Marketingul serviciilor

Perioada de afirmare a marketingului serviciilor a coincis cu cea n care, n economia mondiala,

serviciile au cunoscut o puternica dezvoltare.
S-a impus necesitatea utilizarii tehnicilor, metodelor, instrumentelor specifice cercetarilor de
marketing, n vederea anticiparii reactiilor pietei, a cunoasterii permanente a schimbarilor din
cadrul ei, a contracararii concurentei. Specificitatea si caracteristicile serviciilor au indicat, nsa,
ca metodologia de cercetare folosita n cazul bunurilor fizice nu este aplicabila ntotdeauna
domeniului serviciilor, motiv pentru care a fost necesara abordarea diferentiata.
Evolutia dinamica a domeniului serviciilor a cunoscut n principal o dezvoltare intensiva si una
extensiva. Caracteristicile esentiale ale etapei intensive au fost:
utilizarea pe scara larga a metodelor, tehnicilor, instrumentelor specifice marketingului;
particularizarea notiunilor si conceptelor de marketing si tendintele de nnoire a sistemului
conceptual, concretizat prin: extinderea ariei mixului de marketing; delimitarea particularitatilor
si rolului determinant al politicilor de produs si de distributie; mbogatirea sistemului conceptual
Marketingul educational
n cadrul mediului extern, institutia de nvatamant are un sistem relational bine conturat: n
calitate de formulanti ai cererii de cunostinte generale si de specialitate elevii si studentii; n
calitate de solicitanti de forta de munca educata si instruita agentii economici din economie;
avand responsabilitati de organizare, administrare, gestionare a ntregului sistem (public)
educational statul si unitatile abilitate din teritoriu. Toate aceste centre de decizie, fie ca se afla
n pozitia de ofertant, fie de formulant al cererii, fie de manager al sistemului, trebuie sa-si
armonizeze interesele si deciziile.
Continutul marketingului serviciilor educationale este determinat la nivel macrosocietal de modul
specific de fundamentare a politicii de marketing la nivelul ministerului de specialitate, n
concordanta cu dinamica mediului economico-social si nivelul atins n domeniu, n statele
dezvoltate.
n nvatamantul mediu de specialitate si n cel superior, politica de marketing are un pronuntat
caracter de autonomie locala.
Marketingul interactiv este, probabil, n acest domeniu de activitate, cel mai bine evidentiat;
serviciile de nvatamant se bazeaza n principal pe personal, ceea ce nu nseamna ca suportul
fizic dotarea salilor de clasa, a cabinetelor de specialitate, etc. este mai putin importanta, nsa
calitatea personalului didactic, abilitatile n comunicare, ntelegere si cunoastere a elevului sau
studentului, sunt definitorii n calitatea totala a ofertei de servicii educationale.
n ceea ce priveste concretizarea marketingului extern, aceasta se realizeaza prin specializari
oferite, forme de nvatamant, numar de locuri, notorietate, traditie, etc. Calitatea procesului de
nvatamant este determinata si de marketingul intern, ntrucat sistemul relational din cadrul
fiecarei entitati de nvatamant, precum si dintre aceasta si minister, trebuie sa urmareasca
respectarea deciziilor armonizate si satisfacerea nevoilor de educatie si instructie ale populatiei.
Marketingul cultural si sportiv
Serviciile propriu-zise se concretizeaza n realizarea spectacolelor, manifestarilor, actelor de
cultura, la care, n functie de preferinte, gusturi, etc., indivizii au acces si participa, uneori prin
implicare directa. Aici se includ: spectacolele de teatru, balet, concertele, expozitiile de arte
plastice, activitatea muzeistica, cea a cinematografelor, editurilor, spectacolele de muzica de
diferite genuri, etc.; campionatele sportive, concursurile sportive, etc.
Domeniile cultura si sport sunt diferite atat ca mod de realizare a prestatiei cat si ca finalitate,
nsa, atat oferta culturala cat si cea sportiva satisfac nevoi de ordin superior ale individului.
Aceste servicii se afla n situatie de concurenta indirecta, disputandu-si venitul si timpul
consumatorului potential nsa, n realitate, tipologia consumatorilor si segmentele definite la
nivelul unei piete, delimiteaza n functie de anumite criterii, preferintele si gusturile acestora. Pe
de alta parte, n statele dezvoltate, conceptul de nevoie de ordin superior, modul de petrecere a
timpului liber, au alte coordonate comparativ cu Romania sau alte tari aflate n tranzitie spre
economia de piata. Asadar, n primele state, serviciile culturale si cele sportive se pot mpleti n
optiunea consumatorului, putandu-se afla atat n relatii de concurenta indirecta cat si de
complementaritate.
Datorita diferentelor evidente dintre aceste tipuri de servicii, distinctie exista si la nivelul pietei,
produsului, distributiei, gradului de rentabilitate a activitatii.
n sport produsul este n realitate un multi-produs, deoarece cumuleaza rezultate sportive (note,
scoruri, clasamente, etc.), financiare, motivationale (derivate din cele doua), n marketing si
comunicatii (asigurate de instrumentul de sponsorizare a fenomenului sportiv de catre firme sau
institutii). Optica de marketing aplicata la nivelul ntreprinderii sportive se dezvolta pe trei
directii principale: marketing comercial, marketing al serviciilor publice bazat pe
responsabilitatile sociale ce revin sportului, marketing asociativ specific asociatiilor sportive.
ntreprinderile de servicii culturale si sportive operationalizeaza marketingul extern prin servicii
livrate pietei, marketingul intern prin variabilele comunicare si personal si marketingul interactiv,
prin implicarea directa a publicului n realizarea prestatiei sportive sau culturale.