Ana Blandiana

Torquato tasso

Veni din ntuneric spre mine el, poetul,

Poetul de spaim ratat.
Era foarte frumos. Ca la razele rntgen
I se vedea n trup poezia.
Poezia nescris de fric.
"Sunt nebun" - a rostit. De altfel tiam
Lucrul acesta din prefeele crilor,
Dar el i purta nebunia ca pe-o parol
De intrare n noi, ca i cum ar fi spus:
"M rscumpr astfel
De lipsa-adevrului din poemele mele.
E preul imens. Vin spre tine. Primete-m!"
Dar eu am rspuns: Pleac de-aici!

"Scriam la lumina de autodafeuri - mi spuse -

Simindu-mi pe trup
Cmaa proas care se-aprinde uor.
Odaia mea avea ochi de clugri ferestre
i-n loc de ui, lipite una de alta, urechile lor
i oarecii ieind din borte erau clugri,
i noaptea psri uriae-n sutane-mi cntau.
Tu trebuie s nelegi..." i cu degetu-ntins
mi arat n trupul meu poezia,
Poezia nescris...
Dar eu am ipat: Pleac de-aici!