Klebsiella pneumoniae (bacilul Friedlander) este un bacil Gram-negativ, imobil, incapsulat, lactozo-

pozitiv, ce se gaseste in flora normala a cavitaii bucale, tegument si tract gastrointestinal. Membrii
genului Klebsiella exprima 2 tipuri de antigene pe suprafaa: antigenul O, care este un
lipopolizaharid, si antigenul K, un polizaharid capsular, ambele contribuind la patogenitate.

Sunt patogeni oportunisti, principalul rezervor de infecie fiind reprezentat de tractul gastro-intestinal
al pacienilor si mainile personalului medical din spitale3.

Aceste bacterii determina, in general, pneumonii dobandite in comunitate, dar frecvent se pot
raspandi rapid, conducand adesea la apariia unor focare nosocomiale. Spectrul de sindroame
clinice determinate de acest agent patogen include pneumonie, bacteriemie, tromboflebita, infecii
ale tractului urinar (ITU), respirator superior, plagilor, colecistita, colangita, diaree, osteomielita
endocardita, endoftalmita si meningita. Prezena dispozitivelor invazive, contaminarea
echipamentului de suport respirator, utilizarea de catetere urinare, starea precara de sanatate si
tratamentul intr-o unitate de terapie intensiva sunt factori care cresc riscul de infecie nosocomiala cu
specii de Klebsiella. Folosirea pe scara larga de antibiotice cu spectru larg la pacienii spitalizai a
condus la cresterea portajului de Klebsiella si, ulterior, dezvoltarea unor tulpini multirezistente care
produc -lactamaze cu spectru extins. Aceste tulpini sunt extrem de virulente, prezinta antigen
capsular de tip K55 si au o capacitate extraordinara de a se raspandi. Infeciile determinate de
aceste specii au devenit o problema majora in majoritatea spitalelor din cauza rezistenei multiple la
antibiotice1;3.

Mai mult decat atat, unul dintre aspectele cele mai interesante al patogenitaii Klebsiellei
pneumoniae este rolul acestui microorganism in etiopatologia afeciunilor reumatice asociate cu
HLA-B27 (spondilita anchilozanta-AS). Modul de asociere dintre Klebsiella, HLA-B27 si AS este
neclar.

La sfarsitul anilor 1970 au aparut primele rapoarte care au sugerat o posibila legatura intre Klebsiella
si AS, insa doar recent s-a demonstrat conexiunea dintre anumite Enterobacteriaceae si afeciunile
reumatoide. Studii bine documentate care au analizat asociaia dintre artrita reactiva si infeciile
acute cu enterobacterii (Yersinia enterocolitica, Shigella, Salmonella, Klebsiella) au condus la
ipoteza ca AS ar putea fi o sechela a infeciei cu microorganismele enterice1.

In 1978, Ebringer et al. si mai tarziu si ali cercetatori au raportat o crestere a colonizarii intestinului
cu Klebsiella in timpul fazei active a bolii la pacienii cu AS.

Intr-un studiu care vizeaza detectarea anticorpilor anti-bacterieni in serul pacienilor cu AS, Trull et
al. (in 1983) au aratat ca titrurile de anticorpi IgA anti-Klebsiella au fost semnificativ crescute in serul
pacienilor cu forme active de boala comparativ cu serul pacienilor cu forma inactiva sau martorii
sanatosi.

Diverse teorii au fost dezvoltate pentru a explica modul de asociere intre HLA-B27, Klebsiella si
etiopatogenia AS.
Teoria mimetismului molecular, propus pentru prima data de Ebringer et al., implica reactivitatea
incrucisata intre antigenele Klebsiellei si anumii epitopi de la nivelul moleculei de HLA-B27. Aceasta
teorie este susinuta de observaiile conform carora anticorpi anti-Klebsiella se leaga de celulele
HLA-B27 pozitive si anticorpii anti-HLA-B27 la antigenele Klebsiella. In plus, o secvena de sase
aminoacizi (QTDRED) a fost detectata atat la nivelul Klebsiellei cat si in structura HLA-B* 2705, iar
anticorpi specifici pentru acest hexapeptid au fost detectai in serul pacienilor cu AS.

Teoria receptorului dezvoltata de Zinkernagel si Doherty se bazeaza pe ipoteza conform careia

complexul major de histocompatibilitate clasa I prezinta antigene virale si bacteriene. S-a sugerat ca
HLA-B27 se comporta ca un receptor pentru polipeptidele prelucrate artritogenic, probabil derivate
din Klebsiella. Ca urmare, celulele T citotoxice indreptate impotriva acestor peptide ataca, de
asemenea, proteine similare structural, de la nivelul articulaiilor, prezentate de moleculele de HLA-
B271.

In ciuda cercetarii intensive in acest domeniu, legatura dintre Klebsiella si bolile reumatoide ramane
necunoscuta, deoarece teoriile menionate mai sus au fost parial infirmate de rezultatele
contradictorii ale diferitor grupuri de cercetatori.

Studii recente legate de raspunsul anticorpilor la polizaharide capsulare provenite de la Klebsiella in

serul pacienilor cu AS sau cu alte afeciuni reumatice au analizat pentru prima oara toate cele 77
serotipuri. Serul pacienilor cu AS si HLA-B27-pozitiv a prezentat titruri ridicate de IgG ca raspuns la
polizaharidele capsulare ale serotipurilor K26, K36, K50 in comparaie cu nivelul IgG al persoanelor
HLA-B27-negative.

Este de remarcat faptul ca toate cele trei tipuri de antigene capsulare (tipuri de K26, K36 si K50)
conin polizaharide recunoscute de macrofage printr-un mecanism lectinic. Acest tip de legare ar
putea juca un rol iniial in patogeneza AS. Dintre cele 77 de serotipuri cunoscute de Klebsiella, doar
16 tipuri capsulare conin secvene care permit o interaciune specifica cu receptorul manozic al
macrofagelor. Nu este exclus ca serotipurile menionate mai sus sa conina antigene specifice,
probabil peptide, care sa induca activitatea artritogenica dupa ingestia si distrugerea bacteriei de
catre macrofage. Prelucrarea si prezentarea acestui antigen ar putea activa o cascada imunologica
specifica, dar inca necunoscuta, ce determina apariia artritei reactive. Cu toate acestea, sunt
necesare studii suplimentare care vizeaza elucidarea interaciunii dintre aceste serotipuri si celule
relevante ale pacienilor cu AS si HLA-B27-pozitiv1.