul nu este : complet , ,,intreg sau
,,independent"
Valori sau credinte - Modelul Virginiei Henderson este sustinut de 3
valori:
- asistenta poseda functii care sunt proprii
- cand asistenta preia din rolul medicului , ea cedeaza o parte din functiile sale unui
personal necalificat
- societatea asteapta din partea asistentelor un serviciu pe care nu-l poate primi de la nici
un alt personal
Elemente Sunt in
numar de 6 : a. Scopul
profesiei este :
- de a ajuta pacientul sa-si conserve sau sa-si restabileasca independenta sa , asa incat sa-si
satisfaca nevoile prin el insusi
- de a favoriza vindecarea
- de a asista muribundul spre un sfarsit demn
b. Obiectivul - activitatii profesionale este beneficiarul - persoana sau grupul de
persoane sre care se indreapta activitatea .
Pentru atingerea obiectivului se va tine seama de faptul ca omul bolnav sau sanatos
formeaza un tot cu nevoi comune tuturor fiintelor umane , dar si de faptul ca manifestarea
nevoilor este diferita de la un individ la altul .
c. Rolul profesiei - indica rolul social pe care il au membrii profesiei .
Rolul asistentei este de a suplini o dependenta { ceea ce nu poate sa faca
singur bolnavul } , de a incerca sa inlocuiasca necesitatea in asa fel ca
persoana sa-si satisfaca cerintele mai usor si fara handicap .
 d. Sursa de dificultate - 0 persoana are dificultati ce nu raspund la una din
nevoile sale , cauzate de lipsa :
- de forta
- de vointa
- de cunostiinte
Aceste dificultati tin de competenta as. med. ; ea trebuie sa le cunoasca dar nu toate
dificultatile unui pacient tin de aceasta profesie.
e_. Interventia aplicata persoanei - consta in cunoasterea dificultatii {lipsei} si va incerca
sa sporeasca independenta persoanei . Aceasta este initiativa proprie a as. med.
ff. Consecintele - constau in rezultatele obtinute , respectiv ameliorarea dependentei sau
chiar castigarea independentei , ceea ce constituie scopul final al muncii nursei.

NURSA - cateva definitii ale ei

1. Dupa ICN { Cons. International al Nurselor }si C.I.I {Cons. Intern. al Infirmierelor}
este o persoana care :
- a parcurs un program complet de formare ce a fost aprobat de Consiliul
Asistentilor Medicali {CAM}
- a trecut cu succes examenele stabilite de CAM
- indeplineste standardele stabilite de CAM
- este autorizata sa practice aceasta profesie asa cum este definita de CAM , in
concordanta cu pregatirea si experienta sa
- este autorizata sa indeplineasca acele proceduri si functii care sunt impuse de
ingrijirea sanatatii , in orice situatie s-ar afla , dar sa nu execute o procedura
pentru care nu este calificata
As. med. raspunde de propria activitate dar si de cea a personalului auxiliar cat si de pregatirea
elevilor .
Este pregatita pentru un program de studiu ce include :
- promovarea sanatatii
- prevenirea imbolnavirilor
- ingrijirea celui bolnav atat fizic cat si mental , a celui cu deficiente indiferent de
varsta , in orice unitate sanitara sau intr-o comunitate .
Aceasta definitie a devenit cunoscuta si acceptata in toata lumea inclusiv la noi , pentru
definirea nursingului . Codul pentru as. medicale ' ' descrie 4 resposabilitati ale nursei :
- promovarea sanatatii
- prevenirea imbolnavirilor
- restabilirea sanatatii
- inlaturarea durerii Nursa
generalista are :
- pregatire pluridisciplinara
- insusirea competentelor de baza , nu numai a cunostiintelor
- cunostiinte de psihologie
- sa stie sa aiba atitudine corespunzatoare fata de pacient si familia lui
- preocuparea de a intelege ceea ce simt ceilalti Ea urmareste la
un pacient , in special REACTIILE :
- individuale
- familiale

37
 - de grup
In relatia de ingrijire a copilului are sarcini diverse si de aceea a mai fost numita si mama
profesionista ''.
2. Dupa OMS - nursingul este o parte integranta a sistemului de ingrijire a
sanatatii si cuprinde :
- promovarea sanatatii
- prevenirea bolii
- ingrijirea persoanelor bolnave { fizic , mental , handicapati , psihici } de toate
varstele , in toate unitatile sanitare , in comunitate si in toate formele de asistenta
sociala
3. Dupa VIRGINIA HENDERSON
,, Sa ajuti individul , fie acesta bolnav sau sanatos , sa-si afle calea spre sanatate sau
recuperare , sa ajuti individul , fie bolnav sau sanatos , sa-si foloseasca fiecare actiune
pentru a promova sanatatea sau recuperarea , cu conditia ca acesta sa aiba taria , vointa sau
cunoasterea necesare pentru a o face si sa actioneze in asa fel incat acesta sa-si poarte de
grija singur cat mai curand posibil ''.
4. Dupa ANA { North American Association}- nursingul comunitar nu este
numai o sinteza a practicii de nursing si a educarii in domeniul sanatatii , ci
are scopul de a mentine si a stimula sanatatea populatiei. Ingrijirile au caracter
continuu si se adreseaza individului , familiei sau grupuluiu , contribuind la
sanatatea populatiei din zona respectiva . Nursa aplica metode diverse in acea
colectivitate pentru a mentine si stimula sanatatea , coordoneaza activitatea si
stimuleaza continuitatea . Scopul ei este acela de ai apropia pe indivizi , familie
sau grupuri .
Definitia aceasta ne arata ca interventiile nursei nu sunt orientate doar catre indivizi
singulari ci cuprinde si mediul social , afectiv sau fizic al acestora.
ROLUL NURSEI
1. Dupa VIRGINIA HENDERSON
,,Rolul esential al as. med. consta in a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa sa-si mentina
sau recastige sanatatea {sau sa-l asiste in ultimele lui clipe } prin indeplinirea sarcinilor pe
care le-ar indeplini singur , daca ar fi avut forta , vointa sau cunostiintele necesare . As.
med. trebuie sa indeplineasca aceste functii astfel incat pacientul sa-si recastige
independenta cat mai repede posibil''
2. Dupa OMS
Rolul nursei in societate este sa asiste indivizi , familii si grupuri , sa optimizeze si sa
integreze functiile fizice , mentale si sociale , afectate semnificativ prin schimbari ale starii
de sanatate ''
Nursingul se ocupa de aspecte psihosomatice si psihosociale care pot afecta sanatatea ,
accentua boala si moartea.
De aceea , nursingul foloseste cunostiinte tehnice si stiintifice , medicale , sociale ,
biologice si umaniste - arta si stiinta .
Personalul de nursing lucreaza in parteneriat cu alte profesii , uneori implicand chiar
individul sau familia lui .

FUNCTIILE NURSEI Sunt

trei :
- de natura independenta
- de natura dependenta
- de natura interdependenta
a. Functii de natura independenta :
- ingrijiri de confort cand b. nu si le poate face
- stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijita si cu apartinatorii ei
- le transmite informatii , invataminte , asculta b. si il sustine
- este alaturi de indivizi si colectivitate ,pentru promovarea unor conditii mai bune de viata
si sanatate
b. Functii de natura dependenta
La indicatia medicului observa la b. reactiile dupa tratamente , reactiile la adaptare ,
modificarile in evolutia boliii , pe care i le aduce apoi acestuia la cunostiinta.
c. Functii de natura intrerdependenta As. med. colaboreaza cu alti
profesionisti din domeniul sanitar , social , educativ, administrativ si participa la actiuni
interdisciplinare , de :
- depistare a tulburarilor de ordin fizic , psihic , social
- educatie sanitara , de sensibilizare asupra responsabilitatii si drepturilor pe care le are
populatia in materie de sanatate
- rezolvare a problemelor psihosociale
- de gestionare si organizare a centrelor sau unitatilor de ingrijire
Alte functii:
- profesionala
- educativa
- economica
- de cercetare
Profesionala : este cel mai important rol si cuprinde functia tehnica , preventiva , de
umanizare a tehnicii , de psiholog plus cea din codul profesional :
- promovarea si mentinerea sanatatii
- prevenirea imbolnavirilor
- ingrijirea in situatia imbolnavirii si recuperarea Aceasta
functie ii cere as. :
- sa acorde direct ingrijirea
- sa educe pacientii
- sa educe alti profesionisti din sistemul sanatatii
- sa participe plenar la activitatea in echipa
- sa dezvolte practica nursingului pe baza gandirii critice si a cercetarii Educativa : -
presupune sa aiba calitati psihologice , aptitudini pedagogice pentru a sti sa comunice si
sa fie convingatoare .
Rolul educativ mai reiese si din relatiile pacient-asistenta , din relatiile de munca cu personalul
din subordine , cu practicanti , cu studenti , cu secundari . Economica : de gestionare a
serviciului , de organizare a timpului , de precizare a prioritatilor in aprovizionare , etc...
De cercetare : alaturi de medic participa la masurile si metodele de cercetare , colaboreaza cu
alti specialisti , fapt ce ii permite sa aibe activitati de cercetare .

39
 PROCESUL DE NURSING

Definitie : metoda organizata si sistematica ce permite acordarea de ingrijiri individualizate

ETAPELE PROCESULUI DE INGRIJIRE :
1. Culegerea de date - inventarierea tuturor aspectelor ce privesc pacientul in globalitatea
lui , oferind informatii despre suferinta sa, obiceiurile de viata si satisfacerea nevoilor
fundamentale
2. Analiza si interpretarea lor{ probleme , dg. de ingrijiri } - se evidentiaza problemele
specifice de dependenta si sursa lor de dificultate , adica se elab. dg. de ingrijire
3. Planificarea ingrijirilor { obiective }- permite :
a.- determinarea scopurilor {obiectivelor} ce trebuie urmarite b.-
stabilirea mijloacelor de rezolvare a obiectivelor
4. Realizarea inteventiilor { aplicarea lor }- folosirea planului de interventie
5. Evaluarea - analiza rezultatului obtinut , daca au aparut date noi in evolutia de sanatate
a p. si eventual , daca este nesesara reajustarea interventiilor si obiectivelor alese
Avantajele procesului de ingrijire : fiind un demers stiintific se sprijina pe datele oferite de p.
sau de alte surse sigure si constituie instrument de :
- individualizare
- de personalizare a ingrijirilor - ceea ce duce la umanizare
Alt avantaj consta in aceea ca informatiile sunt sursa f. utila pentru toata echipa medicala ceea
ce face posibila : rstionalizarea ingrijirilor si stabilirea prioritatilor de ingrijire.

1. CULEGEREA DE DATE
Este faza initiala a procesului de ingrijire , este un proces continuu pe toata perioada
muncii unei as. med. , si se bazeaza pe observatie , care poate fi :
- directa - observi starea generala , tipul constitutional , tegumentele ,
mucoasele , fanerele , starea de echilibru fizic sau psihic , starea de
constienta , capacitatea de comunicare
- indirecta - prin I, Pe, Pa , A { inspectie , percutie , palpare , ascultatie }
Tipuri de informatii obtinute :
- date obiective - observate de as. despre p.
- date subiective - oferite de p.
- date continand inf. trecute
- date continand inf. actuale
- date legate de viata p. , de obiceiurile sale , de anturaj ori de mediul inconjurator
Scopul informatiilor : este identificarea problemelor de sanatate ale p. ceea ce se
realizeaza prin cunoasterea p. :
- cunoastere eficienta a p .
- cunoasterea asteptarilor lui in ceea ce priveste : ingrijirea , sanatatea si
spitalizarea sa.
Toate inf. culese se grupeaza in :
- date relative stabile
- date variabile Date relative
stabile :
- informatii generale : varsta , sex , stare civila
- caracteristici individuale : rasa , limba vorbita , cultura , ocupatie
- gusturi personale si obiceiuri :alimentatie , ritm de viata
- evenimente biologice legate de sanatate : boli avute , sarcini , interv.
chirurgicale {inclusive avorturi }, accidente
- elemente fizice si reactionale : grup sanguin, proteze , alergii , deficite
senzoriale
- reteaua de sustinere a p : familie , prieteni Date
variabile : sunt legate de :
- starea fizica : T, TA, R, apetit alimentar sau anorexie , eliminare , somn , miscare , reactii
alergice , infectii , inflamatii , oboseala , intensitatea durerii , reactii la tratament si la
medicamente.
- conditiile psihosociale : stress, anxietate , confort , inconfort , stare depresiva , stare de
constienta , grad de autonomie , capacitate de comunicare , acceptarea sau neacceptarea
rolului sau .
Toate inf. obtinute sunt puse la dispozitia intrgii echipe , fiind de fapt
instrument de lucru in procesul de ingrijire , care process trebuie zilnic actualizat , in
functie de evolutia starii p.

SURSE DE INFORMARE
Sunt grupate in :
- primare sau directe : pacientul
- secundare sau indirecte : familia si anturajul p. , membrii echipei de sanatate , dosar de
sanatate actual sau anterior , scheme de referinta { cazuri similare din stiinta med. }
Mijoacele de obtinere a informa tiilor :
a. observarea p
b. interviul p.
c. consultarea surselor secundare { enumerate sus}

a. OBSERVAREA - este cea mai accesibila si prima sursa de informare

pentru as. med. De aceea presupune din partea ei o capacitate
intelectuala deosebita de a sesiza prin intermediul tuturor simturilor
fara a fi subiectiva :

- vederea - ne da informatii despre aspectele fizice ale persoanei ingrijite si

ne informeaza despre semne si simptome care traduc o problema de
sanatate sau o suferinta fizica : fata trista sau care denota o suferinta ,
agitatie sau descurajare , eruptii ale pielei , icter

- auzul - aflam intonatia vocii , gemete , vaicareli , plangeri , bataile lui

cardiace , prezenta de gaze , zgomote produse

- atingerea - se palpeaza anumite parti ale corpului si se cunosc astfel :

induratii , grosimea unei mase , caldura membrelor

41
 - mirosul - obtinem inf. despre mirosul caracteristic gradului de curatenie ,
despre procese patologice cum sunt infectii cu miros fertid , despre halena
p. ca spre exp. in cazul diabeticilor - acidotica
Utilizarea observaiei - pentru a fi utila trebuie atent facuta , observandu-se
b. ca un tot din punct de vedere bio-psihi-social , cultural , cu cele 14 nevoi ale
sale , adica as. medicala are o viziune HOLISTICA asupra pacientului ; se
depisteaza astfel si sursele de dificultate .

Se va evita : subiectivismul , judecatile preconcepute , rutina si

superficialitatea , lipsa de concentratie si continuitatea .

b.INTERVIUL

Inseamna intrevederea , dialogul , discutia cu p. Interviul este deci o interactiune

, o forma de comunicare si se va desfasura in intimitate intre cei doi interlocutori
: as. si p.

Condditii pentru un interviu : se va tine cont de :

-alegerea momentului oportun pentru p. : respectarea orei de masa , evitarea

momentelor de oboseala , respectarea repausului , a perioadelor cand p . se
simte f. suferind

-as. sa-si organizeze munca incat sa prevada un timp suficient de lung pentru a-i
permite p. sa se exprime in ritmul sau

-as. sa creeze toate conditiile respectand intimitatea si confortul p.

-as. sa aiba abilitatea de comunicare eficienta si clara

-as. sa aibe comportament care sa reflecte : atutudini de acceptare , de respect ,

capacitatea de ascultare si de empatie ; acest comportament al ei il
demonstreaza prin mentinerea in permanenta a contactului vizual cu p. avand
o expresie a fetei senina sau surazatoare , dupa caz, prin pozitie comoda si
limbaj care-i arata p. dorinta de a-l asculta

Abilitatile as. de a facilita interviul:

-abilitatea de a facilita interviul - prin mai multe metode :

- abilitatea de a pune intrebari adecvate : inchise sau deschise . Cele inchise

permit p. sa raspunda cu da sau nu ''{expl. -Ai mancat bine ?} , iar cele
deschise ii permit sa se exprime { expl. Puteti sa-mi descrieti ce fel de obiceiuri
alimentare aveti ?}
Intrebarile deschise sunt : - de tip nativ { povestiti-mi ce probleme va creaza
boala } , de tip descriptiv { descriti-mi cum procedati de regula }si de tip
calificare { de ce nu mancati niciodata carne ?}

- abilitatea de a confirma perceptiile ei asa incat sa elimine subiectivismul

{ mi-ati spus ca sunt doua zile de cand vomati }

- abilitatea de a readuce p. la raspunsurile necesare { vad ca va preocupa

mult acest lucru , dar nu a-ti putea sa-mi dati m. multe inf. despre somnul
dv. ?}

- abilitatea de a face o sinteza { ceea ce mi-ati povestit din aceasta cauza ...
va preocupa }

- abilitatea de a asculta activ : prin repetarea ultimei parti din fraza p .

si prin extragerea si reformularea continutului emotiv al p si raspunzandu-i asa
incat sa- arate ca ii intelege simtamintele

Toate aceste abilitati fac ca p. sa se deschida , ea , as. sa stie cum sa mai puna
intrebari suplimentare sau sa treaca sub tacere unele chestiuni legate de p. in
situatii neplacute.

Scopul interviului:

- inceperea relatiei profesionale pacient- as. favorizata de schimbul de

informatii, idei , emotii

- obtinerea de inf. asupra celor 5 dimensiuni ale p . : fizica , afectiva ,

intelectuala , spirituala , sociala

- observarea p. : cum interactioneaza cu familia sa , ce impresie are despre

mediul spitalicesc

-furnizarea de date p. care ii vor permite sa puna intrebari , sa participe la

stabilirea obiectivelor si la efectuarea ingrijirilor

Tipuri de interviu:

- structurat - se obtin date de baza pentru p. { cum va numiti ? , ce ocupatie

aveti ?}

- semistructurat - condus cu obiective si puncte de reper dinainte precizate {

relatat-mi despre... }

43
-
- Etapele interviului :
-
- - inceperea interviului - as. se prezinta cu nume si prenume , functia
si scopul interviului
-
- - p. va fi asigurat de confidentialitatea interviului
-
- - desfasurarea interviului - as. pune intrebari inchise si deschise la
care raspunsurile p. vor creiona profilul lui

- in desfasurarea interviului si as. si p. devin rand pe rand si emitator si

receptor

- este de preferat sa se semnaleze sfarsitul interviului { am sa va mai intreb

doar atat... }
-
- - concluzia interviului - as. va trage concluzii asupra interviului {
sunt asa bucuroasa ca am putut comunica cu dv... }
-
-
-

- Profilul pacientului : rezulta din informatiile culese la interviu , care sunt

urmatoarele:

- inf. generale - nume , prenume , stare civila , ocupatie , religie , surse de

sustinere

- antecedente medicale - bolile copilariei , vaccinari , traumatisme ,

spitalizari , operatii, alergii medicamentoase , folosirea de trat. empirice

- antecedente familiale - boli cronice , afectiuni mentale ale celor din familia
p.
-
- -mod de viata , obisnuinta - consum de alcool , cafea , tutun , droguri ,
obiceiuri alim. somn , munca , practicare de exercitii fizice

- probleme actuale de sanatate - simptome cu natura lor , caracteristici

{localizare , durata , intensitate } , factori declansatori , {efort , umezeala ,
frig} , masuri luate pentru a le diminua efectul , cunostiinte despre
sanatate }

- mediul ambiental - factori de risc{zgomote , poluanti } , securitatea fizica

{respectarea mas, de securitate }

44
 - profilul psiho- social si cultural - limba vorbita , etnie , capacitati cognitive ,
emotii , sentimente , stari sufletesti care pot influienta satisfacerea
nevoilor
- 47
- In timpul culegerii datelor de la p. se includ si : exanenul fizic , examenul
radiolodic si endoscopic , explorari functionale si examene de laborator.
-
-
-

- F/sa dde interviu

- Stagiul practic_______________

- Specialttatea________________

-____________________________________Eeev

-____________________________________Scoaia

-_____________Anui_____________________Data

- Date generale despre pacient

- Initialele pacientului_______varsta sexul starea civila___________nr.

- copii religie profesia________statutul social__________ocupatia

- ___locul de munca_________________

- Domiciiiu: localitatea_________casa____________camere_______________

- Locuieste : snngur/cu sotia /cu copii/cu parinti/nnstitutionalizat

- Obssnuinte de viata Alcoo::

da/nu /ocazional; Tutun: da/nu/ocazional

- Drog:ca/nu/ocazional________mod de administrare

- Cafea: da /nu/ocazional

- Dieta_____greutatea /kg;inaltime_________; TA____________puls /min

- semne partccuaare______aeergii cunoscute_______________reactie____________

- Starea de dependenta

- Autonom_____semiindependent____________dependent____________
- Proteze : dentara /oculara/auditiva/de membre/valvulara
- Stimulator cardiac/dnn anul____________________________________________;
/ent//e dde contact /ochieaari/dioptrit__________________________________
-
- Actiuni care limtteaza activitatea cardiace
/respiratorii/locomotorii/senzoriale,
attele_____

- Alte probleme de sanatate

- Spttalizari anterioare pentru___aa data______________

- Operatii/interventii___________ia data____________

- Tratamente prescrise_____________urmate:da/nu

- Impresii din spitalizarea anterioara____________________________________

- Prezentare de caz {cueegerea de date}

- Data apartteei_______________________

- Motiveee internari__________________

- Probleme de sanatate {dependenta -P-}

- Surse de dificultate {etiologia- E-}

- Mani festari de dependenta {semne si simptome - S - }

- Alte date {investigatti paraclinice }

-
-
-

- 2. ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

- Aceasta etapa presupune identificarea exacta a nevoilor specifice ale p. , nu numai a
celor care caracterizeaza orice fiinta umana .
- Analiza si interpretarea datelor , in conformitate cu conceptual V. Henderson
-presupune examinarea si clasificarea lor astfel : - Analiza datelor se face prin :
- - examinarea lor - clasificarea lor : - de independenta { permit satisfacerea autonoma a
nevoilor }
- - de dependenta
- stabilirea problemelor de ingrijire
- recunoasterea prioritatilor si legaturilor
- {problemelor }

46
 - Analiza presupune regruparea datelor in cele 14 nevoi iar regruparea permite
identificarea resurselor individuale . -Interpretarea datelor : presupune a da sens , a
explica originea sau cauza care a generat problema de dependenta , adica a defini sursa
de dificultate .
- Obs. : Prin analiza si interpretarea datelor se poate stabili diagnosticul de ingrijire
.
- Complexitatea analizei si interpretrii Dificultatea analizei
si interpretarii datelor de ingrijire este data de :
- numarul mare de date culese { la cele 14 nevoi }
- varietatea surselor de interpretare
- caracterul schimbator al unui mare numar de date
- subiectivismul persoanei care culege datele
- caracterul adesea urgent si grav al situatiei
- As. med . se va sprijini in analiza si interpretarea datelor pe cunostiintele ei de
anatomie , psihologie , sociologie, fiziologie .
- Departajarea intre manifestarile de independenta si manifestarile de
dependenta
-
- Ca sa putem intelege acest fenomen vom exemplifica :

- Comportamente ale p. care-i favorizeaza - Comportamente ale p. care

satisfacerea nevoilor nu-i favorizeaza satisfacerea
nevoilor
- - isi i-a masa regulat cu pofta - - lipsa poftei de mancare
- - alimentatie variata care respecta - - greutate in stomac cand a mancat
normele - - dificultate in a dormi de doua zile
- - nici o alergie alimentara - - spune ca nu simte gustul alimentelor
- - hidratare corespunzatoare in jur de deoarece este prea nervos si se gandeste
2000ml/zi cum va fi la intoarcerea lui acasa
-
- Din coloana din stanga rezulta ca persoana evolueaza bine , dar starea sa actuala arata
un dezechilibru generat de o neliniste { rezulta din coloana din dr. }
-
-

- Ecercitiu : M.P , pacient de 76 ani , spitalizat de m. multe saptamani ptr. accident

vascular cerebral {AVC} cu imobilitatea aproape completa a partii drepte . Mai
prezinta dificultate in a articula cuvintele , respiratia ii este superficiala , in ritm de 24
r/min , apetitul este pastrat dar necesita ajutor la taierea unor alimente si la sustinerea
mainii dr. , se hidrateaza bine , poate tine un pahar , poate cere bazinetul , dar nu poate
sa-si mentina scaunul prea mult si deci are incontinenta de fecale si urina cu scaune
moi ; la nivelul sacrului prezinta rosata cam de 30 cm ; de cateva zile se poate mobilize
in pat , ajutandu-se de marginea patului ; se ridica in fotoliu cam 1 ora /zi ; este anxios
fiindu-I frica sa nu cada la
- ridicare ; comunica bine ii place sa fie atins si mangaiat; se plictiseste pentru ca nu are
decat un televizor ; se simte singur .
-
 - lata diferenta dintre manifestarile de independenta si cele de dependenta :
_______________________________________________________________________
- Manifestari de independenta___________Manifestari de dependenta
__________________________________
- - - resp. superficiala
- - - partea dr. imobilizata
- - - are nevoie de ajutor ptr. taierea
- - alimentelor si sustinerea mainii
dr.
- - - nu-si retine scunul mult timp -
- - incontinenta de fecale si urina
- - - anxios la mobilizarea din pat : ii
- - este frica sa nu cada
- - - rosata la nivelul sacrului
- - - dificultate in a articula cuvintele ,
- - se plictiseste , se simte singur
-
- DIAGNOSTICUL DE INGRIJIRE {de nursing} Sintetizarea informatiilor culese ,
ajuta as. sa -si usureze munca de ingrijire. Inceputul acestei metode de lucru -dg. de
nursing - este vechi , datand inca de la Florance Nihtingale , din anii 1854-1855 . La
nivel mondial , in ultimii 20 ani , ingrijirile acordate de as. med. au evoluat
considerabil , in ceea ce priveste responsabilitatea , si acest lucru se reflecta si in
tendintele din invatamint care formeaza asistente ce raspund in mod autonom de
problemele unui individ. In 1973 as. medicale s-au reunite si au format un grup de
studiu, numit ANA { Asociatia Nurselor Americane } . Din el fac parte asistente
practicante , din invatamant , teoreticiene sau conducatoare . Ulterior grupul s-a
transformat in N.A.N.D.A{Asociatia Nord-Americana de Diagnostic de Ingrijjire - in
limba americana } sau A.N.A.D.I { Asociatia Nord-Americana de Diagnostic
Infirmier- in limba franceza}. Grupul acesta elaboreaza liste de diagnostice si se
reunesc periodic pentru completarea listelor, dezbat problemele de educatie medicala
pentru folosirea unui vocabular mai uniform si mai comod.
- COMPONENTELE DIAGNOSTICULUI DE INGRIJIRE {de nursing}
- Sunt :
- problema de dependenta a persoanei
- cauza problemei de dependenta
- - semne si
simptome Prima parte a
diagnosticului
- Consta in enuntul problemei ; aceasta exprima o dificultate traita de persoana , un
comportament sau o atitudine nefolositoare sanatatii lui, atitudine exprimata de termeni
ca : alterare , deteriorare , deficit , incapacitate , diminuare , dificultate , perturbare asa
incat , dupa culegerea totala a datelor , as . poate defini problema astfel :
- alterarea starii de contienta , de anxietate , etc...
- atingerea integritatii tegumentelor si/sau mucoaselor ...
- alterarea integritatii fizice ....
- Alerarea mobilitatii fizice ....
- Alerarea eliminarii intestinale : constipatie , diaree, ileus ...
48
 - A doua parte a diagnosticului consta in enuntul cauzei problemei , mai concret a
sursei acesteia.
- Dg. de nursing format din 3 parti foloseste formula : PES
- probleme de sanatate
- etiologie
- semne si simptome
- Expl.: P = alterarea eliminarii intestinale :
constipatie E = din cauza imobilitatii

- S = manifestata prin scaune rare , tenesme dureri abdominale

Exista 3 tipuri de dg. de ingrijire :

- dg. actual - cand manif. de dependenta sunt prezente , observabile expl:
alimentatie inadecvata prin deficit , din cauza starii depresive .
- dg. potential - cand poate surveni o problema daca nu se intervine expl. :
atingerea potentiala a integritatii pielii din cauza imobilitatii
- dg. posibil - descrie o problema a carei prezenta nu este sigura
- expl.: perturbarea posibila a stimei de sine din cauza unei dificultati in
asumarea rolului de tata
-
- Clasificarea nivelelor de dependen:
nivelul de dependen reprezint un instrument util cu ajutorul cruia se evalueaz ngrijirile
specifice nursing ;
astfel ngrijirile eficiente duc la scderea nivelului de dependen al persoanei ;
- sunt 4 nivele de dependen : independen/autonomie (1 punct);
- dependen moderat (2
puncte); dependen major (3
puncte) ; dependen total (4
puncte)
- pt. fiecare din cele 14 nevoi li se acord un punctaj, ntre 1 i 4 , corespunztor
gradului de dependen/indepedden, aprecierea are un grad de subiectivitate, motiv pt. care
punctajul final este orientativ : persoan independent = 14 puncte ;
- dependen moderat = 15-28
puncte ; dependen major = 29-42
puncte ; dependen total = 43-56
puncte ;
 Diferene ntre diagnosticul medical i diagnosticul de nursing

-ORIENTAREA DIAGNOSTICELOR SPRE INTERVENTII AUTONOME

SI/SAU INTERVENTII DE COLABORARE
- Informaiile, analiza si interpretarea lor exprima problema , cauza persoanei .
Dam mai jos cateva exemple
-

- Expl. 1 Date culese - Dg. de ngrijire

- - amputatie de gamba stg. - - alterarea imaginii corporale din
- - refuza sa-si priveasca bontul cauza amputatiei gambei manifestata prin...
- - isi ascunde bontul sub patura
- - exprima sentimente negative fata de
aceasta operatie
- - vorbeste putin
- Expl.2 Date culese - Dg. de nursing
- - sta toata ziua la tv. , nu-l intereseaza alte - - sedentarism din cauza lipsei de
lucruri motivatie de a face alte activitati sau
- - se apropie putin de alte personae , exercitii
spune ca se simte singur si se - - sentiment de inutilitate din cauza lipsei
plictiseste ,primeste putini vizitatori de activitate
- - sentiment de singuratate din cauza lipsei
sociale
- Expl. 3
- Formulari de dg. de ingrijire :
- problema respiratorie potentiala din cauza imobilitatii manifestata prin .. ..{n. de a r. si
a avea o buna c}
- dificultatea de a se alimenta din cauza imobilitatii partii drepte , manifestata prin . { n .
de a bea si a manca }

50
 - modificarea eliminarii intestinale si urinare { incontinenta } din cauza pierderii
controlului sfincterian , manifestata prin..{n. de a elimina }
- lezarea integritatii pielii din cauza presiunii asupra sacrului , manifestata prin . . {
n. de a fi curat, ingrijit .. .si a proteja teg. si muc.}
- anxietate - legata de limitele sale {frica sa nu cada } { n. de a se misca si a avea o buna
postura }
- alterarea comunicarii din cauza AVC , manifestata prin dificultatea de a articula
cuvintele {n. de a comunica }
-
- 3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
-
- etapa ce urmeaz stabilirii diagnosticului de nursing i se refer la interveniile cu scopul
de a rezolva problema actual i s evite apariia unor noi diagnostice ; etape :
1. Planul de intervenii va ine cont de cele mai importante nevoi ( fiziologice,
biologice); rezolvarea nevoilor n ordinea lor normal
2. Vom identifica nevoia care este mai sever afectat ;
3. Organizarea activitii va fi realizat n funcie de aplicarea tratamentelor medicale
( ex administrarea antibioticelor la 6 / 8 / 12 ore urmrete respectarea odihnei
pacientului, activitatea este ct mai ordonat, schimbul de tura se face la orele 7 /
19 astfel c se preia tura cu tratament efectuat )
- atunci cnd se aplic ngrijirile trebuie avut n vedere 2 aspecte :
- a obiective ( O ) i b. interveniile ( I ) , care trebuiesc
- efectuate ;
-
- a. OBIECTIVELE DE INGRIJIRE - sunt descrise ca fiind un comportament pe care
il asteptam de la p. , un rezultat ce dorim sa-l obtinem in urma interventiilor.
-
- Expl. de obiectiv care ar fi acceptat in cazul unui pacient partial paralizat :
- - ca pacientul sa se imbrace fara ajutor in decurs d e . { una , sau doua
saptamani }
- sau
- - ca p. sa-si mentina tot timpul gamba si bratul dr .{ cand sunt afectate } intr-o
buna pozitie anatomica , in interval d e . { 2, 3, .. 7 zile, dupa caz }
- Caracteristicile obiectivului de ingrijire : S. P. I. R. O.
> - specifice ( S ) individului { sa apartina unui singur subiect - familie sau grup -expl.
: ,,ca d-na x sa...................................''}
> - trebuie efectuate cu performan ( P ) maxim - exprima actiuni , atitudini,
comportamente asteptate de la persoana , pornind de la un verb activ ; expl : {,,ca d-
na x sa inteleaga si sa efectueze }
> - sunt caracterizate de implicare ( I ) ,exprima nivelul de angajare al persoanei
{ trebuie sa actioneze singur sau cu ajutor; expl : ,,ca d-na x sa
-............................................................inteleaga si sa efectueze ea insasi '' sau
ca d-na x sa se deplaseze cu
- ajutorul ...unei carje ori asistentei ..." }
> trebuie efectuate cu realism ( R ) , trebuie s in cont de capacitatile fizice ,
intelectuale , afective ale persoanei de a-i realiza acea nevoie ( se caut cauza : nu
 poate / nu vrea / nu tie cum expl. : ca d-na x sa efectueze ea insasi ingrijirea stomei
respactand principiile invatate};
> au caracter observal ( O ) , adic trebuie s fi capabil s evaluezi aciunile si
atitudinile prin observare , masurare si evaluare cu precizie {expl.: ca d-na x sa
procedeze ea insasi la aplicarea dispozitivului de stomie de fiecare data '' sau ca d-
na x sa mearga cu ajutorul carjelor de 3 ori/zi cate 5 minute ''}

> atitudinile ; observaiile efectuate la pacieni pot fi :

- cuantificabile ( msurabile : TA / R / P / T )sau prin perceptie ( ex.
comunicarea );
-
- Obiectivele poate fi :
- pe termen scurt {OTS}: care trebuie s aib un efect n cteva oresau zile
Expl. : d-na x va fi asezata pe fotoliu zilnic , timp de o ora , de 3
- ori /zi ''
- pe termen mediu{OTM} : cu efect intr-o saptamana
- Expl.: ,, ca intr-o saptamana d-na x sa mearga fara ajutor pana la baie''
- pe termen lung{OTL} : cu efect in saptamani sau luni ( ex. dieta,
renunarea la alcool / tutun );
-

- Expl.: ,,ca d-na x sa-si mareasca progresiv mobilitatea degetelor ca sa fie

capabila sa tricoteze in termen de o luna "
-
- Pentru fiecare problema vor fi formulate una sau mai multe obiective . Pentru atingerea
unui obiectiv indepartat se se fixeaza unul sau ma. multe obiective pe termen scurt sau
mediu.
- Expl. : ,,d-na x va trebui sa faca in fiecare zi ,in trei reprise , exercitii de flexie si
extensie a degetelor si pumnului { termen scurt} ca intr-o saptamana sa fie capabila sa trimita
o minge , rand pe rand , in fiecare mana { termen mediu '
-
- Exercitii de elaborare a obiectivelor
-
-Pornind de la urmtoarele diagnostice de ngrijire , elaborate obiectivele necesare
1. deshidratare usoara , legat de o hidratare insuficienta
2. diminuarea amplitudinii respiratorii , cauzata de imobilizarea indelungata { varsta 74
ani }
3. predispozitie la escare de decubit , din cauza ca p. este imobilizat de m. multe zile si se
misca f. putin in pat
-
-

- Se sugereaza urmatoarele raspunsuri : R1. ca p. sa bea 2000 ml lichide /zi - se va

preciza cum sa se faca repartizarea pe prize a intregii cantitati
- R2. ca p. sa-si amelioreze amplitidinea respiratiei : sa faca exercitii respiratorii timp de
5 minute , de 2 ori/zi

52
 - R3 ca p. sa se intoarca si sa-si schimbe pozitia in pat , ajutandu-se de marginea
patului sau de auxiliare , la fiecare 2 ore
_______________________________________________________________________
-
-

- b. INTERVENTIILE
-
- scopul aplicrii interveniilor este acela de a recpta independena total /parial sau
de a menine independena , asa incat , la intocmirea planului de ingrijire , as. med
trebuie sa se gandeasca la interventii care raspund cu adevarat nevoilor specifice ale p. ,
care interventii trebuie sa fie : novatoare , observabile , personalizate si masurabile .
Pentru ca interv. sa fie masurabile se va indica ora { 2, 6 , sau 10 h } si in care moment al
zilei { dupa baie , dupa masa , inainte de masa de pranz } se executa .
-
-
-

- 4.EXECUTAREA {APLICAREA } INGRIJIRILOR

- aplicarea ngrijirilor se realizeaz n echip :
- Sunt antrenati :

> nursa : care ngrijete pacientul cu cele 14 nevoi, ncurajeaz aciunile independente
ale acestuia i l nva cum s capete i s menin anumite nevoi.
> pacientul : trebuie s execute aciunile planificate pentru el i s fie de
- acord cu acestea
- ( consimmntul );
- > familia : un alt membru al echipei care trebuie implicat ( prin colaborarea cu
nursa) n ngrijirea pacientului ( ea trebuie s tie - de ce , unde, cnd , ce -
- trebuie s fac dac mai este pus n situaia respectiv de boal ; ea trebuie s
suplineasc acas i s ajute la realizarea nevoilor pacientului , ns planificat ,
susinnd activitile de realizare a autonomiei pacientului n efectuarea nevoilor );
- > echipa de ngrijire : infirmiera, osptarul - au rol de a susine activitatea
nursei i a pacientului prin activitile complementare
-
- Exercitiu pentru intocmirea pl. de ingrijire {fara evaluare }
- D-l V.R, de 68 ani , este spitalizat de putin timp pentru probleme cardiace - care acum
sunt in ordine . Din culegerea de date reiese : se alimenteaza bine , se hidrateaza f. putin {o
bautura la masa de pranz } , desi I s-a recomandat miscare are dificultate in deplasare din
cauza unei fracturi a gambei dr. unde mai acuza putina durere ; are nevoie de ajutor pentru
deplasare , se jeneaza sa ceara ajutorul as. de salon pe care o solicita f. rar ; are defecatie
regulate , la doua zile , insa cu scaune dure ; mictiuni putin m. frecvente ; spune ca deseori se
retine de a urina ; prezinta incontinenta usoara , ocazionala ; acuza uneori durere in flancul
inferior al abdomenului.
-
- Obs. Se va acorda atentie nevoii de a se misca si a avea o buna postura , deoarece
aceasta este nevoia care ii produce cea mai mare dependenta cu repercusiuni asupra
 altor nevoi . Pentru usurarea demersului , problema cardiaca { este in regula } se lasa
-
deoparte .

- Nev - Date care - Dg. de - Obiective - Inter

oia - demonstre ingrijire ventii
aza
- dependent
a
- A se - - - Alterarea - Ca intr-o - Se fac exercitii
misc mobilitatii saptamana , passive si active ale
a. dificultate din cauza p. sa fie membrelor inf. de 2
in a se sechelei capabil sa se ori/zi . se determina p. sa
deplasa unei deplaseze mearga cu ajutor , de 3
- - fractui pentru a ori/zi , 5 minute la
manifestata merge la inceput apoi crescand cu
durere la prin.. { vezi toaleta . cate un minut in fiecare
nivelul obs . de zi .
gambei .. mai sus}
- - are
nevoie de
ajutor in
deplasare
- A - - ii este - Dificultate - Ca p. sa -si - Sa rasapund cu
- com jena sa in a exprime rapiditate cand suna ; ii
unic ceara comunica nevoile cu subliniez
a ajutor legata de m. multa
jena
- - - nu - - indrazneala - disponibilitatea as.
suna decat { a se evalua la med. pentru a-l
f. rar 3 zile } ajuta
- A - - - Modificare - Ca p. sa-si - Se explica p.
- elim mictiuni a schemei urinare restabileasca necesitatea de a urina
ina putin {usoara o schema a atunci cand are senzatie ,
m. incontinenta } din urinarilor, in pentru a evita
frecvente cauza dificultatii interval de o incontinenta . se va duce
-incontine in a se adapta saptamana la toaleta la 2 ore. Se lasa
nta pentru mobilizare urinarul la indemana pe
ocazional timpul noptii.
a -dureri
{uneori }
in etajul
inferior
abdominal
- A se - - - Insuficienta - Ca p. sa bea - Se lasa Portia de
54
 hidr se hidratare , 1500 ml apa la indemana . I se
ata hidrateaza legata de lichid /zi {a explica necesitatea de a
putin , nu frica de a se evalua bea cel putin un pahar de
bea fi obligat zilnic } apa intre mese . I se
lichide sa mearga ofera un pahar cu suc la
intre mese la toaleta orele 10, 14, 20.
-
- Sfaturi pentru efectuarea interventiilor de ingrijire
- nu efectuati acte de ingrijire fara a se cunoaste rationamentul , efectul asteptat
- inaintea oricarei ingrijiri , evaluati p . pentru a evalua starea problemelor si verificati
daca interventiile prevazute sunt totdeauna potrivite
- nu sunteti roboti ; fiti atenti la reactiile p. si inlocuiti orice interventie ineficace
- implicati p. si familia lui , explicandu-le ratiunea interventiilor
- - pregatiti mediul inconjurator therapeutic si fara pericole
Executarea ingrijirilor si relatia asistent-pacient
- In optica V. Henderson ingrijirea trebuie sa fie de suplinire a nevoilor in satisfacere , sa
favorizeze drumul spre independenta . Relatia as.- p . trebuie sa stabileasca
comunicatie :
- a . funcionala - usurarea dialogurilor dintre ei
- b . pedagogica - invatare= transmitere de inf. necesare prevenirii , restabilirii atat fizic
cat si psihic pacientului
- c . erapeuica - prin care intre cei doi se stabilesc relatii de accepare reciproca , de
atitudine de respect si cldura si ultima , de relatie empatica fata de p.
- Rel. as. - p. se atabileste in multe situatii :
- cand acesta ajunge la spital
- cand face inteviul pentru culegerea datelor
- - cand executa ingrijiri zilnice
- Situatii sau reactii in timpul ingrijirilor ce trebuie sa fie in atentia asistentei
- Anxietatea -sentiment de inconfort si de tensiune resimtit de o persoana . Poate fi
acuta cauzata de o durere , de frica , de neliniste si determina modificari ale pulsului ,
respiratiei si TA manifestaaaata prin cresterea marcata a acestor semne vitale . rolul as.
este de a cunoaste anxietatea p . pentru a fi de ajutor pentru acesta . Stresul - fizic si
psihic . Cel psihic provine dintr-un dezechilibru intre exigentele la care este supus
individul si capacitatile lui de a corespunde . Stresul antreneaza probleme de sanatate :
pe plan psihologic apare frica de esec , depresia , anxietatea , iar in plan fizic apare
frigul , setea , foamea , inconfortul .Indiferent de provenienta lui , poate afecta organe ,
expl. stomacul - apare ulcerul. Rolul as. med. in timpul stresului este de sustine psihic
p. prin suplinirea unor nevoi ale acestuia. Frica - sentiment resimtit fata de un pericol
fizic sau psihic. Ea se asociaza cu anxietatea .
- Rolul as. aici este de a demonstra p. intelegere , vointa de a-l asculta si a-l asigura ca
evolutia problemelor lui va fi pizitiva.
- Durerea - senzatie neplacuta resimtita in unul sau m. multe puncte ale organismului .
Este insotita de : reactii psihologice ca : anxietate , furie , depresie , de preocupari
sociale ca :ingrijorare pentru viitor , pentru familie , neliniste , iar intrebarile cu
caracter religios se intensifica. Durerea poate fi acuta si cronica . Rolul as. in aceasta
situatie este de administra medicatia prescrisa , de a-I acorda ingrijiri care sa diminueze
 pana la disparitie durerea dar sa si comunice cu p. Singuratatea - starea individului
care se regaseste singur cu el insusi. Cateodata este benefica fiintei umane . Dar in
cazul batranilor , bolnavilor cronici , prelungirea acestei stari de fapt duce la deteriorare
mentala si afectiva . Rolul as. este aici de a stabili o relatie afectiva , de ajutor ,
intelegere si respect cu persoana . Relatia de ajutor presupune de a-l ajuta efectiv in
dificultatea sa aducandu-I caldura sufleteasca si empatie.
- Imobilitatea - diminuarea capacitatii de mobilizare fizica sau articulara , ce poate
afecta perceptia imaginii si stimei de sine.
- Instrainarea - se intalneste la cei aflati in azile si camine spital , care sesizeaza ca nu
se mai tine seama de opiniile lor , de nelinistile lor , de capacitatea de decizie a lor , de
preferintele lor .
- Sentimentul de neputinta - p. se vede condamnat de natura si considera inutile toate
ingrijirile gandind ca nimeni nu mai poate face ceva pentru el. Modificarea schemei
corporale - schimbare progresiva cum este slabirea , obezitatea , menopauza ,
imbatranirea , determina la unele persoane perturbari importante . Dar cand apar si
artrite , paralizii , amputatii de organe , se modifica aspectul fizic al persoanei ceea ce il
determina sa se resemneze cu dificultate sau deloc si atunci sentimentul pe care il
incearca este de frustrare , de devalorizare si de pierdere a increderii in sine .
- Pierderea - unei finte dragi , a rolului in sozietate , a unui avantaj duc la
dificultati de ordin material , emotiv sau profesional.
- Doliul - dupa pierderea partenerului de viata are repercusiuni majore uneori asupra
persoanei.
-
- Toate aceste situatii pot fi atenuate de as. med. prin ingrijiri de calitate , prin empatie
prin prezenta umana si caldura sufleteasca coroborate cu o comunicare adecvata .
-
-

- 5. EVALUAREA INGRIJIRILOR :

reprezint constatarea starii de echilibru la care a ajuns individul dup aplicarea

ngrijirilor;
este metoda care asigur calitatea actului medical ;
evaluarea se face conform unei planificri i sunt evaluri :
- >pe termen scurt : imediat ; se realizeaz n general pentru intervenia
- cu caracter dependent al nursei - adic la indicaia medicului ->pe
termen mediu : realizat la un interval de timp stabilit , pe 7 -8 zile
> uzuale : la 24 ore
> n ambulatoriu : la 7 zile , pt. a se vedea dac a evoluat sau nu spre bine
n urma recomandrilor medicale
- >pe termen lung : luni de zile , de ex. dac s-a lsat/nu de fumat / alcool
-
-

- Se evalueaza :
- rezultatul obtinut
- satisfactia pacientului

56
- a. Rezultatul obtinut : este ceea ce se sconteaza dupa formularea obiectivelor de
ingrijire , de catre as.med.
- Expl. : obiectiv formulat : ca d-na x sa-si exprime maine sentimentele resimtite cu
ocazia primului pansament dupa mastectomie ''
- Pentru realizarea lui , as. va merge sa vada pacienta cand aceasta va fi mai odihnita , o
va asculta , o va stimula sa se exprime si va aborda discutii legate de perceperea imaginii
corporale . Daca obiectivul nu a fost atins , atunci as. va cauta motivul , cauza nereusitei .
- Expli.: evaluare : pacienta este inca socata , plange , nu poate sa-si exprime nici un
sentiment , este descurajata , dar dupa ce a discutat cu as. starea ei de spirit sa schimbat
: este mai calma , se resemneaza . Rezulta de aici ca obiectivul a fost atins.
- Apar insa alte probleme { ce va zice sotul ?, cum va fi privita de colegele de serviciu ?,
etc...} care vor fi subiectul unor noi obiective de ingrijire cu evaluarile necesare .
- Conchidem ca evaluarea se va face tot timpul ingrijirilor prin reajustarea
obiectivelor si stabilirea interventiilor.
 - b. Satisfactia pacientului : este importanta dar trebuie sa avem rezerve in ceea cel
priveste mai ales ca el nu are cunostiintele necesare unei bune ingrijiri sau unele
manevre medicale ii displac , desi beneficiaza de o ingrijire excelenta.
-
-
-

- PLAN DE
NGRIJIRE {model de
incepere }

- Data Nevoi - Dg. de Obiective Interventii - Eval

uare
- Crest - Prega
- o -
010 erea tesc - Dup
- fundamentale grad a 8
ului ore
- a - de - cons
Nevoia de a - alime tat
- bea si ntare b
manca activ - un
- nursing_
- Deficit usor
- alimentar din - prog
res
- ca in
uz - grad
- atava , pe care asez tacamurile necesare in ul
ordinea de
- fo - auto
losirii,cana cu nomi
supa si farfuria e
cu felul al doi- - alim
lea.Asez o entar
- masuta peste un a
prosop curat pe - .
coapsele Cont
p.supraveghez inui
alimentatia fara a - ingri
grabi ritmul de jirile
administrare . - speci
fice
- asest
ei
- nevo
i

58
-