DIABETUL ZAHARAT

Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, datorata fie

carentei absolute sau relative de insulina eficienta,fie rezistentei la insulina,
ceea ce determina in primul rand perturbarea metabolismului glucidic, urmata
de perturbarea metabolismului lipidic, protidic, hidromineral si acido-bazic.
Este cea mai frecventa boala metabolica, afectand circa 5% din populatia
generala in tarile dezvoltate (inca peste 50% din cazuri
raman nediagnosticate).

CLASIFICARE
1. DIABET ZAHARAT TIP 1 (deficit absolut de insulina prin distructia celulelor
beta)
imuno-mediat
idiopatic
2. DIABET ZAHARAT TIP 2 (variind de la insulino-rezistenta preponderenta cu
deficit relativ de insulina la deficit preponderent secretor asociat cu
insulinorezistenta).
3. ALTE TIPURI SPECIFICE
v defecte genetice de functionare a celulelor beta;
v defecte genetice ale actiunii insulinei;
v boli ale pancreasului endocrin;
v endocrinopatii;
v diabet zaharat indus de toxice sau medicamente:
v diabet zaharat indus de infectii;
v alte forme imun-mediate:-sindrom stiff-man
-Ac ai receptorilor insulinei
v alte sindroame genetice asociate cu diabet zaharat
4.DIABET ZAHARAT GESTATIONAL
ETIOPATOGENIE
Etiopatogenia DZ tip 1(insulino-dependent)
Majoritatea cazurilorar avea la baza un proces inflamator autoimun cu
distructia selectiva a celulelor beta Langerhans, cu prezervarea celulelor alfa
secretoare de glucagon si gama secretoare de somatostatina.Acest proces ar
surveni preferential la indivizi predispusi genetic.
Factorii de mediu declansatori ar putea fi de origine virala (v. urlian, al
rujeolei, al hepatitei epidemice, Epstain-Barr, coxsackie, citomegalovirus)
sau toxica (inclusiv alimentari)
Etiopatogenia DZ tip 2 (non-insulinodependent)
Caracterul heredo-colateral al DZ tip 2 este demonstrabil in numeroase cazuri,
agregarea familiala explicandu-se insa atat prin factori genetici, cat si prin
transmiterea unui mod de viata riscant, caracterizat prin obiceiuri alimentare
nocive si neglijarea activitatii fizice(sedentarism).
1. ereditatea;
2. obiceiuri vicioase nocive (aport hipercaloric, exces de glucide concentrate,
exces de lipide);
3. sedentarismul;
4. stresul;
5. factori chimici:
alimentari; alcool, coloranti, conservanti, stabilizatori;
medicamentosi: hormoni (corticoizi, contraceptive), diuretice tiazidice,
antidepresive triciclice;
toxici industriali sau de uz gospodaresc (pesticide).
AFIRMAREA EXISTENTEI DIABETULUI
Actualmente se considera ca exista trei cai pentru afirmarea diagnosticului de
diabet zaharat:
1. decelare ocazionala a unei valori a glicemiei peste 200 mgdl asociata cu
poliurie, polidipsie si pierdere in greutate inexplicabila;
2. glicemie jeun peste 126 mgdl, ultimul pranz fiind luat cu peste 8h
inainte;
3. glicemie peste 200 mgdl la 2h post-ingesta a 75g de glucoza.
Oricare din aceste cai este suficienta, dar diabetul se afirma doar daca este
confirmat prin inca o determinare in alta zi.
Gradul de dificultate al afirmarii diagnosticului depinde de tipul diabetului si de
forma clinica a acestuia.
DIAGNOSTICUL TIPULUI DE DIABET

TIPUL 1 (insulino-dependent) corespunde tipului juvenil (diabetul slab) din

clasificarile mai vechi.
Debut: de obicei la varsta tanara, sub 30 ani (de aceea era denumit si diabet
juvenil).
Prevalenta: circa 0.5%.
Clinic: triada - poliurie, polidipsie, polifagie.
inapetenta
astenie, scadere in greutate;
tendinta la acido-cetoza.
Genetic:
 asociat cu grupele HLA
concordanta la gemeni 40-50%
Imunologic:
prezenta de anticorpi anti-insulari circulanti in peste 50% din cazuri;
predispozitie la boli autoimune asociate.
Terapeutic: insulinodependenta.
TIPUL2 (insulino - independent) corespunde diabetului de maturitate (diabetul
gras) din clasificarile mai vechi.
Debut: de obicei la varsta adulta(dupa 40 ani).
Prevalenta: circa 4,5%.
Clinic:
adesea hiperponderal (80% din pacienti);
tendinta accentuata la complicatii angiopatice;
decompenseaza rar.
Genetic:
nu este asociat cu grupe HLA;
ar fi o mutatie genetica ce afecteaza sinteza insulinei;
concordanta la gemeni 95-100%;
transmitere dominant autosomala.

Object 1

Imunologic: Ac circulanti anti-insulari sunt rareori prezenti (sub 10%).

Terapeutic: insulina este rareori (si numai temporar) necesara.
DIAGNOSTICUL COMPLICATIILOR
A. Acute
1. metabolice
a. coma acidocetozica;
b. coma hiperosmolara;
c. coma hiperlactacidemica;
d. coma hipoglicemica.
2. infectioase
a. bacteriene;
b. micotice.
B.Cronice(degenerative):
retinopatia;
glomeruloscleroza;
arteriopatia;
neuropatia;
cardiopatia;
parodontopatia;
osteoartropatia;
cataracta;
neuropatiile;
necrobioza lipoidica.
TRATAMENT
Obiective terapeutice
a. normalizarea metabolica;
b. prevenirea hipoglicemiei si a altor complicatii iatrogene;
c. asigurarea unui regim de viata cat mai apropiat de normal;
d. asigurarea unei durate de viata cat mai apropiata de durata normala.
Realizarea acestor obiective necesita:
echilibrarea diabetului, cu normalizarea parametrilor biochimici;
mentinerea acestor parametri in limite normale sau cat mai apropiate de
normal;
ameliorarea sau chiar vindecarea complicatiilor.
Conditii:
v precizarea diagnosticului complet:
v individualizarea tratamentului in functie de acest diagnostic, precum si in
functie de varsta, sex, profesie, conditii sociale si familiale;
v stabilirea tolerantei la glucide si, eventual, a necesarului de insulina;
v aprecierea in dinamica a eficientei tratamentului (stare generala, echilibru
ponderal, capacitate de efort, parametri biochimici) si modificarea schemei
terapeutice in functie de situatiile nou aparute;
v colaborarea stransa medic-pacient, constientizarea pacientului fiind o
conditie sina qua non a eficientei.
Tratamentul igieno-dietetic
Exercitiu fizic (alergare, gimnastica, mers pe jos sau cu bicicleta, inot etc.)
are certe efecte benefice:
v amelioreaza sensibilitatea la insulina, normalizand metabolismul
intracelular al diabeticului;
v scade colesterolul total si trigliceridele plasmatice si creste HDL
colesterolul, scazand astfel riscul vascular;
v scade insulinemia, ceea ce diminueaza de asemenea riscul vascular.
Dieta
Regimul alimentar constituie baza terapeutica indispensabila a tuturor formelor
de DZ fiind cel mai bun mijloc de echilibrare a bolii.
Scopul dietei: asigurarea unui aport rational de principii alimentare, atat
cantitativ (aport energo-caloric) cat si calitativ (echilibrarea principiilor
alimentare).
Conditii:
repartitia pe pranzuri (in functie de activitatea zilnica, evitand gaurile
glucidice interprandiale de obicei, 3 pranzuri si 2 gustari)
regularitatea alimentatiei (evitand variabilitatea necesarului de insulina);
tipul de alimentatie(in functie de particularitatile socio-culturale zonale).
Tratamentul medicamentos
Arsenalul medicamentos cuprinde trei categorii de medicamente:
a. insuline
b. sulfamide
c. biguanide