S.D.Spencer, Romania Si Conferinta de Pace de La Paris PDF

Pe coperta: Salvador Dali, Marele paranoic, 1936
Muzeul Boymans-Van Beuningen, Rotterdam
A ceasta carte a aparut cu sprijinul

Fundatiei SO RO S
Sherman David Spector, Romania al the Paris Peace Conference. A

Study o f the Diplomacy o f Ion I.C. Brdtianu, Bookman Associates, Inc.,
New York, 1962; The Rom anian Cultural Foundation, lai, 1995.
1995 Institutul European Ia?i
ISBN: 973-9148-78-6 PRINTED IN ROMANIA

r-SM
SHERMAN DAVID SPECTOR
Romania
Conferinta de Pace de la Paris

D ip lo m atia lui Ion I.C. B ratianu
Traducere de Sorin PARVU
BCU Cluj-Napoca
ISThO 2000 00449
kblio t ECa
INSTITUTUL EUROPEAN
1995
Sherman David SPECTOR
87. M inuta edintei din I februarie se afla in U.S. F oreign Relations,

P P C , III, pp. 840-855; $i Miller, Diary, XIV, pp. 162-182.
Dupa parerea a doi istorici, rezervele lui Orlando aveau ca baza doar
hotarirea sa de a sustine revendicarile romaneti ?i de a apara tratativele
secrete. Vezi Binkley, p. 530; ;i M arston, p. 115.
La 31 ianuarie Lansing ii sugerase lui W ilson ca toate chestiunile
teritoriale, inclusiv disputa in privinta Banatului, sa fie luate in considerare
in intregim e, i nu ca probleme inter-statale separate. El s-a opus infiintarii
de comisii teritoriale, care sa analizeze probleme izolate i tara legatura.
W ilson a respins propunerea (U.S. Foreign Relations. PPC, XI, pp. 66-67).
88. D ovezile docum entare existente nu sustin d ecla ratia lui C le-
menceau. Poate ca el se referea la hotarirea Consiliului din 12 ianuarie de a
acorda doua locuri Romaniei. B alfour i-a exprim at indoielile cu privire la
reform ularea tuturor artico lelo r A liantei. Sonnino nu 1-a co n trazis pe
B alfo u r, dar a prop u s, in schim b, am in area d is c u tiilo r p riv ito a re la
validitatea Aliantei. Subiectul nu a mai lost abordat in Consiliu.
89. Baker (W oodrow Wilson and W orld Settlem ent, I, pp. 186-187)
afirm a ca Orlando s-a alarm at. Steed ( Through Thirty Years, II, p. 273)
citeaza un delegat roman, caruia nu-i da numele, care ar fi dezvaluit ca Italia
i Romania au incheiat o intelegere in privinta mentinerii tratatelor secrete.
90. Pentru alte descrieri ale acestci $edinte, vezi Almond i Lutz,
pp. 546-548, asupra revendicarii Bucovinei de catre B ratianu; i Deak,
pp. 2-34, pentru inechitatea revendicarilor Romaniei; $i Lederer, pp. 253-272,
pentru punctul de vederc sirb.
91. Nicolson, p. 126.
92. Jules Laroche, An Quai d'O rsay avec B riand et Poincare, 1913-
1926, p. 34.
93. Lloyd George, War Memoirs, I, pp. 313-314, i II, p. 546.
94. N icolson, pp. 134-135, 255.
95. M arghilom an, IV, p. 229.
96. D aily Review o f the Foreign P ress, V, februarie 1919, p. 313.
97. The Q uestion o f the B dndt, The N ew E urope , X, No. 122,
pp. 97-103.
98. G eneral M ordacq, Le M inistere Clemenceau: journal d un temoin,
III, p. 110.
Conform probelor disponibile, Clem enceau nu i-a acordat lui Bratianu
decit o singura intrevedere scurta. Singura intrevedere pe care se tie ca i-a
acordat-o W ilson lui B ratianu a fost la 17 aprilie, ?i a durat doar 15 minute.
V ezi Edith B olling W ilson, M y M em oir, p. 254; i Dillon, p. 111.
124
\
III. D E L I M I T A R E A
FRON TIERELO R ROMANIEI
Sem iluna hurtii rom anefti s-a imp!init prin Unirea cu Transilvahia.
(W. Churchill)1
C o m isia te rito ria la rom ana

Consiliul Suprem a numit opt experti, la 3 februarie, pentru a
lucra in Comisia pentru studierea problemelor teritoriale legate de
Romania . Cei numiti erau Sir Eyre Crowe i Allen W.A. Leeper
pentru M area Britanie, Andre Tardieu si Jules Laroche pentru Franta,
Giacomo De Martino ?i Contele Vannutelli-Rey pentru Italia, Clive
Day $i Charles Seymour pentru Statele Unite2. Actele oficiale, cuprin-
zind revendicarile Romaniei i ale Serbiei, au fost inaintate, la prima
lor intilnire, pe 8 februarie. Membrii francezi si italieni ar fi vrut sa
includa clauzele Aliantei din 1916, dar am ericanii $i britanicii au
insistat ca nimeni altcincva decit Consiliul Suprem sa-i hotarasca
valabilitatea. Intrucit Consiliul nu a ajuns vreodata la un consens
oficial, diferentele de opinie au fost mai degraba incurajate, decit
destramate de neputinta sa de a hotari statutul tarilor din Alianta.
Expertii am ericani au prezentat in fata Consiliului un plan
detaliat de ratificari teritoriale, rezultatul studiilor prodigioase ale unui
grup de oameni de ?tiinta, cunoscut sub numele dz Inquiry, infiintat de
colonelul House in 1917'. Clive Day ?i colegii sai au dorit initial
pastrarea Monarhiei Habsburgice i crearea unei federatii balcanice,
drept solutia cea mai buna in problem ele Europei de Est. Aceste
recomandari coincideau cu cele paisprezece puncte initiale. Speciali?tii
nu au sustinut refacerea hartii pina ce Wilson nu a luat in considerare,
ca solutie mai practica, dezmembrarea Monarhiei Austro-Ungare4. In
octombrie 1918, Day a recomandat sa se acorde Romaniei regiuni din
A ustro-Ungaria populate de majoritati romanesti,-daca aceasta garanta
Sherman David SPECTOll
drepturile jninoritatilor. El a fost in favoarea impartirii Banatului i a

propus ca Romania sa retroccdeze Dobrogea de sud, deoarece aici se
aflau mai multi bulgari decit roman i \ Charles Seymour a sintetizat
propunerile lui Day, modificind reeensamintul ungar din 1910, pentru
a dovedi ca Romania intrecea cu mult la num ar pe m aghiari, in
majoritatea regiunilor pretinse de aceasta tara. Recomandarile Comi-
siei Inquiry, prezentate lui Wilson in ianuarie 1919, stipulau acordarea
Transilvaniei Romaniei, cu exceptia oraselor predominant maghiare
Satu-Mare, Oradea ?i Arad; impartirea Banatului pe o baza etnica, cu
accentul cuvenit pe criteriile economice î politice; apartenenta la
Romania a unor parti etnic romanesti din Crisana si Bucovina; retro-
cedarea Dobrogei de sud; control international asupra Dunarii si asupra
cailor ferate care traversau Ungaria; apartenenta intregii Basarabii la
Romania; un accent deosebit pe chestiunile legate de interesele cco-
nomice ale Europei Centrale i de Est in intregul ei- Aceste propuncri
indicau cu claritate ca Statele Unite intentional! sa ignore Alianta din
1916. In propunerile Comisiei Inquiry nu se faeeau nici un fel de
trimiteri la acest tratat. Comisia respectiva se pare ca nu tinea seama de
el. Departamentul de Stat comunicasc Bucurestilor numai expresii
neangajante, iar Wilson s-a voit surd si orb lata de accsta6.
Echivalentul britanic al Comisiei Inquiry cra Departamentul de
Informatii Politice al Foreign Office-ului, condus de Sir William
George Tyrrell7. Acest grup a redactat renumitele Manuale ale Pacii,
editate de George W alter Prothero8. La inceput, britanicii, ca $i
am ericanii, sustineau integritatea Monarhiei Habsburgice i ideea
erearii unei federatii balcanice. Lloyd George prezentase aceste planuri
in cuvintarea sa din 5 ianuarie 1918. Dar in timpul anului 1918,
proiectele britanice i americane au fost revizuite, a$a incit, in luna
august, Foreign Office-ul propunea dezmembrarea Monarhiei Hab
sburgice9. Aceasta idee era clar dezvoltata in propunerile prezentate
lui Lloyd George, la 2 august 1918, care recomandau ca Romania sa
rezolve chestiunea unitatii sale nationale, sa retrocedeze Bulgariei o
parte din Dobrogea de sud, sa ii ofere Ungariei ieirea la mare pe
Dunare i sa intre intr-o federatie econom ica a statelor europene
centrale i de est. Britanicii presupuneau ca schimburile treptate de
populatii ar putea reduce tensiunea si insistau asupra garantarii dreptu-
12f>
Rom ania si Conferinta de Pace de la Paris
rilor m inoritatilor de catre toate statele10. Aceste propuneri au fost

definite mai clar in toamna anului 1918 ,cind Foreign Office-ul a
recomandat ca Romania sa obtina intreaga Transilvanie, ca Banatul sa
lie impartit - Romaniei revenindu-i o frontiers mai favorabila decit
Serbiei ca Bucovina sa lie divizata intre Romania si un stat rutean,
!ji ca traficul fluvial de pe Dunare sa fie supraveghcat de o comisie
internationala de control1-1. In luna decembrie, delegatia britanica i-a
revizuit programul, pentru a -1 pune in concordanta cu cel al ameri-
canilor. Citind cuvintele lui Wilson - trebuie sa fim drepti cu cei fata
de care nu am dori sa fim drepti - britanicii propuneau tratarea
maghiarilor conform prineipiilor aplicabile Romaniei, deoarece Anglia
ii asuma pozitia dezinteresata si impartiala tie mediator, sperind
astfel sa citige colaborarea cordiala a Statelor Unite. Deciziile finale
asupra frontierelor reveneau Conferintei de Pace, dar in cazul cind
statele interesate incheiau intelegeri bilaterale sau multilaterale, rolul
Conferintei era doar sa ratifice ceea ce se stabilise. Daca nu se putea
ajunge la nici un fel de aranjamente, Conferinta urma sa fie imputer-
nicita pentru a le impune, prin forta armelor, daca era necesar. in
recomandarile britanice, nici o referire la Alianta din 1916 nu a fost
facuta12.
Guvernul francez a organizat un grup in decembrie 1918 pentru
a formula un program de pace. Comitetul de studii a schitat un plan
j comprehensiv pentru stabilirea frontierelor, care a fost intocmit de
Andre Tardieu *ji Emmanuel De Martonne, un expert in etnografia
" Europei Centrale ?i de E st1''. De Martonne, secretar al Comitctului, a
schitat recom andarile pentru Romania.- El a propus doua solutii in
disputa pentru Banat, favorabile pentru Serbia si, rcspectiv, Romania.
Cu privire la Transilvania .si Criâna, De Martonne i-a preferat pe
romani, insistind ca, in eventualitatea dobindirii regiunilor locuite de
majbritati maghiare, Romania sa garanteze drepturile minoritatilor. El
a atribuit toata Basarabia Romaniei, pe baza majoritatii de 72% a
romanilor cit !ji datorita eroismului rom anilor (un factor neluat in
seania de colegii americani si britanici):
Rom ania nu a form ulat niciodata preten tii oficiale legate de
Basarabia. A intrat in razboi p en tru a-si realiza uniatea ei
nalionald, farct a spune nici un cuvint despre Basarabia. Basarabia
a fo s t a cordatd R om aniei intr-o vrem e c in d ea era cucerita,

sufocatd de inamic i fortata sa semneze o pace rufinoasa, intr-o
vreme cind se pdrea ca trebuie sd renunte p entru totdeauna la
Transilvania, pentru care ridicase armele.
Programul francez era diferit in mod radical de cel american i britanic
cu privire la Dobrogea de sud. De Martonne a insistat ca Romania sa
o recapete i chiar sa obtina o parte in plus din Bulgaria, ceea ce ar
permite dezvoltarea unor porturi mai eficace. El a negat ca romanii ar
fi in minoritate, ei constituind 55% din totalul populatiei. In ceea ce
prive?te Bucovina, De Martonne a propus trim iterea unei comisii, care
sa schiteze o frontiers adecvata14.
StatutuI B a sa rab ie i
' Comisia a acordat Basarabia Romaniei, pe baza de consideratii
istorice, economice i etnicc" in potida suspiciunilor expertilor ameri-
cani, britanici ?i italieni privind votul Sfatului Tarii. Crowe a convins
pe ceilalti sa nu il ia in seama:
Romania va prirni probabil mult din ce a cerut, dar un asemenea
aranjamenl ar trebui justificat pe considerente etnice i nationale
si nu p o rn in d de la prem ise bazate p e situatia militara a Romaniei
sau p e ocuparea provizorie de teritoriuL\
Cind Bratianu s-a prezentat in fata Comisiei, la 28 februarie, i
s-au pus intrebari despre vot. El a numit Statu! Tarii o intrunire legal
constituita, recunoscuta de Guvernul Provizoriu rus. Fiind de acord cu
faptul ca romanii formau numai 72% din populatie, Primul M inistru i-a
asigurat pe experti ca alogenii nu sint nemultumiti de forta de ocupatie
i ca reforma agrara iminenta ii va domoli pe cei care a?teptau un ajutor
de la bolevici, potolindu-i pe marii proprietari care preferau dominatia
rusa, in speranta ca Guvernul bol$evic ii va despagubi pentru pierderi.
Bratianu a dcclarat ca, in definitiv, basarabenii de toate nationalitatile
i?i datorau viata prezentei romanesti. Aceste asigurari nu au impiedicat
Com isia sa recom ande ca Rom ania sa garanteze drepturile m ino
ritatilor16.
128
R om ania $i Conferinta de Pace de la Paris
Problem a B u co vin e i. P rim a faza

Britanicii, schimbindu-i planui initial de a imparti Bucovina
intrc Romania ?i un stat rutean, i-au unit glasul cu francezii i italienii,
rccomandind ca intreaga provincie sa revina Romaniei. Crowe credea
ca 300.000 de ruteni vor beneficia de incorporarea lor la Romania,
chiar daca erau slavi. Primind intreaga provincie, afirma el, Romania
i?i va asigura o frontiera u$Or de aparat. Italienii ail erezut ca acest
aranjament ar compensa pierderea a 1 00.000 de romani, aflati la est de
Nistru. Pozitia italiana, vizind acordarea de regiuni com pensatorii
pentru pierderea unor teritorii, nu parea acceptabila americanilor, care
au insistat asupra impartirii. Seymour a schitat o frontiera lesne de
aparat, care sa perm its unirea rutenilor cu compatriotii lor intr-un stat
rutean, sau intr-un viitor stat liber al Galitiei de est. in opozitie cu
ceilalti, expertii americani au ridicat apoi obiectiuni cu privire la
valabilitatea actelor de unire ale adunarilor nationale, pentru ca acele
plebiscite violau flagrant hotarirea Consiliului Suprem din 25 ianuarie,
care interzicea alipirea neautorizatS de teritorii17.
Discutia asupra Bucovinei a fost intrcruptS la 11 februarie, cind
Clemenceau a insarcinat Com isja sa exam ineze imediat frontiera
romano-ungara. Sosisera la Paris rapoarte privind incercarile roma
nilor de a ocupa teritoriul pur maghiar, iar Bratianu a i cerut permi-
siunea sa ocupe teritoriul de dincolo de linia stabilita prin Alianta din
1916, astfel incit sa se poata opune asa-num itelor provocari ma-
ghiare18. Clemenceau a dorit sa stabileasca o frontiera inainte de a
subscrie la cererea lui Bratianu.
Tardieu, preedintele Comisiei, se baza implicit pe validitatea
Aliantei din 1916. El imparta?ea cu italienii aceasta convingere. De
fapt, italienii devenisera foarte filantropi, propunind, la 11 februarie,
sa acorde Romaniei o frontiera de-a lilngUl Tisei, chiar daca Bratianu
nu. pretinsese vreodata atit de mult teritoriu pur maghiar. Vannu-
telli-Rey a recunoscut ca hotarul sau nu reprezenta frontiera etnica cea
mai buna, dar Romania si nu Ungaria era statul aliat19. Francezii n-au
mers atit de departe i au recomandat ca orasele maghiare Satu-Mare
yi Oradea sa fie acordate Rom aniei, intrucit am bele erau noduri
feroviare puternice, vitale pentru prosperitatea romanilor. Americanii
doreau ca Ungaria sa ramina cu caile ferate laterale, precum $i cu cele
129
doua ora?e, ?i au respins ideea unei frontiere bazate in mod cxclusiv pe

criterii economice. Cind francezii au pomenit valoarea strategica a
cailor ferate pentru romani, americanii au refuzat sa-si schimbe opinia,
adaugmd ca nu sint de parere ca aceasta Comisie, in deciziile ei, are
menirea de a stabili egalitati acolo unde natura a creat inegalitati.
La acest punct s-au facut eunoscute adevaratele intentii ale
Frantei. Tardieu a aratat ca Marele Stat Major Francez cerea inclu-
derea celor doua ora?e i a liniei ferate dintre ele in Romania, ca
aceasta sa aiba frontiera de aparare in eventualitatea unor noi ostilitati.
Laroche a adaugat:
Nu este suficient sa se acorde natiunilor privilegiul de a trai in
pace. Este necesar sa le fe rim de moarte si sa le punem in pozitia
de a rezista agresiunii.
Cind americanii au sugerat ca Romania sa-?i construiasca propriile ei
linii ferate, paralele cu cele lasate Ungariei, britanicii au fost de acord
cu expertii francezi i italieni, pentru a li se opune americanilor. Era
clar ca nu ar exista nici o legatura de calc ferata intre zonele sudice $i
nordicc ale Transilvaniei, daca linia nu ar fi acordata Romaniei. Daca
Satu-Mare, Oradea si Arad (orase prin care trecea linia in cauza) ar fi
date Romaniei, situatia ar fi absurda. frenurile ar traversa si retraversa
frontierele internationale mergind de la un ora? la altul. Americanii au
insistat, totui, ca Romania sa construiasca noi linii, ca astfel sa se
creeze cea mai buna frontiera etnica. Disputa a fost lasata in seama
specia!itiIor in caile ferate.
Comisia a fost de acord, in unanimitate, sa refuze Romaniei
comitatul predominant maghiar Bekes i cea mai mare parte a comi-
tatului maghiar Cjanad. Aceasta decizie viola Alianta din 1916, care
promisese Romaniei tot Cianadul20. Pierderea celei mai mari parti din
Cianad a lipsit Romania de gurile Mureului, principala cale navigabila
a Transilvaniei. In plus, Cianadul se Tntindea exact la nord dc Torontal,
comitat banatean disputat de Romania si Serbia. Cel mai nefavorabil
aspect al acestei recomandari a fost hotarirea de a refuza Romaniei o
frontiera cu Ungaria de-a lungul intregului curs al Tisei, de la Szeged
in sud la Vasaros-Nameny in nord.
La mai putin de o saptamina de la decizia Comisiei, trupele
romaneti avansau spre vest in incercarea de a alipi tot teritoriul de la
130
Rom ania i Conferinta de Pace de la Paris
esl de Tisa. Nereu$ita lui d Esperey in trasarea unei linii precise de

demarcatie intre armatele romane ?i cele ungure?ti, precum si ezitarea
Consiliului de a amenda armistitiul in favoarea Romaniei, i-au oferit
lui Bratianu ocaziade a avansafara nici o interdictie. M isiunea militara
franceza de la Budapesta a dat instructiuni Guvernului ungar sa nu se
opuna trupelor romane care intrasera doar sa apere pe taranii romani.
In acelai timp, trupele cehe ?i sirbe^ti inaintau i ele in Ungaria21.
Aceste evenimente au fost discutate de Comisie la 17 februarie.
Laroche a explicat ca lui d Esperey ii lipsea autoritatea de a opri
ofensiva romanilor, deoarece Guvernul de la Bucureti, care nu era
semnatar al armistitiului, refuza sa recunoasca autoritatea Inaltului
C om andam ent A liat asupra Europei Centrale i de Est intr-o pro-
blem a care, dupa parerea lor, este o afacere particulara . El a propus
trimiterea unei armate interaliate in Ungaria pentru a im piedica izbuc-
nirea ostilitatilor sau prezentarea unui demers la Bucureti, care sa
aminteasca Romaniei de hotarirea Consiliului, din 25 ianuarie. Roma
nii ajunsesera deja la o linie care mergea de la Maramure-Sighet in
nord pina la un punct din sud, aproximativ la 100 mile est de Tisa22.
Comisia cerea Consiliului sa stabileasca o zona neutra in Ungaria
rasariteana, pentru a desparti trupele romane de cele ungare. Romaniei
i se va interzice avansarea in vestul caii ferate de la Satu-Mare, via
Oradea, spre Arad. Trupele romane^ti ar putea avansa pina la zece
kilometri fata de fiecare ora, dar nu vor ocupa nici unul dintre oraele
in proximitatea carora detineau pozitii. Acest culoar aproape coincidea
cu frontiera recomandata de americani. Ungurilor li se va interzice
sa-$i deplaseze trupele la est de o linie trasata la zece kilometri vest de
Vasaros Nameny, la confluenta celor doua Criûri i Algyo (exact la
nord de Szeged) pe Tisa. Aceasta linie se afla cam la $aizeci de mile
vest de frontiera prezentata prin Alianta din 191623.
Ve?tile despre inaintarea rom anilor au ajuns la Consiliu in
aceea?i zi (17 februarie). W inston C hurchill, Secretar de Stat la
Ministerul de Razboi, a insistat sa se trimita trupe Aliate in Europa
Centrala i de Est, pentru a apara statele mici de invazia bole-
vismului24. Lansing, eful executiv al delegatiei americane, cit timp
Wilson era acasa, de la 15 februarie pina la 17 martie, s-a opus acestui
plan, dar francezii, in final, I-au aprobat. Marcle Stat Major francez a
131
propus trimiterea in Ungaria a citorva divizii romaneti, care nu fac

nimic in Basarabia i Romania, pentru a inabu$i insurectia bol$e-
vica25. Generalul Alby, ?eful M arelui Stat M ajor francez, a depus
marturie, la 19 februarie, privitor la planul Marealului Foch de a salva
contingentul francez de la Odessa de avansarea Armatei Ro?ii i de a
forma o armata de cehi, polonezi, romani, sirbi ?i unele trupe Aliate
pentru a intra in Ucraina si Ungaria cu scopul de a stavili raspindirea
bolevismului26. Potrivit planului F'och, trupele romaneti vor ocupa
oraele Satu-Mare, Oradea ?i Carei ?i liniile ferate care legau aceste
orae. Trupele romane puteau ocupa nodurile de cale ferata pina la
sosirea intaririlor Aliate. lntrebat daca ocupatia romana a nodurilor de
cale ferata va influenta stabilirea frontierei, Alby a raspuns ca:
trebuia fa c u t tottilpentru a ne asigura ca ocupatia nu va prejudicia
deciziile Conferintei de Pace, a$a cum ocuparea capetelor de po d
de p e malul drept al Rinului, de catre trupele franceze, nu inseamna
transferal eventual al acelor capete de p o d hi Franta.
Dupa ce ezitarile i obiectiile americane au fost depaîte, Comisia a
inaintat Consiliului propunerea de a se crea o zona neutra27.
Consiliul a dezbatut problema zonei neutre la 21 februarie, In
timpul absentei conducatorilor Aliati. Wilson, Lloyd George i Orlando
se aflau acasa, iar Clem enceau era in convalescents dupa o rana
cauzata de glontele unui anarhist, la 15 februarie. Pichon a prezidat
sesiunea, la care au participat Lansing, Day, Crowe, Balfour, Sonnino
i Tardieu; ultimul a explicat ca d Esperey n-a fixat in armistitiu o linie
precisa de demarcatie intre trupele ungare i romaneti, deoarece
Romania ml reintrase inca in razboi2S. Trupele ungare ramasesera la
est de Tisa unde, potrivit lui Bratianu, m altratau taranii romani.
Trupele romane, raspunzind la apelurile taranilor, avansasera spre Tisa
i ocupau acum teritoriul promis prin Alianta din 1916. Admitind ca
trupele romane inaintasera in regiunile ce taceau obiectul dezbaterilor
Comisiei, Tardieu a explicat ca aceasta era o manevra prudenta, menita
sa impiedice reluarea razboiului ?i sS opreasca raspindirea bol?e-
vismului ce infectase Ungaria29. El a eerUt ca expertii militari Sa
stabileasca zona neutra i sa decida ce trupe trebuie sa o controleze.
132
Rom ania $i Conferinta de Pace de la Paris
Consiliul i-a supus planul consilierilor militari de la Versailles, un

organism condus de Generalul Belin, din armata franceza10.
I Irebuie am intit ca hotarirea de a supune planul deliberarii
consilierilor militari a fost stabilita in timpul absen|ei celor Patru
Mari. Cind liderii au aflat aceasta, s-au opus planului. Dar, pina la
mijlocul lui martie, au fost convini de Ministerul francez de Razboi ?i
de Quai d Orsay sa permita punerea in aplicare a planului, cu numele
codificat Foch31.
Aparitia bolevismului in Europa Centrala nu a intirziat sajoace
un rol hotaritor in multe dintre deciziile Consiliului. Influentata de
avertismentele lui Tardieu ?i Alby, Comisia recdmanda deja sa se
actioneze pentru oprirea bolevismului. Recomandarea ca Romania sa
ii asume controlul cailor ferate i sa avanseze in chiar inima Ungariei
a inlesnit crearea unui plan grandios pentru convocarea unei armate
interaliate in scopul eliminarii radicalismului maghiar i al atacarii
Rusiei Sovietice. Acestea erau implicatiile prezentarii planului Foch
de catre Tardieu32.
G reutatea stabilirii granitei romano-ungare a fost marita de
aceasta noua problema: daca s-ar adopta recomandarile americane,
Romaniei i s-ar refuza o granita care sa poata fi aparata. A cest
aranjam ent ar fi fost probabil impus in februarie, daca nu s-ar fi
deteriorat situajia din Ungaria. Statele Unite au fost, astfel, obligate sa
acorde sprijin moral, material i, poate, militar, pentru apararea statelor
europene centrale ?i de est im potriva pericolului raspindirii bolje-
vismului. in modul acesta americanii s-au gasit intr-o situatie fara
ieire. Daca impuneau un aranjament teritorial bazat pe examinarea
imparfiala a statisticilor ungare ?i romane^ti, un plan idealist derivat
din principiul wilsonian al autodeterm inarii, micile state aflate de
partea Puterilor Aliate s-ar intoaree, tara indoiala, impotriva lui Wilson
?i a Ligii Nafiunilor - ideea sa preferata. lar daca americanii cedau
presiunilor unui pragmatic Quai d Orsay, ca i doleantelor romanilor,
cehilor i sirbilor, se vor satisface pretentiile statelor mici, in timp ce
ulealismul mare{ al lui Wilson va primi o lovitura de moarte31.
133
Problem a fro n tie re i ro m ano -un gare.

A doua faza
Bratianu i Vaida-Voievod s-au prezentat inaintea Comisiei, la
22 februarie. Primul M inistru a cerut Gurile Muresului din Cianad,
precum i Gurile Tisei, canalele care legau aceste cai navigabile de
Dunare ?i caile ferate In discutie. Romania, a adaugat el, trebuie sa
obtina o legatura ferata neintrerupta cu Cehoslovacia i Polonia, chiar
daca promisiunile din Alianta trebuiau sa fie supralicitate. El a vorbit
despre planul sau de a-i invata pe m aghiarii din Transilvania ca
romanii sint acum stapini:
Mai inlii, Guvernul roman trebuie sa-si impima vointa pentru a-i
convinge de natura fin a la (...) a victoriei.
Agentii bol?evici din Budapesta distribuiau brouri antiromaneti
printre secui, sa?i ?i maghiari, iar unele dintre aceste documente purtau
sigiliul Ministerului de Razboi ungar. Odata cu corectarea acestei
situatii - i-a asigurat el pe experti -, Romania va adopta o politica
liberala forte tn ceea ce privete drepturile minoritatilor.
Bratianu ?i-a sporit pretentiile legate de teritoriul ungar urma-
rind alt sector, $i anume cerTnd coltul de nord al Maramuresului, pentru
ca Romania sa-?i asigure o frontiera mai lunga cu Cehoslovacia.
A ceasta va plasa linia ferata de la Satu-Mare pina la frontiera slovaca
m intregime pe teritoriul Romaniei, In loc de a traversa Ungaria Tnainte
de a ajunge la Csan. Tn Slovacin34.
Francezii au sprijinit aceste noi cereri pentru motive care au
devenit stravezii la 24 februarie, cind Generalul LeRond de la Marele
Stat M ajor a fost trimis la Consiliul Suprem de Mare?alul Foch, pentru-
a explica planul de a transporta armata poloneza a Generalului Haller
din Franta in Polonia, peste liniile ferate cerute de Bratianu. Accste
linii puteau, de asem enea, sa fie folosite de o arm ata interaliata
deplasindu-se din Serbia in Polonia, prin Ungaria. A doua zi (25 fe
bruarie), Foch a vorbit in fata Consiliului despre prim ejdia unei
apropieri ruso-germane. Referindu-se la nereusita lui Napoleon de a
stabili destule depozite de aprovizionare si linii adecvate de comu-
nicatii in 1918, Foch i-a prezentat planul de a eradicare a bolevis-
mului construind mai multe asemenea depozite si linii ferate, inainte
134
Rom ania si C onferinta de Pace de la P aris
de a intra in Rusia. El a propus folosirea de trupe poloneze, cehe,

linlandeze, grece?ti, alb-ruseti, sirbe si romanesti pentru a sttrpi orice
urma de simpatie pro-bolseviea din Europa Centrala i de Est i pentru
a avansa Tn Rusia. Acestei armate mamut i se va adauga o forta simbo-
lica de trupe Aliate. Polonia va fi baza cruciadei care ar ajunge aici
prin Baltica $i pe caile ferate care traverseaza Ungaria i Slovacia. De
aceea, Foch a subliniat ca era esential ca acele linii de cale ferata sa fie
puse sub controlul Romaniei, statul aliat cel mai apropiat35.
Acest plan Tndraznet a fost discutat de consilierii militari In
aceeai zi. Generalul Coanda a declarat ca Romania este pregatita sa
participe la campanie. Generalul Henrys, comandantul Armatei Fran-
ceze din Est i Generalul Charpy, ef al Statului Major al lui dEsperey
(Comandamentul Suprem Aliat din Est) erau acolo pentru a sprijini
cererea lui Coanda de a controla caile ferate, spre a stavili incercarile
maghiare de a-i ataca pe romani la est de Tisa. Consilierii militari au
aprobat planul lui Foch, pe care Marealul I-a prezentat Consiliului la
26 februarie. Foch a declarat ca operatiunea lui nu va afecta deciziile
finale asupra teritoriiior ocupate i ca ar trebui considerate ca o masura
temporara de asigurare a pacii. Singura obiectiune serioasa a venit de
la Balfour, caruia nu i-a placut referirea la Alianta din 1916, deoarece
avusesera loc multe discutii referitor la faptul ca Tratatul fusese sau
nu fusese abrogat de Intelegerea dintre Romania $i inamic. In sfirit,
s-a aprobat renuntarea la aceasta referire. Consiliul, in absenta celor
Patru Mari, a aprobat prima parte a planului lui Foch, i anume
stabilirea unei zone neutre Intre Romania i Ungaria. Romaniei i se va
permite o ocupatie temporara a nodurilor de cale ferata de la Sa-
tu-Mare, Oradea, Arad, Carei si Salonta. Ungaria ii va retrage trupele
in spatele unei linii de cinci kilometri, la vest de frontiera promisa
Romaniei prin Alianta din 1916. Limita sudica a zonei va urma albia
Mureului. Trupele franceze vor ocupa orasul Szeged (la confluenta
I isei cu Mureul) ?i vor supraveghea ocuparea Aradului de catre
trupele romane. Generalul Berthelot va furniza doua batalioane roma-
ne.'jli pentru apararea Aradului '*.
Aproblnd zona neutra, Puterile Aliate si-au exprimat acordul ca
Romania sa ocupe o linie care reprezenta o frontiera etnica adcevata.
Aceasta linie era totusi mai scurta cu 45 mile decit frontiera promisa in
135
Sherman David SPEC'TOR
Alianta, o reglementare care, se va vedea, nu 1-a multumit pe Bratianu.

Perm i|ind ocuparea acestei linii, Aliafii presupuneau ca ea este o
solutie tem porara $i ca rom anii se vor retrage dupa delim itarea
hotarului perm anent sau dupa disp aritia am enintarilor la adresa
Romaniei. Putini observatori, totusi, au anticipat evacuarea de catre
romani a terjtoriului acordat Ungariei. Generalul Tasker H. Bliss, un
profet inspirat, a prezis ca planul lui Foch va bulversa Conferinta de
Pace37. Totu?i, Bliss a votat odata cu ceilalti consilipri militari pentru
zona neutra si pentru a-i cere Romaniei sa participe la prjma faza a
planului ?i anume la stavilireabolevismului maghiar. Francezilor Ii se
daduse, de asemenea, ccir(e blanche pentru a-?i reahza planurile. Nu
numai ca faza militara a operatiei a fost aprobata de Consiliul Suprem
in absenta liderilor, dar Colonelul ^jouse a permis in mod necugetat
francezilor sa preia controlul asupra fazei politice a campaniei. El a
recomandat, la 27 februarie, crearea Comisiei Teritoriale Centrale
pentru a coordona lucrarile diverselor comisii numite pentru stabilirea
frontierelor. Andre Tardieu a fost nuinit presedintele acestui nou
organism. Toate comisiile teritoriale erau acum in miinile unor preje-
dinti franeezi38. Tardieu, in calitate de preedinte, putea acum sa
exercite o influenta considerabila pentru a revizui recom andarile
com isiilorin favoareaproiectelor Quai d Orsay-ului i ale Minjsterului
de Razboi.
tirile despre hotaririle Consiliului i-au incurajat pe ramani sa
ii pontinue politica. S-a trecvtt la concentrari de trype de-a lungul
Mure?ului. Consiliul Dirigent a anuntat, la 22 februarie, ca toti oficialii
maghiari din teritoriul ocupat de armata romana trebuie sa depuna
juram int fata de Regele Ferdinand sau, altminteri, sa renunte la slujbe
i la dreptul de pensje. Oamenii legii au fost obligati sa inveê limba
romana intr-un an; judecatorilor Ii s-au acordat ase luni. In Sibiu
(odinioara Hermannstadt), capitala Transilvaniei, ofiêri ai unui corp
transilvanean, adunat pentru a coopera cu armata romana, au jurat
credinta rezolutiei de la Alba Iulia. Organul oficial al Consiliului
Dirigent a inceput sa apara in romane^te, in locul scrierii dialectale
transitvancne3<;. Circulau rapoarte din Bucure?ti ?t SibuTctKpre msta-
bilitatea guvernului lui Karolyi; circula vestea ca romSnii mobilizeaza
o armata care sa inainteze sprc Budapesta. In efortul de a explica
136
interventia iminenta in Ungaria, ziarele romane?ti eontineau articole

despre atrocitatile comise de maghiari impotriva taranilor romani40.
Misiunea militara britanica de la Budapesta I-a avertizat pe Karolyi ca,
daca nu se eradica bolevismul, Aliatii ypr permite Romaniei, Ceho-
slovaciei i Serbiei sa ocupe toata Ungaria41.
Cind americanii s-au pi ins de intcrvcnjiile francezilor in favoa-
rea romanilor, Tardieu i-a asigurat de onestitatea intentiilor romane?ti.
Acest puternic romanofil, care i-a spus odata lui Saint-Aulaire ca este
intolerabil ca acest Consiliu sa n utreaca hotarft de partea Aliantei din
1916, putea spera acum sa dicteze lucrarile Comisiei fara team a de
opozitie, caci Consiliul tocmai aprohase prima etapa a planului Foch42.
De fapt, recom andarile initiale ale Comisiei privind zona neutra
(17 februarie) au fost anulate de Marele Stat Major francez, care
permitea acum romanilor sa ocupe principalele noduri de cale ferata.
Consiliul Suprem a aprobat chiar ocuparea nodurilor de cale ferata de
citre Romania43.
Actiunile lui Bratianu, Tn prima saptamma din martie, pareau o
consecinta directa a planurilor franceze. El a cerut (la 5 martie), dreptul
de a ocupa in Tntregime comitatele Arad, Bihor, Satu-Mare, Cianad ?i
Szilagy, pentru a obtine controlul principalelor cai ferate. O mare parte
a acestor comitate se aflau Tn zona neutra propusa, a carei delimitare
Bratianu a refuzat sa o respecte. El a subliniat ca ocuparea comitatelor
este esentiala pentru aparare i ar fi vrut sa captureze materialul de
razboi lasat Tn estiil Ungariei de germani i sa recupereze materialul
rulant i o cantitate de echipamente pe care, sustinea el, maghiarii le
transferasera din Transilvania44. Pentru a-si sprijini cererile, Primul
Ministru a Inceput sa publice saptaminalul de propaganda Bulletin
d informations roumaines, acuzTnd Ungaria ca terorizeaza pe romanii
de la est de Tisa i avertizTndu-i pe Aliati Tn privinta amenintarii
bolêvismului.
Invidios pe receptiile luxoase organizate la Paris in onoarea
unor eroi ai rezistentei, precum Regele Albert al Belgiei, Printul-Regent
Alexandru al Serbiei, Emirul Feisal si al|ii, Bratianu a fost de acord cu
un proiect conceput de Saint-Aulaire care, impreuna cu superiorii sai
de la Quai d Orsay, erau Tnsufletiti de entuziasm pentru planul Foch.
Saint-Aulaire a cerut ca Regina Maria sa vina la Paris ?i sa pledeze
137
pentru eauza Romaniei. Ea a sosit la 5 martie, a ocupat apartamentul

regal al Hotelului Ritz si a Tnceput sa le faca farmece lui Clemenceau
i altor conducatori Aliati4\
Bratianu a instruit-o pe Regina M aria cum sa trateze anumite
persoane influente. Ea s-a Tntilnit cu Clemenceau la 7 martie i 1-a auzit
perorind impotriva Romaniei, de care se prinde ca o lipitoare i
refuzind sa scuze Romania pentru pacea separata incheiata inainte sa
fie infrinti fratii. Regina M aria a explicat imprejurarile cu care se
confrunta Romania in 1918, provocate de Aliatii care au trecut la
bolevism. Clemenceau i-a amintit pe sirbi, care fusesera i ei incer-
cuiti i infrinti, dar care nu au solicitat niciodata o pace separata. El a
vorbit despre pretentia justa a Serbiei la Banatul de vest, care, a spus
el, se bucura de sprijinul britanic. Regina Maria a afirmat ca britanicii
nu inteieg geografia balcanica, un defect pe care ii propusese sa il
remedieze cind I?i va vizita rudele din Anglia. Ea sosise la Paris pentru
a-i atenua intransigenta, a subliniat Regina, i va reui, tot aa cum
reuise sa determine interventia Romaniei. Intilnirea lor s-a terminat
cu o caracterizare acida, schitata de Clemenceau lui Bratianu, cu
vocea plingareata a unui politician foarte antipatic46.
Regina Maria s-a Tntilnit cu Colonelul House la 8 martie, iar el
a considerat-o cea mai incintatoare personal itate dintre toate persoa-
nele regale pe care le-a intilnit vreodata47. Ea s-a intilnit ?i cu Herbert
Hoover, ef al Administratiei de Ajutor American $i reprezentant in
Consiliul Economic Suprem $i 1-a gasit mai putin abordabil decit pe
House, deoarece nu se lasa vrajit". Regina 1-a intilnit, apoi, pe Briand,
care a prom is sa sprijine aspiratiile rom anejti. Balfour a oferit o
receptie in onoarea ei, unde a afirmat hotarirea Angliei de a incheia o
pace m enita sa elimine orice diferend dintre Romania ?i Serbia48.
Maria a dejunat cu Wilson la 11 aprilie. Se spune ca Prejedintele a
condus firul conversatiei spre Liga Natiunilor. Hotarirea lui de a nu
ceda lingujirilor a indemnat-o pe Regina sa faca urmatoarele obser-
vatii:
Este un predicator innascut si ar p u te a fi un preot fo arte cultivat.
E fo a rte convins ca intotdeauna are dreptate. Mi-a predicat virtuos
cum sa tratam minoritatile. M-a mirat in m od deosebit placerea cu
care se asculta vorbind. I-am sugerat sfios ca trebuie sa se fi
R om ania si C onferinta de Pace de la P aris
fam iliarizat cu aceste dificultdti datoritd problem ei negrilor .vi

japonezilor din Statele Unite. La aceasta fi-a dezvelit dintii cam
mari intr-un zimbet politicos, a incruntat spnncenele ,si. a declarat
ca nu avea cuno^tinta de existenta unei problem e ja p o n e ze in
Statele Unite49.
Wilson a promis sa vorbeasca personal cu Bratianu, dar Regina Maria
nu credea ca Primul Ministru va realiza ceva, atita vreme cit nu putea
vorbi engleze^te50.
Regina a primit incurajari de laG eneralii francezi Foch, Petain,
Flenrys, care au prom is sa aprovizioneze Romania cu material de
razboi, i de la Poincare, care a primit-o cu entuziasm la o ceremonie
de la Sorbona, in calitatea sa de conducatoare a romanilor care se aflau
in zona Dunarii, cam in postura in care ne aflam noi la Strasbourg -
aceea de pastratori ai civilizatiei latine' 1.
Solicitarile Reginei M aria nu au primit raspunsurile dorite.
Presa franceza n-a prea fost receptiva la doleantele ei, daca e sa ne
luam dupa etichetarea pe care i-au facut-o, de Regina afacerista .
lonescu imparta?ea opinia sustinuta de multi oameni de stat Aliati,
cind lc-a reamintit ca intr-o monarhie constitutionala, cum era Roma
nia, Regele i cu atit mai putin Regina, nu sint responsabili pentru
onentarea politicii Rationale52. Aa cum au evoluat evenimentele in a
treia saptamina a lunii martie, era clar ca cei Patru Mari, care se
intorsesera la Consiliul Suprem , erau pe punctul de a determ ina
politica Romaniei.
| C r iz a din U n g aria
De?i mini?trii de Externe, care ii suplineau pe cei Patru Mari,
aprobasera mai devreme stabilirea zonei neutre, ulterior s-a hotarit sa
se apeleze la $efii de guvern, atunci cind vor reveni la Consiliu. Foch
!ji-a prezentat planul in fata celor Patru Mari, la 17 martie, i a cerut
acceptarea ajutorului romanesc fara intirziere ?i tara ezitare, datorita
(...) apropierii Romaniei de teatrul de operatiuni . Lloyd George,
Orlando i Wilson s-au opus cruciadei impotriva bol$evismului; acesta
din urma a numit-o o manevra menita doar sa perpetueze un mare
rau, chiar dupa ce Foch 1-a pus in garda asupra planurilor bol?evicilor
139
de a invada Romania prin Ucraina i Ungaria. Consiliul a respins

planul sau agresiv, dar a oferit ajutor militar m icilor puteri, daca ele
erau amenintate de un atac bol?evic. pentru a micora riscul qstilitatilor
dintre Romania i Ungaria, Consiliul a reafirmat ordinul de stabilire a
zonei neutre53.
Ordinul ce impunea zona a fost transmis lui Karolyi, la 20 m ar
tie , prin Locotenent-colonelul Vyx, din m isiunea militara Aliata de la
Budapesta. Karolyi a protestat zadarnic im potriva a ceea ce el preve-
dea, nu fara temei, ca va fi pierderea pentru tqtdeauna a unui teritoriu
predominant maghiar. Ultimatumul a produs o criza guvernamentala,
care a dus la demisia Guvernului Karolyi $i inlocuirea lui cu o coalitie
a sociali?tilor de stinga ?i a comuniijtilor, ultimii conduî de Bela Kun,
originar din Cluj-N apoca54. Scopul studiului npstru nu ne perm ite
discutarea celor 133 de zile ale Republicii Sovietice a Ungariei. Acest
interludiu a fost subiectul mai multor cercetari, cele mai multe dintre
ele mai mult incurcind lucpjrile decit descurcindu-le. Ne intereseaza
aici indeosebi rolul Rom aniei. Luarea puterii de catre com unijti
ameninfa sa fie un obstacol pentru alipirea de teritorii de catre Roma
nia. O cruciada romaneasca asupra bolevismului putea merge mina in
mina cu ocuparea ?i anexarea ulterioara a Basarabiei sau cu interventia
Japoniei in Siberia. Nimeni de la Paris nu putea contesta teoria lui
Bratianu, anume ca Romania este singura tara din Europa Centrala $i
de Est capabila sa restabileasca ordinea in Ungariav\ Bela Kun era la
fel de hotarit ca i Karolyi sa pastreze o Ungarie nedivizata. Aceasta
intentie i visul lui de a impune un regim comunist in tara au produs o
criza puternica. Imediat ce a primit vestile despre lovitura de stat din
Budapesta, Regele Ferdinand a convocat un Consiliu de Coroana
pentru a discuta deteriorarea situatiei. S-au facut propuneri pentru
instalarea unui cabinet de razboi la Bucurati sub conducerea Gene-
ralului Vaitoianu, ministrul de Razboi al lui Bratianu. S-a hotafit, pe
loc, trim iterea la Paris a lui Vaitoianu, care tocmai curatase Basarabia
de simpatizanîi bolevici, pentru a prezenta Aliatilor criza56. Minitrii
Aliaî s-au alaturat curentului general anti-Kun, aducind la cunotinta
Consiliului Suprem provocarile bolsevicilor maghiari57.
Un rezultat direct al crizei a fost hotarirea de la 25 martie, de a
reduce numarul membrUor Consiliului Suprem la cei patru ?efi de
140
Rom ania si Conferinta de Pace de la P aris
guvem. In ziua aceea a luat fiin ta , pentru a trata probleniele principale,

Consiliul celbr Patru, tn timp ce Consiliul mini?trilor de Externe, care
*i-a inceput sesiunile la 27 martie, se ocupa de chestiuni mai putin
importante58. Cei Patru Mari 1-au convocat pe Generalul Alby, la
25 martie, pentru a explica de ce dEsperey orddhase romanilor sS-i
atace pe bol?evicii maghiari59. Alby a negat un asemenea ordin, dar a
prezentat o nota a Guvernului roman care solicita provizii pentru
invadareaU ngariei ?i inaintarea in Ueraina, daca Aliatii em itun ordin
in acest sens. Marele Stat Major francez a aprobat trim iterea echipa-
mentului necesar. Wilson s-a alarmat tara rost: el a recunoscut lipsa de
eficacitate a zonei neutre tn prevenirea ostilitatilor, dar respingea inca
planul lui Foch ce viza o campanie anti-bol?evica. Referindu-se la
tipurile de comunism rus i ungar, Presedintele american a declarat:
Aceasta cOnfirma ideea mea de a lasa Rusia bolsevicilor; vorfierbe
in sue propriu pina ce imprejurarile ii vor fa ce p e ruiji mai isteji.
Clemenceau 1-a asigurat c3 zona nu corespunde unei frontiere finale ?i
a observat ca Uhgaria, i nu Romania, este statul inamic. Foch a
subliniat, din nou, rievoia de a intan Romania ca bastion impotriva
boIevismului $i, de data aceasta, a convins Consiliul sa trim ita
echipament militar in Romania. Lui Foch i s-a cerut chiar sa prega-
teasca un plan pentru ajutorarea Romaniei in caz de atac boleVic6(l.
Apatia lui Wilson poate fi pusa pe seama rapoartelor Misiunii
Coolidge din Viena si Budapesta, ai carei observatori au vazut ca
trupele romaneti ocupasera pozitii impotriva m aghiarilor in regiuni
care nu fusesera inca acordate oficial Romaniei. Ei I-au indemnat pe
Wilson sa-i oblige pe romani sa piece din Crisjana61. Coolidge, un
admirator al maghiarilor, a recomandat indulgenta fata de Ungaria,
permifindu-i-se sa refina regiunile secuiesti din Transilvania ?i s3
traseze o frontiera care sa lase Maramureûl Ungariei. Zonele Bana-
tului locuite de ?vabii germani urmau sa ramina $i ele Ungariei62.
Coolidge a venit la Paris la sfirsitul lunii martie, pentru a-?i
prezenta raportul. Era insotit de capitanul Nicholas Roosevelt, care
fusese la B udapesta cind Vyx inaintase ultim atum ul lui Karolyi.
Roosevelt vizitase ora?ul Bucure?ti, unde s-it intilnit cu mini?trii
( 'onstantinescU, Cicio-Pop i Vaitoianu, ca i cu eful Marelul Stat
Major, Constantin Prezan. Ei i-au vorbit despre hotarirea Romaniei de

a pune capat m altratarii rom anilor de la est de Tisa. Roosevelt a
observat ca armata este mobilizata sa inainteze pina in partea ungu-
reasca a zonei neutre. Intr-o convorbire cu Prezan, la 12 martie,
Roosevelt a aflat ca romanii se aflau in cuno$tinta de cauza privind
planul de stabilire a zonei neutre, inainte de anuntul oficial. Prezan a
lasat sa se inteleaga ca statele Aliate vor aproba acapararea de teritorii
ungureti de catre romani, in lumina ordinului emis de Consiliu ca
ungurii sa se retraga la vest de zona amintita6. Rooseveit a informat
delegatia americana ca romanii vor ataca daca Aliatii nu vor trimite
trupe care sa nimiceasca bolevismul in Ungaria. Avertismentul sau a
fost repetat de Philip Marshall Brown, profesor de relatii intcrnationale
la Universitatea Princeton, care s-a aflat la Budapesta in martie $i
aprilie, in calitate de membru al Misiunii Coolidge. Brown era de
parere ca maghiarii de toate orientarile politice vor intim pina cu
bucurie trupele americane sau britanice, dar le vor infrunta pe cele ale
celorlalte state aliate. El a prezis ca intreaga Ungarie il va sprijini pe
Bela Kun daca el se va opune dezmembrarii64.
Aceste observatii au determinat delegatia americana sa-1 sfatu-
iasca pe Wilson sa ia atitudine im potriva initierii unci cruciade impo
triva Ungariei. Generalul Bliss 1-a indemnat pe W ilson sa se tina
departe de criza. Zona, aprobata anterior de Bliss, se intindea in
teritoriul etnic maghiar i oferea Romaniei posibilitatea de a inainta in
Ungaria centrala. Daca acest Consiliu va insista in mentinerea i^pei.ca
un tampon in calea ostilitatilor, a opinat Bliss, zona va trebui sa fie
deplasata la est, in teritoriul pur romanesc. Daca acela?i Consiliu
refuza, Aliatii se vor implica intr-un conflict grav, angajind Rusia, care
va veni cu siguranta in ajutorul lui Kun. Rezultatul ar fi un razboi purtat
numai de trupele americane, intrucit Aliatii, obositi de razboi, ar lasa
totul pe seama americanilor. Bliss a propus anularea hotaririi care
stabilea zona ?i a solicitat sa se trim ita ordine catre d Esperey $i
Romania pentru a renunta la orice actiune. Ungaria, recomanda el, ar
trebui asigurata ca tratatul cu ea va fi inaintat pe baza celor paisprezece
puncte i a discursurilor ulterioare ale lui Wilson. Bliss i-a acuzat pe
Foch, Quai d Orsay-ul i Ministerul de Razboi, ca urzesc un complot
care im plica Statele Unite in scopul transformarii Frantei in putere
hegemonica asupra Europei Centrale i de Est65.
142
Rom ania .yz' Conferinta de Pace de la Paris
Se pare ca aceste avertismente 1-au convins pe Wilson, deoarece

el a m anifestat imediat o puternica opozitie fata de interventia tn
Ungaria. Lloyd George ?i Clemenceau au respins, de asemenea, planul
de a crea un cordon sanitar intre bolsevism i Europa de Vest16. Cind
Orlando a citat amenintarea bolsevismului im potriva Italiei, Puterea
Aliata cea mai apropiata de Ungaria, ceilalti au respins propunerea lui
ca Aliatii sa ocupe Budapesta. ln 4 iLug,-LI(>y-d --Geopge_ai.i,.,.ci:edfa-ga
Aliatii trebuie sa inabuse hnlsevismul din Ungaria, dgoarece:
existaputine tari care au atita nevoie de o revolutie. Am avut astazi
o convorbire cu cineva care a vizitat Ungaria $i care o cunoate
bine. Mi-a spus ca este tara care are cel mai mapoiat sistem agrar
din Europa. Taranii sint oprimati ca in Evul Mediu si inca mai
exista privilegii nobiliare.
Wilson a aprobat i a propus fixarea de frontiere nationale ?i deschi-
derea tuturor cailor comerciale, toate acestea in vederea opririi bolse
vismului67.
In loc de a suprima mi$carea bol?evica prin forta, Consiliul a
hotarit, la 29 martie, sa trim ita o misiune la Budapesta pentru a discuta
cu Bela Kun propunerea de a accepta cele Paisprezece Puncte drept o
baza a pacii. Jan Christiaan Smuts, din partea Uniunii Sud-Africane, a
fost ales sa conduca misiunea. in ultimul moment, Pichon a ridicat
obiectii fata de negocierile cu Kun, prietenul si complicele lui Lenin,
care incercase sa citige teritoriul deja desprins din Ungaria. Lansing
s-a opus acestui punct de vedere, subliniind ca zona neutra garantata
de francezi aruncase Ungaria in bratele bolevicilor si ca limitele zonei
corespundeau frontierei prevazute prin Alianta din 1916, pe care nici
un guvern nu le-ar putea accepta ca frontiera satisfacatoare. Pichon a
subliniat cu hotarire ca Aliatii sint legati de Romania prin acel tratat,
ale carui linii principale fusesera stabilite de Anglia, Franta, Italia ?i
Rusia, dar nu ?i de Statele Unite. El a remarcat ca am trasat o linie pe
care o credeam justa. Sa dezavantajam Romania? A ceasta ar fi o
greeala de neiertat . Aparea cu claritate ca Quai d Orsay-ul era decis
sa sustina revendicarile Romaniei68.
Sprijinul acordat de Quai d Orsay rom anilor nu izvora din
altruism. Francezii sperau sa-$i asigure sprijinul romanesc pentru
armatele Albe ruse?ti care Iuptau in Rusia de sud, unde ocupatia
143
francezS a Odessei putea fi mentinuta, in pofida hotaririi Consiliului de

a eVacua portul69. Dar Pichon nu a reuit sa atraga Consiliul de partea
lui si nici n-a putut sa-I convinga pe Clemenceau, siiperiorul sau, care
era un nationalist moderat, tn comparatie cu elementele mai rigide ale
Quai d Orsay-ului i ale Ministerului de Razboi. Conducatorii Aliati,
influentati de dispretul lui Wilson pentru zona neutra, au consimtit s3-i
declare lui Bela Kun ca frontierele Ungariei vor fi stabilite de Confe
rinta de Pace $i ca zona, care va ramine de fapt neutra, nu indica o
reglementare teritoriala finala71.
Bratianu, care manifests mai putin interes pentru Ucraina decit
pentru Ungaria, s-a aliat eforturilor depuse de Quai d Orsay $i a apelat
la Consiliu, la 3 aprilie.
El a cerut ca Bela Kun sa fie fortat sa se retraga in spatele zonei
neutre si sadecreteze demobilizarea imediata, astfel incit Romania sa
poata rezista cu succes inspre rasarit. Era clar ca lui ii era mai teama
de bol?evism ul rus decit le era francezilot. El tia ca o serie de
incidente ii dejucasera planurile lui Lenin de a-1 ajuta pe Kun. Amira-
lul Kolceak, care condtlcea armatele ruilor Albi, inaintase tn regiu-
nea Volgai, obligind Armata Roie sa se intareasca in Est retragindu-î
trupele din Ucraina, pe care o ocupasera recent. Campania Roie din
Ucraina impotriva Generalului Denikin, de a alunga Albii din zona
DonulUi ?i a Kubanului, nu a reUit. Era necesar ca Armata Roie sa-i
inlature pe Albi inainte de a avansa spre Ungaria72.
Propaganda lui Bratianu impotriva regimului Kun nu ar fi avut
nici o ?ansa daca Armata Roie s-ar fi apropiat de frontiera roma-
neasca. Campania sa verbala provocatoare impotriva Ungariei fusese
decian$ata pentru a obtine consimtamintul oficial ?i sprijinul pentru
ocuparea de catre Romania a intregii zone neutre i pentru incor-
porarea finala a teritoriului pe care il pretindea. Alimentind panica in
privinta terorii bol?evice, Bratianu putea sustine cu tarie ca este datoria
lui fatS de Puterile Aliate sa inainteze asitpra Budapestei i sa inlature '
regimul lui Kun. In ace Iasi timp, putea artexa teritoriul pretins.
Organul oficial al delegatiei romanesti (Bulletin d'inform ations
rourhaines) continea zvonuri despre un iminent atac maghiar asupra
pozitiilor romane. Netaclnd nici o distinctie intre Karolyi i Kun, ziarul
pretindea ca C.G. Rakovski, liderul exilat al socialitilor romani,
144
Rom ania si C onferinta de P ace de la Paris
primise de la Karolyi, pe linga care il acreditase Lenin in calitate de

ambasador, aprobarea de a organiza un regiment anti-roman compus
din trupe maghiare. In schimb, Rakovski va obtine Basarabia pentru o
Romanie sovietizata, iar Karolyi va recapata Transilvania. Planul lui
Rakovski putea fi acum dus la indeplinire cu ajutorul lui Bela Kun,
care parea sa inspire destul de multa incredere73.
Eforturile lui Bratianu de a stirni sentimente anti-maghiare la
Paris au fost sustinute de stirile privitoare la atacarea Slovaciei de catre
Kun, la 28 martie. Atacul a fost interpretat ca o incercare a maghiarilor
de a face jonctiunea cu Armata Ro?ie. In timp ce fortele sale, care
aparent luptau pentru a reci?tiga Slovacia, erau angajate im potriva
cehilor, Bela Kun s-a intilnit cu Smuts in prima saptamina din aprilie.
Smuts 1-a informat ca zona neutra este temporara si nu anticipa in vreun
fel frontiera finala. Kun a insistat ca zona sa fie mutata mai spre est,
dar Smuts a respins cererea lui, deoarece ar permite trupelor maghiare
sa ocupe teritoriul revendicat de Romania. Kun a refuzat sa respecte
ordinul Consiliului de a accepta zona i a cerut ca romanii sa fie
obligati a se retrage la est de Mure74.
Smuts s-a intors la Paris la 12 aprilie, pentru a recomanda
adoptarea unei tactici de asteptarc, sperind in inlocuirea iminenta a lui
Kun de un grup de sociali^ti de dreapta75. M isiunea Smuts a contribuit
la crearea la Budapesta a impresiei ca Aliatii recunoscusera guvernul
Kun. Aceasta presupunere a avut ecou la Moscova, unde Zinoviev a
facut apel la proletariatul mondial cu scopul de a oferi ajutor Ungariei,
al carei guvern bolscvic fusese recunoscut de statele occidentale76. In
acela?i timp, comisarul sovietic pentru Afaceri Straine, Cicerin, a
avertizat Romania ca un atac asupra Ungariei va fi considerat ca un
atac asupra Rusiei77. Presa de la Paris i Londra a cerut A liatilor sa
reduca la tacere aceste amenintari, intervenind in Ungaria i inla-
turindu-1 pe Bela Kun.
Bratianu a interpretat misiunea Smuts aproape ca i bolevicii.
Se temea ca acest Consiliu il va invita pe Kun sa trimita o delegatie de
pace la Paris ?i, ceea ce era mai rau, sa consim ta la denuntarea
promisiunilor teritoriale continute in Alianta din 1916. Teama care il
cuprinsese pe Bratianu, in vara anului 1916, cind a cerut garantii ca
Ungaria nu se va salva incheind o pace separata, era pe punctul de a se
materializa. Generalul d Esperey il alerta si mai mult pe Bratianu cind

a raportat, dupa vizita la Budapesta din 6 aprilie, ca Bela Kun i-a
propus sa recapete teritoriul ocupat de trupele rom ane78.
La 10 aprilie, Bratianu 1-a anuntat pe Primul M inistru ad-in-
terim, Pherekyde, din Bucureti, sa riposteze in eventual itatea unui atac
ungar7<). Generalul Prezan a interpretat aceasta $tire ca o descon-
siderare oficiala a zonei neutre i a ordonat ca armata sa avanseze spre
Tisa80. In aproximativ acelai moment (10 aprilie), fortele lui Kun au
atacat pozitiile romaneti inainte ca Prezan sa actioneze, determi-
nindu-le sa se retraga, obligindu-le apoi la o retragere completa.
Ofensiva romaneasca, inceputa la 16 aprilie, a intrat pe teritoriul
unguresc al zonei neutre la 18 aprilie !ji a traversat 'l isa pe la Szolnok,
la 1 mai.
Cind a fost somat, mai tirziu, sa explice invadarea Ungariei,
Bratianu a explicat Consiliului ca operatiunile fusesera desemnate sa ii
impinga pe maghiari dincolo de frontiera promisa lui prin Alianta din
1916. Armititiul nu-i permisese sa ocupe frontiera respectiva. Aceasta
om isiune le oferise lui Karolyi $i lui Kun ocazia de a devasta
regiunile locuite de romani. Cind a fost stabilita zona neutra, sustinea
Bratianu, trupele romanesti s-au deplasat pentru a ocupa partea lor de
zona, dar maghiarii au contraatacat. Atunci, romanii au avansat i s-au
oprit pe Tisa81.
Exlicatia lui Bratianu, de la 10 iunie, era tardiva. Consiliul i-a
comunicat delimitarea frontierelor Romaniei de catre Comisie, al carui
raport fusese inaintat Consiliului la 6 aprilie, cu patru zile inainte de
izbucnirea ostilitatilor; Primul M inistru i-a afirmat in mod public
ignorarea hotaririlor Comisiei i a adaugat: Eu nu cunosc decit linia
care reprezinta revendicarile noastre82. Daca ar fi fost informat de
raport la 6 aprilie, este foarte indoielnic ca el ar fi respectat frontiera
trasata de experti.
V
F ro n tie ra cu U n g aria
Comisia i-a completat raportul la 6 aprilie, dupa doua luni de
discutii. In loc sa -1 ia imediat in dezbatere ?i astfel sa anticipeze, poate,
evenimentele din aprilie, cei Patru Mari I-au transmis Consiliului
146
Rom ania i Conferinta de Pace de la Paris
Minitrilor de Externe, ai carui membri au intirziat exam inarea docu-

mentului de treizeci i una de pagini, pina la 8 mai, o zi dupa ce
delegatia germana i-a primit tratatul. Recomandarile Comisiei au fost
ultimele dintre toate propunerile de frontiere care urmau a fi aprobate,
intrucit ele nu afectau Germania. Toate celelalte comisii teritoriale ii
prezentasera de multa vreme rapoartele. Pina cind cei Patru M ari
s-au hotarit sa examineze raportul asupra Romaniei, situatia politica
din Europa Central a $i de Est suferise schimbari atit de violente, incit
ele puneau in primejdie stabilitatea frontierei romano-ungare propuse.
Romania, firete, respinsese proclamatia Consiliului din 25 ianuarie,
iar Bela Kun avea partea sa de vina. Dar Puterile Aliate, nepublicind
recomandarile din aprilie ale Comisiei, intr-un moment in care romanii
?i ungurii erau in conflict, isi aveau $i ele partea loc de vina, astfel incit
Consiliul era acum confruntat cu sarcina de a forta Romania, un stat
aliat, sa respecte frontiera stabilita cu un stat inamic.
O analiza a stenogramelor de la sesiunile Comisiei arata ca
americanii trebuiau sa accepte compromisuri serioase83. N odurile
feroviare Arad, Satu-M are, Oradea i Carei, acordate Ungariei de
am ericani, au fost atribuite Romaniei la insistenta britanicilor i
francezilor. Britanicii au recunoscut ca aceste orase erau centre predo
minant maghiare, dar in recomandarile britanice criteriile economice
erau mai importante decit cele etnice. Francezii au fost de acord cu
englezii, considerind ca Romania nu putea construi linii paralele
printre serpentinelc din regiune, dar argumentul lor se baza, in primul
rind, pe criterii strategice, Romania avind nevoie de linii neintrerupte
pentru scopuri de aparare84. Italienii au propus, la inceput, o frontiera
strict etnica. Dupa ce guvernul lor a trait dezamagirea de a se vedea
criticat de Wilson pentru pretentii exorbitante, De Martino $i Vannu-
telli-Rey au insistat sa se aplice prevederile Aliantei din 1916. Cind
aceasta tactica, folosita pentru a apara tratatele secrete, nu a ci?tigat
sprijinul celorlalti, italienii au incercat sa saboteze dezbaterile marind
teritoriul acordat Romaniei ori de cite ori ceilalti cautau sa-1 mic-
oc
ôreze .
Tactica obstructionists a ltaliei, demonstrate la inceput prin
sugcstiaca Romaniei sa i se dea doua linii ferate in Ungaria de nord-est
pentru a avea legatura directa cu Polonia si apoi prin cererea ca profilul
147
etnic al unei regiuni i nu profilul national predominant al ora?elor din

regiune sa fie adoptat ca baza a repartizarii, i-au pus adesea pe Martino
?i Vannutelli-Rey in minoritate. Dei nu este posibil sa acreditam
opinia generala ca Italia i Romania se intelesesera sa se sustina
reciproc in indeplinirea tratatelor respective, actiunile expertilor
italieni ne trim it la existenja probabila a unui acord. La inceput,
italienii au recomandat, ca i americanii, trasarea frontierelor potrivit
criteriilor etnice $i economice, dar au renuntat apoi la acest punct de
vedere ?i au insistat sa se introduca clauza m inoritatilor in raportul
final. Aceasta clauza stipula ca orice cale ferata esentiala economiei
sau strategiei unui stat trebuie sa apartina in intregime acelui stat, chiar
daca traverseaza regiuni locuite de o populatie predominant straina.
Potrivit datelor detinute de ei, 225.000 pina la 360.000 de maghiari
vor fi incorporati Romaniei, daca se realiza legatura feroviara cu
Polonia. Americanii s-au opus la incorporarea acestei populatii, care
era considerate de italieni o chestiune minora fata de necesitatea de a-i
acorda Romaniei o legatura directa cu Polonia86.
Comisia ?i-a incheiat lucrarile dupa un ultim efort intreprins de
italieni pentru a stabili un sistem feroviar neintrerupt din Italia, prin
Romania i Cehoslovacia, pina in Polonia, atit pentru a transporta in
Italia cerealele din Europa Centrala -i de Est, cit si pentru a acorda
acesteia mijloace de com unicatic feroviara spre Ungaria, in cazul
izbucnirii unor ostilitati intre unguri $i sirbis?. Totui, in loc de linia
Arad - Satu-Mare, americanii au impus linia Salonta - Satu-Mare, pe
motivul ca regiunea traversata de la Arad la Nagy-Szalonta era predo
minant maghiara. Linia Arad - Salonta a fost lasata Ungariei. La su-
gestia am ericanilor, ale caror propuneri au anulat planul italian,
Comisia a recomandat ca Romania sa construiasca o linie alternativa,
paralela cu calea ferata lasata Ungariei. Americanii si-au impus punctul
de vedere i prin aceea ca linia ferata secundara dintre Nagy-Karolyi
?i Csap in Slovacia a fost intrerupta, lasind sectiunea mai mare
Ungariei. Romania ar putea construi acolo o alta linie alternativa, care
sa recompenseze pierderea unei legaturi neintrerupte. v
Dei americanii au ci?tigat aceste doua puncte, recomandarile
de frontiera au fost in mare parte compatibile cu cererile majore ale
francezilor pentru un hotar strategic. Au fost desprinse doua linii de
cale ferata, ambele mergind pe directia nord-sud, dar acest dezavantaj
Romania f i C onferinta de Pace de la Paris
putea fi com pensat de utilizarea riurilor i canalelor drept cai de

transport pentru trupele cruciadei anti-bol$evice a lui Foch. A ceasta nu
,i lost o infringere pentru francezi, in tru cit C om isia a inclus in
i eeomandarea ei urmatoarea afirmatie: Romaniei i se vor oferi legaturi
cu Transilvania prin cai fluviale i feroviare, iar caile ferate construite
de Romania o vor lega de sistem ele de cai ferate din statele Aliate
vecine; dar, pina ce Romania ii putea term ina proiectele, Aliatii vor
controla caile ferate din Ungaria estica i Transilvania, pentru asigu-
rarea unui tranzit fara restrictii peste frontiere8s.
Comisia Teritoriala Centrala a aprobat frontierele, la 15 aprilie.
Delegatul italian Salvago Raggi i-a retras cererea ca Romaniei sa i se
asigure o legatura feroviara directa cu Polonia, dupa ce alti membri au
lost de acord sa micoreze partea din Banat care revenea Serbiei ?i sa
ofere Romaniei inca o portiune din teritoriile respective. Italienii,
ingrijorati de amenintarea reprezentata pentru securitatea lor de slavii
din sud, considerau ca orice micorare a teritoriului sirb este in
interesul ItalieiK).
Procesul de delimitare a frontierei romano-ungare a fost astfel
eompletat in pofida scopurilor contlictuale ale francezilor i italienilor.
I Insprezece din cele cincisprezece comitate ce formau Transilvania ?i
Cri$ana au fost atribuite Romaniei. Toata Transilvania era atribuita
Romaniei, dar noua frontiera era mai mica decit cea promisa prin A li
anta din 1916, iar ea viola principiile etnice, intrucit mai multe centre
urbane predominant maghiare erau transferate Romaniei. Aceasta
rezolutie ar fi trebuit sa-1 satislaca pe Bratianu, deoarece el i?i jus-
lilicase pretentiile pe baza criteriilor istorice, strategice i economice
baze care erau acceptate de experti, in conformitatc cu Alianta. Daca
Comisia n-ar fi folosit criteriile sale ?i daca situatia politica ar fi fost
stabile in 1919, ar ft trium fat principiile etnice, pe care Aliajii le
liivorizau deschis, iar frontiera ar fi fost deplasata mai spre est90.
F ro n tie ra slrb o -ro m a n a

Pretentiile contlictuale ale Romaniei ?i Serbiei in privinta Bana-
tului !ji Timi?oarei ridicau o problema foarte dificila91, Nici una dintre
pretentii nu se justifica pe motive etnice. Banatul cuprindea o suprafata
de 1 1.000 mile patrate, cu o populatie de aproximativ 1,5 milioane,
149
dintre care 600.000 erau romani, 385.000 svabi, 358.000 sTrbi $i

240.000 maghiari. Cind Comisia a examinat disputa, americanii au
propus impartirea, britanicii fiind de acord; dar francezii au insistat ca
Romania sa fie recompensata pentru impartire, prin recunoasterea de
catre Aliati a Unirii cu Basarabia. Italienii, pe de alta parte, doreau sa
ofere intregul Banat Romaniei, conform Aliantei din 1916, ale carei
valori trebuiau recunoscute integral de Aliati". Confruntati cu opozitia,
italienii au renuntat, fiind de acord cu separarea, daca Romaniaprimete
compensate in Basarabia92.
Bratianu s-a prezentat in fata Comisiei la 22 februarie, pentru
ca aceasta adm itea ca nu se poate pune de acord cu o im partire
cchitabila. Primul M inistru nu a negat statistica populatiei, dar a inclus
noi cereri i amenintari. Daca sirbii treceau D unarea ca sa puna
stapinire pe partea din B anat ce li se oferea, avertiza el, se va
am plifica iredentism ul latent al rom anilor care loeuiese in Valea
Timocului din Serbia, iar el nu va putea fi infrinat. Cind Tardieu a
intrebat de ce este atit de pornit impotriva unei frontiere artificiale cu
Serbia, in timp ce solicita una de acest gen cu Ungaria, stat inamic,
Bratianu a replicat ca natiunea romana este integral inconjurata de
slavi, cu exceptia granitei ungare. Existenta unei granite naturale
puternice cu statele slave, Dunarea $i Nistrul, era o necesitate strategica
pentru Romania. Pretentia Serbiei de a construi un cap de pod pentru
protejarea Belgradului era, dupa parerea sa, o actiune ofensiva i nu
una defensiva. Rom ania, opina el, va acorda drepturi m inoritatii
sirbeti care dorea sa ramina in Banat si, daca i se va cere, va semna un
tratat in acest sens - daca principiul acestor garantii va fi adoptat de
tratatele generate de pace cu alte popoare. El a comparat disputa
asupra Banatului cu un dinte ce trebuie extras, dupa care Serbia va
avea relatii prieteneti cu Romania, de care avea nevoie i care, mai
mult, i-a fost deja de mare ajutor. Bratianu a refuzat insa categoric sa
puna problema unui plebiscit9.
Sirbii au respins argumentele lui Bratianu la 25 februarie. Jovan
Cvijic, cunoscutul etnograf, a afirmat ca hartile Romaniei sint contra-
facute pentru a ascunde adevaratul caracter etnic al Banatului. El a
negat caracterul romanesc al Vaii Timocului, sustinind ca sirbii din
acea vale se refugiasera in'M uritenia in secolul al XlV-lea, adoptasera
150
R om ania i C onferinta de Pace de la Paris
si pastrasera limba romana si s-au intors in Timoc atunci cind Serbia a

lost eliberata de turci')4. Pasic a remarcat ca ei ar prefera sa moara
decit sa se uneasca cu Romania. Fuziunea lor cu natiunea sirba e un
I apt realizat . Vesnic a repetat acuzatia facuta in fata Consiliului la 31
ianuarie, i anume ca Serbia nu ar trebui tratata ca Romania, un stat
care i?i tradase loialitatea si semnase o pace separata. Romania, $i nu
Serbia, putuse sa aleaga momentul propice pentru interventie, dupa ce
sc tirguise pentru teritorii ce se cuveneau de drept Serbiei. Vesnic a
adaugat:
Daca M arile P uteri isi propun sd considere Romania ca aliata,
Serbia va f t extrem de stirprinsd de o asemenea decizie inaccepta-
bila. In orice caz, ea mi putea vedea validitatea Tratatului de
A lianta p e care Romania isi baza pretentiile asupra Banatului.
Tratatul a fa st incheiat fa ra cunostinta Serbiei si fa r d ca aceasta sd
f i acordat m andat de reprezentare guvernului rus. a$a cum se
sustimise, fa ra motive temeinice. Oricum, el a fa s t anulat in zitta
cind Romania a intrat in negocieri cu inamicul.
Vesnic a repetat cererea inaintata Consiliului la 18 februarie, pentru
organizarea unui plebiscit care sa hotarasca linia de dem arcatie.
Generalul Pasic a adus, apoi, argumente in favoarea unui cap de pod
pentru protejarca Belgradului95.
Serbia i Romania nu au ateptat totusi impartirea. Trupele
sirbeti au fost intarite in jum atatea vestica a Banatului si ofiterii i-au
anuntat pe locuitori ca se vor uni in curind cu Serbia. Observatorii
M isiunii C oolidge au raportat ca reactia Romaniei la m anevrele
trupelor sirbe crease o situatie critica. Romania masa trupe de-a lungul
Mureului, care forma granita intre Banat ?i Ungaria. In plus, agentii
americani din Budapesta au raportat ca detasamentcle franceze incar-
tiruite la Arad, Szeged ?i Tim isoara se pregatesc sa ajute trupele
sirbeti i romane?ti pentru ocuparea intregii Ungarii, de indata ce se
va reglementa disputa asupra Banatului. 1ncapabi 1i sa coordoneze
trupele sirbeti i romaneti, care se pregateau de conlruntare peste
Mure?, francezii au trasat o linie'de demarcatie, avertizind ambele
tabere sa ramina pe pozitii90.
Aceasta criza a fost agravata in ultimele saptamini din luna
februarie, cind Bra i-; t n i 1 ^,'vrn y i|-|jviLfcu ^ c a l e vl P e r m ite
. U i a (Sj.
151
b b lio t e c a 'A
boljevicilor sa acapareze Romania, daca nu va obtine integral Bana-

tul97. Comisia a fost pusa fata in fata cu problema transportului feroviar
din Banat, asem anatoare celei din Crimeea. La 18 martie, dupa trei
saptamTni de dezbateri, expertii au trasat o linie de demarcatie care nu
satisfiicea nici una dintre parti. Romaniei i s-a respins pretentia la
intregul Banat: i s-au acordat numai doua treimi, doua linii principale
de cale ferata au fost separate, nu i s-a permis accesul la Tisa (?i nici
vreun alt punct la nord de confluenta ei cu Some?ul, in Cri?ana) i a
pierdut cam 75.000 de romani Tn favoarea Serbiei. Comisia, de?i nu a
recunoscut pretentia lui Bratianu, a luat totui tn considerare criteriile
sale etnice. Expertii s-au referit la nevoia de a echilibra numarul de
sirbi ?i de romani desemnati fiecarui stat. Se spera ca cele doua state
vor ajunge la o tntelegere privind tratarea m inoritatilor respective;
65.000 de sirbi urm au sa fie incorporati Romaniei. Insistenta ameri
cana asupra unei frontiere etnice adecvate a reiesit cu claritate atunci
cind s-a hotarit cedarea de catre Ungaria a conflucntei Mure?ului cu
Tisa (in comitatul Cianad), linga Szeged, ora? repartizat de asemenea
Ungariei. Portul riveran Szeged era un centru predominant maghiar.
Liniile de cale ferata care traversau Banatul urmau sa fie controlate de
Aliati pina cind Romania ?i Serbia ii vor construi linii auxiliare, care
sa traverseze teritoriile atribuite lor.
Im partirea nu s-a facut fara a se lua in considerare anumiti
factori strategici. Francezii au inclus recomandarea ca ambele state
sa-?i conecteze liniile de cale ferata la sistemul feroviar convergent
spre Salonic, iar Marele Stat Major francez i-a rezerv^t dreptul de
delimitare a frontierelor la fata locului. Aceasta va fi o sarcina dificila,
deoarece Serbia va fi fortata sa-si retraga trupele din zonele atribuite
Romaniei. in plus, recomandarile au respins teoria lui Bratianu referi-
toare la caracterul indivizibil al Banatului i, in consecinta, au dat o
alta lovitura Aliantei din 1916<,s.
Ch estiunea B ucovin ei. A doua faza

Bucovina prezenta probleme mai mici decit Banatul. Din acest
motiv, atribuirea ei a fost aminata pentru momentul de dupa stabilirea
frontierelor cu U ngaria i Serbia. Cind a sosit vrem ea discutarii
statutului Bucovinei, expertii au inteles ca perspcctiva unei Galitii de
est, independente, la care sa fie ata?ate zonele etnic rutene din

Bucovina, parea tot mai improbabila. Britanicii $i francezii au invins
opozifia americana de a acorda intreaga provincie Romaniei pe baza
rezolutiei de la C enriuti, dar americanii inca sustineau crearea unui
posibil stat rutean. Ei au determinat Comisia sa separe bazinul riului
Ceremu, ale carui interese economice il apropiau de Galitia. A m eri
canii sustineau ca aceasta rectificare implica o fi?ie locuita de aproxi-
mativ 85.000 ruteni i de numai 300 de romani ?i lasa Romaniei o
majoritate relativa in partea Bucovinei atribuita ei. Totu?i, aceasta
delimitare era inaplicabila deoarece Romania, cind a fost informata
asupra impartirii Bucovinei, a refuzat sa o accepte, preferind in locul
ei o granita comuna cu Polonia in Galitia de estw .
Ch estiu n e a M a ra im ire $ u lu i
Maramureul continea o m ajoritate ruteana, dar capitala sa,
Sighetul M arm atiei (aflat la confluenta riurilor Vizo ?i Tisa), era
locuita de o m ajoritate rom aneasca. C apitala i im prejurim ile ei
fusesera promise prin Alianta din 1916, cind se parea ca Rusia va
dobindi restul Maramureului. Tisa era o granita etnica destul de
corecta intre ruteni i romani. Dar, avind in vedere retragerea Rusiei si
amplificarea simultana a sentimentelor nationaliste printre ucrainienii
din Galitia de est si Bucovina de nord - ceea ce complica atribuirea
finala -, Bratianu a profitat de aceste tulburari pretinzind mai mult decit
i se promisese. El a cerut linia de cale ferata dintre Sighetul Marmatiei
i Kolomeea din Galitia de est, incit Romania sa aiba legatura directa
cu Polonia care, spera el, va incorpora Galitia de est100.
Pretentia lui Bratianu la teritoriul etnic rutean intra in conflict cu
cea a cehilor, care doreau tot Maramureul la nord de Tisa, cu exceptia
Sighetului Marmatiei. Daca cehii primeau satisfactie, Bratianu pierdea
legatura sa de cale ferata sail frontiera comuna cu Polonia. Italienii ii
sustineau cererea, dar ceilalti experti doreau sa-i sprijine pe cehi10'
Comisia asupra chestiunilor teritoriale ale Cehoslovaciei recomandase
deja atribuirea catre cehi a Maramureului la nord de Tisa, deoarece
rutenii puteau atla protectie in exercitarea autonomiei lor de la cehii
slavi inruditi. In acest scop, s-a propus ca Cehoslovacia sa acorde
153
}
Romaniei dreptul de acces feroviar prin Maramures, cu scopul de a

pastra legatura cu Galitia de est si Polonia102.
A ceasta recomandare ii refuza lui Bratianu im prejurimile de
nord ale Sighetului Marmatiei, capitala Maramuresului atribuita Ro
maniei. El s-a opus acestei reglementari, deoarece liniile de cale ferata
vor depinde de bunavointa cehilor. Pentru a evita un posibil conflict cu
cehii, Comisia socotea ca Bratianu trebuie compensat pentru aceasta
pierdere. Dupa numeroase discutii, expertii au ajuns la o solutie extrem
de complexa. O treime a Maramuresului, cu capitala sa, va fi repar-
tizata Romaniei in virtutea criteriului etnic, dar liniile feroviare care
leaga capitala de nodurile de cale ferata din restul M aramuresului, vor
fi repartizate Cehoslovaciei. Pentru a oferi capitalei acces feroviar spre
sud, in Transilvania, fara a traversa teritoriul ceh sau maghiar, Comisia
a recom andat construirea de catre Romania a unei linii secundare
inlauntrul propriilor h o ta rc 10. A ceasta recom andare a consfintit
victoria americanilor in efortul de a permite Ungariei sa retina aproape
o treime a comitatului Satu Mare, localizat exact la sud-estul Maramu
resului. Linia feroviara dintre Satu-Mare - Nemeti si Csap in Slovacia
trebuia sa traverseze Ungaria, aceasta propunere am ericana inten-
tionind probabil sa il obstructioneze pc Foch, care dorea sa-si asigure
controlul asupra tuturor cailor ferate din nord spre sud . Totusi,
Consiliul Suprem era confruntat cu problema dificila de a separa
trupele romanesti, poloneze si cehe care ocupau Maramuresul.
In d e c iz ia in p riv in ta D obrogei de sud

La 3 martie, americanii au propus o solutie in ceea ce privete
trasarea unei frontiere etnice intre Romania si Bulgaria, in Dobrogea.
Linia lor reprezenta un compromis intre frontiera Tratatului de la
Berlin (1878) si a Tratatului de la Bucuresti (1913). in acest mod, cam
38.000 de bulgari, in loc de 135.000, vor ramine in Romania. Britanicii
nu erau dispusi sa revizuiasca tratatele antebelice, dar doreau sa aprobe
revizuirea frontierelor, cu conditia ca Bulgaria si Romania saajunga la
o intelegere. Francezii au fost mai intii de acord ca linia propusa va
rectifica erori vechi, dar s-au impotrivit unui plan care sa oblige un stat
aliat sa faca concesii teritoriale unui stat inam icl0\
154
Rom ania .p Conferinta de Pace de la Paris
Dupa ce le-au fost respinse propunerile, expertii americani au

inclus in raportul final o argumentare a pozitiei lor. Ei au recunoscut,
impreuna cu ceilalti experti, ca aceasta Comisie nu era imputernicita sa
propuna cedarea catre un stat inamic a unui teritoriu care formase o
parte integrants de facto $i de ju re a unui stat aliat. Doar daca Romania
aproba, din proprie initiative, posibilitatea de a retroceda o parte a
I )obrogei de sud, Comisia, cu exceptia francezilor, propunea o noua
frontiera care sa asigure o linie de aparare pentru ambele state $i care
sa redea Bulgariei unele regiuni in care populatia romaneasca consti-
tuia o minoritate nesemnificativa in comparatie cu elementul bulgar,
ale carui interese economice il lega de su d 106. A ceasta chestiune
nerezolvata urma sa provoace serioase complicate.
Problem e 111 suspensie

La 6 aprilie, cind Comisia si-a terminat lucrarile !ji i-a inminat
rapoartele Comisiei Teritoriale Centrale, s-a pus capat etapei celei mai
putin dificile din reglementarea frontierelor. Consiliul mai avea de
aprobat raportul i de pus in practica frontierele in ceea ce prive?te
Romania, ?i nu Ungaria sau Serbia. Intre timp, multi factori au con-
curat spre m inimalizarea propunerilor Comisiei. Intrau aici insistenta
Consiliului ca expertii sa ajunga Uwkcizii unanime, hotarire care nu a
fost indeplinita; lipsa de instructiuni clare pentru Comisie $i, in acelai
timp, negarea autoritatii ci de a abandona chestiuni pur politice (o
negare neluata in seama de francezi .si italieni); refuzul lui Orlando de
a-i supune cererile unei Comisii teritoriale, ceea ce a intarit argu-
mentul lui Bratianu, cum ca Aliatii nu tratau echitabil toate statele; i,
mai presus de toate, iluzia expertilor britanici i americani ca cei Patru
Mari vor anula compromisurile nesatisfacatoare incheiate cu colegii
lor francezi i italieni.
Daca frontierele Romaniei ar fi fost stabilite altfel, in conditiile in
care in Comisie s-ar fi aflat un expert roman, este o chestiune pur teore-
tica. Putem cadea de acord in acest caz cu observatiile lui Seymour:
Nici un cercetdtor cinstit al situatiei europene mi poate ramine orb
la noile pericole apam te. Este evident ca un teritoriu considerahil
a fost balcanizat. (...) Decizia a fa s t probabil inevitabila. Nimeni nu
o va mimi satisfacdtoarew l.
126. Ibidem, VIII, p. 84.

127. Ibidem, VII, pp. 234-235, 455-456.
Romanii au prezentat la 10 octom brie o revendicare pentru teritoriu
suplim entar In Maramure, in vederea asigurarii unei frontiere mai lungi cu
Cehoslovacia. Ei considerau aceasta o compensatie pentru pierderea encla-
velor romaneti din jural D ebretinului. Consiliul a respins cererea, deoarece
frontiera cu Cehoslovacia fusese aprobata la 7 august (Deak, pp. 513-516).
128. P olk Papers. Polk se referea la Im potrivirea englezilor de a se sista
asistenta pentru Romania. La sfTritul lui octom brie, britanicii solicitau
reluarea ajutoarelor i legaturilor comerciale, pentru a nu fi inlaturati de
concurenta rivalilor (Documents on British Foreign Policy, VI, p. 316).
129. R edactat de W hitney Shepardson, secretar al C om isiei Ligii
N atiunilor (Joseph C. Grew, Diary, I, 1920, p. 34, Houghton Library).
M entionarea lui Clerk are in vedere Tnsarcinarea sa de a se deplasa la
Budapesta la 16 octombrie, pentru a discuta formarea unui guvern accep-
tabil. A ceasta m isiune cu final reuit este relatata in: Deak, pp. 155-170.
254
VI. C O M P R O M I S U L CU R O M A N I A
Conferinta simpatizeaza cu cauza Dumneavoastra, dar ea' este
obstructionata de predecesorul Dumneavoastra d e doi ani intregi.
(Clem enceau catre Vaida-Voievod, 20 ianuarie 1920)1
Im p a su l continua
in n o ie m b rie , p o litic a c e lo r p a tr u P u te ri A lia te , in c e e a ce
p riv e^ te R o m a n ia , a a ju n s m a ru l d isc o rd ie i. Q u ai d O rsa y -u l a in te r-
v e n it n e c o n d itio n a t de p a rte a B u c u re tilo r, p e n tr u de a-i d u c e la
in d e p lin ire p la n u l de a fo rm a un inel d e sta te alia te in E u ro p a C e n tra la
i d e E st. D ip lo m a tii a m erica n i i e n g le z i, de$i se d ife re n tia u in a lte
c h e stiu n i, c a u ta u sa d im in u e z e in flu e n ta fra n c e z a in R o m a n ia . Ita lien ii,
pe de alta p a rte , a g ra v a u criz a ig n o rin d d e c iz iile C o n siliu lu i. D re p t
ra s p u n s la o p o z itia a m e ric a n ilo r, b rita n ic ilo r si fra n c e z ilo r fa ta de
p o litic a sa d in A d ria tic a , g u v ern u l ita lia n il in d e m n a p e B ra tia n u sa
p e rp e tu e z e c riz a din U n g aria p e n tru a d istra g e a te n tia de la F iu m e . in
loc de a a c c e p ta o fe rta Ita lie i din n o ie m b rie , B ra tia n u , d u p a v e c h iu l
sau o b icei, a e z ita t in a in te de a-i sp u n e p re tu l, ?i a c e a sta p e n tr u ca
Ita lia nu e ra in situ a tia d e a o rie n ta c u m v a C o n siliu l sp re o p o litic a
filo -ro m a n a . R e tic e n ta a c e a sta i-a fa c u t p e ita lie n i sa so lic ite c o o p e -
/ r a r e a U n g ariei in tr-o m icare a n ti-iu g o sla v a 2.
M a ? in a tiu n ile ita lie n e au o b lig a t Q u ai d O rsa y -u l sa c e a ra
tr im ite re a u n ei a rm a te in teralia te in U n g aria . P h ilip p e B e rth c lo t s-a
a d re s a t C o n siliu lu i in a c e s t sen s, la 3 n o ie m b rie , o b se rv in d c a a n u m ite
P u te ri A lia te , tre c u te su b ta c e re , c o n s p ira cu R o m a n ia in id e e a de a
p la s a u n c o n d u c a to r-m a rio n e ta pe u n tro n m a g h ia r re s ta u ra t. A c e a s ta
te n ta tiv a de a re v e n i la c o n d itiile a n te b e lic e a m e n in ta s e c u r ita te a
sta te lo r s u c c e s o a re d in E u ro p a C e n tra la $i de E st, d re p t p e n tru care
C o n siliu l a fo st so lic ita t sa in te rv in a. B e rth e lo t se p ro n u n ta in fa v o a re a
in c lu d e rii arm atei ro m an e in fo rta in te ra lia ta , in c iu d a re p ro su rilo r care
i se fa c e a u cu p riv ire la re c h iz itii si la a b u z u rile v iz ib ile de fo rta
comise de ea. Armata romana reprezenta, pentru el, singura forta

matcriala capabila sa impiedice reinstaurarea unui guvern regalist la
Budapesta. Dar, pentru a o constringe sa se comporte cum trebuie,
Berthelot ?i-a propus sa maseze trupe cehe i sirbeti in Ungaria
evacuata de soldatii romani. A rm ata interaliata se va retrage din
Ungaria atunci cind Friedrich va demisiona tn favoarea elementelor
dem ocratice; dupa ce arm ata de aventurieri a lui Ilorthy va fi
dezarmata, aveau sa se organizeze alegeri libere si se va semna un
tratat de pace4.
Au aparut suspiciuni ca se reinvie astfel planul Foch !n proiectul
lui Berthelot i, in loc sa il respinga formal, membrii Consiliului s-au
acuzat reciproc de prelungirea deliberate a crizei, pentru obtinerea de
profituri altundeva. Polk 1-a acuzat pe Berthelot ca lasa sa se inteleaga
in Romania cum ca ordinele Consiliului sint numai de provenienta
anglo-americana. Berthelot 1-a invinuit pe Tittoni ca refuza sa cola-
boreze la expedierea de mesaje catre guvernul roman. Crowe i-a
indemnat pe toti sa faca front comun, pentru a-1 forta pe Bratianu sa
inceteze raspindirea de versiuni false privitoare la notele ce i se
trimit . S-a cazut de acord sa se remita inca o nota Bucure^tilor, care
sa exprim e insatisfactia Consiliului la ^tirea ca M inistrul Coanda,
inlocuitorul lui Miu, sosise la Paris fara un raspuns la nota din
11 octombrie. Cei patru ambasadori Aliati au primit instructiuni sa
stoarca de la Vaitoianu un raspuns in cel mai scurt timp".
Planul lui Berthelot se baza pe recomandarile trimise de Clerk
din Budapesta. Clerk socotea ca o evacuare prea rapida va mari
pericolul unui razboi civil intre elementele radicale i cele conser-
vatoare. Forta politieneasca autohtona nu fusese inca inarmata adecvat,
iar elem entele moderate erau prea slabe pentru asum area puterii.
Crowe i-a convins pe Polk i Berthelot ca maghiarii au dreptul sa
formeze un guvern de orice culoare politica, cu conditia sa nu reinsta-
ureze un Habsburg. S-a cazut de acord ca Horthy sa fie preferat lui
Friedrich drept candidatul mai putin indezirabil, intrucit el comanda
singura forta capabila sa mentina ordinea dupa retragerea romanilor6.
Ocazia de a-1 incuraja pe Fforthy a aparut la 4 noiembrie, cind
romanii au inceput sa-i retraga trupele din Budapesta. intreaga capi
tala a fost evacuata pina la 14 noiembrie7. Americanii i britanicii
256
Rom ania ?i Conferinta de Pace de la Paris
credeau ca romanii planifica o retragere generala din U ngaria ca

rezultat al presiunii A liatilor. In tim p ce insistenta A liafilor era o
cauza indirecta, un motiv decisiv a fost realizarea obiectivelor prin-
cipale pentru care fusese de fapt ocupata Budapesta. E lim inarea
regimului comunist, a simpatizantilor radicali i rechizitionarea vin
dicative, fusesera infaptuite in modul cel mai eficace.
in frin g e re a L ib e r a lilo r
Generalul Vaitoianu, al carui guvern a fost numit o versiune
nouS i corectata a cabinetului Coanda, a perm is organizarea de
alegeri in prim a saptamina din noiem brie8. Liberalii, f3ra discufie
partidul cel mai puternic din Vechiul Regat, au fost infrinti ruinos la
urne. Era prima date in istoria co n stitu tio n al a Romaniei cind alegerile
nu au fost falsificate9. Drept rezultat, Nationalii transilvaneni, aliati cu
Partidele T3raneti din Vechiul Regat ?i din noile provincii, au citigat
o m ajoritate de locuri in am bele C am ere10. S-a convenit ca noul
parlament sa se intruneasca la 20 noiembrie, dar Regele refuza sa-1
demita pe Vaitoianu $i sa-1 numeasca pe Maniu in calitate de ef al
unui nou cabinet. Ferdinand, inca hipnotizat de Bratianu i temator de
elementele radicale din rindul faranimii, a aminat decizia trei sapta-
mini inainte de a se inclina in fata rezultatelor alegerilor. S-ar putea sa
fie adevarat, cum au sugerat mai multe surse competente, ca Regele nu
putea gasi un guvern doritor sa se supuna ordinelor emise de Alia|i.
Era evident ca Bratianu nu reuise sa-i convinga pe electori ca Maniu
fusese mituit de anglo-americani i ca va capitula in fata presiunilor
Consiliului. Asemenea invinuiri nu au scazut drastic popularitatea lui
Maniu; adevarul e ca liderul transilvanean nu s-a grabit sa-?i ocupe
postul11.
Nationalii transilvaneni nu desta?urasera campania electorala
cu o platform a conciliatoare. Succesul lor poate fi atribuit, intr-o
m3sur5, prom isiunilor ca reformele agrare aminate mult timp vor fi
imediat puse in practica. De?i Bratianu nu a putut impiedica succesul
transilvanenilor, el a ci$tigat, totu?i, in alt sens. Campania sa de presa
impotriva tratamentului pe care Aliatii il rezervasera Romaniei aprin-
sese opinia publica intr-o asemenea masura incit, in pofida victoriei,
M aniu mai ezita sa cada de acord cu cererile Consiliului. Regele,
257
eonvins de Bratianu ca pe romani ii pate pericolul de a ceda in fata

Aliatilor, a hotarit sa mentina guvernul Vaitoianu atit timp cit trupele
romaneti erau inca angajate in retragerea din U ngaria12.
Raspunsul mult ateptat la nota din 11 octombrie a fost recep-
tionat la Paris pe 12 noiembrie. El nu arata vreo schimbare de strategie,
in pofida rezultatelor din alegeri. Vaitoianu era de acord cu stabilirea
unei sub-comisii de reparatii in componenta careia sa intre un roman,
dar a respins planurile de a lasa com isia sa asculte reclam atiile
oficialilor unguri. Acest gest ar fi supus Romania la un tratament pina
acum niciodata impus altor state aliate. El nu era im potriva stabilirii
unui guvern acceptabil in Ungaria, dar insista sa pastreze trupe roma-
neti pe Tisa, pina ce la Budapesta se constituie un regim acceptabil
Bucuretilor. Vaitoianu inca sustinea ca Romania se supune ordinelor
misiunii de a amina evacuarea completa pina la stabilirea unui nou
guvern in U ngaria13.
Acest raspuns a atras critica severa a lui Crowe:
Bratianu, p u r i simpht, tragea de timp, iar masnrile adoptate de el
au in$elat majoritatea conationalilor, care il considerau un mare
patriot. Am impresia ca Rom ania va imbratifja o atitudine mai
flexibila daca Regele i majoritatea rdmanilor vor ajunge sa vada
cu claritate cd recalcitranta lor va atrage cu necesitate ruptura cu
Puterile A liate i Asociate tji excluderea Romaniei din Alianta. In
atari imprejurari, guvernul actual va f i fo rta t sa-i dea demisia i
se va constitui un minister care va intelege cererile Consiliului i
va actiona in consecinta14.
Crowe a aratat ca ruptura diplomatics este singura alternativa, intrucit
Consiliul nu are forte disponibile pentru a-i determina pe romani sa
piece din Ungaria. Clemenceau i Polk au fost de acord cu aceasta
solutie, dar italienii refuzara sa aprobe ruptura, iar Berthelot s-a
im potrivit unei disocieri care ar putea atrage oprobiul poporului
roman. Clemenceau a raspuns ca
sufera de multd vreme aldturi de Romania i chiar i se reproase
aceasta atitudine. Romania incercase intotdeauna sdprelungeasca
negocierile la nesfirit, $i trebuie sd se puna capat acestei practici.
258
R om ania i C onferinta de Pace de la Paris
Prem ierul francez a respins rem arcile G eneralului M axim e

Weygand, eful de Stat Major al lui Foch, care interveni Tn favoarea unei
amlnari a rupturii pe motiv ca Vaitoianu, avlnd In vedere alegerile
recente, nu ar putea controla afacerile externe. Clemenceau a subliniat
ca Tn spatele Tntregii chestiuni se afla Bratianu, iar Crowe fu de acord
ca Bratianu il instalase pe Vaitoianu ca sa poata fi avansat exact acest
argum ent . Polk ceru o m asura ?i mai drastica, anume retragerea
Transilvaniei de pe lista revendicarilor, pentru a se asigura conformarea
Romaniei. Dar ceilalti s-au opus acestei solutii, pentru ca nu erau
disponibile, In acel moment, trupe Aliate pentru ocuparea Transilvaniei,
i ea, insistau francezii, nu trebuie retrocedata U ngariei15.
Consiliul a decis sa trim ita primul sau ultimatum adevarat,
specificlnd o limits de timp pentru raspuns. Dei Berthelot Insuî a fost
insarcinat sa schiteze nota, cea pe care a prezentat-o la 30 noiembrie
nu-i trSda sentimentele filo-romane. Purta, in schimb, marca de necon-
fundat a nervosului Clemenceau, care prefera sa se Inmincze ultima-
tumul delegatiei romane din Paris, decit sa se urmeze procedura
InceatS de a telegrafia la Bucureti. Ultimatumul rezuma In termeni
neechivoci nerabdarea i nervozitatea Aliatilor. Romanilor li se cerea
sa se retraga In spatele noii frontiere, sa semneze tratatul cu Austria i
tratatul minoritatilor (s-a reafirmat prerogativa de a discuta anumite
modificari In al doilea tratat) ?i sa accepte demersurile sub-comisiei de
reparatii. Pedeapsa pentru necolaborare aducea nu numai eliminarea
Romaniei din tabSra Aliatilor, ci i o ruptura a relatiilor diplomatice cu
toate Puterile Aliate.
Ultimatumul putea sa aiba o oarecare eficacitate numai daca
cele patru Puteri Aliate erau de acord sa dea curs pedepselor, dar Italia
a refuzat. De Martino, delegatul italian, a fost Impotriva acuzatiei de
trSdare din partea Romaniei In tim pul razboiului, ca i im potriva
apelarii la o ruptura diplomatics. Clemenceau s-a aratat iarai ostil
concilierii cu Bratianu i i-a declarat lui De Martino ca
Franta fu se se abandonata de Romania, ceea ce n-a hnpiedicat
Franta sd continue razboiul pina la capdt. Cu trei luni inainte de
Pacea de la Bucure.'jti, l-am a vertizat p e Bratianu ca im pinge
Romania intr-o politica dezastruoasa. Bratianu, aferat, a prom is ca
259
nu va incheia niciodata o pace separata, prom isiune care nu l-a

impiedicat, totugi, sa o incheieH\
Evenimentele din dupa-amiaza zilei de 13 noiembrie au dus la
o revizuire a ultimatumului i prin aceasta la o viciere a atitudinii
uniforme a Aliatilor. De Martino, actiorrind in contra curentelor din
Consiliu, s-a intilnit in particular cu Coanda i Antonescu pentru a le
oferi asigurari ca Italia va impune m odificari in ultim atum , daca
Romania, cum se zvonete, va evacua Ungaria, va semna Tratatul cu
Austria $i va renunta la pretentii teritoriale suplim entare. Cei doi
romani, asigurati de sprijinul italian, i-au cerut lui Clemenceau, cind
acesta le-a inminat ultimatumul, sa nu mentioneze dezertarea Romaniei
?i sa extinda timpul limita de la ase, la opt zile. Premierul francez a
plecat cu convingerea ca Romania era, in cele din urma, pregatita s& se
conformeze la fiecare punct17.
Polk i Crowe au fost de acord cu cele doua modificari solicitate
de Clemenceau, dar De Martino, incluzmd i alte amendamente care
sa asigure acceptul romanilor, a refuzat sa subscrie, pina cind nu va
primi instrucfiuni exprese de la Roma. S-a luat atunci hotarirea de a se
trimite ultimatumul tara aprobarea Italiei18.
Coanda a transmis ultimatumul la Bucureti. El contineaun apel
final la intelepciunea guvernului i poporului rom an, cerind confor-
marea la ordinele anterioare, fara discutii, rezerve sau conditii . in
incheiere, Consiliul ii exprima profundul regret ca se vede fortat sa
rupa legaturile cu Romania, dar ii exprima convingerea ca fusese
rabdator pina m ultimul grad 19.
Au trecut noua zile pina ce ultimatumul i-a fost inminat lui
Vaitoianu de cei patru m inijtri Aliati, la 24 noiembrie. Trimisul italian
Franklin a fost autorizat in ultima clipa sa se alature colegilor sSi. In
acest interval, trupele romanesti s-au retras spre Tisa, permifind astfel
lui Horthy sa ocupe Budapesta. Clerk obtinu demisia lui Friedrich, la
16 noiembrie. La 25 noiembrie, fu instalat un nou guvern condus de
Democratul moderat Karl Huszar. Puterile Aliate au acordat imediat o
recunoa?tere de fa cto lui Fluszar i 1-au invitat sa trim ita o delegatie de
pace la Paris20.
S-a dovedit imediat ca guvernul Fluszar, sustinut atit de Albi,
cit ?i de Socialijtii de aripa dreapta, nu este o marioneta a romanilor i
260
nici nu este supus Aliatilor, fiindca el si-a inceput mandatul prin a

emite pretentii asupra Transilvaniei, Banatului i Maramureului21. S-a
dovedit, de asemena, ca romanii nu sint dispui sa aiba frictiuni cu
noul guvern, cit timp el are protectia armata a trupelor lui Horthy i se
bucura dc recunoaterea A liatilor. Prin retragerea din Budapesta,
romanii facusera posibila instaurarea lui Huszar, pe care acum nu
doreau s3-l rocunoasca lider al unui guvern acceptabil; din aceasta
pricina, ei au ocupat pozitii de-a lungul Tisei i au ridicat pretentii la
teritorii suplimentare, de-a lungul acestui riu. In acest punct, criza a
evoluat intr-atit, incit era nevoie de interventia Aliatilor pentru a se
impiedica o izbucnire a ostilitatilor intre Albi $i romani.
M in i t r ii re co n cilia za
Norm alizarea situatiei din Ungaria nu a dus la o revizuire a
politicii Consiliului fata de Romania. Acordind recunoa$tere de fa cto
guvernului de coalitie al lui Huszar i invitindu-1 sa trimita o delegatie
pentru a i se inmina tratatul, Consiliul $i-a luat asupra-si sarcina de a
determina trupele romane$ti sa se retraga din Ungaria de est, unde
rapoartele indicau ca fortele de ocupatie intreprind o ampla campanie
de romanizare22. ^
ETorfunTe de a-i disloca pe romani i de a-i obliga sa recunoasca
frontiera i-au dovedit ineficacitatea la 24 noiembrie, cind minitrii
A liati au prezentat ultim atum ul lui V aitoianu. Dei prim ise deja
exemplarul adus din Paris de Coanda, Vaitoianu nu a dat vreun semn,
la remiterea sa, ca i-ar cunoa^te continutul 2 . El a cerut o prelungire cu
opt zile a termenului limita, pentru a permite noului parlament, a carui
prima sesiune se aminase pina pe 28 noiembrie, sa poata delibera cit
de cit. Diplomatii americani, britanici si francezi au refuzat sa ia in
calcul un nou calendar, dar Franklin a subminat atitudinea aceasta
unitara, anuntind intentia Italiei de a muta data limita la 15 decembrie.
Intrucit ceilalti ministri nu erau nicidecum anti-romani, ei au acordat o
prelungire, dar nu cu mai m ult de trei zile. A ceasta prom isiune
neautorizata de revizuire a ultimatumului, cauzata de pozitia diferita a
Italiei, indica dezbinSri in rindurile A liatilo r, ingaduindu-i lui
V aitoianu sa tem porizeze, inca o data, in speranta ca A liatii vor
261
capitula in fata apelurilor ca frontierele i alte chestiuni sa fie decise in

favoarea Romaniei24.
Consiliul, mtre timp, a cedat i in fata cererilor romaneti
privitoare la tratatul minoritatilor; acesta avea sa afle la 25 noiembrie
ca Generalul Coanda se reintoarce la Paris cu o nota de la Regele
Ferdinand tn care se exprima dorinta de a mentine relatii diplomatice
cu Aliatii. La propunerea delegatului francez, Jules Cambon, Consiliul
a consimtit sa permita Romaniei semnarea Tratatului cu Bulgaria la
4 decembrie, sau mai devreme, avindu-se in vedere faptul ca aceasta
tara parea pregatita sa acccpte armistitiul. Tratatul cu Bulgaria era
programat la 27 noiembrie; deci Romaniei i se acorda o prelungire de
o saptamina. Mai mult, delegatiei romane i s-a dat posibilitatea de a
discuta schimbari minore in tratatul m inoritatilor25.
Succesul Romaniei in obtinerea unei prelungiri a termenului
lixat pentru Tratatul cu Bulgaria i ocazia de a discuta clauzele din
Tratatul m inoritatilor nu izvorau exclusiv din pozitia incurajatoare a
Italiei sau din atitudinea conciliatoare a ministrilor Aliati; el era, mai
curind, rezultatul actiunii tntreprinse, la 19 noiembrie, de Senatul
Statelor Unite, care a refuzat sa ratifice Tratatul de la Versailles pina
la inserarea anumitor paranteze. Obiectiile Senatului la Tratatul ger
man, im plicind rezerve fata de Statutul L igii N atiunilor, au fost
interpretate la Bucure?ti i, de asemenea, in toate capitalele Aliate,
drept un precedent ce indrituia orice Putere Aliata, mare sau mica, sa
refuze semnarea tratatelor problematice26.
Pina acum, Statele Unite fusesera adversarul cel mai puternic al
rezervelor exprimate de China ?i Italia privind articolele nefavorabile
din Tratatul cu Germania i, respectiv, Austria. Delegatia americana
reuise sa-i asigure sprijinul britanic i francez pentru a nega Aliatilor
recalcitranti privilegiul de a semna tratate care contineau rezerve.
Acum, cind Senatul se razboia cu Wilson pentru a introduce amenda-
mente in Tratatul cu Germania, fermitatea pozitiei americane era serios
compromisa. Devenea clar ca toate Puterile Aliate pot pretinde acelai
drept de a revizui tratatele, in caz ca Wilson cedeaza in fata Senatului.
Iar daca Wilson va respinge rezervele Senatului, Statele Unite nu vor
deveni parte semnatara la Tratat ?i, prin acesta, nu vor mai fi membre
ale Puterilor Aliate i Asociate. Retragerea americanilor de la Confe-
262
rinta de Pace insemna pentru Romania plecarea celui mai implacabil

dintre adversari.
Wilson a decis sa treaca peste rezervele Senatului i a ordonat
delegatiei americane sa se retraga de la Conferinta. Polk nu a intirziat
sa prevada consecintele acestei actiuni, atita vrem e cit problem a
comportarii Romaniei raminea nerezolvata; el a facut apel la Lansing
pentru a-1 autoriza pe Hugh Campbell W allace, ambasadorul american
in Franta, sa-1 inlocuiasca in Consiliu pina ce se rezolva criza roma-
neasca. intrucit, a subliniat Polk,
am adoptat, de la bun inceput, o pozitie ferm a ft consecventa, iar
retragerea noastra i-ar pune in dificultate p e Aliati i ar f i un mare
avantaj pentru Romania. Ne-ar rani prestigiul. Cum cele ce se
intimpla n-au nici o legatura cu Tratatul german, trebuie sd obti-
nem de urgentd autorizatia ca Wallace sd ia parte la Consiliu21.
Lansing a cerut rezolvarea crizei pina la 9 decembrie, data la care
delegatiei americane i s-a ordonat sa piece de la Paris28. Evolutiile
ulterioare arata ca nerabdarea lui Polk a avut totui efectul dorit,
ducind la domolirea neintirziata a guvernului roman refractar.
R e v iz u ire a T ra ta tu lu i m in o rita tilo r

Bulgarii au sosit la Paris in viltoarea crizei; urmau sa semneze
Tratatul de la Neuilly-sur-Seine la 27 noiembrie. Consiliul ii invitase
pe romani sa sem neze, dar numai dupa ce sem neaza Tratatul cu
Austria i accepta, principial, tratatul minoritatilor. Romania a respins
aceste conditii, astfel ca nici un delegat roman al ei nu a fost prezent
la ceremonie. Drept rezultat al hotaririi Consiliului de a-i asigura
semnatura Romaniei la cele trei tratate, s-a oferit totui o prelungire a
termenului de gratie. Cind a fost respins i acest favor, Consiliul a fost
de acord sa perm ita romanilor sa discute amendamentele la Tratatul
minoritatilor in cadrul Comitetului Noilor State (grupul creat in luna
mai, pentru a redacta tratatele minoritatilor). Acest nou privilegiu a
fost acordat dupa ce Romania se plinsese ca au avut citig de cauza
argum entele invocate de greci ?i sirbi privind tratatele propriilor
minoritati. Dupa ce a consimtit la revizuirea tratatelor cu Grecia $i
Serbia, Consiliul a dat dispozifii Comitetului Noilor State sa exa-

mineze obiecîunile romane?ti, in ideea de a face acceptabil Tratatul.
Se credea ca Romania va colabora daca se amendeaza Articolele 10 fi
11, care confereau drepturi speciale evreilor29. Mai mult, daca se
revizuia tratatul minoritatilor, oponentii lui Bratianu ar fi fost dispui
sa il accep te i sa arate astfel poporului rom an ca tra ta tu l nu
pericliteazS suveranitatea nationals. A stfel, M aniu, care era mai
conciliant, va fi intr-o pozitie mai putin dificila atunci cind 151 va asuma
conducerea guvernului10.
Cind decizia Consiliului fu com unicata delegatiei romane,
Antonescu a cerut i alte concesii. El a solicitat ca Articolele 10 i 11
sa fie omise i, in plus, sS fie scoasa urmatoarea clauza din preambul:
A vind in vedere ca in Tratatul de la Berlin independenfa Regatului
Roman fu sese recunoscuta numai conditional; avind de asemenea
in vedere ea principalele Puteri Aliate fi Asociate doresc sd recu-
noasca independenta Regatului Roman in m od necondifionat, in
teritoriile ei anterioare f i noi...
Antonescu a solicitat inserarea unei clauze subsidiare, care sa afirme
ca Romania acceptase tratatul m inoritatilor numai dupa discufii ?i in
acord cu Aliatii, pentru ca opinia publica romaneasca sa nu-1 con-
sidere ca fiind, pur $i simplu, impus31.
Delegatiile britanica, franceza i italiana considerau rezonabila
cererea lui Antonescu. Crowe credea ca acest Consiliu va fi capabil sa
asigure o conformare neconditionata la ultimatumul din 15 noiembrie,
daca se vor satisface doleanfele lui Antonescu. Berthelot, fost pre?e-
dinte al Comitetului Noilor State, a recunoscut ca votase favorabil
Articolele 10 i 11, precum ?i preambulul, pentru a se ajunge la o
decizie unanim a in Comitet, dar ca, de fapt, se opusese la includerea
lor ?i acum dorea sa le elimine. De Martino, i el membru al Comi
tetului, considera ca este o greeala sa se ceara privilegii speciale
pentru evreii din Romania, intrucit
un asemenea m od de actiune nu poate decit sd adincesca prdpastia
care ii separa p e evrei de restul populatiei, cu care, dimpotriva, ei
ar trebui sd fa c a eforturi sd se identifiee. In cercurile evreieti,
opiniile erau im partite in ceea ce p riv e fte necesitatea acestor
264
Rom ania f i Conferinfa de Pace de la Paris
privilegii. Evreii intransigent le cereau, dar cei de tendinta libe

rals nici nu voiau sd atida de e/e12.
Polk nu a obiectat la amendarea preambulului, dar a evitat sa
consimta la eliminarea articolelor, Tn pofida sfatului primit de la Allen
W. Dulles, membru american al Comitetului, care era de parere ca
cedarea in fata Romaniei nu va afecta serios tratatul11. Romania, a
insistat Polk, trebuie sa raspunda favorabil la ultimatum Tnainte de
Tntrunirea Consiliului. El nu s-a opus la un plan al colegilor sai de a
notifica Romania ca Aliatii vor primi favorabil cererile lui Antonescu,
daca ea accepta ultimatumul. Consiliul a fost de acord sa extinda
termenul ptna la amiaza zilei de 2 decembrie, la care data Romania
urma sa se conformeze ultimatumului. Propunerile lui Antonescu au
fost transmise Comitetului Noilor S tate'4.
Cind acesta dccizie de ultima ora fu cunoscuta la Bucureti, la
28 noiembrie, Vaitoianu a refuzat sa-i schimbe atitudinea. In loc sa
cedeze in fa{a incercarii Aliatilor de a facilita instalarea unui Cabinet
conciliator la Bucure?ti, Guvernul roman a transmis o scrisoare, din par
tea Regelui Ferdinand, Preedintelui Poincare, Regelui George al V-lea
i Regelui Victor Emmanuel al III-lea, in care le solicita interventia in
favoarea Romaniei. Suveranul critica deciziile Consiliului, adoptate fara
consimtamintul Romaniei, dar respectate de guvernul lui, chiar daca
m ulte dintre ele veneau in contradictie cu interesele sale. Politica
Aliatilor fata de tara sa a dus la o violenta care contrasteaza cu relatiile
noastre prieteneti i cu principiul dreptatii. Regele i-a aparat apoi
actiunile cu urmatoarea declaratie:
Se sptme ca eu creez dificultati, in vreme ce n u fa c altceva decit sd
apar o cauza justa, iar fa p tu l ca apelurile mele nu sint ascultate
favorizeaza in m od indirect pericolul ce amen in (a toate natiunile,
caci incurajarea acordata elementelor de dezordine prin atitudinea
Consiliului are tendinta de a diminua autoritatea Guvernului meu,
a carui singura vina este ca apard ordinea, onoarea f i indepen
denfa Iarii sale. Totufi, a r f t natural ca m arii Aliafi, ale caror
responsabilitati sint in raport direct proportional cu puterea lor, sd
susfina ceea ce reprezinta cea mai bund garantie de ordine impo
triva a n a rh iei care se in sta u rea za am enintdtor, a fa cum au
265
dovedit-o recent evenim entele din Ungaria si de p e Nistru. In

numele acestor principii, cred ca este de datoria mea sa apelez la
Dum neavoastra, pen tru a va determ ina G uvernul sa adopte o
atitudine mai amicala $i mai dreapta fa ta de no/3\
Clemenceau 1-a acuzat pe Bratianu ca forteaza acest monarh
naiv sa ceara interventia, neconstitutionala, a ?efilor de state Tn
chestiuni Tn care nu au dreptul sa se amestece. Influenta lui Bratianu se
poate vedea Tn acesta afirmatie a lui Ferdinand:
In po fid a fa p tu lu i ca, de la inceputul lucrarilor Conferintei de
Pace, Comitetul celor Patru a luat de unui singur deciziile, Rom a
nia, pentru a-.yi dovedi fidelitatea $i solidaritatea, s-a supus totui
stipulatiilor, necunoscute ei i contrare intereselor sale.
Premierul francez si-a Tndemnat colegii sa faca front comun Tn denun-
tarea pledoariei neavenite a lui Ferdinand catre scfii de state, mai ales
ca Regele comisese o impolitete grava, uitind sa Tnainteze copii ale
scrisorii sale Imparatului Japoniei sau Prejedintelui Wilson. Toti, In
afara de De Martino, au aprobat demersul, dar au obiectat la reco-
mandarea de a se retrage acele concesii care fusesera deja acordate.
Dupa ce Crowe observa ca In Romania exista o totala ignoranta cu
privire la atitudinea Consiliului, s-a hotarlt publicarea ultimatumului
din 15 noiembrie i s-a sugerat ca ambasadorii sa piece din Bucureti,
daca guvernul roman refuza sa Indeplineasca termenii acestuia36.
A vertism en tu l fin a l
Consiliul nu a obtinut un raspuns favorabil de la Vaitoianu, In

pofida concesiilor propuse In schimbul conformarii, dar e?ecul nu a
dus la o inasprire a politicii Aliatilor. Dimpotriva, ei au fost de acord
sa lase loc liber modificarilor in tratatul minoritatilor, in speranta ca
Ferdinand il va chema in fruntea guvernului pe Maniu, care era mai
putin refractar; au renuntat sa mai trim ita ordine lui Vaitoianu, al carui
guvern nu se bucura de sprijin popular, avind in vedere alegerile
recente, crezlnd ca numirea lui M aniu va fi facilitate daca Romania nu
va mai fi gratulata cu acuzatii aspre.
R om ania i Conferinta de Pace de la Paris
M an iu ap e la se p erso n a l la trim iii A lia ti p e n tru a p u n e c a p a t

re le i v o in te a C o n siliu lu i. In sc h im b u l a c e stu i fa v o r el a p ro m is sa
im p ie d ic e ru p tu ra d ip lo m a tic s , lire ste , in c o n d itiile in c are R e g e le II
num ete P rim M in istru iar C o n siliu l ii a c o rd a p re lu n g ire a m a n d a tu lu i.
A m in a re a i-a r p e rm ite o b tin e re a s p rijin u lu i p a rla m e n ta r p e n tru u n
tra ta t m o d ific a t al m in o rita tilo r. E l se te m e a de in flu e n ta p re s e i L ib e
ra te , care d c n u n ta T ra ta tu l ca in stru m e n t al a m e ste cu lu i stra in , a m e n in -
tin d u -i pe p o litic ie n ii c are d o re a u sa a c ce p te c e re rile A lia tilo r. M a n iu
c re d e a c a L ib e ra lii v o r fi c o m p le t d is c re d ita ti, in c o n d itiile in care
C o n siliu l v a a c c e p ta ce re rile sale. C it p riv e te a titu d in e a sa fa ta de
U n g a ria , M a n iu a p ro p u s sa m e n tin a tru p e p e T isa p in a ce a c e a s ta ta ra
ii sem n eazS tra ta tu l. Dei o b se rv a c a fro n tie ra la sa R o m a n ia fa ra
ap S ra re , in e v e n tu a lita te a u n u i a ta c m a g h ia r, M a n iu se o b lig a sa
re s p e c te n o ile h o ta re 37.
S p iritu l m ai c o n c ilia n t al lui M a n iu i-a d e te rm in a t p e A lia ti sa
in d e m n e C o n siliu l sa a c c e p te i alte c o n c e sii. D ar, de?i N a tio n a lu l
tra n s ilv a n e a n p a re a fle x ib il, a titu d in e a lu i n u e ra d e fe l m a i p u tin
in tra n s ig e n ts d e c it a lui B ratian u . El n u a d a t n ici u n se m n ca s-a r
su p u n e A lia tilo r fa r a a o b tin e , In tii, g a ra n tii a d e c v a te In p riv in ta
re v iz u irii tra ta tu lu i m in o rita tilo r, c it i o re v o c a re a o rd in e lo r c a tre
s u b -c o m is ia d e re p a ra tii, care fu sese in s a rc in a ta sa a sc u lte re c la m a tiile
m a g h ia r ilo r 38. R e g e le F e rd in a n d i R e g in a M a ria n u tr e a u te m e ri
serio ase ca A lia tii ii p ro p u n sa ra sto a rn e d in astia. A c e ste a , i alte
a s e m e n e a p re s u p u n e ri n e fo n d a te , e ra u in te n s p ro p a g a te d e p re s a
L ib e ra la , alS turi de a v e rtism e n tu l ca ta ra v a c a d e a In m in a b o l e v ic ilo r,
d a c a M a n iu sau v re u n alt e f p o litic se su p u n e A lia tilo r39.
V a ito ia n u le -a In m in a t m in i trilo r ra sp u n su l la 2 9 n o ie m b rie .
E ra o ra b u fn ire a u n u i co p il m o ftu ro s i o b ra z n ic 40. In c e p ln d cu u n
d e n u n t v ig u ro s al to n u lu i d in u ltim a tu m u l de pe 15 n o ie m b rie , n o ta
re a m in te a cum R o m a n ia in tra se In ra z b o i d o a r p e n tru a fi d e z a m a g ita
de n e a c o rd a re a a ju to ru lu i p ro m is de ca tre A lia ti, in v re m e ce e a insai
le fa c e a m ari se rv ic ii, fo rtin d in a m ic u l sa c o n c e n tre z e tru p e in E st, in
tim p u l a se d iu lu i V e rd u n u lu i. R o m a n ia ar fi in tra t in ra z b o i o d a ta cu
Ita lia d a c a A lia tii nu a r fi re fu z a t sa g a ra n te z e in d e p lin ire a a s p ira tiilo r
sa le. A lia tii im p u se se ra R o m a n ie i d a ta in te rv e n tie i, d a r ei n u a u reu it
sa-i in d e p lin e a s c a p a rte a din In te le g e re ca re le re v e n e a , i a n u m e de
267
a incepe ofensiva de la Salonic ?i de a furniza Romaniei material de

razboi. Se denunta fara echivoc in special o propozitie din ultimatumul
de la 15 noiembrie: reproul ca Romania a consimtit sa trateze separat
cu inamicul i sa se supuna legii acestuia. Aceasta formulare nu era
necesara, deoarece ambasadorii Aliafi, $i nu altii, aprobasera pacea
separata. Admitind ca victoria Aliatilor in razboi m otiva extinderea
teritoriaia a multor state, romanii, prin actiunea im potriva Ungariei i
prin opozitia fata de boIevicii ru?i, au pastrat cuceririle i au asigurat
recuperarea teritoriilor revendicate de tara lor. O cuparea Budapestei a
fost explicate ca rezultat al unei invitatii din partea Consiliului de a
coopera cu alte armate Aliate in pacificarea Ungariei; Romania, ca
atare, nu era responsabila pentru insuccesul Consiliului de a mai trimite
trupe. In legatura cu frontiera, trupele romane?ti detineau pozitii pe
Tisa, pentru a primi certitudinea ca noul guvern m aghiar va incheia
pacea mult dorita. A ceasta actiune nu era prin nim ic diferita de
stationarea trupelor Aliate in regiunea Rinului: pentru a se primi astfel
garantia ca Germania indeplinete clauzele tratatului41.
Vaitoianu nu a inchis toate portile in fata unor ulterioare discutii
cu Aliatii. El a acceptat oferta de a discuta in comun o modificare a
tratatului minoritatilor. Aceasta concesie era legata de ?tirea cu privire
la instalarea iminenta a unui nou guvern, reprezentind partidele majo-
ritare in parlament, urmind sa examineze textul tratatului i sa actio-
neze in virtutea ultimatumului din 15 noiembrie.
Vaitoianu a respins ceilalti termeni, ceea ce s-a pus pe seama
lui Bratianu, pe care minitrii Aliati 1-au invinuit ca ridica opinia
publica impotriva colaborarii. Cind Vaitoianu a dat semne ca e gata sa
discute tratatul minoritatilor, piatra de incercarc care il facea pe Maniu
sa ezite, cei patru trimii au fost de acord sa ceara o prelungire $i sa
puna pe tava promisiunea unor modificari suplimentare in tratat, daca
se accepta ultimatumul. Vaitoianu a conferit apoi cu cabinetul sau in
legatura cu oferta. Decizia oficiala, la care desigur ca Bratianu ii
adusese o bolul, consem na respingerea propunerii i anuntul ca
Vaitoianu intentioneaza sa demisioneze. Noul guvern va trebui sa ii
asume responsabilitatea de a actiona conform ultimatumului42.
In pofida acestor reactii, Aliatii nu 5 i-au retractat ofertele. Ei au
apelat la Consiliu ca sa-i arate toata consideratia posibila lui Maniu,
268
Rom ania f i C onferinfa de Pace de la Paris
absolvindu-1 de orice raspundere pentru intrigile lui B ratianu. O

asemenea pArada ii va face pe romani sa creada ca politica mioapa a
Liberalilor va duce la ruptura cu Aliatii i la o eventuaia Cadere a tarii
in anarhie i bolevism41. Rattigan pleda pe linga Regina M aria pentru
a-1 determina pe Rege sa-1 numeasca pe Maniu. Ea a promis ca va
interveni, dupa ce 1-a ascultat pe diplomatul britanic aratind cum
Romania, daca va fi eliminate din tabara Aliatilor, va fi obligate sa
m entine pe picior de razboi o mare armate, desigur, cu mari cheltuieli,
dar care devenea necesare pentru a-i asigura aperarea fa(e de vecinii
revanarzi44.
Consiliul a aflat de aceste evenimente la 3 septembrie, cind
Berthelot a prezentat apelul mini?trilor pentru prelungirea termenu-
lui-limite, cu scopul de a-i permite lui Maniu asigurarea sprijinului
parlamentar. Aceasta pledoarie continea tiri referitoare la ofensiva
Armatei Rosii im potriva lui Denikin, care era for fat sa se retraga din
Ucraina de vest ?i evacuase dcja Kievul. Denikin avea sa capituleze in
fata fortelor sovietice la 12 decembrie, Ambasadorii se tem eau ca
slebirea statului roman ar aprinde scinteia unei micari bolevice
autohtone, care va intimpina favorabil interventia sovietice i ocuparea
Romaniei45. Clemenceau credea ce Bratianu provocase in mod deli-
berat criza de guvern, spre a citiga timp; totui el a propus se se
accepte apelul, aprobind o prelungire de ?ase zile. Crowe, pe de alte
parte, i-a criticat pe minitrii care i-au permis lui Veitoianu se spere ce
deciziile Consiliului nu sint definitive; el a observat ca
raspunsul romdnesc e foarte probabil sa f i fo s t satisfacator, daca
atitudinea reprezentanfilor Alia(i ar f i fo s t ceva mai ferm d. Orice
ar fa c e Consiliul, pare-se, Romania este hotaritd sd nu semneze.
Daca acest Consiliu ar acorda o alta aminare, credeau repre-
zentantii Aliatilor, Romania se va emancipa de sub influenta lui
Bratianu f i va vedea, in sfirfit, unde-i sint interesele. D ar el nu era
nici p e departe convins de o asemenea turnurd. Bratianu nu mai
era oficial la putere, partidul sau nu mai detinea majoritatea in
parlament, insa el ram asese fo a rte puternic. Sfaturile sale avu-
sesera inca o data ciftig de cauzd4b.
269
Cind Berthelot a observat i atinut sa remarce ca Vaida-Voievod,

Nationalul transilvanean, fusese ales Pre?edinte al Camerei Deputatilor
i tinuse o cuvintare in care insista asupra necesitatii de-a intari
legaturile cu Aliatii, Crowe 1-a numit cu totul nesigur - el era, de fapt,
m arioneta lui Bratianu . Delegatul britanic era contient ca difi-
cultatile ridicate de votul nefavorabil din Senatul Statelor Unite i de
atitudinea aroganta pe carc o adopta Germania taceau necesar apelul
miniijtrilor, pentru a diminua ?ansele unei rupturi deschise cu Romania.
Delegatul italian, V ittorio Scialoja, com entind o observatie a lui
Clem enceau, cum ca situatia din Statele Unite cere precautiuni
suplimentare, a solicitat o prelungire cu ase zile, chiar daca
este fo a rte posibil ca acesta criza sa fie un subterfugiu. Totufi e
necesar sa existe un guvern la Bucurefti care sd ajunga la o decizie
finala. Intr-o vreme cind inamicii A liatilor p ar sd ii ridice iar
capetele, a r fi fo a rte grav daca ar avea loc o ruptura in tabdra lor.
Daca, aija cum presim te el, Romania se hotarafte sd semneze in
cele din urma, p restig iu l C onferintei de Pace va create consi-
derabil.
Clemenceau a recomandat sa fie ascultat apelul minitrilor, intru
cit criza, datorata exclusiv perfidiei lui Bratianu i intrigilor guver-
nului sau, era pe punctul de a lua sfTrit odata cu instituirea unui nou
regim. El insusi era pregatit sa dea uitarii atitudinea anterioara a Roma
niei, in spiritul initiativei neautorizate a miniftrilor. Acela?i argument
1-a determinat pe Polk sa cada de acord cu Clemenceau deoarece, aa
cum spunea el, nu exista o alta cale decit sustinerea ambasadorilor.
Consiliul a aprobat apoi Romaniei prclungirea de ?ase zile, pina la
amiaza zilei de 8 decembrie, urmind ca pina la acea data sa se primeasca
un raspuns favorabil la ultimatumul din 15 noiembrie47.
Textul notei finale a Consiliului catre Romania a fost publicat la
4 decembrie. El incepea cu o declaratie in care se spunea ca Aliatii ar fi
suspendat relatiile diplomatice daca ar fi dat curs notificarilor formale,
deoarece Romania nu aprobase nimic, de luni intregi. Apoi tonul a
devenit ceva mai conciliator, afirmindu-se ca Aliantii, contrar notelor
anterioare, doresc sa mentina Romania in tabara lor si spera ca aceasta
viziune va fi apreciata de noul guvern, a carui decizie se anticipa ca va
Rom ania f i Conferinta de Pace de la Paris
determina orientarea viitoare a R omaniei. Nota promitea modificari in

tratatul m inoritatilor. C hiar mai sem nificativ decit pornirea spre
compromis a Consiliului era un apel din nota, adresat de fapt poporului
roman. Aliatii Ii indemnau pe romani sa repudieze politica lui Bratianu
i sa sprijine programul conciliator al Nationalilor transilvaneni. Ei
comiteau astfel asa-numita ofensa, pe care Bratianu o denunta de
cTteva luni, i anume am estecul Tn treburile interne ale Romaniei.
Anticiparile cu larga audientaale lui Bratianu, In privinta unei presupuse
desconsiderari a suveranitatii Romaniei, i-au Incurajat pe Nationalii
transilvaneni - nici unui dintre ei nedorind sa-i atraga acuzatia de
tradare prin supunere la cereri straine - sa procedeze cu precautie, dupa
ce Ferdinand le-a cerut sa formeze un guvern48.
R o m an ia semneaza tratatele
N ota ultim a din 3 decembrie a jucat un rol minor Tn evenimen-
tele primei saptamlni a lunii. La 1 ?i 2 decembrie, ambasadorii Aliati
s-au Tntilnit cu Vaida-Voievod, Pre?edintele Camerei, pentru a discuta
schimbarea iminenta de guvern. Acesta era singurul National transil
vanean care detinea o pozitie oficiala, afara de postul sau de ministru
fara portofoliu Tn cabinetul Vaitoianu, $i catre el i-a Tndreptat M aniu pe
mini$tri. Actionind ca purtator de cuvlnt al majoritatii parlamentare,
Vaida-Voievod a reafirmat dorinta lui M aniu de a accepta ultimatumul
din 15 noiembrie i a promis sa retraga trupele la noua frontiera cu
Ungaria, inainte chiar de semnarea unui tratat de pace. In schimb, el a
cerut asigurari ca Romania nu va fi penalizata pentru rechizitii; a
dezvaluit ca Regele il insarcinase cu responsabilitatea de a forma un
nou guvern, dar intimpina dificultati in gasirea de minitri care sa fie
de acord cu Aliatii49.
Decizia Regelui Ferdinand de a-1 desemna pe Vaida-Voievod
i-a surprins pe ambasadori, care sperau ca va fi convocat Maniu.
Refuzul lui Maniu de a forma guvernul a devenit public la 3 decembrie,
dar motivele gestului sau nu au fost date publicitatii. Evenimentele
ulterioare au indicat ca el nu dorea sa urmeze politica pe care Regele,
inca sub influenta lui Bratianu, Ii cerea s-o Tnfaptuiasca. Ferdinand
voia ca Maniu sa conduca o coalitie nationals, in aa fel incit dezo-
271
noarea acceptarii ultimatumului sa fie impartita in mod egal intre toti

politicienii i toate partidele. Devotamentul lui Maniu fata de consti
tutionalism i legalitate 1-a impiedicat sa accepte convocarea, care ar fi
implicat responsabilitatea de a obtine mai multe concesii de la Aliati50.
Dar Vaida-Voievod era pregatit sa joace pe cartea Regelui, indaratul
careia se afla inca Bratianu51. El era in cuno$tinta de cauza cu deciziile
guvernului Vaitoianu. Regele amina insa venirea la guvernare a Natio
nalilor transilvaneni, care nu aveau experienta in politica din Vechiul
Regat i erau considered de unii ca fiind socialiti deghizati52.
V aida-V oievod i-a consultat pe toji politicienii, cu exceptia
Liberalilor, i a aflat ca ei sint in favoarea ultimatumului. Cind i-aanuntat
pe oficiali de acest acord de principiu, ei au promis sa obtina o prelungire
mai consistenta aterm enului-lim ita, astfel incit Liberalii saprim easca o
lovitura i mai puternica. Dar Vaida-Voievod, in care aveau incredere ca
va susjine asigurarile deja date de Maniu, i-a uimit pe diplomati prin
declaratia ca o prelungire oarecare este insuficienta. El a insistat acum
ca tratatul minoritatilor sa fie eliminat sau complet revizuit, potrivit cu
cererile exprimate anterior de Bratianu i Vaitoianu53.
Vaida-Voievod planuia, evident, sa urmeze o politica apropiata
de aceea a lui Bratianu. $i, decit sa ajunga la reafirmarea cererilor lui
Bratianu, minitrii au fost de acord sa intervina inca o data in favoarea
Romaniei. Ei au apelat la Consiliu, pentru a inela Romania intr-un
mod cit mai subtil, pentru a lovi in Bratianu i in Liberali. Aceasta
pledoarie a incurajat zvonurile ca Aliatii sint pregatki sa cedeze mai
consistent in privinta tratatului m inoritatilor si sa accepte cererile
teritoriale maxime, daca au de partea lor colaborarea noului guvern''4.
Mini^trii Aliaji nu au negat aceste zvonuri. Dimpotriva, au facut tot
posibilul sa le intareasca atunci cind, la 4 i 5 decembrie, ambasadorii
britanic i francez 1-au asigurat pe Vaida-Voievod ca ii vor recunoa?te
guvernul, chiar daca nu fusese constituit ?i, ceea ce era i mai semni-
ficativ, Consiliul va gasi o solutie prin care noul regim nu va fi
stigmatizat pentru ca semneaza tratatul minoritatilor. Rattigan ?i Henri
Cambon ademeneau pe Vaida-Voievod cu asemenea asigurari neau-
torizate, in vreme ce Quai d Orsay-ul facea promisiuni similare lui
Coanda, singurul delegat roman care se afla inca la Paris5\
272
Rom ania f i Conferinta de P ace de la Paris
Nota finala, din 3 decembrie, nu ajunsese inca la Bucureti.

Totui, sosise de la Paris un mesaj mai im portant, care arata ca
asigurarile sint sprijinite de Consiliu. Quai dOrsay-ul a inaintat un
proiect revizuit al tratatului minoritatilor, intocmit de Comitetul Noilor
State ?i tinind seama de cererile lui Antonescu. Aceasta dezvaluire,
sosita inainte de nota Consiliului, 1-a indem nat pe Ferdinand sa
grabeasca formarea unui nou guvern''1. Era clar ca, in situatia In care
Aliatii sustin asigurarile minitrilor, pot fi obtinute cu siguranta ?i alte
concesii, cu asistenta marinimoîlor diplomati Aliati din Bucurejti.
Cind nota din 3 decembrie a ajuns in fine la Bucureti, la 5 decembrie,
efectul ei scontat - de a ajuta noul guvern - fusese facut inutil de
actiunea prematura a Quai d Orsay-ului.
Noul guvern a fost constituit oficial la 5 decembrie. Dei era
descris ca regim non-Liberal, reflectind rezultatul alegerilor, au fost
alei mai multi minitri din guvernul Bratianu: lnculet din Basarabia,
Nistor din Bucovina i Popovici din Banat. Afara de Vaida-Voievod,
au fost numiti numai doi Nationali transilvaneni: Aurel Vlad, ministru
la Interne i O ctavian Goga, m inistru al Instructiunii i Cultelor.
Partidul Taranesc era reprezentat de Ion Mihalache, ministru al Dome-
niilor, iar Social-D em ocratii, de N icolae Lupu. N um irea cea mai
surprinzatoare, avind in vedere faptul ca nu participase la alegeri, era
cea a lui Averescu, ca ministru de razboi. Absentul cel mai notabil era
Maniu, care preferase sa ramina pre?edinte al Consiliului Dirigent57.
Cind noul Cabinet a refuzat sa raspunda la nota Consiliului pina
la incheierea noului termen-limita, in amiaza zilei de 8 decembrie, s-au
ivit suspiciuni ca el nu-i altceva decit creatia lui Bratianu. Ambasadorii
aveau impresia ca Vaida-Voievod Se teme de minia lui Bratianu daca
va capitula. Ei 1-au avertizat pe Primul Ministru ca rezistenta nu are
rost, deoarece presupurie o indepartare totala de tabara A liatilor,
.precum ?i izolarea Romaniei, o situatie pe care Liberalii n-au cum sa
o agreeze, data fiind amenintarea unei noi ofensive a Armatei Ro?ii.
La Paris, intre timp, $tirea ca Vaida-Voievod formase un nou
guvern a fost primita cu simpatie, i aceasta nu-i de mirare din moment
ce Coanda, la directivele noului premier, a cerut o alta prelungire a
termenului. Vaida-Voievod intentiona sa trim ita o delegatie la Paris
pentru a discuta schimbarile nu numai din tratatul minoritatilor, ci i
273
din tra ta te le cu A u stria si U n g aria. P o lk a rip o sta t, re fu z in d sa m ai

s a n c tio n e z e m o d ific a ri in tra ta te . D e le g a tia am e ric a n a , de a ltfe l, u rm a
sa se re in to a rc a in ta ra la 9 d e c e m b rie , a d o u a zi d u p a ce C o a n d a a
p re z e n ta t n o ile d o lean te . Dei H u g h C a m p b e ll W a lla c e fu se se au to -
riz a t sa se m n e z e tra ta tu l m in o rita tilo r i tra ta tu l c u U n g a ria d u p a
p le c a re a d e le g a tie i, Q uai d O rsa y -u l a fac u t apel la P o lk sa-1 a u d ie z e
pe C o a n d a in a in te de a p le c a d in P a ris 58.
P o lk , firete, a e z ita t sa p ie c e in a in te de a in d e p lin i in s a rc in a re a
lu i L a n s in g , re f e rito a re la s o lu tio n a r e a c riz e i r o m a n e $ ti59. El 1-a
in d e m n a t p e B e rth e lo t sa e x e rc ite p re siu n i a su p ra lu i C o a n d a p e n tru a
sem n a im e d ia t cele trei tra ta te (cu A u stria , B u lg a ria , i cel al m in o
rita tilo r). Iar B e rth e lo t I-a in tiin tat ca m in istru l C o a n d a fu se se in sa r-
c in a t sa se m n e z e tra ta te le p e n tru a-i a sig u ra re cu n o a te re a de ca tre
a m e ric a n i a tra ta tu lu i m o d ific a t al m in o rita tilo r. In tru c it te x tu l a c e lu i
tra ta t - a c aru i re v iz u ire de c a tre C o m ite tu l N o ilo r S tate n u fu se se in c a
fo rm a l c o m u n ic a ta la B u cu re ti - in s e m n a u n a m e s te c im p lic it in
a fa c e rile in te rn e ale R o m a n ie i, a c c e p ta re a lui fo rta ta d e c a tre n o u l
g u v ern p u te a d u ce la tu lb u ra ri p o litic e in B u cu re ti60.
B e rth e lo t a a ratat, in sp rijin u l a rg u m e n ta rii lui V a id a -V o ie v o d ,
ca se m n a re a de catre R o m a n ia a tra ta tu lu i m in o rita tilo r, c are c o n tin e a
in c a A rtic o le le 10 i 11, v a a n tre n a c a d e re a n o u lu i g u v e rn i in lo c u ire a
lui c u u n c a b in e t B ra tia n u o b stru c tio n ist. El 1-a in d e m n a t p e P o lk sa
su stin a a sig u ra rile c elo r p a tru m in istri A liati d e a o b tin e e lim in a re a
c e lo r d o u a artic o le . F re d e ric K a m m e re r (eful D e p a rta m e n tu lu i p e n tru
R u sia la Q u ai d O rsay ), ac u m p re s e d in te al C o m ite tu lu i N o ilo r S tate,
a fo st so lic ita t de B e rth e lo t p e n tru a-1 c o n v in g e pe P o lk ca a rtic o le le nu
m ai sin t n e c e sa re , atita v re m e c it B ra tia n u a ernis u n d e c re t-le g e la
22 m ai 1919, a c o rd in d u -le e v re ilo r d rep tu l de c e ta te n ie . K a m m e re r a
s u s tin u t c a e v reii ro m an i p re fe ra a c e sta leg e d e c it a rtic o le le , in tru c it ea
p re v e d e a s im ila re a lo r, m ai c u rin d d e c it c o n tin u a re a s ta tu tu lu i de
strain , c o n tin u t in ce le d o u a a rtic o le 61.
P o lk a in v o c a t un n o u a rg u m e n t la a c e st p u n c t, a n u m e tra ta tu l
m in o rita tilo r se m n a t de P o lo n ia la 28 iu n ie, care in c lu d e a a rtic o le
e v re ie ^ ti sim ila re . El nu c re d e a ca R o m a n ia ar tre b u i tr a ta ta m ai
fa v o ra b il d e c it P o lo n ia , u n d e P a d e re w sk i in tim p in a d e stu le d ific u M ti.
D aca tra ta tu l cu R o m an ia n u c o n tin e a rtic o le le c ita te , o p in a el, p o lo -
274
R om ania f i C onferinta de Pace de la Paris
n ezii v o r s o lic ita o re v iz u ire sim ila ra a tra ta tu lu i lor. B e rth e lo t i-a
a m in tit lui P o lk c a R o m an ia, sp re d e o se b ire de P o lo n ia , n u p e rm ise s e
n ic io d a ta p o g ro m u ri, ca ea nu fa c u se d e c it sa re fu z e a c o rd a re a de
c e ta te n ie e v re ilo r si c a ev re ii p ro te sta s e ra im p o triv a n e c e ta te n ie i, n u
im p o tr iv a p e r s e c u tic i62. C ro w e a fo s t de a c o rd , a ra tin d c a e v re ii
b rita n ic i d o resc e lim in a re a c e lo r d o u a a rtic o le 61.
K a m m e re r a p re z e n ta t p ro p u n e re a de c o m p ro m is a m e m b rilo r
b rita n ic , fra n c e z i italian d in C o m ite tu l N o ilo r S tate. Se re c o m a n d a u
o m isiu n e a c e lo r d o u a a rtic o le i in lo c u ire a u rm a to a re i c la u z e :
In fine, considerind ca Romania fi-a declarat intentia de a recu-

noafte drept cetateni romani, cu drepturi depline f i fara form a-
litdti, p e evreii care locuiesc in toate teritoriile din Romania f i care
nu p o t sd obtina o altd nationalitate...
C o n fru n ta t cu h o ta rire a c o le g ilo r sai de a c a p itu la i in te le g in d ca
re fu z u l c o n tin u u v a face ca R o m a n ia sa o p u n a o i m ai a p rig a re z is-
te n ta , P o lk a c e d at, v o tin d cu C o n siliu l p e n tru e lim in a re a A rtic o le lo r
10 $i 11, p en tru in lo c u ire a clau zei lui K a m m e re r i p e n tru re v iz u ire a
p re a m b u lu lu i. S -a a ju n s, de ase m e n ea , la in se ra re a in p re a m b u l a u n e i
d e c la ra tii din c are sa re ia sa ca tra ta tu l fu sese p re g a tit d u p a u n a c o rd cu
g u v e rn u l ro m a n 64.
C o m itetu l N o ilo r S tate i-a o rg a n iz a t u ltim a in tiln ire fa ra in tir-
z iere, p e n tru a re d a c ta tra ta tu l m o d ific a t si a-i da astfel p o s ib ilita te a lui
P o lk sa il se m n e z e in a in te a p le c a rii65. La 7 se ara , in a ceea?i zi de
9 d e c e m b rie , P o lk , H e n ry W h ite si G e n e ra lu l B liss au se m n a t tra ta tu l
re v iz u it, la h o telu l C rillo n , in tim p ce a u to m o b ile le a teptau sa ii d u c a
la g a ra 66. P o lk a re fu z a t sa-i a c o rd e lui C o a n d a sa tisfa c tia de a se m n a
tra ta tu l o d a ta cu el, d re p t care C o a n d a a tre b u it sa a?te p te p in a a d o u a
z i, 10 d e c e m b rie , p e n tru a afla ca P u te rile A lia te c o n s im tis e r a la
m o d ific a re a tr a ta tu lu i p o tr iv it d o rin te i ro m a n ilo r ?i ca a m e ric a n ii
se m n a se ra d e ja . C o a n d a a p ro c e d a t ap o i la se m n a re a tr a ta te lo r cu
A u stria i B u lg a ria , p re c u m i la se m n a re a tra ta tu lu i m in o rita tilo r, fa ra
sa m ai rid ic e o b ie c tii noi sau sa le re a d u c a in d isc u tie pe c e le v e c h i. El
a c e ru t o sin g u ra fav o are, pe c are C o n siliu l i-a aco rd a t-o : se m n a tu ra lui
a fo st a n te d a ta ta la 9 d e c em b rie , ca se m n p e n tru p o ste rita te ca R o m a n ia
se m n ase tra ta tu l sim u lta n cu P u te rile A lia te 67.
275
Decizia Romaniei de a semna nu a adus optimism intre membrii

Consiliului. Daca ei anticipau cumva ca romanii vor indeplini acum
clauzele notelor din 15 noiem brie sau 3 decem brie, aveau sa fie
numaidecit dezamagiti. In timp ce Coanda i?i punea semnatura, trupele
romane fortificau malul de est al Tisei, arestind oficialitatile maghiare
din ora?ul Tokaj, bombardat de artileria romana la 26 noiembrie;
laudindu-se catre Misiunea militara ca armata lor este singura forta
capabila sa mentina pacea in Europa Centrala ?i de Est; i sfidind
ordinele generalilor A liati din B udapesta, cu scuza ca Rom ania
semnase tratatele i nu mai era astfel cazul sa se supuna ordinelor emise
de Puterile Aliate68.
Reactia Bucuretilor fu la fel de dezamagitoare pentru Aliati.
La 16 ?i 17 decembrie, Bratianu a sustinut un discurs amplu in fata
Camerei Deputatilor pretinzind ca, prin modificarile aduse tratatului
minoritatilor, Aliatii recunoteau de fapt valabilitatea decretului-lege
din 22 mai 1919. Deci, a declarat el, chestiunea m inoritatilor fusese
rezolvata fara interventia Aliatilor. Bratianu i-a asigurat pe legislator!
c3, oricit de importante sint hotaririle de la Alba-Iulia, ca ?i altele,
intregirea teritoriala a Romaniei trebuie atribuita, in primul rind,
Aliantei din 1916, pecetluita cu singele a 800.000 de soldati i civili
romani . Nimeni nu a contestat triumful politicii sale de rezistenta.
Aliatii, i nu Romania, capitulasera in cele din urma69.
Ultim ele reg lem entiiri te rito ria le

In pofida incurcaturilor pricinuite de graba de a rezolva pro-
blemele puse de rezistenta rom anilor, politicienii Aliati erau mai
preocupati de chestiunea ocuparii Ungariei ?i de tratatul minoritatilor,
decit de finisarea reglementarilor teritoriale ale Romaniei. Expertii
teritoriali au continuat sa discute frontierele, in timp ce Consiliul se
ocupa de chestiuni mai presante. Pina la data cind Bulgaria urma sa-i
semneze tratatul, la 27 noiembrie, expertii americani inclinau pentru
retrocedarea Dobrogei de sud in favoarea statului inamic. Atitudinea
ostila a Romaniei i-a miniat pe expertii americani Douglas Johnson i
Isaiah Bowman, care ii inlocuisera pe Day si Seymour. Memorandumul
oficial al romanilor, in privinta Dobrogei de sud, a dat apa la moara
276
Rom ania f i C onferinta de Pace de la Paris
americani lor, inclinati sa retrocedeze Bulgariei regiunea, cu atit mai

mult cind Romania sustinea ca intrase in al doilea razboi balcanic,
pentru a-i pune capat de indata, cu autorizatia explicita sau impli-
cita a Marilor Puteri... Romania ar fi putut ocupa toata Dobrogea
in 1913, dar a p refera t o solutie m oderata f i s-a m ultum it cu
Cadrilaterul...10
Pozitia am ericana nu putea capata prioritate fata de decizia
celorlalti, de a lasa Romaniei regiunea. Polk nu a reuit, cum am aratat
deja, sa insereze un articol in Tratatul de la Neuilly, care sa prevada
discutii bilaterale intre Romania i Bulgaria in ceea ce privete traseul
frontierei remaniate. El nu a acceptat nici sa primeasca acordul Con
siliului in privinta unui articol din tratatul minoritatilor, semnat de
Romania, articol care cerea Bucure?tilor sa prevada drepturi speciale
pentru bulgarii din Dobrogea de sud. Aliatii 1-au eontrazis pe Polk,
sustinind ca Romania, prin acceptul principiilor din tratatul m ino
ritatilor, va extinde garantiile la locuitorii bulgari, fara formalitatea de
a-i cita anume71. Astfel, campania purtata de Statele Unite, pentru a-i
favoriza pe bulgari, a sflrit prin capitularea in fata cererii A liatilor ca
problema Romaniei sa nu fie agravata prin aparitia unor noi clauze72.
In legatura cu Banatul Timioarei, impartit intre Romania i
Serbia, Aliatilor nu le-a lipsit mult sa fie atrai, fie i numai teoretic,
intr-un razboi ce parea iminent in vara ?i toamna anului 1919. Roma
nia, incurajata de victoria asupra lui Bela Kun, i-a reinnoit pretentiile
la intregul Banat, in timp ce sirbii erau in plina disputa cu Italia in
chestiunea Fiume, $i cu Austria in problem a bazinului Klagenfurt.
Starea de nelinite de la Belgrad 1-a determ inat pe Printul-Regent
Alcxandru sa incercc o imbunatatire a relatiilor cu Romania. El a facut
apel la primul reprezentant roman din noul Regat al sirbilor, croatilor
i slovenilor, Langa-Ra^canu, pentru a primi asigurarea ca sirbii din
Banatul romanesc nu vor fi molestati; promitea, in schimb, sa evacueze
imediat trupele sirbe?ti ce ocupau inca zone din judetul Timi, care
revenisera Romaniei71.
In loc sa raspunda la demersurile lui Alexandru, Bratianu i-a
ridicat miza, cerind insula Ada-K aleh de pe Dunare, care proteja
ora$ul-port O rlova i Portile de Fier. Comisia tcritoriala atribuise
277
insula Romaniei, dar trupele sirbe^ti au refuzat sa o predea, a?a ea

d Esperey i-a fortat sa o evacueze - incidentul urmind sa intensitice
animozitatile dintre cele doua state74.
Francezii s-au gasit In situatia de a arbitra disputa dintre cele
doua state, considerate ca fiind membri potentiali ai unui nou sistcm de
aliante emanat de la Quai d Orsay. Generalul de Lobit, care comanda
contingentele franceze din Banat, mentinea o pace precara intre cele
doua state. Intre timp, se raspindisera zvonuri privind, pe de o parte un
presupus plan romanesc de a acapara toata provincia i, pe de alta
parte, dcmersul sirbesc pe linga Ungaria, pentru formarea unei aliante
anti-romaneti75.
Consiliul a ignorat memorandumul depus de catre delegatia
romana, conform caruia vabii din Banat convocasera o adunare
nationals la Timisoara pe 10 august, pentru a ccre unirea intregii
provincii cu Romania76. Un raport din Budapesta, referitor la doua
divizii romane ce se deplasau spre Banat, nu a reuit sa-i scoata din
amorteala pe Aliati, care preferau sa sc angajeze in dezbateri asupra
propunerii, frecvent avansate, ca Romania sa cedeze teren in Dobro
gea, iar Bulgaria sa cedeze mai mult teritoriu in M acedonia in favoarea
Serbiei, care, la rindu-i, va recunoate pierderea intregului Banat catre
Romania. A cest tripiu schim b nu le-a suris francezilor, care se
opuneau fara jovaire ideii de a priva un stat aliat de teritorii77.
Disputa asupra Banatului a fost solutionata in octombrie 1919,
cind romanii i sirbii, la indemnul lui d Esperey, au acceptatprovizoriu
sa respecte linia de demarcatie. Cele doua state nu au semnat, totui,
un protocol care sa rccunoasca noua frontiera, decit in 19237S. Din
chestiunea Banatului s-a degajat o lectie. Doua state aliate, Romania i
Serbia, au fost atit de ultragiate de demarcatia impusa, incit revolta lor
reciproca a fost uitata pe moment, in dezamagirea comuna fata de
strategia Puterilor A liate. Nu a fost o metoda foarte ortodoxa de a
dicta o reglementare teritoriala, dar a avut cel putin darul de a impie-
dica razboiul.
In timp ce Aliatii puteau permite Banatului sa i?i urmeze cursul,
ei nu au fost in stare sa reglementeze chestiunea Bucovinei in aceeai
maniera. Consiliul, sa no reamintim, aminase atribuirea provinciei pina
ce Romania avea sa-?i dovedeasca buna credinta semnind tratatele.
278
Dupa ce Rom ania s-a conformat, la 10 decembrie, Consiliul a re-

deschis deci chestiunea. Jules Laroche a propus sa se acorde 82% din
Bucovina Romaniei, in timp ce 18% - incluzind calea ferata de la
Zaleszcyki la Kolomeea - urma sa revina Poloniei. Romania inde-
plinise ordinele Consiliului la acea data, dar Crowe a cerut ca ea sa
ofere un raspuns la ultimatumul din 15 noiembrie, inainte ca Aliatii sa
adopte totu?i propunerea. Wallace, observatorul american, nefiind
autorizat sa participe la discutii, nu a reinnoit rezervele americane. A
fost astfel uor pentru Laroche sa-1 convinga pe Crowe ca Aliatii nu ar
trebui sa confunde chestiunea Bucovinei cu aceea a Ungariei. El a
aratat ca guvernul lui Vaida-Voievod va fi intarit daca Aliatii ii acorda
provincia, i a observat improbabilitatea infiintarii unui stat rutean,
caruia americanii doreau sa ii atribuie o fisie desprinsa din Bucovina
de nord. Trupele poloneze si romaneti delimitasera deja o frontiera
comuna, pe care Aliatii, insista Laroche, se vad obligati sa o recu-
nosca. Crowe a fost convins de aceste argumente, drept pentru care a
votat la 18 decembrie acordind Romaniei partea leului din Bucovina79.
A liatii, prin aceasta, au atribuit Romaniei mai m ult teritoriu din
Bucovina decit se promisese in Alianta din 1916. In retrospectiva
acum, Rusia trebuia sa obtina treimea nordica, locuita de o m ajoritate n
ruteana. M ica portiune a Bucovinei, neatribuita Rom aniei, a fo stt I
adjudecata de Polonia pentru a include un nod important de cale ferata/
de la frontiera.
Chestiunea ruteana a jucat un rol im portant in delim itarea
granitei dintre Romania ?i Cehoslovacia. Atit Masaryk, cit ?i Bratianu
considerau ca o frontiera comuna este indispensabila apararii80. Gene
ralul Prezan, eful Statului Major roman, a cerut stabilirea unui hotar
comun pentru a taia mai eficace legaturile Ungariei cu Rusia81. Expertii
americani s-au im potrivit includerii unei mari minoritati rutene in
Romania dar, cum nu urma sa fie creat nici un stat rutean in regiune,
Consiliul a respins obiectiile am ericane ?i a permis Romaniei i
Cehoslovaciei sa stabileasca un hotar comun de 112 mile in Maramure?.
A m bele state au sem nat apoi un tratat eolectiv asupra frontie
relor in 1920, potrivit caruia doua treim i din M aram ure? reveneau
Cehoslovaciei ?i restul Romaniei. Romanii nu au renuntat la reven-
dicarea unei mai mari parti din Maramure?, in pofida reglementarilor
Sherman David SPECTQR
teritoriale amieale dintre cele doua state, convenite in anul 1921.

Propagandi$tii romani cautau deja sa intensifice mi$carea iredentista
din regiunea situata la nord de Tisa superioara82.
Actul final al dramei privea atribuirea Basarabiei, al carei statut
fusese discutat de Consiliu la 20 ianuarie 1920, cu o zi inainte de
incheierea Conferintei de Pace. Recuno?terea de catre Aliati a alipirii in
beneficiul Romaniei fusese aminata din motive compexe, care aduceau
in joc: rezervele americane cu privire la metodele indoielnice folosite de
Romania in obtinerea Basarabiei; retinerea de a participa la impartirea
Imperiului rus; sprijinul britanic i francez acordat ru$ilor Albi, care
emiteau pretentii asupra Basarabiei; i acceptarea tacita a procedurii
americane de a amina sanctionarea ajustarilor teritoriale pina ce Roma
nia se va conforma ordinelor Consiliului. Aceasta situatie complicate 1-a
facut pe Vaida-Voievod sa solicite recunoterea im ediata a Unirii,
deoarece Armata Roie, dupa ce cucerise Kievul la 12 decembrie, se
deplasa rapid spre Nistru. In schimbul recunoaterii, el a promis sa
furnizeze lui Denikin materialul de razboi pe care diplomatii britanici il
cerusera de la Bratianu83. Vaida-Voievod a facut chiar aluzie la faptul ca
va accepta retrocedarea unei parti a Dobrogei de sud, daca Aliatii vor
recunoa$te Unirea i vor promite sa ajute Romania in eventualitatea unui
atac bol?evic84.
Amenintarea externa la adresa Romaniei era la fel de reala ca ?i
greutatile interne; in decembrie au avut loc mai multe actiuni pro-bol-
evice in rindul soldatilor $i marinarilor romani85. Deoarece Consiliul
nu a raspuns apelului, V aida-V oievod a convocat Parlam entul in
sesiune extraordinara, la 29 decembrie. Deputatii din noile provincii,
inclusiv Basarabia, au prezentat rezolutii pentru crearea Romaniei
Mari. Inarmat a doua oara cu un vot unanim, primul fiind obpnut de
Bratianu in ianuarie 1919, Vaida-Voievod a decis sa piece la Paris,
pentru a obtine recunoaterea Unirii cu Basarabia, singura regiune inca
neacordata86.
Sosind la Paris in timp util pentru a fine o alocutiune inainte de
inchiderea Conferintei, Vaida-Voievod i-a intilnit, la 20 ianuarie, pe
Clemenceau, pe Lloyd George, pe Premierul italian Francesco Nitti i
pe Wallace. Nu i s-a facut o primire prea cordiala. Clemenceau a cerut
sa afle cu exactitate cind vor term ina romanii evacuarea Ungariei de
est. Vaida-Voievod a pledat pentru indulgenta, pe motivul situatiei

critice din Ungaria, unde, sustinea el, Horthy organiza o conspiratie
impotriva Romaniei, Serbiei i Cehoslovaciei i intentiona sa invadeze
Romania in prim avara87. Lloyd George credea ca Horthy avea tot
dreptul la asemenea masuri, intrucit trupele romane
se aflau inca p e teritoriul maghiar, p e care prom isesera sa-l eva-
cueze. Daca a (ifi atacati in timp ce Romania ocupa inca teritorii ce
ar trebui sd ramind maghiarilor, ce m otiv ati avea sd va plingefi?
Maghiarii vor face uz de toate mijloacele imaginabile pentru a va
alunga f i vor avea in intregime dreptate sd procedeze astfel.
Premierul britanic 1-a acuzat pe Vaida-Voievod ca adera la
politica lui Bratianu ?i a continuat afirmind ca
inca din iulie insistam asupra urgentei evacuarii. Ea a fo st mereu
aminata din pricina unor diverse dificidtati. Ni se spune astazi ca
nu poate f i efectuata mai repede din lipsa mijloacelor de transport.
Arm ata romana de ocupa fie a fost, totufi, in stare sd gdseascd
mijloace de transport pentru a transfera in Romania vitele f i unel-
tele agricole rechizitionate. Aceste actiuni p o t stirni noi motive de
vrajba intre Ungaria fi Romania f i p o t face ca Romania sd piardd
simpatiile celor mai buni prieteni ai ei, p u r f i sim plu din cauza
rezistentei p e care ea a m anifestat-o atita timp fa \a de dorinta
exprimata de Consiliu, ca evacuarea sd fie realizata fara intirziere.
In prezent, intrucit unei tele agricole le-au fost confiscate, taranii
unguri nu au cu ce lucra - ei ifi p o t pierde rabdarea, ceea ce poate
duce la vdrsari de singe. Daca ar izbucni iar rdzboiul, ar f i regre-
tabil sd credem ca in aceste conditii responsabilitatea ii va reveni
Romaniei f i ca, in consecinfd, ea nu va mai beneficia de simpatia
Puterilor Apusene 88
Cind V aida-V oievod a cedat in fata acestor repro?uri $i a
prom is evacuarea trupelor pina la 1 martie 1920, Clemenceau 1-a asi-
gurat ca Aliatii vor ajuta Romania in eventualitatea unui atac ma
ghiar89. Lloyd George a refuzat sa ofere aceleaî garantii; el a preferat
sa atepte pina cind Romania ii va retrage trupele. Vaida-Voievod a
intervenit insistind ca guvernul actual sa nu fie pedepsit pentru
greelile guvernelor anterioare. In acest moment Lloyd George a
281

S.D.Spencer, Romania Si Conferinta de Pace de La Paris PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S.D.Spencer, Romania Si Conferinta de Pace de La Paris PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pe coperta: Salvador Dali, Marele paranoic, 1936

Muzeul Boymans-Van Beuningen, Rotterdam

A ceasta carte a aparut cu sprijinul

Sherman David Spector, Romania al the Paris Peace Conference. A

ISBN: 973-9148-78-6 PRINTED IN ROMANIA

Conferinta de Pace de la Paris

ISThO 2000 00449

87. M inuta edintei din I februarie se afla in U.S. F oreign Relations,

C o m isia te rito ria la rom ana

drepturile jninoritatilor. El a fost in favoarea impartirii Banatului i a

rilor m inoritatilor de catre toate statele10. Aceste propuneri au fost

a fo s t a cordatd R om aniei intr-o vrem e c in d ea era cucerita,

Problem a B u co vin e i. P rim a faza

doua ora?e, ?i au respins ideea unei frontiere bazate in mod cxclusiv pe

esl de Tisa. Nereu$ita lui d Esperey in trasarea unei linii precise de

propus trimiterea in Ungaria a citorva divizii romaneti, care nu fac

Consiliul i-a supus planul consilierilor militari de la Versailles, un

Problem a fro n tie re i ro m ano -un gare.

de a intra in Rusia. El a propus folosirea de trupe poloneze, cehe,

Alianta, o reglementare care, se va vedea, nu 1-a multumit pe Bratianu.

interventia iminenta in Ungaria, ziarele romane?ti eontineau articole

pentru eauza Romaniei. Ea a sosit la 5 martie, a ocupat apartamentul

fam iliarizat cu aceste dificultdti datoritd problem ei negrilor .vi

de a invada Romania prin Ucraina i Ungaria. Consiliul a respins

guvem. In ziua aceea a luat fiin ta , pentru a trata probleniele principale,

Major, Constantin Prezan. Ei i-au vorbit despre hotarirea Romaniei de

Se pare ca aceste avertismente 1-au convins pe Wilson, deoarece

francezS a Odessei putea fi mentinuta, in pofida hotaririi Consiliului de

primise de la Karolyi, pe linga care il acreditase Lenin in calitate de

materializa. Generalul d Esperey il alerta si mai mult pe Bratianu cind

Minitrilor de Externe, ai carui membri au intirziat exam inarea docu-

etnic al unei regiuni i nu profilul national predominant al ora?elor din

putea fi com pensat de utilizarea riurilor i canalelor drept cai de

F ro n tie ra slrb o -ro m a n a

dintre care 600.000 erau romani, 385.000 svabi, 358.000 sTrbi $i

si pastrasera limba romana si s-au intors in Timoc atunci cind Serbia a

boljevicilor sa acapareze Romania, daca nu va obtine integral Bana-

Ch estiunea B ucovin ei. A doua faza

est, independente, la care sa fie ata?ate zonele etnic rutene din

Romaniei dreptul de acces feroviar prin Maramures, cu scopul de a

In d e c iz ia in p riv in ta D obrogei de sud

Dupa ce le-au fost respinse propunerile, expertii americani au

Problem e 111 suspensie

126. Ibidem, VIII, p. 84.

comise de ea. Armata romana reprezenta, pentru el, singura forta

credeau ca romanii planifica o retragere generala din U ngaria ca

eonvins de Bratianu ca pe romani ii pate pericolul de a ceda in fata

Prem ierul francez a respins rem arcile G eneralului M axim e

nu va incheia niciodata o pace separata, prom isiune care nu l-a

nici nu este supus Aliatilor, fiindca el si-a inceput mandatul prin a

capitula in fata apelurilor ca frontierele i alte chestiuni sa fie decise in

rinta de Pace insemna pentru Romania plecarea celui mai implacabil

R e v iz u ire a T ra ta tu lu i m in o rita tilo r

Serbia, Consiliul a dat dispozifii Comitetului Noilor State sa exa-

privilegii. Evreii intransigent le cereau, dar cei de tendinta libe

dovedit-o recent evenim entele din Ungaria si de p e Nistru. In

Consiliul nu a obtinut un raspuns favorabil de la Vaitoianu, In

M an iu ap e la se p erso n a l la trim iii A lia ti p e n tru a p u n e c a p a t

a incepe ofensiva de la Salonic ?i de a furniza Romaniei material de

absolvindu-1 de orice raspundere pentru intrigile lui B ratianu. O

Cind Berthelot a observat i atinut sa remarce ca Vaida-Voievod,

determina orientarea viitoare a R omaniei. Nota promitea modificari in

noarea acceptarii ultimatumului sa fie impartita in mod egal intre toti