Interviu cu Cristina Bazavan

March 4th, 2010 scris de Daniel M.

Cu Cristina Bazavan ma intalnesc virtual de cate ori am ocazia. Am colaborat foarte

frumos in trecut si azi am dorit sa o cunosc mult mai bine decat in viata profesionala.

-Ti s-a intamplat vreodata sa dai gres? Sa alegi sa lucrezi intr-un loc si rezultatul sa fie
sub asteptari?

Am avut trei locuri de munca pe durate foarte mari (minim 5 ani): Radio 21, Europa FM si
Tabu. Insa acum 5 ani, m-am dus pentru citeva luni la firma unui prieten, crezind ca mi
se potriveste consultanta politica. Dupa 4-5 luni am plecat. Nu era pentru mine. Si regret
ca l-am incurcat.

Am dat insa gres si cu nenumarate alte chestiuni profesionale: cu idei de campanii, cu

oameni pe care i-am angajat si nu au confirmat increderea si efortul meu. Cu alegeri de
coperte care n-au vindut cum m-am asteptat. Sper insa ca am invatat ceva din greseli.
Conteaza asta ca sa pot sa merg mai departe.

- Care publicatie ti-a adus cele mai mari satisfactii si te-a implinit din punct de vedere
jurnalistic?

Am scris pentru Cosmo si Beaumonde cind lucram la radio, dar si pentru Jurnalul National
multi ani, in paralel cu munca de la radio sau de la Tabu. Disciplina pentru scris mi-am
format-o insa cu o rubrica saptaminala pe liternet.ro prin 2002-2003, Jurnal de cinefil,
cind ma presa deadline-ul si faptul ca trebuia sa scriu mereu ceva diferit, intr-o structura
fixa.

Dar jurnalism adevarat am facut la Tabu. Pentru ca am putut crea multe lucruri, am
deschis niste drumuri in scrisul la revista glossy in Romania. Si-am capatat o mare
detasare cind lumea zimbeste ironic pentru ca scriu la o revista de femei si, in acelasi
timp, am pretentii de jurnalist. Stiu ca atunci cind oamenii astia ajung sa citeasca Tabu,
inteleg de ce mi-e asa de draga revista si n-am nicio ezitare sa spun ca fac jurnalism.

- De-a lungul carierei tale ai ajutat foarte multi jurnalisti freelanceri care au talent si
vointa. Exista neajunsuri in aceasta meserie?

Am ajutat pentru ca si eu am fost ajutata la rindul meu. Si cred in continuitate si in a

construi ceva in meseria ta.
Sunt multe neajunsuri pentru jurnalisti, dar depinde de fiecare ce si cit accepta. Pentru
freelanceri e si mai greu pentru ca nu avem agentii specializate pentru ei, breasla
noastra din Romania nu are resursele administrative care exista afara.
Care este cel mai mare neajuns al meseriei de jurnalist freelancer?
Propria dezorganizare. Cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra, nu in afara ei. Asta
e valabil pentru orice si oricine, dar un jurnalist care nu stie sa-si vinda bine subiectul,
care nu e organizat, care nu are o rigurozitate creativa si care nu e tot timpul la curent
cu ce fac altii, n-are nicio sansa de a face bani ca freelancer.

-Jurnalismul online are o valoare mai mare decat celelalte forme de mass-media (presa
scris,tv, etc)?

N-are inca valoarea pe care o merita. Cred ca in acest moment jurnalismul on line e la
nivelul de incest media. Adica luam de la altii si prelucram putin (ne dam cu parerea cel
mai ades, ca e cel mai ieftin) si generam mutanti invirtindu-ne intre aceleasi informatii.

E prea putin content nou, exclusiv on line. Content realizat prin mijloacele clasice ale
jurnalismului: interviu, mers pe teren, ancheta, reportaj etc. Dar incestul asta pe
content s-a petrecut si in presa scrisa la inceputul anilor 90 cind revistele romanesti
decupau fotografii din publicatiile straine, le scanau si, cu un text adaptat usor, aparea
un articol nou nout. Cu timpul au iesit din presa scrisa si copii frumosi, nu doar
mutanti. Prietenii mei mai destepti in ale netului mi-au explicat ca e inca o chestiune de
costuri; isi permit prea putini sa investeasca in content. Cei care o fac cel mai bine acum
sunt cei care sunt publisheri si in mediul clasic (tv/radio sau print) pentru ca au deja
resursele financiare si jurnalistice.

-Presa online din romania contribuie la o (mai) buna informare a cetatenilor?

Cred ca, in acest moment, contribuie doar la o mai rapida informare. Mai e de munca
pina la o mai buna informare. Pentru ca sursele mari de informare on line nu sunt 100%
on line, sunt cele care preiau content pe care l-au produs si pentru print. (Hotnews e una
dintre exceptii)

Cum te intelegi cu retelele de socializare, Twitter, Facebook, etc?

Sunt ok cu ele. Adica am avut cont si pe twitter si pe facebook cu mult inainte de a fi

populare. Dar pentru mine amindoua platformele sunt modalitati de promovare a
revistei/comunicare cu cititorii. Sunt business. Spun extrem de putine lucruri
personale acolo, atit cit sa ma simta omul si sa stie ca sunt eu nu vreun coleg care
trebuie sa faca asta ca job la revista. Blogul e, insa, ceva mai personal.

-Gustul pentru cultura trebuie cultivat. Urmaream la un moment dat titlurile pe care le
citesti. Nu am reusit sa tin pasul. Care este autorul preferat?

E greu de ales unul. Primul care imi vine in minte, probabil asta conteaza cel mai mult, e
Raymond Carver. Tatal prozei scurte americane. Il iubesc pentru forta lui de a spune
extrem de multe lucruri intr-o forma minimalista si pentru cum creeaza tensiune din
nimic. E genial. I-am citit nu doar cartile si biografia, ci am mers (mai merg inca) pe
urmele cursurilor de scriere pe care le-a urmat. Desigur, nu se lipeste de mine aceeasi
tehnica, dar macar simt si inteleg unele lucruri.
Imi mai place foarte tare o doamna care se cheama Joan Didion, care e jurnalista si a
scris nonfiction.

- Cum este Cristina Bazavan in viata de zi cu zi? Te stiu energica si implicata in foarte
multe proiecte.

In zilele din timpul saptaminii sunt riguroasa si mereu in viteza sa rezolv multe chestiuni
pentru Tabu (administrative sau jurnalistice)
In week end sunt lenesa ca o pisica. De multe ori zac si ma alint.

-Esti genul sensibil, plangi la filme siropoase?

Pling la orice e emotionant. Am un grad mare de empatie care ma ajuta in meserie, dar
ma incurca cind trebuie sa par stinca. Intr-o vreme ma rusinam de asta, acum am
invatat ca asta sunt si ma accept ca atare.

-Ai fost vreodata in ipostaze in care nu ti-ai gasit cuvintele?

Ooooo daaaaaa. Nici nu mai stiu de cite ori. Cel mai greu imi e cind trebuie sa vorbesc in
public. Desi imi pregatesc ce am de vorbit, cind ajung in fata oamenilor parca imi intra
mintea in triunghiul bermudelor. E un hau virtual acolo de care ma lovesc mereu si mi se
pare f f greu sa ma lupt cu el. Uneori cistiga el, alteori eu.

-Exista momente in care iubesti oamenii mai mult ca de obicei? Dar momente in care ii
urasti?

Ma fascineaza si iubesc oamenii foarte destepti. Oamenii care reusesc sa-mi capteze
atentia cu mintea si pasiunea lor pentru ceea ce muncesc/traiesc. E important pentru
mine sa fiu in preajma oamenilor care ma provoaca intelectual. Dar ii iubesc
neconditionat pe cei care fac fapte bune, fara sa fie show off, fara sa atraga atentia
asupra gesturilor lor bune. In momente in care aud de fapte bune, ii iubesc pe oameni
mai mult decit de obicei.

Cu ura Nu e vorba chiar de ura, dar mi-am perfectionat de-a lungul anilor un ritual al
ignorarii. Oamenii care m-au dezamagit, ii inaltur din jurul meu. E suficient, ura e prea
mult.

- Te vezi redactor sef glossy si la varsta a treia?*

Poate pentru o revista de virsta a treia:)). Sincer, nu. O sa vina o vreme in care o sa ma
mai linistesc. Ma vad facind caritate si scriind. Carti sau ebooksJ.