Strategii organizatorale pentru viitor

Initial conceptul de strategie era folosit doar in context militar (gr,

stratos armata + agein a conduce). Din 1887 are si uzuri non-militare.

In context economic strategia poate fi definita in felul urmator:

`Strategia este directia si scopul unei organizatii pe termen lung: ideal

care corespunde cu resursele, mediul in schimbare, in special piata si clientii
pentru a intruni asteptarile actionarilor.` (Johnson et al., 2008)

Strategia economic reprezint ansamblul obiectivelor economice pe

care conducerea unei firme i propune s le realizeze. Obiectivele sunt
stabilite pe baza studiilor, cercetrilor tiinifice, prognozelor, aciuni ce
trebuie ntreprinse pe diferite orizonturi de timp i modul de alocare a
resurselor n vederea meninerii competitivitii i a dezvoltrii viitoare a
firmei.

Strategia include determinarea si evaluarea cailor alternative pentru

realizarea misiunilor si obiectivelor unitatii economice si alegerea variantei
ce va fi adoptata.

n absenta deciziilor strategice managerii sunt obligati sa recurga la o

serie de manevre tactice care, subordonate intereselor momentane, nu fac
posibila dinamizarea dezvoltarii.

Strategiile nseamna, caile pe care ne decidem sa mergem, cu ce ne

mbracam si ne ncaltam la acest drum, pe cine acceptam sa luam tovaras
de cale, unde ne oprim sa mncam si sa bem apa, cnd vrem sa ajungem
acolo si ct suntem dispusi sa cheltuim.

Obiectivele strategice au n vedere:

- mediul nconjurator (restrictiile si ocaziile favorabile)

- situatia interna (resursele si posibilitatile organizatiei)

n raport cu orizontul de timp stabilit pot fi:

- pe termen scurt

- pe termen mediu
- pe termen lung

n raport cu nivelul i influena pe care o exercita asupra activitii pot

fi:

- obiective stabilite pentru nivelul organizaiei superioare (corporaii, holding-

uri, grup de ntreprinderi)

- obiective cu caracter divizionar cnd se refer la o anumit latura de

activitate a unei ntreprinderi (ex: obiective ale activitii marketing)

- obiective cu caracter departamental - se refer la un anumit departament

al firmei (ex: departamentul comercial)

Tipologia alternativelor strategice

Exista patru strategii de baza:

- defensiva

- de stabilitate

- de crestere

- combinata

Strategiile Defensive
Se mai numesc si strategii de reducere sau strategii de economie.

Au scopul de a proteja avantajele competitive ale firmei.

Alt scop este micorarea riscului de a fi surprini de concuren,

slbirea intensitii oricrui atac strategic, determinarea competitorilor s
renune la declanarea unei ofensive strategice, meninerea poziiei
competitive a firmei.

Prin aceasta strategie compania are intentia de a reduce. Aceasta

include vanzarea unor active, reducerea numarului de produse pe care il
vindea sau iesirea din unele tari in care opera.

Strategiile defensive sunt specifice situatiilor de criza (pe piata sau n

interiorul firmei) n care se pune problema supravietuirii, pe termen scurt sau
lung, ntr-o economie n continua si haotica miscare.

Strategiile defensive:
- implica reducerea activitatii;

- se aplica n situatiile n care nu exista alternativa.

Tipuri de strategii defensive:

1.strategia ntoarcerii radicale

- obiectiv: ntoarcerea organizatiei la punctul de profitabilitate, prin

reducerea costurilor

- mijloace: eliminarea produselor nerentabile, vnzarea sau concesionarea

unor cladiri si utilaje, concedieri etc.

"Punctul De Profitabilitate" este punctul n care costurile productiei sunt

egale cu veniturile obtinute din vnzare. Se mai numeste punct
mort [Breakeven point; Point noir]. Este punctul de la care firma ncepe sa
cstige - punctul din care trecem de la pierderi la cstig.

Punctul de profitabilitate exista si poate fi calculat pentru orice

organizatie, oricare ar fi obiectul sau de activitate.

Una dintre solutii este de a ncerca o scadere a cheltuielilor:

- am putea ncerca sa cautam alti furnizori, pentru a ne aproviziona mai ieftin

- am putea sa ne gndim la cresterea productivitatii muncii, dar acest lucru

este posibil cu rezultate palpabile doar daca schimbam ceva si n nzestrarea
tehnica a liniilor de productie si n conditiile de munca; ori nu suntem n
situatia de a cheltui suplimentar pentru asa ceva

- exista solutia scoaterii din productie a unor bunuri si servicii, considerate

insuficient de rentabile sau chiar cele care produc pierderi

- ne-am putea concentra doar pe un singur segment de piata, pe care-l

consideram cel mai favorabil, si sa producem doar pentru acesta; astfel am
nchide acele capacitati care, n acest moment, nu ne mai ajuta

- vom reduce la minim cheltuielile cu administratia si toate acele cheltuieli

care nu sunt absolut necesare

- putem nchiria o parte din spatiile noastre, sau din mijloacele de productie
sau din cele de transport, la limita chiar le putem vinde

- daca alta solutie nu exista, va trebui sa concediem o parte din personal

 Oricum trebuie facute sacrificii, altfel nu avem sanse sa rezistam si
poate, n vremuri mai bune, sa revenim.

2.strategia deposedarii partiale

Presupune cedarea (vnzarea) unei parti din activele firmei, ca singura

cale viabila de supravietuire (n acest moment).

Firma se afla ntr-o situatie mult mai dificila dect cea analizata n cazul
strategiei de ntoarcere la punctul de profitabilitate; de data aceasta nu mai
sunt suficiente masurile amintite de scadere a costurilor.

Firma trebuie obligatoriu sa renunte la unele spatii, utilaje,

echipamente, instalatii, drepturi de exclusivitate etc. Prin vnzarea acestora
va trebui sa obtina lichiditatile de care are absoluta nevoie n acest moment
pentru a putea supravietui.

Este evident ca firma nu va mai avea puterea de altadata, dar

important este ca a reusit sa supravietuiasca unei situatii extrem de
nefavorabile.

Acesta poate fi un nou nceput, dar cu o conditie esentiala: firma

trebuie serios curatata de tot ceea ce nseamna, n ultima instanta, o proasta
administrare: o schema organizatorica umflata si greoaie, cu lucratori care
nu stiu exact ce trebuie sa faca, cu relatii neclare ntre compartimente
si conducatori care nu-si pot motiva si coordona oamenii; o politica
paguboasa de pastrare n fabricatie si/sau vnzare a tot felul de produse si
servicii care abia se "trasc" pe piata; actiuni ineficiente de marketing, o
politica de a trece de pe o zi pe alta si nici o idee de strategie.

Daca firma nu se schimba - tot sacrificiul a fost degeaba si sansele de

a avea un viitor sunt din ce n ce mai mici.

3. strategia lichidarii

Intreaga firma este vnduta sau dizolvata - nu exista o alta

solutie.Firma se afla ntr-o situatie fara iesire:

- are numeroase datorii pe care nu le poate achita pentru ca nu poate sau nu

are ce vinde

- nu-si poate continua activitatea pentru ca nu mai are cu ce plati materiile

prime, materialele, combustibilul, energia, oamenii de care este nevoie
- nici o banca nu o mai crediteaza

- nimeni nu este interesat de o asociere cu o firma aflata pe marginea

prapastiei

Firma nu este, totusi, ntr-o situatie de insolvabilitate totala. Prin

vnzare s-ar putea acoperi datoriile si ar mai ramne si ceva pentru a putea
ncepe, eventual, o alta afacere.

Lichidarea se poate face:

- obligatoriu - daca situatia financiara o impune;

- optional - lichidarea capitalului de catre proprietar n scopul lansarii n alte

afaceri.

Lichidarea (care nseamna, juridic, schimbarea proprietarilor) nu este

sinonima cu falimentul. Falimentul este o situatie de insolvabilitate totala.

Falimentul se declara de catre proprietar si se nregistreaza la tribunal.

nregistrarea pentru faliment nu exclude relansarea organizatiei n alte
domenii de activitate sau chiar n acelasi domeniu, cu nume schimbat.

n acceptiune generala falimentul este "o procedura de executie

colectiva permitnd creditorilor sa se organizeze pentru a obtine, din
vnzarea bunurilor debitorilor, cel putin o rambursare partiala a creantelor".

Falimentul permite protejarea companiei de executarea silita, haotica

din partea creditorilor.

Strategiile De Stabilitate
Strategiile de stabilitate, numite si strategii de stagnare sau strategii
conservative, sunt specifice organizatiilor multumite de "starea economica si
sociala" la care au ajuns, dupa un efort deosebit.

Prin strategia de stabilitate compania are intentia de a-si mentine

statutul. Va continua sa faca ceea ce facea pana in acel moment. Nimic nu se
schimba. Nici o crestere in productie, nici o intrare pe o piata noua, nici o
crestere in numarul de angajati.

Strategia de stabilitate nu nseamna, nsa, "a nu face nimic". Compania

realizeaza o serie de schimbari, de mica anvergura, n tehnologii, n structura
organizatorica, n produse sau servicii, n politicile de distributie, n tehnicile
de marketing. Se poate ajunge chiar la crestere, n mod metodic, nonagresiv.
Strategiile de stabilitate nu pot fi definite ca strategii pe termen lung.

Strategiile De Crestere
Sunt strategiile predominante n economia moderna.

Prin aceasta strategie organizatia are intentia de a creste. Aceasta

include decizii precum adaugarea unei noi linii de productie, extinderea in
alta tara, cumpararea unei alte companii sau cresterea investitiilor in energie
verde. Acestea pot fi considerate strategii ofensive

Principalele metode de promovare a ofensivei strategice sunt:

- atacul poziiilor tari (forte) ale competitorilor

- fortificarea punctelor slabe ale companiei

- orientarea spre domeniile/caracteristicile produselor/serviciilor crora rivalii

nu le-au acordat suficient importanta

- orientarea afacerilor spre situaiile n care competitorii au oferit condiii

calitate - pre mai puin avantajoase

- iniierea unor ofensive de amploare

- ofensiva ntr-o sfer cu caracter de pionierat

- ofensiva de gheril

- loviturile prioritare prealabile

- afaceri cu clieni de prestigiu

- obinerea celor mai bune poziii geografice

- extinderea capacitii de producie

- incercarea de a avea cele mai bune materii prime, materiale

Se pot evidenia trei alternative strategice fundamentale:

1. Dominarea global prin costuri este o strategie prin care firma i propune
s produc, s comercializeze produsele i serviciile cu costuri, preuri mai
mici ca ale concurenilor de pe ntreaga pia.
2. Diferenierea produsului (gamei sortimentale/serviciului) consta n
realizarea unui produs sau prestarea unui serviciu care s fie perceput ca
unic n domeniul afacerii respective.

3) Concentrarea asupra unui anumit segment de piaa este o strategie ce se

bazeaz pe ideea c firma este capabil s satisfac, s observe un anumit
segment al pieei mai bine dect ceilali competitori care au n vedere
ntreaga pia.

Caile de realizare a cresterii sunt variate. Acestea ar putea fi grupate

n trei mari categorii:

- concentrarea

- integrarea

- diversificarea.

1. Strategii de concentrare

Sunt strategii de crestere a afacerilor curente prin focalizarea pe unul

sau mai multe produse sau servicii. Riscurile initiale sunt mici, exista
posibilitatea reducerii relative a costurilor, datorita cresterii seriilor de
fabricatie.

Concentrarea se poate realiza pe doua cai:

- dezvoltarea pietei (expansiunea pe segmente de piata sau arii geografice

noi)

- dezvoltarea produsului (modificarea produsului de baza, cel ce aduce n

prezent cele mai mari profituri, dar are si certe perspective de piata)

2. Strategii de integrare

Exista doua acceptiuni de baza ale strategiei:

- integrarea pe orizontala adica adaugarea unor produse asemanatoare ce

pot fi vndute prin reteaua curenta de distributie si realizarea unor elemente
de produs sau serviciu necesare produselor sau serviciilor finale ale altei
firme si reciproc (integrarea pe orizontala determina aparitia unor extrem de
importante retele).

- integrarea pe verticala adica largirea ariei activitatii fie nainte, fie napoi, n
raport cu afacerile curente, pe lantul productie vnzare (Ex. decizia firmei
Coca-Cola de a-si produce singura ambalajele necesare - integrare napoi - si
de a-si realiza propria retea de distributie - integrare nainte).

3. Strategii de diversificare

Se caracterizeaza prin "miscarea" organizatiei economice ntr-un

domeniu diferit de afacerile ei curente. Diversificarea poate fi:

- diversificare concentrica. Firma asimileaza produse noi, a caror fabricatie se

realizeaza partial cu tehnologii existente (Ex. firmele "Pepsi-Cola" si "Coca-
Cola" realizeaza sucuri pe baza de citrice, cu aceeasi tehnica si tehnologie
utilizata la produsul de baza).

- diversificare conglomerat. Noul domeniu de activitate este complet diferit

de afacerile curente ale organizatiei (Ex. aceleasi firme intra n productia de
alimente preambalate sau n alimentatia publica).

Strategiile Combinate
O strategie combinata este uzuala companiilor mari cu multe
departamente. Printr-o strategie combinata un departament al companiei va
urmari o strategie pe cand alt departament va urma alta strategie. Spre
exemplu un departament se va retrage dintr-o zona geografica unde isi
desfasura activitatea pentru ca alt departament sa-si extinda productia
pentru a satisface o cerere mai mare a produsului.

Elaborarea unei strategii economice se face parcurgnd etapele :

1. analiza situaiei curente

2. examinarea perspectivelor pentru viitor

3. elaborarea unui set de alternative strategice pentru viitor i alegerea

strategiei de urmat

4. punerea strategiei economice adoptate n aplicare

5. evaluarea strategiei i controlul ei.

Bibliografie:
- http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/cornescu/cap3.htm
- http://www.scritub.com/economie/STRATEGII-ECONOMICE-ALE-
INTREP1126241016.php

- http://www.scritub.com/management/MANAGEMENT-
STRATEGII2341222512.php

- S. Quinn - Management Basics, 2010

- N. Ritson Strategic Management, 2013